Sunteți pe pagina 1din 26

Grupul Scolar Agricol Rm-Sarat

Judetul Buzau

PROIECT DE SPECIALITATE

PENTRU SUSTINEREA EXEMENULUI DE


COMPETENTE
IN VEDEREA OBTINERII CERTIFICATULUI
DE COMPETENTE PROFESIONALE
ARIA CURICULARA –TEHNOLOGII
PROFIL:RESURSE NATURALE SI PROTECTIA
MEDIULUI
CALIFICARE:TEHNICIAN VETERINAR
PENTRU ANIMALE DE COMPANIE

Profesor INDRUMATOR: CANDIDAT :


Dr. medic veterinar Echimescu Florin Neacsu Alexandru
Cosmin

Ramnicu Sarat 2010

Tema Proiectului
Patologia noilor nascuti
la animale de companie

Cuprins
Cap. I a. Patologia noilor nascuti
b. Hemoragia ombilicala (omphaloragia)
c. Tulburari digestive (constipatia nou-
nascutilor)
d. Diareea nou-nascutilor
e. Icterul nou-nascutilor (boala
hemolitica)
f. Omphalopatii (Omfalita, omfaloflebita si
omfaloarterita-omphalitis)
g. Anomaliile nou-nascutilor (Ectopia
cordului )
h. Fistula uracului sau persistenta
uracului
i. Imperforarea anusului si atresia
rectului

Cap. II Contributii personale

Cap. III Norme de protectia muncii in domeniul


sanitar veterinary al animalelor de companie.

Cap. IV Concluzii , propuneri , anexe

Cap. V Bibliografie
Patologia Noilor Nascuti
Organismul noului nascut , ajungind in mediul ambiant , trebuie sa
sufere o serie de modificari pentru a se adapta la noile conditii de
viata, cu totul diferite de cele avute in cavitatea uterina . Aceste
procese de adaptare constau in modificarea rapida a unor aparate si
sisteme functionale , iar altele isi declanseaza pentru prima data
activitatea (de exemplu, functiunea pulmonara ,locomotorie).
Procesele de adaptare uneori nu se pot realiza in conditii normale din
diferite cauze si astfel se genereaza neintarziat starile patologice ale
noului nascut.
Numeroasele stari morbide constatate la noii nascuti sunt
determinate de factori ce actioneaza : in timpul gestatiei , in actul
fatarii sau imediat dupa ajungerea in mediul ambiant(greseli de
ingrijire si alimentatie a noului nascut ). In timpul gestatiei , fatul
poate avea o slaba dezvoltare organica , cu anumite anomalii sau
datorita unor infectii ce au fost compatibile cu gestatia , In fatarile
distocice (laborioase) fatul sufera compresiuni pe cordonul ombilical
sau traumatizari in timpul interventiilor. Greselile de intretinere si
alimentatie se constata cand noii nascuti sunt tinuti in adaposturi
defectuase sau sunt necorespunzator hraniti.
Noul nascut este considerat din momentul fatarii si pana la caderea
bontului ombilical , perioada ce dureaza 7-10 zile.
Tulburari respiratorii
Asfixia (asfixis-neonatorum). Prin asfixie sau moarte aparenta se
intelege la noul nascut lipsa fenomenelor respiratorii si a celorlalte
manifestari ale vietii, prezenta fiind numai activitatea cardiaca.Asfixia
poate fi intra-uterina(congenitala)si dobandita (extrauterina), produsa
in timpul fatarilor laborioase .
Etiologie . In viata intrauterina asfixia se produce din cauza
aspirarii lichidelor fetale prin aparitia miscarilor respiratorii provocate
din lipsa oxigenului. Starea de hipoxie se produce in cazul
dezancorarii premature a placentei fetale , compresarii cordonului
ombilical, hemoragii sau intoxicatii grave . De asemenea, diferitele
accidente, ca: torsiunea uterina de un grad mai mic , miscari rapide
sau caderi brutale. Asfixia castigata este determinata de fatarile
distocice, mai ales in prezentarea posterioara cand cordonul ombilical
este compresat sau chiar rupt inainte de expulzare. Hemoragia
ombilicala dupa expulzare impiedica instalarea micii circulatii.
La caine se produce asfixia in cazul cand este expulzat in invelitori ,
fara ca acestea sa se rupa(fatare in sac).
La pisica si catei , asfixia se produce prin astuparea orificiilor
nazale si a gurii de foita amniotica ce se lipeste intim pe bot si nu este
repede indepartata . Dintre toti nou-nascutii cainele este cel mai expus
si apoi pisica.
Simptome. Dupa aspectul manifestarilor clinice si gravitatea
acestor tulburari respiratorii la nou-nascuti se recunosc trei
forme:moartea aparenta, asfixia periferica (livida) si asfixia
centrala(palida)
Cand asfixia se produce intrauterin , in urma excitatiei prin
CO2(dioxid de carbon) , fatul se zbate puternic cu zvarcoliri, datorita
contractiilor spasmodice ale musculatorii somatice. Trezindu-se si
contractiile musculatorii netede(tubul digestiv) se poate elimina o
cantitate de meconiu in lichidul amniotic. In asfixia dupa expulzare
(moarte aparenta) se constata o apnee pasagera. Fatul expulzat ramane
in decubit lateral, fara sa incerce vre-o miscare cu ochii
deschisi.Bataile cordului sunt frecvectente , reflexul pupilar prezent .
Aceasta stare de apnee se mentine 2-5 minute , iar la catel chiar 8
minute . Dupa un timp , noul nascut tuseste de mai multe ori , elimina
mucozitati pe nari si gura si apoi face cateva inspiratii profunde.
Aceste inspiratii sunt alternate cu accese de tuse , slabe ragete si
treptat respiratia se instaleaza in ritm normal.
Asfixia livida (albastra). O forma mai grava de anoxie este
asfixia livida ce se caracterizeaza printr-o vasodilatatie periferica,
imprimand mucoaselor si tegumentului alb o culoare albastra .Nou-
nascutul ramane in decubit lateral , inert, cu scadere a tonusului
muscular, mucoasele cianotice , iar reflexul pupilar cu slab raspuns.
Caile aerofore superioare sunt blocate de mucozitati.
Asfixia palida(alba). Forma alba a mortii aparente este starea
cea mai grava de anoxie , traduse printr-o vasoconstrictie periferica si
o vasodilatatie centrala, urmata de staza si hemoragie celebrarala.
Nou-nascutul ramane in decubit lateral, cu musculatura flasca ,
mucoasele aparente palide, codul slab perceptibil , iar reflexul pupilar
absent. Moartea definitiva survine repede,caci respiratia nu mai poate
fi trezita.
Diagnostic. In asfixia intrauterina, diagnosticul se stabileste pe
baza miscarilor dezordonate , de zvarcolire si dupa meconiu eliminat.
In asfixia produsa de expulzare , diagnosticul se bazeaza pe starea de
adinamie a nou-nascutului ; lipsa respiratiei si prezenta activitatii
cardiace. Diferentierea se face de moartea adevarata(avorton) prin
prezenta activitatii cardiace.
Prognosticul. In asfixia congenitala este rezervat , caci nu se
poate asigura intotdeauna extragerea rapida a fatului.In asfixia
dobandita prognosticul este favorabil, caci se poate interveni pentru a
declansa actul respiratiei. Pentru forma livida si palida prognosticul
este intodeauna grav.Gravitatea prognosticului consta si in faptul ca
adeseori, dupa instalarea respiratiei , la 2-3 zile se produce o
bronhopneumonie prin resturile de mucozitati ramase in caile
respiratorii.
Tratament. Prima interventie consta in inlaturarea mucozitatilor
ce obtureaza caile aerofore spre a permite patrunderea aerului. Pentru
aceasta fatul este mentinut vertical, cu capul in jos. Se practica apoi
masaje , frictiuni pe tot corpul pentru activitatea circulatiei periferice.
Se va excita mucoasa pituitara cu un pai , spre a provoca reflexul de
tuse. Se practica apoi respiratia artificiala fara violenta si ritmic . Se
folosesc injectii cu lobelina(0,015 g pentru pisica) , pentru a excita
centrul respirator sau adrenalina 1 ml solutie 1% intracardiac.
Hemoragia ombilicala
(Omphaloragia)
In mod normal, dupa ce cordonul ombilical se rupe o data cu
expulzarea fatului, arterele se inchid prin retractia intimei si prin
organizarea unui trombus. Prin instalarea micii circulatii, sangele din
venele ombilicale si vena cava este aspirat in cordul drept, asa ca
hemoragia nu mai este posibila nici in vene. Hemoragia ombilicala se
intalneste totusi la caine si pisica, mai ales daca functiunea respiratorie
nu se instaleaza normal.
Etiologie. Cauza cea mai frecventa a hemoragiei ombilicale este
intarzierea declansarii primului act respirator, ceea ce face ca
presiunea sanguina in vasele ombilicale sa fie activa . Sectionarea
rapida a cordonului ombilical cu instrumente taioase,fara ligaturare ,
impiedica retractia arteriala. Hemoragia se produce uneori la catva
timp de la fatare, mai ales la caine , din cauza linsului intens al
ciumpului ombilical de catre femela , distrugand trombusul obstruant.
Simptome. In cazul hemoragiei arteriale sangele se exprima in
jeturi sacadate , iar in cea venoasa sub forma de picaturi. Gravitatea
acestor hemoragii depinde de cantitatea sangelui pierdut.
Tratament. Interventia ce se impune cat mai rapid este ligatura
vaselor (cordonului) cu fir de matase (nr.4-5) steril. Ligatura se face la
2-3 cm deasupra extremitatii libere a bontonului. Daca bontul este
prea scurt, firul de ligatura se va aplica chiar la orificiul ombilical,
interesand si marginile inelului ombilical. Bontul ligaturat va fi bine
dezinfectat cu tinctura de iod. Daca hemoragia a fost intensa, se va
face transfuzie de sange de la mama mai ales la pisoi. De asemenea ,
admistrarile de ser fiziologic, ser glucozat sunt foarte indicate.In cazul
tulburarilor respiratorii se va aplica sustinut respiratia artificiala .

Tulburari Digestive
Constipatia nou-nascutilor
Retentia meconiului in portiunea terminala a intestinului gros in
primele doua zile dupa fatare provoaca tulburari generale alarmante ,
de foarte multe ori urmate de moarte, mai ales la pisica. Constipatia se
mai constata frecvent la pisica, si catei insa nu atat de grav.
Etiologie. Retentia meconiului poate fi datorita, in primul rand ,
starii de debilitate a nou-nascutului sau a cantitatii prea mari a acestuia
in intestinul gros si peristalismului intestinal prea redus ; in al doilea
rand , lipsei substantelor cu actiune evacuanta din colostrul mamei .
Simptome. Manifestarile clinice evidente apar abia a doua zi
dupa fatare , sub forma sindromului de colica. Pisica devine nelinistita
, bate din picioare , in special , cu membrele posterioare , priveste des
spre abdomen , se culca si se ridica brusc. Prezinta tenesme sustinute ,
in urma carora transpira . Pofta de supt dispare. De regula , moare sleit
de puteri dupa 24 de ore , din cauza intoxicatiei stercorale. La catel si
pisica se constata , pe langa agitatie , tenesme si un usor timpanism
precum si reducerea apetitului la supt.
Diagnostic. Manifestarile clinice sunt , de obicei , suficiente
pentru a stabili diagnosticul. Confirmarea se face prin tuseul rectal , cu
degetul aratator ,intalnindu-se imediat dupa sfincterul anal o masa
cleioasa , aderenta la peretele rectal.
Prognosticul este favorabil cand sunt forme recente si
cantitatea de meconiu este redusa.
Tratamentul este destul de dificil si comporta o deosebita
atentie intrucat masa impaslita a meconiului este partial aderenta
mucoasei rectale. Uneori , masa de meconiu aderent de mucoasa
rectala atinge o lungime de 1 m , astfel ca evacuarea poate dura mai
mult de 24 de ore . Evacuarea se face cu atat mai greu , cu cat
consistenta meconiului este mai mare . Se procedeaza , de regula , la
extragerea cu ajutorul degetului sau se confectioneaza un lat (o ansa)
de sarma groasa de 1 mm care se introduce cu prudenta pe langa
mucoasa rectala , cat mai profund . Se extrag succesiv portiuni din
masa de meconiu. In prealabil , pentru a dezlipi masa cleioasa de
mucoasa intestinala , se va face o clisma calda cu apa saponata sau cu
un mucilagiu . O deosebita importanta trebuie acordata manipularii
ansei , spre a evita iritatia mucoasei rectale . Este de recomandat sa se
administreze nou-nascutului si un purgativ 1 g calomel sau 50 ml ulei
de ricin , emulsionat in 200 ml lapte de vaca ne-fiert sau 50-75 g sulfat
de sodiu. Pentru activarea peristaltismului sunt indicate masajele
abdominale moderate . Iritatia mucoasei rectale se va trata cu pomezi
emoliente , eventual analgezice , spre a evita tenesmele. Ca actiune
profilactica se va sa supraveghea ca ingerarea de colostru sa fie
suficienta la primele supturi.

Diareea nou-nascutilor
Diareea nou-nascutilor se intalneste mai frecvent la caine ,pisica si
vulpe .
Dupa aspectul fecalelor se poate aprecia intr-o oarecare masura ,
gravitatea tulburarilor digestive .
Etiologie. Cauzele ce determina tulburari la nivelul tubului
gastrointestinal ,manifestate sub forma de diaree , sunt extrem de
numeroase si variate .
Factorii legati de individ sunt tulburarile in secretia enzimelor
specifice diferitelor sectoare ale tubului digestiv . Aceste tulburari
apar in urma unor anomalii congenitale sau in urma intarzierii in
activitatea functiunii digestive.
Factorii legati de mediu se refera la calitatea si cantitatea
colostrului, igiena suptului , conditiile de adapostire si ingrijire ce
trebuie sa se asigure nou-nascutilor si acestia contribuie in cea mai
larga masura.
Tulburarile digestive consecutive deficientelor enzimatice
sunt foarte greu de precizat la noul nascut. Aparitia in fecale a unor
componente ale laptelui nedigerate sau anumite fermentatii ale
continutului intestinal datorite florei bacteriene care se poate dezvolta
in lipsa unor fermenti , pot servi drept sprijin pentru stabilirea
diagnosticului.
Tulburarile datorite factorilor de mediu, in special , alimentatia ,
sunt mai usor de sesizat. Astfel , alimentatia la galeata , cu lapte prea
rece sau prea cald in cantitati prea mari , la intervale de timp
neregulate , determina tulburarile digestive.
Frecvente sunt tulburarile digestive cauzate de componentii straini
din lapte , trecuti nemodificati din circulatia mamei in cazul starilor
febrile din puerperium, in cazul alimentatiei cu cantitati mari de
proteine prea acide , turnate rancede fermentate anormal , mucegaite
sau putrede.
Tulburarile digestive se mai constata in urma administrarii unor
mediicatii sau ingerarii laptelui infectat in caz de mamite .
In toate cazurile , la actiunea acestor factori se adauga si flora
bacteriana banala care treptat isi exagereaza virulenta si devine
patogena, in primul rand escherichia coli(60%) .
Simptome. Nou-nascutii prezinta evacuari frecvente de fecale
subtiri de culoare galbena-cenusiu , rau mirositoare , adesea
spumoase. Starea generala se modifica curand, nou-nascutul devine
trist pare obosit , nu are pofta de supt. Se ridica numai cand este
ajutat , sta cu spinarea cifozata . Articulatiile par intepenite ,
abdomenul supt. Fecalele semilichide , cu reactie acida , murdaresc
eminentele ischiale si regiunea perianala, determinand , cand evolutia
este mai lunga , o dermatita umeda si caderea parului. Pielea apare
lipsita de elasticitate parul zburlit si fara luciu .Nou-nascutul slabeste
rapid in urma dehidratarii si prezinta endoftalmine ,insensibilitate si
emana un miros acru sau chiar fetid.Treptat pielea se raceste , botul
devine cianotic si animalul moare . Cateii proveniti de la catelele
hranite in ultima perioada a gestatiei cu cantitati mari de proteine , se
nasc cu aspesct normal sunt ceva mai mici dar foarte vioi dupa 2-3 zile
insa devin lenesi , preferand decubitul lateral prelungit , cu ochii
inchisi si nu mai sug. Tulburarea apare sub forma unei diaree lichide ,
care deshidrateaza organismul in cateva zile. Cand tulburarile
gastrointestinale apar dupa 3-4 zile de la fatare , evolutia boli este mai
lunga , unele exemplare putandu-se vindeca spontan.In general ,
gastroenteritele nou-nascutilor sunt cu atat mai grave cu cat apar mai
curand dupa fatare si indivizii sunt mai debili.
Modificari anatomopatologice. La autopsie se constata
leziuni tipice de gastroenterita , hemoragii de diferite tipuri sub
epicard.Miocardul este flasc , palid. Plamanii congestionati ,ficatul
degenerat si hemoragic pe sectiune .
Cauza determinanta este greu de stabilit intrucat la aparitia acestei
tulburari digestive intervin numerosi factori intrinseci si extrinseci .
Evolutia este totdeauna rapida , moartea survenind in 2-4 zile.
Cand fenomenele apar mai tarziu , in perioada de sugar , evolutia se
prelungeste si uneori animalul se vindeca , dar ramane in urma cu
cresterea.
Diagnosticul nu intampina nici o greutate , tinand seama de
tabloul clinic , varsta si conditiile de igiena ale noului nascut .
Prognosticul. In majoritatea cazurilor prognosticul este
rezervat si cu cat animalul bolnav este mai tanar , cu atat devine mai
grav .
Tratamentul . In cazul diareei datorita insuficentelor
functionale ale tubului digestiv (atonii , hiposecretii) , se recomanda
un tratament stimulat al peristalismului si al secretiilor . Astfel , la
catelul cu diaree se administreaza 10-15 g cheag sau 50 g acidofilin
pulbere in ceai de musetel. Administrarea poate fi repetata pana la
disparitia fenomenelor digestive. In lipsa acestor preparate se poate
recurge la iaurt sau lapte prins , cate 300-400 g pe zi .Atoniile se
combat administrand laxative sau purgative saline.
Tratamentul dietetic se adreseaza , in special , la alimentatia mamei
si ordinea alimentatiei nou-nascutului. Regimul alimentar al mamei
trebuie sa asigure o digestibilitate normala , evitandu-se fermentatiile
din care rezulta produsi toxici ce pot trece nemodificati in lapte .
Cantitatea de lapte supt si ordinea suptului joaca cel mai mare rol in
evitarea diareei in toate cazurile , cand suptul trebuie intrerupt , pentru
compensarea deshidratarii se recomanda diferite supe pentru omnivore
si carnivore. Ca medicamente antidiareeice ce formeaza la suprafata
intenstinului un pansament se recomanda : subnitratul de bismut si
carbonatul de bismut, in doze zilnice 1-2 g la pisici si catei . Cu
actiune antisecretoare si tonica : se administreaza clorura , carbonatul ,
si fosfatul de Ca in doze 5-20 g per os si prodie la caine si pisica 0,5-1
g la celelante specii. Ca absorbante ale toxinelor bacteriene si in
acelasi timp usor evacuante carbunele vegetal sau animal in doze de 5
-20 de g pro die la caine si pisica si 5-10 g pro die la celelante specii .
Medicatia cu antibiotice si chimioterapice se recomanda pentru a
combate flora bacteriana si , in special colibacilul .Se recomanda , in
special , sulfamidoterapia , cu produsele cele mai putin solubile . Se
poate administra nou-nascutilor cate 25 cg in prima zi si 10 cg in rest
pe kg de greutate vie .
Pentru sustinerea organismului , in general , se poate utiliza serul
gluconat , care pe de o parte restabileste hidratarea organismului, iar
pe de alta parte mareste functiunea antitoxica a ficatului si grabeste
eliminarea produselor toxice din organism, prin ameliorarea diurezei.
Cordul trebuie sustinut cu cafeina, cardiazol, pentazol. Unul din cele
mai bune tonica generale, ce se gaseste oricand la indemana
practicianului este sangele matern citratat, care se poate administra in
mai multe reprize , de cate 100 ml subcutanat , intramuscular si
intravenos.Tratamentul profilactic joaca cel mai mare rol , mai ales in
gospodariile mari .

Icterul Nou-Nascutilor
(Boala Hemolitica)
Icterul nou-nascutilor se caracterizeaza prin distrugerea hematiilor ,
prin izoaglutininele ce se gasesc in laptele mamei . Se produce
deglobulinizarea masiva cu bilirubinurie si hemoglubinurie. La
animale apar in primele 3-4 zile dupa fatare si s-a constatat frecvent la
caine si pisic si mai rar la nurca.
Simptome. Cateii nou-nascuti imediat dupa expulzare sunt
foarte vioi, fara nici un defect somatic . Dupa ce sug , in a-2-a , a-3-a
zi devin tristi , apatici. Temperatura creste si se mentine in platou pana
aroape de moarte . Mucoasele la inceput sunt subicterice , apoi net
icterice . La inceputul manifestarilor clinice , cateii sunt constipati ,
apoi prezinta diaree, fecalele avand un aspect inchis . Urina devine
hemoglobinurica , in cantitate din ce in ce mai mica . De regula , mor
in a-3-a , a-4-a zi dupa fatare.
Pisoii nascuti foarte vioi, cu apetit, dupa 48 de ore cei mai multi nu
mai sug , devin apatici , se ascund in asternut , prezinta frisoane , au
mersul vaccilant si tipa mereu. La rasele nepigmentate pielea si la cele
pigmentate mucoasele devin de culoare icterica .Urina este rosie sau
bruna-cafenie, bogata in albumina. Sangele recoltat de la pisicile
bolnave nu se coaguleaza , are coloare rosie – deschisa cu irizatii
galbele pe margini.
Evolutie. Boala apare la 24-35 de ore dupa fatare , evolueaza in
majoritatea cazurilor timp de 24-48 ore , mai rar dupa 3 zile si foarte
rar dupa 4 zile , terminand cu moartea. Daca cateii nu prezinta semne
clinice in primele 4 zile , dupa acest rastimp nu se mai imbolnavesc.
Faptul ca uneori nu toti cateii de la o catea se imbolnavesc se
datoreaza montei duble cu 2 masculi diferiti , dintre care unul nu a
transmis urmasilor sai antigenul hemolizant .
Modificari anatomopatologice. Semnul patognomonic
este culoarea icterica- de la galben-rosu la galben-lamaie –care
domina toate tesuturile cadavrului si in special , tesutul hypodermic.
Ficatul este marit , friabil , de culoare galbena-bruna sau cu pete
galbene si brune .Plamanul , in general , cu aspect galbui.
Diagnostic. Aparitia brusca a starii de apatie , culoarea
subicterica si apoi icterica a mucoaselor aparente si hemoglobinuria
constitue suficente date pentru stabilirea diagnosticului . Diagnosticul
poate fi confirmat prin cercetari de laborator : pe frotiurile de sange
colorate cu Giemsa apare clar fenomenul deglobulinizarii masive si
aparitia eritroblastilor-eritroblastemia .
La catei , diagnosticul se confirma si prin examenul serologic. In
sangele si laptele catelelor – mame se gasesc intotdeauna aglutinine
pentru eritrocitele nou-nascutului sau ale masculului . Diagnosticul
serologic trebuie impus pentru a exclude moartea in urma brucelozei
sau din cauza leptosipirozei.
Prognosticul , in general este grav. La catei, 66% din bolnavi
mor in primele 2-3 zile de la fatare iar pisoii mor 90% din cei
imbolnaviti .
Tratament . Nu exista tratament medicamentos al icterului
hemolitic imunologic se poate recurge la transfuzie sanguine pentru
catei si pisoi cu sange citratat de la o catea sanatoasa si in acelasi timp
si in aceeasi calitate se sangereaza din jugulara.In prealabil se incearca
daca nu exista incompatibilitate sanguina intre donator si primitor .
Nou-nascutul va fi alimentat artificial sau dat la o doica , timp de 4-5
zile dupa care poate suge de la mama sa .
Pentru a combate insuficienta hepatica care in cazurile grave se
iveste curand se , recomanda administrarea de vitamin C ,E ,K ,solutie
hipertonica de glucoza si extracte hepatice.
Masuri. Ca masuri profilactice in gospodariile unde apare boala
nu se va mai admite alimentatia in primele zile la mama (suptul), ci va
fi alimentat artificial timp de 5 zile sau va fi dat la o doica , dupa care
poate fi lasat sa suga la propria lui mama .In gospodariile unde se
constata boala la catei este bine ca lotul de masculi sa fie complet
schimbat pentru ca , desi nu la toate catelele la prima fatare apare
icterul nou-nascutilor , la a-2-a fatare este posibil sa apara , intrucat
cantitatea de izoaglutinine creste dupa a-2-a gestatie .Registrele de
monta trebuie sa fie conduse real si la zi , spre a se putea identifica
masculii ce au in substratul ereditar un asemenea antigen .

OMPHALOPATII

Omfalita, Omfaloflebita si Omfaloarterita-


Omphalitis
In mod obisnuit , dupa ruperea cordonului ombilical , bontul ramas
cu toata invadarea florei banale sufera un process de gangrena uscata
si cade dupa 6-8 zile . Locul de desprindere se cicatrizeaza repede si
se epitelizeaza . Cand flora microbiana gaseste un mediu favorabil
pentru dezvoltare , invadeaza treptat cordonul ombilical in special
vasele ce se continua in cavitatea abdominala. Procesul septic poate sa
cuprinda numai tesutul conjuctiv al cordonului (omfalita) sau sa
cuprinda vasele – arterele si vena (omfaloarterita si omfaloflebita ) . In
ultimul caz , infectia poate fi si de origine hematogena.
Infectia cordonului ombilical este cel mai des intalnita la caine ,
destul de rar la pisica si mai rar la celelante specii.
Etiologie. Cauzele care predispun la infectia bontului ombilical
sunt : iritatiile produse in urma linsului mamei in regiunea ombilicala ,
sugerea cordonului de catre alti catei , traumatisme in urma calcarii ,
ruperea prea aproape de piele gangrena umeda apare frecvent in urma
imbibarii bontului cordonului . La masculi , infectia se poate produce
prin urina in timpul mictiunii normale germenii ce produc infectia
bontului ombilical cel mai frecvent intalniti sunt : streptococii
piogeni , coli , stafilococii , necrofosul , iar la pisica shigella . Se
admite ca omfaloflebitele marea majoritate a cazurilor sunt in legatura
directa cu infectiile din timpul vietii intra uterine .
Simptomele apar la 7-14 zile de la nastere cu evolutie acuta sau
subacuta .
Semnele Clinice ale omfalitei sunt de ordin local si general . La
nivelul ombilicului se observa gangrene umeda , necroza sau numai
inflamatia . Inflamatia acuta se insoteste de o reactie proliferativa
intensa din care cauza nou-nascutul prezinta o sensibilitate in aceasta
regiune. Cordonul ombilical este marit in volum, dur si lasat sa se
scurga un exudat fetid.Tulburarile generale se traduc prin tristete ,
diminuarea poftei de supt , hipertermie , plus accelerat , respiratie
frecventa si superficiala . Catelul prefera sa ramana culcat . cand totusi
este fortat sa se ridice , merge greu , avand spinarea cifozata .
Omfaloflebita este caracteristica pisicului . Initial nu prezinta
nici o alta particularitate locala fata de omfalita .Complicatiile sunt
insa frecvente; Peritonita ca urmare a inflamatiei perivasculare , sau
propagarea infectiei prin sange , sub forma de septicemie sau piemie .
Procesul local evolueaza pana la formarea unui abces, mai mare sau
mai mic care prin presiune lasa sa se scurga un puroi cremos
.Regiunea este umeda si sensibila . Pisoiul pare obosit, apetitul
capricios slabeste foarte mult, are spinarea cifozata. Complicatia cea
mai frecventa se intalneste la nivelul ficatului. La autopsie , fie in
urma mortii, fie in urma sacrificarii de necesitate , in ficat se gasesc
abcese multiple , de marimea unei alune sau mai mici . Din cauza
septicopiemiei apar artrite sau tendinite si focare metastatice in
organele parenchimatoase (plamani , cord , rinichi).
Omfaloarteritele sau tromboarteritele sunt mai des intalnite la caine.
Trombosul arterial infectat in parte se elimina si in parte progreseaza
in interiorul arterelor obliterate , formand mici abcese care reluate de
circulatie ajung la nivelul articulatiilor , unele dau nastere la abcesee
extreme de mici (periartrita , in special a jaretelor ).In regiuni
tetanigene se produce frecvent pe cale ombilicala la caine si pisica.
Diagnosticul nu intampina nici o greutate . Modificarile locale ,
precum si cele generale , permit stabilirea diagnosticului din timp .
Prognosticul afectiunilor ombilicale este totdeauna rezervat.
Numai omfalita fara complicatii cedeaza spontan ; Omfaloflebita prin
localizari hepatice si metastaze in celelante organe , conduce la
casehtizarea timpurie a nou-nascutului si moarte sau intre timp se
declanseaza septicemia cu deznodamant fatal . La caini
tromboarteritele sunt extrem de grave iar tetanosul declarant
intotdeauna mortal .
Tratament . In cazul gangrenei umede , bontul ombilical se
amputeaza . Se aplica o legatura , iar portiunea de sub legatura se
pensuleaza de mai multe ori cu tinctura de iod sau se cauterizeaza .
Daca gangrena atinge si inelul ombilical , acesta trebuie deschis , in
plaga introducandu-se tampoane imbitate cu solutie de penicilina sau
se pudreaza cu teramicina, furazon sau marfanil. Tampoanele trebuie
schimbate de 2-3 ori pe zi . Se pot utiliza si tampoane cu solutie de
sulfatiazol . Pentru combaterea tulburarilor generale se va aplica in
mod sustinut tratamentul cu sulfamide si antibiotic( cloranfenicol ,
teramicina, penicilina). Masurile de ordin preventive insa sunt cele
mai necesare in cazul gospodariilor. In primul rand dezinfectia severa
a bontului ombilical prin aplicarea repetata de antisemptice (T-ra iodi
glicerinata) in primele 3 zile .
Anomaliile nou-nascutilor

Ectopia cordului
Ectopia cordului consta in deplasarea lui din cavitatea toracica.
Deplasarea poate fi extratoracica , in musculatura de la baza gatului ,
inima fiind protejata de o punga fibroasa sau poate aparea la exterior
complet neprotejata printr-o deschidere circular la nivelul sternului ,
sau in fine ramane jumatate in cavitatea toracica si jumatate in
musculatura de la intrarea pieptului . In primul caz , primele coaste
raman mult indepartate si nu se sudeaza cu sternul . De regula , nou-
nascutul este viabil , dar din punct de vedere economic nu are nici o
valoare . Prezinta insa o deosebita importanta stiintifica , intrucat pe
aceste exemplare se poate foarte bine studia functiunea cordului, fara
nici un artefact operator .

FISTULA URACULUI SAU


PERSISTENTA URACULUI
Canalul uracului, la o fatare , o data cu ruperea cordonului ombilical
, se inchide definitiv printr-un mecanism asemanator inchiderii
arterelor ombilicale . Portiunea intraabdominala se retracteaza si
migreaza o data cu vezica urinara in cavitatea pelvina. Cand din
diferite motive , obliterarea canalului nu se face complet, urina apare
la nivelul bontului ombilical , sub forma de picaturi , iar in unele
cazuri in forma de jeturi . Urina , scurgandu-se tot timpul , mentine o
stare de umiditate permanenta a bontului si a regiunii periombilicale .
Perii se aglutineaza , iar in urma fermentatiei urinei apar produsi
iritanti care dau nastere unei dermatite insotita de un miros
caracteristic . Procesul se poate complica prin interventia piogenilor ,
fie cu un abces , fie cu un flegmon . Anomalia este rar intalnita la
nurca(mai frecvent intalnita la masculi) . Printre cauzele favorizate ale
persistentei canalului se citeaza rupturile cordonului ombilical prea
apropiate de fanta abdominala , blocarea uretrei cu un dop
mucofribinos sau chiar lipsa ei congenitala .
Simptome. Inca din prima zi , regiunea ombilicala este umeda ,
murdara .In zilele urmatoare perii se aglutineaza regiunea devine
sensibila si apare mirosul caracteristit de urina. Daca se umezeste actul
mictiunii , la nivelul bontului ombilical se vad picaturile de urina sau
chiar jetul de urina , in cazul blocarii uretrei urinarea nu se face decat
prin bontul ombilical. Nou-nascutul pare obosit si prefera decubitul .
Diagnostic . Trebuie sa se faca un diagnostic diferential intre
persistenta canalului ca atare si omfaloarteritele cateilor sau omfalitele
pisicilor de regula inflamatiile bontului ombilical apar dupa 6-7 zile de
la fatare , pe cand inflamatia si maceratia bontului in urma infiltratiei
urinei apare in prima zi. Tot in prima zi se observa bine picaturile de
urina scurgandu-se la nivelul bontului. In cazul omfalitelor septice ,
reactia este puternica , bontului este ingrosat , extrem de sensibil.
Tratament. Cand anomalia se descopera in prima zi dupa
nastere , se va aplica o legatura cat mai aproape de inelul ombilical ,
profesorul Udrischi recomanda legatura elastica.

Imperformarea anusului si atrezia rectului


Atresia ani et atresia recti
Lipsa congenitala a orificiului anal , insotita sau nu de lipsa ampulei
rectale , constituie o imperfectiune organica intalnita in cele mai dese
cazuri la catei, in urma incestului sau a consanguinitatii stranse .
Simptome. In cazul lipsei congenitala a orificiului
anal(imperformare) in regiunea parineala , dupa 2-3 zile de la nastere
se observa o proeminenta destul de mare , deplasabila si reductibila ,
care nu este altceva decat fundul de sac al rectului destins de
portiunile terminale ale masei de meconiu care trebuie sa fie eliminat
.
In cazul coexistentei cu artrezia rectului, intestinul gros se
termina printr-un fund de sac , in cavitatea pelvina sau abdominala.
Meconiul intarit poate fi sesizat in portiunea terminala a colonului ,
prin traversul peretilor abdominali. Cateii sug in conditii normale
imediat dupa nastere si anomalia poate trece neobservata 5-6 zile ,
dupa care incepe balonarea abdomenului , vomizari. Catelul devine
trist , iar daca nu se intervine , moare in urma intoxicatiei . Cateii pot
supravietuii 8-9 zile de la fatare.
Diagnosticul se stabileste dupa aspectul balonat al
abdomenului si imposibilitatea defecarii.
Prognosticul in toate cazurile este grav in atrezia rectului si
rezervat in imperforare.
Tratamentul chirurgical trebuie sa restabileasca comunicarea
directa intre intestin si medicul exterior. Pielea se sectioneaza in
cruce , la nivelul unde apare mai subtire pe proeminenta perineala .
Lambourile pielii pot fi excizate sau sunt rasfrante si fixate de
perineul din jur , prin patru puncte de sutura.Dupa scoaterea
mecanica a meconiului , buzele plagii se curata , se dezinfecteaza si
se aplica o pomada sulfamidata pentru a favoriza cicatrizarea lor.
In cazul atreziei rectului se poate incerca crearea unui anus contra
nature , care , de regula, insa nu da rezultate.

Contributii personale
Istoric

Dispensarul Sanitar Veterinar Rm. Sărat a fost înfiinţat în anul 1950,


era subordonat Raionul Rm. Sărat, regiunea Ploieşti şi avea ca obiect
de activitate controlul asupra sanătăţii animalelor precum şi controlul
calităţii produselor de origine animală comercializate in magazinele
din oras si in targurile de animale organizate saptamanal si la
sarbatorile religioase. Cresterea animalelor in regim gospodaresc era o
indeletnicire frecventa pentru locuitorii orasului Rm. Sarat si ai
localitatilor limitrofe.
Cladirea prezenta urmatoarele compartimente: cabinet , sala de
consultatii , farmacie, stationar pentru animale. In dispensar lucrau un
medic veterinar si 3 tehnicieni , iar dispensarul era subordonat
Directiei pentru Agricultura Buzau.
Pe raza orasului functiona un abator situat la marginea orasului a
carui activitate era supravegheata tot de personalul dispensarului.
Din anul 1975 activitatea veterinara in Romania se separa odata cu
dezvoltarea pietei de comercializare a produselor de origine animala ,
infiintandu-se Circa sanitar veterinara pentru controlul animentelor ,
circa unde lucrau un medic veterinar si un tehnician veterinar.
In anul 1999 activitatea veterinara in Romania se privatizeaza ,
seviciile sanitar veterinare fiind scoase la licitatie . In prezent la Circa
Sanitar Veterinara Concesionata actiunile se desfasoara dupa un
Program Strategic National de supraveghere a starii de sanatate a ,
animalelor intocmit anual si sunt asigurate de un medic veterinar si 2
tehnicieni. In functie de efectivul de animale arondat dispensarului, se
recolteaza probe de laborator.
In cursul anului scolar 2009-2010 am facut practica ,la
dispensarul sanitar veterinar din strada Stefan cel Mare,nr.56
Ramnicu Sarat.
In acest timp am intalnit numeroase cazuri de parazitism la caini si
pisici.
Cel mai impresionant caz a fost un ciobanesc german care avea
patru ani si doua luni si era infestat cu ascarizi (limbrici).
Pacientul prezenta o pierdere mare in greutate, anemie si chiar
manifestari nervoase. In primul rand era vizibil ca este intr-un stadiu
avansat datorita aspectului fizic, era foarte slab.
Stapanul lui mi-a comunicat ca in ultimile 2 zile cainele s-a
prezentat foarte slabit, cu un apetit scazut, fecalele erau acoperite cu
mucus, mi-a mai zis si ca a omis sa efectueze deparazitarile interne
periodice care erau necesare la fiecare 3 sau 4 luni.
Dupa ce am realizat analiza fecalelor pentru a cunoaste sigur tipul
parazitilor care au infestat cainele, am realizat ca era vorba despre
ascarizi (limbrici).
I-am administrat 2 tablete de Drontal plus, deoarece doza este de o
tableta la 10 Kg iar dupa 14 zile i-am administrat iar acelasi tratament.
L-am sfatuit pe proprietar ca pe viitor sa faca deparzitarea interna
periodica deoarece ascarizii la fel ca si teniile sunt zoonoze, adica data
viitoare ar putea sa se infesteze si el nu numai cainele cu acesti
paraziti intestinali care se transmit de la caine la om si invers.
La fel ca si deparazitarea interna a cainelui, trebuie facuta si
deparazitarea adapostului unde este tinut cainele deoarece exista riscul
de a fi reinfestat din mediul in care traieste.

La 3 luni dupa acest caz, stapanul s-a prezentat cu cainele la


deparazitarea interna a acestuia si am fost placut impresionat sa vad ca
acel caine foarte slabit care cantarea 23 de Kilograme in urma cu 3
luni, acum era foarte sanatos si avea 34 de kilograme si un corp
robust.
Acesta a fost unul dintre cazurile rezolvate cu succes si
recuperarea animalului s-a desfasurat „ca la carte”. Asta si datorita
stapanului pentru ca a fost intelegator si a cooperat respectand cu
strictete toate sfaturile pe care i le-am dat, a inteles de asemenea ca nu
este de joaca cu acesti paraziti intestinali care se intalnesc atat la cainii
maturi cat si la nou nascuti. Un numar mare de noi nascuti se nasc cu
limbrici in tesuturile lor. Larvele ajung in organismul lor prin migrare
din organismul mamei, daca aceasta este infestata, in uterul acesteia si
apoi in organismul nou nascutilor prin alaptare. Larvele isi croiesc
apoi drum spre tractul intestinal unde incep sa depuna oua, ouale
eliminate prin fecale pot reimbolnavi cainele sau pot imbolnavi alti
caini daca acestia vin in contact cu zona contaminata – prin zona
contaminata se intelege inclusiv solul, in care limbricii pot supravietui
o perioada buna de timp.

Limbricii sunt activi in intestinele cainelui, adesea cauzand


varsaturi sau balonari. O infestare severa poate duce chiar la decesul
animalului. Avand in vedere ca ouale depuse sunt in jur de 200.000
zilnic, la cel mai mic semn de alarma trebuie sa duceti cainele la
medicul veterinar pentru a-i aplica tratamentul adecvat.
Cea mai importanta cale de profilaxie , pentru a nu ajunge la
infestarea sau chiar pierderea uniui animal este educarea sanitar
venetrinara a populatiei.
Capitolul IV
Norme de protectia
Muncii in domeniul
sanitar veterinar

Ordin Nr.149 din 19.03.1997


Ministerul Muncii si Protetiei Sociale, Alexandru Athanasiu, in
baza Decretului nr 591/12.12.199 pentru numirea Guvernului
Romaniei,
Avand in vedere:
- Legea protectiei muncii nr.90/1996;
- Hotararea Guvernului Romaniei nr. 448/1994 privind organizarea
si functionarea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale;
- Avizul Consiliului Tehnico- economic nr 122/18.IX.1996 al
Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, emite urmatorul

Ordin
Art.1. Se aproba normele specifice de securitate a muncii pentru
activitatea de crestere a animalelor.
Art.2. Normele prevazute la art. 1 intra in vigoare la 30 de zile de la
data publicarii prezentului ordin in Monitorul Oficial al Romaniei.
Incepand cu aceeasi data se abroga Normele departamentale de
protectie a muncii care se refera la activitatea cresterii animalelor.
Art.3. Normele specifice de securitate a muncii pentru activitatea
cresterii animalelor sunt obligatorii pentru toate activitatile cu acest
profil si se difuzeaza celor interesati prin inspectoratele de stat
teritoriale pentru protectia muncii.
La orele de instruire practica ce se desfasoara in laboratoarele de
anatomie si patolofie veterinara sau in ferma didactica si in clinica
veterinara este necesar sa se respecte o serie de masuri de
protectie,deoarece materialul cu care se lucreaza poate fi infectat,
animalele pot transmite diferite boli la om,unele substante
medicamentoase de uz veterinar sunt toxice,putandu-se astfel produce
de multe ori grave accidente.
In timpul tuturor sedintelor de laborator se va purta obligatoriu halat
alb de protectie ,boneta alba (fetele vor avea parul strans) iar in cadrul
orelor de instruire practica ce se desfasoara in ferma, salopete, cizme
de cauciuc si,dupa caz,sort impermeabil si manusi de cauciuc.
Folosirea instrumentarului de laborator,in special a aparaturii
electrice se fa face numai dupa un instructaj de folosire,executat de
cadrul didactic care conduce lucrarea respectiva.Daca aparatura
electrica se defecteaza,aceasta va fi reparata si verificata numai de un
electrician autorizat.Se impune,de asemenea,verificarea periodica a
instalatiei electrice,integritatea prizelor,intrerupatoarelor,
conductorilor,a izolatorilor.Aparatele folosite pentru sterilizare vor fi
dotate cu termometru,iar cele care realizeaza si marirea presiunii(de
tipul autoclavelor)vor fi prevazute cu manometre pe cadranul carora
este marcat vizibil,cu o linie rosie,limita maxima de functionalitate
normala.
Manipularea substantelor medicamentoase se va face cu mare
atentie tinand-se cont de grupa din care aceastea fac parte:
-substantele foarte toxice care se pastreaza la “Vanena”, precum si
cele mai putin toxice,pastrate la “Separanda”,se vor administra
animalelor numai sub supravegherea cadrului didactic;
- substantele inflamabile se vor folosi numai in conditii de
asigurare a unei aerisiri corespunzatoare si fara existenta unei surse de
foc in apropiere ;
-substantele volatile se vor folosi numai cand conditiile de aerisire
sunt optime sau sub nisa;
-lucrarile cu degajari de substante nocive se vor executa numai sub
nisa,dupa ce a fost verificata functionalitatea ei;
-inainte de a pune o substanta intr-un vas,aceasta se eticheteaza;
-este obligatoriu ca lucrarile sa se execute numai in vase perfect
curate, care se vor spala imediat dupa folosire;
-cadrul didactic care conduce lucrarea va instrui elevii pentru ca
acestia sa nu guste substante le si sa nu utilizeze vasele de laborator
pentru mancare sau pentru baut;
Piparea substantelor lichide toxice sau a celor chimic agresive se va
face cu para de aspiratie.
Resturile de substante acide si bazice ramase in urma analizelor vor
fi neutralizate inainte de a fi varsate in chiuveta.
Se va atrage atentia ca folosirea pentru uz uman a medicamentelor
de uz veterinar este total contraindicata.
La lucraril de microbiologie,anatomie patologica si boli infectioase,
manipularea culturilor microbiene,cadevrelor si organelor provenite de
la animale infectate se face numai prin respectarea normelor de
asepsie,lucrandu-se la flacara,cu instrumentar corespunzator, sterilizat
in prealabil.Instrumentele cu care se lucreaza vor fi introduse in
recipiente cu solutii dezinfectante,culturile microbiene si produsele
patologice vor fi recoltate in galeti se vor pune substante dezinfectante
puternice in concentratii mai mari decat cele uzuale.
Culturile microbiene ce urmeaz a fi pastrate nu se lasa pe mese,ci se
depoziteaza in dulapuri inchise cu cheia.
In timpul lucrarilor de instruire practica se vor lua masuri
corespunzatoare de contentie a animalelor,in vederea evitarii
accidentelor.Este necesar sa se cunoasca modul de abordare si
contentie corespunzator fiecarei specii de animale.Atunci cand elevii
vor lucra cu animalele bolnave de boli transmisibile la om se vor lua
masuri speciale menite sa evite contaminarea aceastora.Echipamentul
de protectie se va dezinfecta pe loc.Animalele de experienta vor fi in
permanenta tinute sub control sanitar-veterinar,in vederea
diagnosticarii la timp a eventualelor maladii contractate de acestea si
pentru eliminarea pericolului transmiterii lor la om in cazul
antropozoonozelor.Cand se executa necropsii se vor lua masuri de
prevenire a infectarii elevilor, acestia fiind obligati sa lucreze cu pense
si manusi de cauciuc .

Concluzii, propuneri, anexe


In urma acestor studii despre parazitologie am realizat cat de
importanta este aceasta stiinta care se ocupa cu studierea parazitilor. Si
cred ca este nevoie de a insista mai mult intr-ale parazitologiei
deoarece nevoile productiei , modul modern de crestere al animalelor
in sisteme intensive si industriale, cer in permanenta rezolvarea unor
noi aspecte ale bolilor parazitare.
Ar trebui investit mai mult in laboratoarele de parazitologie pentru a
creea medicamente noi si eficiente care sa intre in arsenalul terapeutic
si profilactic pentru ca sunt inca multe goluri in terapie, in profilaxie
precum si in cunoasterea patogenitatii multor boli.
Constatam in prezent ca alaturi de bolile parazitare clasice, la unele
specii de animale s-a semnalat prezenta unor paraziti considerati
banali si cu o slaba patogenitate dar care constituie din ce in ce mai
mult puncte de plecare in reducerea rezistentei organismului si a
randamentului productiv , uneori chiar imbolnaviri cu pierderi
apreciabile.
Bibliografie

Reproductia Obstetrica si insamantarile


artificiale la animalele domestic

Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti


1967

Prof. Dr. Doc. N.Lunca


Conf. Dr. P.Popescu
Prof. Dr. N. Gluhovschi