ELEONORA GRAUR

MARIANA DOGA-MÎRZAC

ACTIVITATEA
ŞI MECANISMUL
FINANŢĂRII MICULUI
BUSINESS

Chişinău, 2006
 ELEONORA GRAUR
MARIANA DOGA-MÎRZAC

ACTIVITATEA
ŞI MECANISMUL FINANŢĂRII
MICULUI BUSINESS

Editura ASEM
Chişinău, 2006

1
CZU 334.713
G 77

Monografia a fost discutată şi aprobată pentru editare de

către Institutul de Management, Perfecţionare şi Dezvoltare
Rurală.

Referenţi: prof. univ. dr.hab. L.Cobzari, ASEM

prof. univ. dr. hab. T.Manole, UTM

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

Graur, Eleonora
Activitatea şi mecanismul finanţării micului business /
Eleonora Graur, Mariana Doga-Mîrzac; Acad. de Studii
Economice din Moldova.- Ch.: Dep. Ed.-Poligr. al ASEM,
2006. – 357 p.
ISBN 978-9975-75-100-1
100 ex.

334.713

Autori: dr. E.Graur

dr. M.Doga-Mîrzac

ISBN 978-9975-75-100-1

© Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM

2
 CUPRINS:
Introducere 5

Capitolul I. Aspectele teoretice de dezvoltare a

micului business 8
1.1. Esenţa dezvoltării micului business 8
1.2. Rolul micului business în economiile
contemporane 23
1.3. Tendinţele dezvoltării micului business în 42
Republica Moldova

Capitolul II. Mecanismul de finanţare a micului

business 74
2.1. Mecanismul de finanţare a micului business –
experienţa internaţională 74
2.2. Oportunităţi de finanţare a întreprinderilor
micului business 91
2.3 Mecanismul de finanţare a micului business în
Republica Moldova 106
2.4 Sursele interne şi indicatorii de finanţare a
micului business 126
2.5. Sursele externe de finanţare a micului business 138

Capitolul III. Perspectivele de dezvoltare a

mecanismului financiar al întreprinderilor
agricole din domeniul micului business în
contextul integrării în Uniunea Europeană 153
3.1. Particularităţile manageriale şi financiare ale
micului business 153
3.2. Perfecţionarea sistemului financiar al micului
business 157
3.3. Planificarea şi analiza activităţii economice în
întreprinderile micului business din sectorul
agrar al Republicii Moldova 163

3
 3.4. Previziunea financiară în întreprinderile
agricole ce aparţin micului business 182
3.5. Îmbunătăţirea mediului de afaceri din
Republica Moldova în perspectiva aderării la
Uniunea Europeană 199
3.6. Politici de finanţare a întreprinderilor micului
business din agricultură în contextul integrării
Uniunea Europeană 213
Concluzii 223
Bibliografie 229
Anexe 241

4
 PREFAŢĂ
În condiţiile economiei de piaţă, strategia Republicii
Moldova constă în orientarea eforturilor spre dezvoltarea
mecanismul finanţării micului business din agricultură, în
contextul integrării în Uniunea Europeană, şi penetrarea
produselor agroalimentare obţinute de întreprinderile micului
business pe pieţele acesteia. Adaptarea la cerinţele exigente
faţă de calitatea produselor agroalimentare va continua să
pericliteze accesul produselor autohtone pe pieţele date, cel
puţin în viitorul apropiat.
Politica agricolă comună a Uniunii Europene vizează o
piaţă unică şi protejată în comparaţie cu fluxurile economiei
mondiale. Principiile de funcţionare a pieţei date constau în
următoarele: favorizarea progresului tehnic şi asigurarea
dezvoltării raţionale a producţiei agricole; utilizarea adecvată a
factorilor de producţie, în primul rând a forţei de muncă;
asigurarea unui nivel echitabil de viaţă pentru populaţia care
activează în agricultură; stabilizarea preţurilor la produsele
agroalimentare pe pieţele europene; garantarea securităţii de
aprovizionare a consumurilor cu produse agricole; asigurarea
unor preţuri rezonabile la procurarea mărfurilor de către
consumatori.
Republica Moldova trebuie să adopte o politică agricolă
bazată pe principiile politicii agricole comune ale Uniunii
Europene, care ar putea fi preluate într-o strategie de dezvoltare
a agriculturii ţării noastre cu modificările şi adaptările necesare.
Un accent deosebit trebuie pus pe implementarea progresului
tehnologic şi tehnic în agricultură, asigurarea unui trai decent
pentru populaţia rurală, favorizarea dezvoltării mecanismului
de finanţare a micului business şi a securităţii de garantare a
consumurilor de produse agricole şi alimentare.
În condiţiile R. Moldova, sectorul micului business este necesar
să fie susţinut din partea statului prin subsidarea sectorului agricol,
care este sursa principală de materie primă a industriei prelucrătoare

5
şi constituie baza comerţului cu produse agroalimentare. Sporirea
volumul producţiei agricole şi agroalimentare va favoriza
dezvoltarea producătorilor agricoli să-si sporească profiturile şi
investiţiile în dezvoltarea afacerii atât prin adăugarea valorii la
produsele agroalimentare, cât şi prin producerea şi exportul unor
produse competitive la nivel internaţional. Moldova trebuie să
transforme dezvoltarea mecanismului de finanţare a micului
business în agricultură într-o prioritate politică clar formulată şi să se
axeze pe simplificarea procedurilor privind finanţarea acestora,
pentru a le face mai transparente.
În lucrarea dată autorii fundamentează direcţiile de dezvoltare a
mecanismului finanţării micului business din agricultură prin
intermediul analizelor teoretico-metodologice adecvate situaţiei
curente şi de perspectivă a integrării în UE, prin elucidarea
oportunităţilor de finanţare şi implementarea acestora în practică.
Prin mecanism financiar la nivel de întreprindere se înţelege un
sistem de conducere a finanţelor, destinat organizării corelaţiei dintre
relaţiile financiare ale întreprinderilor şi fluxurile financiare prin
utilizarea categoriilor financiare şi instrumentelor, sancţiunilor şi
facilităţilor în baza actelor normative emise de stat.
Succesul în desfăşurarea reformelor în ţara noastră depinde, în
mare măsură, de integrarea Republicii Moldova în Uniunea
Europeană, deoarece, odată cu liberalizarea activităţii economice, se
intensifică necesitatea în asigurarea securităţii economice.
Reglementarea financiară a economiei este una din cele mai
importante pârghii de influenţă a statului asupra mersului dezvoltării
social-economice şi a securităţii economice a ţării. Problema
securităţii financiare a Moldovei este una din cele mai importante şi
necesită elaborarea unei strategii coerente, direcţionate spre
instituirea stabilităţii financiare şi respectarea intereselor naţionale de
dezvoltare a ţării.
Reglementarea de stat a finanţării micului business din
agricultură are un impact concludent asupra dezvoltării ţării. Statul
trebuie să utilizeze, în aceste scopuri, o varietate largă de mijloace şi

6
metode de influenţă asupra micului business, aşa ca: codul vamal şi
fiscal, politica comercială, legislaţia financiară, respectarea
acordurilor internaţionale etc.
Soluţionarea problemelor economice şi financiare ale Republicii
Moldova depinde, în mare măsură, de integrarea ţării în comunitatea
europeană. Pe parcursul ultimilor ani R. Moldova s-a bucurat de
anumite succese în crearea unei anumite imagini pozitive pe arena
internaţională, devenind membră a mai multor organisme şi instituţii
internaţionale, cum ar fi: Consiliul Europei, OMC, Organizaţia
Mondială a Vămilor, USCE, Iniţiativa Central-Europeană, Iniţiativa
de colaborare în Europa de Sud-Est, Pactul de stabilitate din Europa
de Sud-Est şi altele. Aşadar, în ultimii ani au fost depuse eforturi
esenţiale care confirmă progresul statului în sfera integrării europene.
În opinia noastră, Moldova nu utilizează la maximum avantajele de
care dispune în calitate de membru al organismelor şi instituţiilor
internaţionale. Sporirea implicării în acest sens ar contribui la
accelerarea procesului de reformare a economiei şi la o integrare mai
rapidă a ţării în structurile europene.
Monografia de faţă se adresează specialiştilor din toate
domeniile, indiferent de nivelul de pregătire a acestora, având
speranţa că le va fi de un real folos în întreaga lor activitate.

Autorii

7
 Capitolul I. ASPECTELE TEORETICE DE
DEZVOLTARE A MICULUI BUSINESS

1.1. Esenţa dezvoltării micului business

Sfârşitul secolului XX înregistrează, în aproape toate ţările
lumii, o atenţie tot mai sporită faţă de întreprinderile mici şi
mijlocii. Acest fenomen, care se manifestă la scară planetară,
atestă afirmarea sectorului mic şi mijlociu în lumea
contemporană.
Există o tendinţă spre de procesul de creare şi dezvoltare a
unor noi întreprinderi, legată de caracteristicile naturii umane
în permanenta ei căutare de dobândire a statutului de
independenţă, recunoaştere şi bunăstare. Actorul principal al
acestui proces este întreprinzătorul care, prin intermediul
calităţilor de care dispune, asumându-şi permanent riscul, caută
să transforme o oportunitate a pieţei într-o întreprindere
viabilă, contribuind apoi la creşterea ei.
Primele relatări despre micul business au apărut cu 4000
de ani în urmă, în timpurile în care bancherii acordau
împrumuturi în bani, achiziţionând dobânda. De atunci
întreprinzătorii au început să-şi realizeze producţia şi serviciile
lor consumatorilor. Datorită micului business civilizaţia s-a
răspândit în ţările existente î.e.n. În consecinţă, micile
întreprinderi au stat la baza dezvoltării întregii civilizaţii,
astronomiei babilonene, filozofiei greceşti, calendarului
evreiesc şi dreptului roman.
În condiţiile în care apariţia şi afirmarea activităţii
întreprinderilor mici şi mijlocii în economiile de tranziţie
reprezintă un fenomen nou şi o componentă centrală a oricărui
program de reformă economică, adoptarea unei perspective
globale asupra fenomenului, atât din motivul triplu de
economie, cât şi din cel al conexiunilor presupuse de existenţa
lui la nivel micro- şi macroeconomic, reprezintă o condiţie
esenţială pentru realizarea unei cercetări pertinente.

8
 Un punct central de plecare în cercetarea problematicii
întreprinderilor micului business îl prezintă modul în care
acestea sunt definite, compararea definiţiilor, a rolului acestui
tip de întreprindere şi a politicilor de asistenţă în diferite ţări
ale lumii, precum şi analiza impactului tipului respectiv de
întreprindere asupra structurii macroeconomice. La nivel
microeconomic cercetarea vizează analiza modului în care
acestea sunt conduse, se dezvoltă şi se integrează în circuitul
economic naţional şi internaţional. Scopul fundamental al
acestor cercetări este orientat spre realizarea unor contribuţii la
fundamentarea teoriei micului business în contextul integrării
în Uniunea Europeană.
Sectorul micului business în Republica Moldova, de altfel
ca şi în majoritatea statelor în dezvoltare, a apărut ca urmare a
schimbărilor profunde din viaţa socială şi economică, efectuate
pentru trecerea de la economia centralizată la cea de piaţă. [26,
pag.2.]
Iniţierea afacerilor mici în R. Moldova este o problemă de
cea mai mare importanţă, cu toate că în cea mai mare parte
procesul de realizare a „micii privatizări” este caracterizat de o
serie de aspecte specifice, consecinţe ale prevederilor
legislaţiei Republicii Moldova.
Cunoaşterea modului de constituire şi funcţionare a
afacerilor mici şi a cadrului legislativ care le reglementează,
are o importanţă aparte pentru întreprinzători. [15, pag.542]
După 15 ani de tranziţie, întreprinderile micului business
deţin peste 92% din totalul agenţilor economici, astăzi ele fiind
considerate „coloana vertebrală” a economiei naţionale.
Concomitent, fiind dată importanta contribuţie la crearea noilor
locuri de muncă, stimularea concurenţei, favorizarea inovaţiilor
şi tehnologiilor, sectorul respectiv este considerat promotorul
dezvoltării economice a ţării. [26, pag.2]
Guvernul Republicii Moldova percepe sectorul
întreprinderilor mici şi mijlocii drept baza creării şi dezvoltării

9
unei economii moderne şi dinamice, axate pe cunoştinţe.
Sectorul respectiv al economiei naţionale poate aduce o
contribuţie substanţială la Produsul Intern Brut şi stimularea
creşterii exporturilor. În condiţiile unei pieţe cu o concurenţă
puternică întreprinderile mici şi mijlocii dispun de abilitatea de
a reacţiona flexibil şi de a se adapta rapid la schimbările
economice ciclice şi structurale. Din acest punct de vedere, un
sector al întreprinderilor mici şi mijlocii bine dezvoltat poate
contribui la fortificarea stabilităţii şi creşterii macroeconomice
din ţară, o pârghie pentru integrarea socială şi regională în
Europa.
De asemenea, micul business trebuie privit şi prin prisma
asigurării bunei funcţionări a întreprinderilor mici cu produse
şi servicii primare.
Studiile de specialitate efectuate în ţările Uniunii
Europene au demonstrat că 2 din 3 întreprinderi mici îşi
încetează activitatea la finele celui de-al doilea an de
desfăşurare a activităţii.
În Republica Moldova nu există o astfel de statistică, însă
rezultatele cercetării, precum şi analiza literaturii de
specialitate, ne permite să evidenţiem două grupe de factori
care influenţează asupra dezvoltării întreprinderilor mici:
• factorii externi, dintre care se evidenţiază: presiunea
fiscală înaltă, rata ridicată a dobânzii bancare şi accesul limitat
la resursele financiare, legislaţia imperfectă etc.;
• factorii interni, dintre care incompetenţa managerială şi
lipsa de experienţă. În teoria economică nu există o definire
universală a micului business, lipsind criteriul unic acceptat,
iar în practică fiecare ţară îşi stabileşte independent standardele
ce trebuie să fie îndeplinite de o afacere ca să fie considerată
mică. Diferă chiar şi terminologia în denumirea ei. De
exemplu, în ţările anglo-saxone este utilizat termenul de
„business mic”, pe când în Japonia şi ţările Europei
Occidentale cel de „întreprindere mică şi mijlocie” . Însă,

10
indiferent de termenul utilizat, drept criterii de bază în
definirea micului business pot servi: mărimea activelor,
volumul producţiei realizate pe domenii de activitate, numărul
angajaţilor şi o combinare dintre criteriile enumerate. Lipsa
unui numitor comun privind determinarea indicatorului unic
pentru definirea întreprinderilor mici şi mijlocii, se explică prin
faptul că nici unul din criteriile date nu permite definirea
completă a micului business.
În unele domenii de activitate mărimea activelor este unul
din cei mai importanţi indicatori, deoarece prezintă potenţialul
productiv real al întreprinderii. Însă nu întotdeauna un astfel de
indicator caracterizează întreprinderea adecvat, deoarece există
întreprinderi valoarea activelor cărora este apreciabilă datorită
folosirii noilor tehnologii, a unui echipament sofisticat, în
acelaşi timp ele având un număr mic de angajaţi şi venit din
vânzări redus. De asemenea, evidenţa numai a mărimii
activelor în definirea IMM complică efectuarea comparaţiilor
internaţionale, din cauza instabilităţii cursului de schimb dintre
monedele naţionale.
Volumul producţiei realizate sau venitul din vânzări este
un alt criteriu frecvent utilizat în literatura de specialitate. El
caracterizează valoarea afacerii pe o anumită perioadă de timp
,reflectând respectiv mărimea ei. Şi în cazul dat, ca urmare a
fluctuaţiei monetare, a proceselor inflaţioniste etc., apar unele
deformări în aprecierea IMM, astfel dacă pentru o ramură
mărimea venitului din vânzări este mare, aceeaşi mărime
pentru altă ramură poate fi neînsemnată.
Indicatorul cel mai frecvent folosit în definirea micului
business este numărul angajaţilor. Totuşi, în pofida avantajelor
oferite de criteriul menţionat, mulţi cercetători, printre care şi
americanul Peter Drucker, consideră că numărul angajaţilor
„nu caracterizează decât un aspect al businessului” [8, pag.74],
pentru a determina cât de mare sau mică este compania e
nevoie de a examina o totalitate de factori, cei de bază fiind:

11
numărul angajaţilor, volumul vânzărilor, valoarea adăugată
(unde este aplicată), complexitatea şi diversitatea produselor,
numărul pieţelor, complexitatea tehnologiilor etc.
În Republica Moldova în calitate de criterii ale definirii
micului business serveşte numărul mediu anual de angajaţi şi
suma anuală a venitului din vânzări. Astfel, Legea „Cu privire
la susţinerea şi protecţia micului business” stabileşte
temeiurile juridice, economice şi organizatorice ale dezvoltării,
susţinerii şi protecţiei microîntreprinderilor şi întreprinderilor
mici, bazate pe proprietatea nestatală. Segmentul
întreprinderilor micului business este definit prin prezenta lege,
conform căreia acesta reprezintă o activitate antreprenorială
realizată de întreprinderile micro şi mici, în cadrul cărora
activează:
1. De la 1 la 9 angajaţi şi respectiv plafonul sumei
anuale a vânzărilor nete este de 3 milioane lei.
2. De la 10 la 50 angajaţi şi suma anuală a vânzărilor
nete este 10 milioane lei.
Nu se referă la micul business şi nu se bucură de susţinere
din partea statului întreprinderile care deţin poziţia dominantă
pe piaţa internă de bunuri.
Principala lege care reglementează constituirea şi
funcţionarea micilor afaceri în R. Moldova, este Legea „Cu
privire la antreprenoriat şi întreprinderi”.
În conformitate cu articolul 13 al acestei Legi, pe teritoriul
Republicii Moldova se pot desfăşura activităţi de antreprenoriat
în cadrul următoarelor tipuri de afaceri mici: întreprinderi
individuale, societăţi în nume colectiv, societăţi în comandită,
societăţi pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată,
cooperative de producţie, întreprinderi în arendă, întreprinderi
colective, întreprinderi de stat şi municipale.
În conformitate cu articolul 1 al Legii, „Antreprenoriatul
este o activitate de producţie, de executare a unor lucrări sau de
prestare a unor servicii, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile

12
acestora, în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele
lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială, cu
scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri”.
Agent al antreprenoriatului poate fi, conform articolului 2
din Lege, orice cetăţean al Republicii Moldova sau orice
cetăţean străin, care nu a săvârşit fapte ce să contravină legilor
în vigoare, sau orice grup de cetăţeni moldoveni sau străini,
care se vor constitui într-un antreprenor colectiv.
E necesar de a lua în consideraţie şi structura ramurii
industriale, cota întreprinderii pe piaţă. În literatura de
specialitate există mai multe definiţii ale micului business. În
SUA, de exemplu, ca primă variantă poate fi considerată:
„micul business este o întreprindere independent posedată,
condusă şi care nu poate fi dominantă în domeniul în care
activează”[64, pag. 23]. Altă definiţie a micului business sună
în felul următor: „întreprinderea la care managerii sunt
proprietari şi capitalul este oferit tot de proprietari aparţine
afacerilor mici, adică micului business” [59, pag.10].
Pe lângă celelalte definiţii folosite, în SUA mai există una
care se bazează, în principal, pe două criterii:
1 – numărul persoanelor angajate;
2 – volumul anual al vânzărilor pe domenii de activitate.
Dar micul business nu poate fi tratat numai ca o
caracteristică a mărimii firmei (întreprinderii), deoarece în
definirea lui sunt reflectaţi parametrii cantitativi şi calitativi ai
întreprinderii.
Printre caracteristicile cantitative cel mai frecvent este
utilizat criteriul numărului de angajaţi ai întreprinderii. În
anumit context s-ar părea că acest indicator este cel mai precis,
însă în diferite ţări el diferă de la o ţară la alta[131, pag. 28-35].
În ţările economic dezvoltate la categoria de întreprinderi mici
se referă acele la care activează:
– În Japonia – până la 50 de angajaţi;
– În Italia şi Finlanda – până la 100 de angajaţi;

13
 – În Marea Britanie – până la 200 de angajaţi;
– În SUA – până la 500 de angajaţi.
În Anuarul Statistic al României, ediţia 1995, diferenţierea
întreprinderii după numărul de angajaţi se face în funcţie de 10
grupe: până la 100 salariaţi; 101-200 salariaţi; 201-300
salariaţi; 301-400 salariaţi; 401-500 salariaţi ; 501-1000
salariaţi; 1001-2000 salariaţi; 2001-3000 salariaţi; 3001-5000
salariaţi; peste 5000 salariaţi.
Nu există o delimitare clară a sectorului mic şi mijlociu în
cadrul datelor statistice ale României. Astfel, majoritatea
informaţiilor referitoare la întreprinderile mici şi mijlocii din
România, ca şi din celelalte foste economii centralizate din
estul Europei, se bazează pe date insuficiente. Nu există un
sistem static fundamentat referitor la întreprinderile mici şi
mijlocii şi nici la definirea acestora.
Întreprinderile din sectorul micului business sunt
diferenţiate după numărul de salariaţi şi volumul vânzărilor
nete anuale, obţinute de acestea.
Legislaţia Republicii Moldova stabileşte că agenţi ai micului
business se consideră microîntreprinderile şi întreprinderile mici,
noţiunea de întreprindere mijlocie în prezent nefiind reglementată.
Autoriul încearcă să dea o definiţie proprie a întreprinderilor mijlocii,
reieşind din faptul că nu putem trece direct de la întreprinderile mici
la cele mari. După părerea noastră, în categoria celor mijlocii pot fi
repartizate întreprinderile al cărui număr mediu de salariaţi este
cuprins între 51 şi 249 de salariaţi, iar suma anuală a venitului din
vânzări nu va depăşi 100 milioane lei.
În acest context, întreprinderile sectorului micului business pot
fi diferenţiate după cum urmează:

14
 Tabelul 1
Întreprinderile micului business

Tipul întreprinderii Numărul de Volumul

salariaţi vânzărilor
Microîntreprindere 0-9 persoane Până la 3 mil. lei
Întreprindere mică 10-50 persoane Până la 10 mil. lei
Întreprindere mijlocie 51-249 persoane Până la 100 mil. lei
Sursa: elaborată de autori

Adesea criteriul – numărul de angajaţi –este caracteristic şi

pentru ţările cu economie în tranziţie. În Ungaria, de exemplu, la
categoria întreprinderilor mici sunt raportate întreprinderile cu un
număr de angajaţi de până la 100 persoane. În Ucraina agenţii
economici sunt atribuiţi la categoria întreprinderilor mici dacă
numărul de angajaţi nu întrece un număr maxim diferit pentru
diferite ramuri:
• industrie şi construcţii – până la 200 angajaţi;
• alte ramuri ale sferei de producţie – până la 50
angajaţi;
• ştiinţă şi servicii ştiinţifice – până la 50 angajaţi;
• sfera neproductivă – până la 25 angajaţi;
• comerţul cu amănuntul – până la 15 angajaţi.
În Belorusia se aplică analogic criteriul numărului de
angajaţi, doar cu diferenţieri pe ramuri:
• industrie şi transport – până la 100 angajaţi;
• agricultură şi sfera ştiinţifică – până la 60 angajaţi;
• construcţii şi comerţul cu ridicata – până la 50 angajaţi;
• alte ramuri ale sferei de producţie, alimentaţiei publice,
deservirii sociale a populaţiei, comerţul cu amănuntul
– până la 30 angajaţi;
• alte ramuri ale sferei neproductive – până la 25
angajaţi.

15
 Pe lângă criteriul – numărul angajaţilor – se utilizează şi alte
criterii care permit, într-o anumită măsură, să fie estimată
mărimea întreprinderilor: costul activelor, volumul capitalului
statutar, volumul producţiei, beneficiul net.
În Kazahstan la categoria întreprinderi mici se atribuie
întreprinderile, activele cărora nu depăşesc 3 mln USD. În
Japonia de dreptul la înlesniri fiscale pentru micul business pot
beneficia firmele al căror capital nu depăşeşte 100 mln. yeni.
În unele state se utilizează un ansamblu de criterii. În
Bulgaria de exemplu, la categoria întreprinderilor mici şi mijlocii
se atribuie întreprinderile cu numărul de angajaţi conform statelor
de personal de până la 30 persoane şi cu capitalul statutar de până
la 3 mln. leve. Alte state utilizează o listă mai amplă de criterii,
din care întreprinzătorul îşi poate selecta cele mai convenabile
pentru sine. Astfel, conform legislaţiei Letoniei, întreprinderile
mici se consideră întreprinderile care corespund, cel puţin, la
două din următoarele condiţii:
1) activele să fie sub 1,5 mln. euro;
2) circulaţia anuală – nu mai mult de 3,5 mln. euro;
3) numărul mediu de muncitori şi funcţionari - până la
250 de angajaţi.
Există şi alte criterii ale micului business, care se aplică pe
teritoriile unui şir de state. În Uniunea Europeană, de exemplu,
sunt valabile următoarele criterii: la categoria celor mici şi
mijlocii se includ întreprinderile cu un număr de angajaţi de până
la 500 persoane, în timp ce numărul lucrătorilor la întreprinderile
mici nu trebuie să depăşească cifra de 100 angajaţi. Tot la
categoria întreprinderilor mici se clasifică şi microfirmele cu circa
20 lucrători. Criteriile indicate au mai degrabă rolul de
recomandări şi se includ în Programele de susţinere ale
întreprinderilor mici şi mijlocii pe teritoriul Uniunii Europene [89,
pag. 38].
În Germania fiecare program de stat este orientat spre
susţinerea unui grup destul de limitat de subiecţi ai micului

16
business. Corespunzător, fiecare program propune criteriile
proprii întreprinderilor mici, care urmează a fi respectate în cadrul
programului respectiv.
Denumirea obişnuită a întreprinderilor mici şi mijlocii în
Franţa este „petite moyenne entreprise” (PME). Totuşi, acest
fenomen exclude firmele cu cel puţin 10 angajaţi, reprezentând
peste 90 % din toate întreprinderile şi ocupând a şasea parte din
forţa de muncă. Aceste întreprinderi foarte mici predomină în
sectorul artizanal, comerţul cu amănuntul, hoteluri, restaurante,
reparaţii autoturisme etc.
În majoritatea ţărilor nu există o singură definiţie a
întreprinderii mici şi mijlocii. Criteriul de diferenţiere cel mai des
folosit este numărul de angajaţi, în funcţie de care apar
următoarele tipuri de întreprinderi:
I. Microîntreprindere: 1-9 angajaţi;
II. Întreprindere mică: 10-49 angajaţi;
III. Întreprindere mijlocie: 50-499 angajaţi.
Termenul „angajat” în statisticile franceze exclude
proprietarul şi membrii familiei. Un comitet guvernamental, care
a analizat situaţia întreprinderilor mici şi mijlocii în Australia, în
1971, a identificat managementul ca principala caracteristică ce
diferenţiază sectoarele mici şi mijlocii de cel mare.
Se consideră că întreprinderea mică este o unitate
independentă, şi nu o filială a unei întreprinderi care angajează, în
cazul industriei, circa 100 de persoane, inclusiv proprietarul, iar în
cazul comerţului cu amănuntul şi cu ridicata, construcţii şi servicii
circa – 20 de persoane. De regulă, sunt excluse din statistici
firmele cu mai puţin de patru persoane.
În Indonezia întreprinderile au puţin altă clasificare:
I. Întreprinderi artizanale: 1-4 angajaţi;
II. Întreprinderi mici: 5-19 angajaţi;
III. Întreprinderi medii: 20-99 angajaţi.
În Singapore, întreprinderea mică este definită drept
întreprinderea care angajează aproape 50 de persoane. De

17
asemenea, aceeaşi definiţie o întâlnim în majoritatea ţărilor
africane. În Filipine, întreprinderea mică angajează între 5 şi 99
de persoane [101, pag. 23].
În concluzie, am putea menţiona că ceea ce este o
întreprindere mare pentru o ţară în curs de dezvoltarea poate
constitui o întreprindere mică sau mijlocie pentru o economie
dezvoltată. În general, putem considera că, pentru economiile
dezvoltate, micile firme sunt cele cu până la 200 de angajaţi, iar
cele mijlocii – între 200 şi 500 de angajaţi. Cu cât e mai mare
nivelul de dezvoltare economică a unei ţări, cu atât există un
mediu mai stabil pentru creşterea întreprinderilor mici şi mijlocii.
Analiza sectorului mic şi mijlociu trebuie să ţină cont de
existenţa în fiecare economie, într-o măsură mai mare sau mai
mică, a unor activităţi care nu sunt oficial înregistrate, ceea ce
reprezintă economia paralelă, tenebră sau secundară. Se poate
considera că această economie neoficială în fostele ţări comuniste
a facilitat calea spre afirmarea întreprinderilor mici şi mijlocii şi a
afacerilor bazate pe principiile pieţei libere.
Toate ţările lumii atrag o atenţie deosebită dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii, care sunt considerate ca forţă
motrice a economiei.
Uniunea Europeană, încă de la înfiinţarea sa, în 1956, prin
tratatul de la Roma, a atenţionat asupra importanţei dezvoltării
acestor întreprinderi. Şi din an în an fondarea, funcţionarea şi
dezvoltarea acestei categorii de întreprinderi devine, treptat, din ce
în ce mai profesionistă, cu efecte directe asupra planului
economic şi social. Până la mijlocul deceniului trecut, cea mai
utilizată definire a întreprinderilor mici şi mijlocii era următoarea:
• 1-9 salariaţi – microîntreprindere;
• 10-99 salariaţi – întreprindere mică;
• 100-500 salariaţi – întreprindere mijlocie.
În prezent, limitele de încadrare a firmelor practicate în
Uniunea Europeană sunt următoarele:
- Microîntreprinderi; 1-9 salariaţi;

18
 - întreprinderi mici; 10-49 salariaţi;
- întreprinderi mijlocii; 50-249 salariaţi;
- întreprinderi mari; peste 250 salariaţi.
Reducerea numărului de salariaţi, pe baza cărora se face
încadrarea firmelor în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, se
explică în primul rând prin creşterea gradului de înzestrare tehnică
a lor, ceea ce se reflectă în amplificarea substanţială a
productivităţii şi cifrei de afaceri a acestora.
În Republica Moldova businessul este caracterizat de
anumite forme de organizare care sunt stipulate în anexa 1.
Economia R. Moldova parcurge o lungă şi dificilă etapă de
tranziţie, în care trecerea de la economia etatistă, centralizată spre
economia de piaţă presupune căutarea soluţiei viabile, necesare
atingerii obiectivelor scontate. Este o perioadă propice unor
redefiniri, fundamentate pe legităţile economiei de piaţă, ale
teoriilor şi practicilor economice din diferite ţări. Deci, fără nici o
îndoială, ultima perioadă până în prezent se caracterizează prin
cele mai rapide şi spectaculoase schimbări din evoluţia nu numai
a ţării noastre, dar şi a întregii omeniri. În numai câteva decenii s-
au înregistrat modificări esenţiale în plan tehnic, economic, social,
informaţional, educaţional, cultural şi politic. Printre modificările
economice esenţiale, din păcate insuficient sesizate şi luate în
considerare, se înscrie plasarea întreprinderilor mici şi mijlocii în
prim-planul dezvoltării economice, transformarea lor în factorul
economic cel mai dinamic. Conform statisticilor din ţările
dezvoltate – UE, SUA şi Japonia, cea mai mare parte din PIB se
produce în cadrul firmelor mici şi mijlocii, majoritatea forţei de
muncă fiind ocupată în aceste firme, care sunt unicile creatoare de
noi locuri de muncă în ultimii ani.
În mod firesc, pentru Republica Moldova un interes aparte
prezintă abordarea şi evoluţia fenomenului antreprenorial în
statele CSI. Abordarea problematicii întreprinderilor mici şi
mijlocii trebuie realizată luând în considerare contextul specific al
trecerii la economia de piaţă. În toate aceste ţări se derulează în

19
paralel mai multe modificări economice de esenţă, deosebit de
complexe: privatizarea, restructurarea, demonopolizarea şi
dezvoltarea sectorului acestor întreprinderi, care se întrepătrund şi
generează o complexitate de situaţii politice, economice, sociale şi
culturale, practic fără precedent în istoria contemporană a
omenirii.
Dacă comparăm „climatul afacerilor” din republica noastră
cu posibilităţile de evaluare a activităţii de antreprenoriat în statele
CSI, putem afirma cu siguranţă, bazându-ne pe concluziile făcute
chiar de oamenii de afaceri, că economia noastră e mai
liberalizată, regimul comercial e mai descătuşat. Spre deosebire
de Ucraina, Rusia şi alte state, regimul valutar al Republicii
Moldova, e mai avantajos. Toate acestea luate împreună
influenţează benefic asupra evoluţiei procesului de dezvoltare a
micului business.
În Moldova, din noiembrie 2001, se utilizează de asemenea o
clasificare nouă a întreprinderilor:
- microîntreprinderi – 1-9 salariaţi, vânzările anuale să nu
depăşească 3 milioane lei;
- întreprinderi mici – 10-50 salariaţi, volumul vânzărilor
anuale să constituie până la 10 milioane lei;
- întreprinderi mari – mai mult de 50 salariaţi, volumul
vânzărilor anuale să depăşească 10 milioane lei.
Creşterea numărului de agenţi economici se datorează
extinderii formelor nestatale de antreprenoriat. Crearea
întreprinderilor mici decurge atât din propria iniţiativă a
cetăţenilor, cât şi ca rezultat al restructurării întreprinderilor mari.

20
21
 La începutul secolului XXI un nou salt în dinamica
numărului de întreprinderi mici şi a ponderii lor macroeconomice
este inevitabil, pe măsură ce se constituie întregul sistem de
gospodărire în condiţii de piaţă, de integrare în economia
euroasiatică; se debirocratizează conducerea, se trece în faza de
revigorare a industriei şi sporire a investiţiilor.
Analiza datelor de mai sus ne demonstrează că situaţia
financiară a întreprinderilor mici şi mijlocii nu este atât de
complicată cum a fost până nu demult. Realitatea ne demonstrează
că totuşi situaţia se îmbunătăţeşte puţin nu numai în folosul
întreprinderilor mari, dar şi în folosul celor mici şi mijlocii. Însă,
mai avem de depus multe eforturi în acest domeniu. Toate cele
menţionate au o mare importanţă pentru activitatea businessului
mic. Totuşi, antreprenorii mici şi mijlocii din ţara noastră au trecut
bariera unor dificultăţi şi pot să se manifeste plenar. În mod
obiectiv, ei tind spre aceasta şi, în principiu, doresc cu tot
dinadinsul să-şi extindă activitatea.
O importanţă mare are ieşirea activă a businessului nostru
peste hotarele Republicii Moldova – în ţările CSI, Uniunea
Europeană şi alte ţări. Producţia agricolă obţinută în toate
categoriile de gospodării în ianuarie-septembrie 2005, a însumat
9684 milioane lei sau cu 6,0 % mai mult (în preţuri comparabile)
faţă de perioada respectivă a anului 2004. Majorarea producţiei
agricole a fost determinată de creşterea producţiei animale cu
8,7% şi a producţiei vegetale – cu 4,6%.
Exporturile de mărfuri realizate în ianuarie-august 2005 s-au
cifrat la 679,6 milioane dolari SUA, fiind în creştere cu 10,9% faţă
de perioada similară a anului 2004. Importurile de mărfuri au evoluat
la 1384,9 milioane dolari SUA, volum superior celui înregistrat în
ianuarie-august 2004 cu 30,8%. Balanţa comercială s-a soldat cu un
deficit de 705,3 milioane dolari SUA sau cu 259,5 milioane dolari
SUA (de 1,6 ori) mai mare faţă de cel înregistrat în perioada similară
din 2004 [34, pag. 5-6].

22
 Studierea stării de lucruri în sfera businessului mic relevă
încă o gamă destul de vastă de probleme nesoluţionate care cer
o rezolvare urgentă. Printre aceste probleme de bază sunt:
1) nivelul înalt al impozitării;
2) golul informaţional;
3) accesul redus la credite;
4) imperfecţiunea bazei normative;
5) predominarea întreprinderilor nespecializate;
6) lipsa de capital;
7) lipsa de angajaţi calificaţi;
8) lipsa capacităţii de marketing;
9) lipsa cunoştinţelor manageriale.
Ar fi bine de studiat experienţele ţărilor dezvoltate ca
Japonia, SUA, Germania, Marea Britanie în domeniul
businessului şi de perfecţionat legislaţia ţării noastre pentru a
ne dezvolta cu succes mai departe. E nevoie de atras o atenţie
mai mare agenţilor economici care nu respectă legislaţia, nu
prezintă dări de seamă organelor statistice, pe de o parte, iar pe
de alta, statul trebuie să analizeze de ce aceşti agenţi economici
nu respectă legislaţia existentă. Şi atunci ar fi binevenită
pătrunderea statului în detaliile de dezvoltare a întreprinderilor
mici şi mijlocii pentru a le soluţiona problemele şi a le facilita
prosperarea, deoarece scopul final este dezvoltarea economiei
naţionale.

1.2. Rolul micului business în economiile contemporane

Economia de piaţă presupune dezvoltarea echilibrată a
întreprinderilor mari şi mici. În cadrul aceluiaşi sector acestea
se completează reciproc, fiecare din ele îndeplinind numai
funcţiile sale specifice. Întreprinderile mari constituie baza
economiei. La rândul său, întreprinderile mici furnizează
servicii auxiliare şi completează producţia de bază, asigurându-
i o anumită flexibilitate şi capacitate de manevrare, prin aceasta
sporindu-i stabilitatea. În consecinţă, fiecare din aceste

23
întreprinderi îşi are destinaţia sa: asigură o anumită necesitate
socială, produce mărfuri specifice, este orientată spre grupuri
concrete de consumatori, utilizează anumite tipuri de resurse
etc. De exemplu, întreprinderile mari produc mărfuri-standard
de larg consum, fiind orientate spre majoritatea consumatorilor;
firmele mici preferă să producă mărfuri-nestandard, la cereri
limitate, diferenţiate, ocupând, de obicei, un segment de
proporţii mici pe piaţa de desfacere. Întreprinderile mici, spre
deosebire de întreprinderile mari, colaborează cu furnizorii şi
cumpărătorii, lucrând, de regulă, pe piaţa internă unde, de fapt,
îşi vând mărfurile şi îşi procură materia primă. Businessul mic
întotdeauna se confruntă cu dificultăţi serioase în ceea ce
priveşte accesul la toate tipurile de resurse, deoarece instituţiile
infrastructurii de piaţă sunt interesate să lucreze mai mult cu
clienţii ce reprezintă întreprinderi mari.
Întreprinderile mici se deosebesc esenţial de cele mari din
punct de vedere social, economic şi structural. De exemplu,
proprietarul întreprinderilor mici cumulează şi funcţia de
manager; funcţia de administrare economică, precum şi de
control asupra diferitelor activităţi ale întreprinderii sunt
concentrate în mâinile uneia sau numai a câtorva persoane.
Aceasta determină un şir întreg de alte caracteristici ale
întreprinderilor respective. Micii întreprinzători au motivaţii
specifice în activitatea antreprenorială, pe când proprietarii
întreprinderilor mari sunt orientaţi, în primul rând, spre
maximizarea profitului. Proprietarii întreprinderilor mici
adesea îşi manifestă independenţa, iniţiativa şi capacităţile
creative fiind o sursă inovaţională.
Într-un colectiv mic se întreţin relaţii specifice, neformale,
deseori familiare dintre conducătorul-manager şi angajaţi. În
asemenea condiţii se stabilesc relaţii şi componente mai libere,
creatoare în selectarea şi angajarea personalului, motivarea
muncii, alegerea metodelor de remunerare, soluţionarea în
comun a problemelor generate de businessul respectiv etc.

24
 Întreprinderile mici, din cauza numărului limitat de
proprietari şi, de regulă, a perioadei scurte de activitate într-un
anumit domeniu, se pot confrunta, precum am remarcat deja, cu
dificultăţi de tipul: insuficienţa resurselor sau anumite complicaţii
în accesul la ele. Aceasta se manifestă mai ales în domeniul
mijloacelor financiare şi al informaţiei. De exemplu, în condiţiile
tranziţiei corporaţiile mari deţin surse investiţionale din mijloacele
obţinute (ca rezultat al emisiei de acţiuni) şi resursele de
împrumut – sub formă de credite bancare. Micii proprietari
utilizează, de obicei, economiile proprii, precum şi mijloacele
procurate de la cei apropiaţi (rude, vecini, prieteni).
Pentru întreprinderile mici e caracteristic, de asemenea,
gradul înalt de risc, cauzat de incertitudinea mediului de
afaceri, precum şi de imposibilitatea de a-l influenţa. Aceasta
face ca un număr impunător de întreprinderi să-şi înceteze
activitatea în decursul primilor 3 ani. De fapt, munca în
condiţiile nesiguranţei solicită de la businessman ingeniozitate,
spirit creator, intuiţie.
În condiţiile schimbării profilului de activitate există
deosebiri esenţiale dintre firmele mari şi cele mici. În cazul
schimbării sau reprofilării tipului de activitate, întreprinderea
mare se bazează, în temei, pe posibilităţile de care dispune –
utilaj, tehnologii, cadre. Totodată, managerii unei firme mari îşi
elaborează o strategie pe termen lung, urmărind să ocupe pe
piaţă o situaţie, dacă nu dominantă, cel puţin importantă.
Întreprinderile mici sunt mult mai flexibile şi sensibile la orice
schimbare a cererii, ele ţin cont permanent de cerinţe. Pentru a
le satisface, acestea sunt gata să-şi schimbe esenţial profilul.
Spre deosebire de cele mari, cele mici nu practică planificarea
pe termen lung a businessului.
Flexibilitatea întreprinderilor mici este
multidimensională: ele reacţionează prompt la schimbările
conjuncturii de piaţă şi sunt foarte maleabile vizavi de
furnizorii şi cumpărătorii săi. De asemenea, îşi pot schimba

25
uşor locul de amplasare, pot utiliza operativ toate tipurile de
resurse, inclusiv cele de muncă şi financiare, îşi pot schimba
repede tehnologia producerii etc. Anume flexibilitatea micilor
întreprinzători stă şi la baza legăturilor neformale şi a relaţiilor
subterane larg răspândite, mai ales în ţările cu economie de
tranziţie. Întreprinderile mici compensează, în anumită măsură,
lipsa “regulilor de joc” formalizate, stabile, precum şi a
resurselor insuficient asigurate de infrastructura pieţei.
Flexibilitatea businessului mic este nu numai trăsătura cea mai
importantă a întreprinderilor mici, dar şi principalul lor avantaj
concurenţial, care le permite să supravieţuiască şi să se
dezvolte în condiţiile pieţei concurenţiale.
Avantajele esenţiale ale micului business fac ca acesta să
deţină un rol din ce în ce mai mare în economia mai multor ţări
(tabelul 3).
Identificarea rolului şi funcţiilor socio-economice ale
întreprinderilor mici şi mari s-a schimbat simţitor în ultimele
decenii. Până la mijlocul secolului XX, în toate ţările,
economiştii acceptau întreprinderile mici ca fenomen trecător,
condiţionat de nivelul insuficient de dezvoltare economică.
Creşterea rolului companiilor mari în viaţa economică era un
indice al dezvoltării, al progresului [31, pag. 107].
În ultimele decenii au survenit schimbări esenţiale în
dezvoltarea businessului mic în toate ţările avansate. În
practică, rolul micului business în aceste state nu s-a diminuat,
dimpotrivă, la anumiţi indici a crescut simţitor.
În majoritatea ţărilor dezvoltate economic micului business
îi revine de la 20% până la 60% din produsul global, iar
numărul celor ocupaţi în întreprinderile mici şi mijlocii
constituie în medie de la 40% până la 60% din total.

26
 Tabelul 3
Ponderea angajaţilor în businessul mic şi mijlociu
din industria prelucrătoare, %
Întreprinderile mici
Ţara Întreprinderile mici
(până la 100 de oameni)
şi mijlocii
(până la 5000 de oameni)
1 2 3
Italia 58,9 82,2
Japonia 57,8 73,4
Franţa 44,1 72,9
Portugalia 43,8 77,5
Spania 43,4 65,2
Elveţia 41,2 70,5
Danemarca 39,8 74,4
Austria 39,0 62,7
Irlanda 38,1 79,6
Sursa: Малый бизнес в СНГ и Восточной Европе: трудности
роста (середина-вторая половина 90-х гг. / Библиотечка малого
предпринимательства. Выпуск 3. – Москва, РНИС и НП, 1997 – р.14.

Importanţa micului business în ţările economic dezvoltate este

motivată de mai mulţi factori:
• Schimbările structurale ale cererii. În ultimele
decenii se observă o creştere relativ rapidă a cerinţelor în
domeniul serviciilor, care pot fi satisfăcute mai bine în
sfera micului business.
• Instabilitatea şi caracterul diferenţiat al cererii, care
presupune o reacţie promptă, orientată spre piaţă.
• Schimbările tehnologice în sfera producţiei care au
condus la apariţia unor noi tipuri de mărfuri şi ramuri
industriale. Elaborarea şi implementarea noilor tehnologii,
inclusiv a celor obţinute în urma unor serioase cercetări

27
 ştiinţifice, se realizează mai eficient în sfera micului
business.
• Necesitatea reducerii cheltuielilor la întreprinderile
mari prin descentralizarea (divizarea) procesului de
producţie.
• Numărul mare de şomeri încadraţi în muncă la
micile întreprinderi, deseori, este unica posibilitate de
obţinere a unor venituri.
• Politică de stat, cu un scop bine determinat,
orientată spre reglarea economiei, spre scăderea
dimensiunii întreprinderilor mari şi susţinerea businessului
mic şi mijlociu.
Analizând rolul businessului mic, literatura de specialitate,
de regulă, atestă o influenţă multilaterală a acestuia asupra
creşterii economice. Majoritatea surselor de specialitate pun
accentul pe aportul calitativ al businessului mic fără a da
anumite estimări cantitative. De exemplu, se recunoaşte că
businessul mic poate şi trebuie să creeze “o masă critică” de
întreprinzători particulari. Micul business contribuie la
saturarea pieţei interne, în special a pieţei mărfurilor de larg
consum; contribuie la crearea unui mediu concurenţial care
stimulează îmbunătăţirea calităţii producţiei şi a serviciilor;
contribuie la ridicarea eficienţei activităţii întreprinderilor mari,
care lucrează în strânsă cooperare cu cele mici; micile
întreprinderi sunt deosebit de eficiente în procesul elaborării,
implementării şi propagării realizărilor în domeniul progresului
ştiinţifico-tehnic. Printre problemele sociale pe care le rezolvă
businessul mic, în primul rând, este angajarea în câmpul
muncii a unui mare număr de oameni, diminuând astfel nivelul
şomajului; utilizarea mai flexibilă a resurselor de muncă;
sporirea veniturilor reale ale populaţiei; formarea clasei de
mijloc, care este baza stabilităţii în societate. Realizând
asemenea funcţii, întreprinderile mici contribuie la soluţionarea

28
anumitor probleme ce ţin de activitatea vieţii economice şi
sociale, mai ales a regiunilor periferice.
Estimările cantitative ale aparatului micului business se fac
doar în unele cercetări. În acest sens, o apreciere fondată şi
complexă o găsim în lucrarea lui D.Smollboun, care distinge
următoarele tipuri de aport al întreprinderilor mici la
dezvoltarea anumitor ţări:
•Micul business este o sursă importantă de creare a
locurilor de muncă. Specialiştii recunosc că în ultimii zece
ani întreprinderile mici din ţările dezvoltate oferă locuri de
muncă într-un ritm mai accelerat decât firmele mari.
Problema amplasării în câmpul muncii a oamenilor face ca
întreprinderile mici să se afle în centrul atenţiei guvernanţilor
acestor ţări. Examinarea aportului adus de micul business nu
se reduce doar la constatările privind mărirea numărului
locurilor de muncă. Pentru unii cercetători occidentali rămân
discutabile două probleme: calitatea locurilor de muncă în
cadrul micului business şi dacă aceasta constituie întradevăr
o soluţie importantă pentru dezvoltarea acestuia.
•Întreprinderile mici contribuie la diversificarea
structurilor economiei. În comparaţie cu întreprinderile mari,
ele sunt în stare să însuşească mult mai repede noile forme de
activitate, producerea noilor tipuri de mărfuri, mai ales dacă
cererea lor nu e prea mare. Procesul diversificării se
realizează cu mai mult succes în condiţiile colaborării
firmelor mari cu cele mici. O modalitate eficientă de
diversificare este separarea micilor întreprinderi dintr-o firmă
mare. Cheltuielile întreprinderilor mici se dovedesc a fi mai
mici decât dacă ar fi rămas în componenţa firmelor mari, iar
calitatea producţiei fabricate trebuie să corespundă cerinţelor
şi standardelor acestora din urmă.
•Întreprinderile mici constituie baza viitoarelor
întreprinderi mijlocii şi mari, oferind antreprenorilor
posibilitatea de a-şi dezvolta businessul. Ele permit realizarea

29
 unei noi concepţii de antreprenoriat, transformând-o în
inovaţie şi demonstrând concret rezultatele implementării
acesteia. Majoritatea firmelor mici nu încearcă să-şi mărească
volumul capitalului, multe dintre ele (circa 40%)
falimentează pe parcursul primilor trei ani de activitate.
Acelea care au rezistat, sunt în stare să se extindă, apar în
calitate de forţă motrice a dezvoltării economice în regiune.
•Întreprinderile mici devin deseori surse de inovaţii. Un
număr restrâns de întreprinderi mici, mai flexibile şi mai
receptive decât firmele mari la schimbările pieţei,
implementează în munca lor cele mai noi tehnologii,
dinamizând dezvoltarea economică a unei întregi regiuni.
•Întreprinderile mici tind să-şi comercializeze mărfurile
peste hotarele regiunii (sectorului, judeţului) în care sunt
amplasate. Trebuie de avut în vedere că pentru micile
întreprinderi, legate de un anumit teritoriu prin înregistrare,
desfacerea mărfurilor sau prestarea serviciilor în afara
regiunii date este un pas tot atât de important şi complicat ca
şi pentru firmele mari. Cu atât mai mult, un astfel de comerţ
sporeşte afluxul mijloacelor băneşti în regiune [95, pag. 82].
Toate tipurile de aport al întreprinderilor mici la dezvoltarea
economică prezintă interes nu numai pentru ţările dezvoltate, dar
şi pentru statele care se află în tranziţie la economia de piaţă.
După părerea unor cercetători, pentru ultima grupă de state
dezvoltarea businessului mic este factorul esenţial de creştere a
economiei. Importanţa micului business în dezvoltarea
economică a ţărilor care instituie relaţii de piaţă are, cel puţin,
două motivaţii. Prima – prezenţa nesatisfăcătoare a
întreprinderilor mici şi mijlocii în economia postcomunistă.
Aceasta particularitate este numită uneori “gaura neagră
socialistă”. Disproporţia dintre sectorul nedezvoltat al
întreprinderilor mici şi extensiunea sferei businessului mare
deseori este considerată de către specialişti drept una din cauzele
principale ale inefecienţei economiei ţărilor în tranziţie. În

30
majoritatea acestor ţări reformele au fost însoţite de crize,
scăderea producţiei şi falimentarea multor întreprinderi. Aceasta
a condus la creşterea şomajului şi reducerea nivelului de trai al
populaţiei. În atare condiţii businessul mic este iminent, lui îi
revine un amplu spectru de funcţii.
Subestimarea sectorului micului business din ţările în
tranziţie la economia de piaţă este o consecinţă a vechiului
sistem administrativ şi de planificare.
Analizând mecanismul funcţionării sistemului centralizat
de planificare, literatura de specialitate argumentează că
dezvoltarea întreprinderilor mari şi lipsa micului business erau
motivate obiectiv de principiile inerente acestui model, el
conducând inevitabil la dezvoltarea întreprinderilor mari, şi nu
a celor mici:
•economia de plan era orientată spre ofertă, nu spre
cerere. Organele de conducere dictau întreprinderilor lista
tipurilor de mărfuri ce urmau a fi produse. Aceasta, de obicei,
era o producţie-standard de larg consum, pentru care erau
suficiente câteva întreprinderi mari;
•în economie predomina punctul de vedere că eficientă
poate fi doar întreprinderea de proporţii, cu cheltuieli
specifice mici, relativ constante;
•sistemul administrativ de planificare n-ar fi fost în stare
să conducă întreprinderile mici şi mijlocii din motive pur
tehnice – numărul lor enorm.
Analizând procesul formării întreprinderilor mici în ţările
cu economie de tranziţie, specialiştii disting patru etape:
fondarea, dezvoltarea rapidă, saturaţia (abundenţa producţiei) şi
autogestiunea înaintării.
Prima etapă, fondarea – s-a caracterizat printr-o ameliorare
evidentă a indicilor de dezvoltare a businessului mic: se mărea
vertiginos numărul întreprinderilor mici şi mijlocii, creşteau
constant indicii absoluţi şi relativi ai numărului celor angajaţi

31
în acest sector, sporea valoarea resurselor disponibile
întreprinderilor mici şi volumul comercializării etc.
Cea de a doua etapă în dezvoltarea întreprinderilor mici s-a
remarcat prin scăderea ritmului lor de dezvoltare, iar în unele
ţări – prin reducerea totală sau parţială a sectorului businessului
mic şi a aportului său în totalul producţiei. Aceste procese în
diverse ţări s-au manifestat în mod diferit, situaţia putând fi
explicată prin multiple cauze. Astfel, într-o serie de ţări din
Europa Centrală şi de Răsărit (Polonia, Cehia, Ungaria)
scăderea ritmului de creştere a micului business poate fi
explicat, într-o anumită măsură, prin “saturaţia” economiei cu
întreprinderi mici. În aceste state funcţionează mecanismele
autorieglării micului business care, totuşi, se realizează cu
susţinerea activă din partea statului.
În majoritatea ţărilor CSI reducerea indicilor de dezvoltare a
micului business este condiţionată de alte cauze: criza economică
legată de căderea valutelor care s-a produs în 1998, sistemul
ineficient de susţinere a businessului mic din partea statutului sau
chiar lipsa acestui suport. Tendinţele dezvoltării micului business
în aceste ţări este dificil de pronosticat. Totul depinde de
capacitatea guvernanţilor de a promova o politică de susţinere a
micului business, schimbând în mod radical condiţiile mediului de
dezvoltare a antreprenoriatului [ 66, pag. 258 ].
Caracteristicile cantitative şi calitative ale micului business
(în dezvoltarea economiei) în statele cu o economie de piaţă
dezvoltată se deosebesc faţă de cele din ţările în care economia de
piaţă abia se formează. În primul rând, anumite componente ale
aparatului managerial au funcţii diferite în cele două grupuri de
state. În al doilea rând, în ţările cu economie de tranziţie există
anumite elemente în aparatul întreprinderilor mici care lipsesc în
ţările europene. Există deseori elemente calitative în aportul
întreprinderilor mici din statele dezvoltate economic şi cele care
abia au trecut la economia de piaţă. Astfel, în ultimul grup de
state, întreprinderile mici îşi comercializează producţia (îşi

32
prestează serviciile), de regulă, exclusiv pe piaţa internă a ţării. În
ţările dezvoltate economia businessului mic tot mai frecvent
exportă producţie, inclusiv, utilizând agenţii de desfacere de peste
hotare. Există şi alte particularităţi. Astfel, importanţa
întreprinderilor mici este deosebit de mare în satisfacerea cererii
diferenţiate, precum şi în ocuparea forţei de muncă a păturilor
socialmente vulnerabile.
Actualmente, politica statului de susţinere a antreprenoriatului
continuă să fie direcţionată, în primul rând, spre crearea unor condiţii
stabile şi favorabile dezvoltării acestuia. Astfel, Ministerul
Economiei şi Comerţului al R.M., în calitate de organ de specialitate
a administraţiei publice centrale, promovează politica economică a
statului orientată spre susţinerea şi protecţia micului business,
contribuind la eficientizarea şi optimizarea reglementării de către stat
a activităţii de antreprenoriat, la asigurarea unor condiţii stabile,
propice consolidării întregului sector antreprenorial al economiei
naţionale.
Trebuie de menţionat faptul că Ministerul Economiei şi
Comerţului – în calitate de minister coordonator – în cooperare
cu celelalte instituţii publice – se află într-un proces continuu
de dezvoltare a unui cadru economico-financiar benefic
asigurării stabilităţii cadrului legislativ-normativ. La iniţiativa
acestui minister au fost modificate un şir de acte legislative,
fiind totodată elaborate şi adoptate acte normative noi, scopul
principal al cărora este atât reducerea presiunii fiscale,
dezvoltarea infrastructurii, stimularea investiţiilor, cât şi
simplificarea procedurilor de înregistrare, impozitare,
suspendare şi lichidare a activităţii întreprinderilor. În acelaşi
timp are loc optimizarea tarifului vamal în direcţia stimulării
exporturilor şi raţionalizării sistemului de licenţiere prin
micşorarea numărului de activităţi supuse licenţierii şi
reducerea numărului de documente necesare pentru obţinerea
acesteia. De asemenea, Ministerul Economiei şi Comerţului,
este promotorul reformei reglementării de stat a activităţii

33
antreprenoriale a Republicii Moldova, realizarea căreia va
contribui la diminuarea substanţială atât a gradului de
dependenţă a întreprinderilor de reglementarea administrativă a
activităţii antreprenoriale, cât şi a cheltuielilor financiare şi de
timp suportate de către antreprenori [29, pag. 8].
Activitatea de antreprenoriat o pot desfăşura atât
persoanele juridice, cât şi persoanele fizice (cetăţenii).
Implicând în sfera antreprenoriatului potenţialul uman, s-ar
putea crea noi posibilităţi de ieşire din criză şi forma o
structură principial nouă a economiei, neconsumând mijloace
considerabile din sursele centralizate, totodată, consolidând
potenţialul forţelor şi al capitalului fix şi curent.
În ţările mai puţin dezvoltate, micul business este un sector
de vastă activitate a populaţiei şi ar putea reduce, într-o
anumită măsură, problema şomajului, iar în cele dezvoltate, în
raport optim cu businessul mare, este o activitate profitabilă
suplimentară. Consolidarea businessului în sectorul agrar poate
constitui asigurarea stabilităţii economice şi politice în
societate, atribuindu-i concurenţei un caracter legal şi civilizat.
Activitatea antreprenorială este posibilă prin atribuirea ei
unor principii de bază ca: riscul antreprenorial, capacitatea de
coordonare, orientarea în domeniul ales, şi distribuirea
resurselor eficient utilizate. Persoanele, având un risc şi profit
negarantat, devin antreprenori activi, care posedă dreptul la
activitate legitimă pentru obţinerea profitului. Aşadar, s-ar
putea afirma că, în condiţii egale, anumite persoane predispuse
să rişte aleg antreprenoriatul, altele sunt disponibile a activa ca
salariaţi angajaţi [31, pag. 157]. Însă, pentru ca renaşterea
antreprenorului în masă, sub formele sale legitime, să prospere
trebuie să avem un cadru legislativ bine determinat, care se
compune din mai multe legi şi hotărâri.
Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi. Această Lege a fost adoptată la 3 ianuarie 1992
sub Nr. 845-XII. Însă pe parcursul anilor au avut nenumărate

34
modificări. Prezenta Lege stabileşte agenţii economici care au
dreptul, în numele lor (firmelor lor), să desfăşoare activitatea
de antreprenoriat în R. Moldova şi determină principiile
juridice, organizatorice şi economice ale acestei activităţi. Ea
nu se extinde asupra persoanelor juridice şi persoanelor fizice
care desfăşoară o altă activitate decât cea de antreprenoriat.
Legea Republicii Moldova cu privire la susţinerea şi
protecţia micului business nr. 112-XIII din 20.05.94 (cu
modificările ulterioare). Această lege stabileşte temeiurile
juridice, economice şi organizatorice ale dezvoltări, susţinerii
şi protecţiei microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici,
bazate pe proprietatea nestatală.
Hotărârea privind Fondul pentru susţinerea
antreprenoriatului şi dezvoltarea micului business nr. 659 din
21 octombrie 1993. Această hotărâre a fost adoptată de către
Guvernul Republicii Moldova în scopul finalizării operaţiilor
de dezvoltare a antreprenorului şi concurenţei.
Hotărârea privind reforma reglementării de stat a
activităţii antreprenoriale nr.141 din 17 februarie 2004.
Această hotărâre a fost adoptată în scopul optimizării
sistemului de reglementare administrativă a activităţii
antreprenoriale.
Pentru reglementarea activităţii întreprinderilor micului
business au fost adoptate şi alte acte legislative, cum ar fi: (I)
Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi
organizaţiilor; (II) Hotărârea cu privire la punerea în aplicare a
numărului de identificare de stat unic al întreprinderilor şi
organizaţiilor; (III) Hotărârea privind reglementarea
controalelor; (IV) Hotărârea cu privire la serviciile cu plată
prestate de către autoriităţile administraţiei publice centrale şi
organele cu funcţii de control; (V) Hotărârea despre aprobarea
regulamentului cu privire la Lista furnizorilor (antreprenorilor)
calificaţi; (VI) Legea privind acordarea de licenţe pentru unele
genuri de activitate; (VII) Hotărârea cu privire la stimularea

35
comerţului bursei; (VIII) SNC nr.4 „Particularităţile evidenţei
în întreprinderile micului business” etc.
Crearea unui nou cadru legislativ complet nu înseamnă, însă,
şi crearea unui cadru efectiv, considerăm că este foarte important
pentru stimularea dezvoltării micului business, nu numai
elaborarea unor legi ce i-ar acorda unele facilităţi, dar şi
propaganda acestora. Antreprenorii trebuie să le cunoască şi să
beneficieze din plin de ele. Organul central guvernamental de
specialitate este Agenţia Naţională de Dezvoltare a
Antreprenoriatului (ANDA), creată pe baza Direcţiei
„Dezvoltarea antreprenorului şi micului business” a Ministerului
Economiei şi Comerţului şi a „Fondului pentru susţinerea
antreprenorului şi dezvoltarea micului business”, sarcinile de bază
ale căreia sunt: elaborarea politicii de stat în vederea susţinerii şi
dezvoltării micului business; elaborarea programelor de stimulare
a dezvoltării micului business şi a schemelor şi tehnicilor de
implementare a acestora; organizarea instruirii, oferirea
consultaţiilor şi informaţiei; şi, un moment foarte important care,
cu regret, în multe programe guvernamentale este neglijat –
înaintarea unor metode de evaluare a rezultatelor obţinute.
Politica de stat cu privire la dezvoltarea micului business în
agricultură ar trebui să fie orientată spre: crearea condiţiilor egale
de activitate a micului business; stimularea iniţierii unei noi
întreprinderi; sprijinirea întreprinderilor agricole existente.
Experienţa a demonstrat că există o mare deosebire dintre
numărul întreprinderilor înregistrate şi al celor care efectiv
activează; crearea unui climat favorabil pentru dezvoltarea
întreprinderilor şi a activităţilor lor de lungă durată.
Dezvoltarea micului business nu depinde numai de crearea
unor condiţii juridice şi instituţionalizate pozitive, dar
presupune şi crearea unui climat favorabil dezvoltării lui, prin
luarea în consideraţie a condiţiilor socio-psihologice. Venim cu
toţii dintr-o societate în care orice iniţiativă economică
particulară era privită ca ceva negativ, iar persoanele care

36
încercau să întreprindă ceva erau etichetate ca speculanţi. A fi
bogat, a fi prosper, chiar şi datorită iniţiativei şi riscului
antreprenorial, se considera un viciu. În prezent, în societatea
noastră postsocialistă, apar unele schimbări, începe să crească
respectul faţă de antreprenori, faţă de cei care, datorită
capacităţii şi aptitudinii lor, obţin succese în afaceri, asigurând
un nivel de trai decent, atât pentru sine, cât şi pentru angajaţii
săi.
Analizând situaţia în domeniul micului business, putem
menţiona că avem de parcurs o cale lungă până la îndeplinirea
de către stat a cerinţelor înaintate de către agenţii micului
business. Şi, în primul rând, este de dorit ca statul moldovenesc
să înlăture factorii esenţiali ce stopează dezvoltarea acestui
sector. Aceşti factori sunt: nivelul înalt al impozitării; golul
informaţional; accesul redus la credite; controalele frecvente;
imperfecţiunea bazei normative şi instabilitatea legislaţiei, care
nu numai că nu permite dezvoltarea accelerată a sectorului
întreprinderilor mici şi mijlocii, dar şi o stopează; persistenţa
fenomenului corupţiei; infrastructura slab dezvoltată;
asigurarea informaţională neadecvată.
Astfel, înţelegem prea bine că, la moment, nu avem nici un
motiv care să inspire mândrie, deoarece există o mulţime de
probleme nesoluţionate, ce trebuie soluţionate urgent şi de a
căror rezolvare depinde viitorul nostru [76, pag. 56].
Bazele dezvoltării antreprenoriatului din Republica Moldova
au fost puse în a doua jumătate a anilor 80 ai secolului trecut. În
etapa iniţială a apărut posibilitatea utilizării la întreprinderile de
stat a relaţiilor de arendă şi a diferitelor modele de autogestiune.
În luna mai 1987, a fost adoptată Legea URSS „Cu privire la
activitatea de muncă individuală”, care a permis cetăţenilor să se
ocupe cu businessul privat. În 1991, în Moldova, existau 3250 de
cooperative, antrenate în construcţii, deservirea populaţiei,
producerea mărfurilor de larg consum. După adoptarea, în 1992, a
Legii „Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi”, care

37
reglementează dezvoltarea antreprenoriatului în ţară şi stabileşte
formele organizatorico-juridice posibile ale activităţilor de
întreprinzător, multe din cooperativele existente au fost
reorganizate în întreprinderi individuale, societăţi cu răspundere
limitată, societăţi pe acţiuni. În plus, a fost stimulată crearea noilor
întreprinderi de diferite forme organizatorico-juridice, partea
considerabilă a cărora o constituie întreprinderile mici.
În prezent, majoritatea întreprinderilor înregistrate în
Republica Moldova aparţin sectorului businessului mic. În
Moldova se utilizează divizarea întreprinderilor, ce aparţin
businessului mic, în micro- şi mici. Criteriile de referire a
agenţilor micului business la micro- sau micile întreprinderi
sunt stabilite în Legea „Cu privire la susţinerea şi protecţia
micului business ” şi includ indicatorii numărului mediu anual
de salariaţi şi sumei anuale a vânzărilor nete ale
întreprinderilor. Astfel, la microîntreprinderi se referă
întreprinderile cu numărul mediu anual de salariaţi ce nu
depăşeşte 9 persoane şi suma anuală a vânzărilor nete este de
până la 3 mln. lei. La întreprinderile mici se referă
întreprinderile cu numărul mediu anual de salariaţi 10-50,
inclusiv suma anuală a vânzărilor nete până la 10 mln. lei [29,
pag.11 ].
De rând cu criteriile cantitative, în ţara noastră sunt
utilizate şi criteriile calitative de atribuire a întreprinderilor
agenţilor micului business. Astfel, la cele mici şi mijlocii nu se
referă următoarele grupe de întreprinderi:
• întreprinderile care deţin o poziţie dominantă pe
piaţă;
• întreprinderile în al căror capital social cota
acţionarilor (fondatorilor), care nu sunt agenţi ai
micului business, depăşeşte 35%;
• companiile fiduciare şi de asigurare;
• fondurile de investiţii;
• băncile şi alte instituţii financiare;

38
 • întreprinderile din domeniul jocurilor de noroc.
În etapa actuală, politica de stat în domeniul micului
business în mare parte s-a efectuat în baza Programului de Stat
de susţinere a micului business pentru anii 2002-2005 şi
principiilor Cartei Europene a întreprinderilor mici, la care
Republica Moldova a aderat în 2004.
Pentru realizarea prevederilor programului şi obiectivelor
Cartei europene Guvernul a întreprins acţiuni concrete ce ţin de
perfecţionarea cadrului legislativ aferent activităţii
antreprenoriale, ceea ce a dus la simplificarea impozitării,
facilitarea accesului subiecţilor micului business la resursele
financiare, informaţie, creşterea forţei de muncă ce activează în
acest sector.
Pentru stabilirea unor coraporturi dintre reglementarea de stat
şi piaţă, asigurarea schimbării calitative a creşterii economice
înregistrate în ultimii ani a fost lansată reforma sistemului
reglementării de stat a activităţii antreprenoriale (oficializată prin
HGRM nr. 141 din 17 februarie 2004). Aceasta direcţionează spre
minimalizarea atât a gradului de dependenţă a întreprinderilor de
reglementarea administrativă a activităţii antreprenoriale, cât şi a
cheltuielilor suportate de întreprinderi (financiare şi de timp) în
procesul lansării şi desfăşurării activităţii economice.
Direcţiile de reformare a sistemului de reglementare sunt:
perfecţionarea activităţii organelor de control,
reorientarea funcţiilor de sancţionare spre acordarea
ajutorului îndeplinirii corecte a prevederilor
legislaţiei;
micşorarea cuantumului şi numărul serviciilor
publice prestate cu plată subiecţilor pieţei, cu
anularea în perspectivă a acestei practici;
optimizarea sistemului de autoriizaţii în etapa
iniţierii activităţii antreprenoriale prin
implementarea sistemului oficiilor unice pentru

39
 deservirea în complex a începerii activităţii de către
subiecţii pieţei;
simplificarea dărilor de seamă financiare şi
statistice.
În acelaşi context, a fost aprobat deja proiectul Legii
privind reglementarea activităţii antreprenoriale, care a
stabilit atât principiile de bază ale reglementării de stat a
activităţii antreprenoriale, cât şi drepturile şi obligaţiile
agenţilor economici în relaţiile lor cu organele publice cu
funcţii regulatorii.
Pe parcursul ultimilor ani, Guvernul a depus eforturi
considerabile de reducere a poverii fiscale pentru agenţii
economici, simplificarea raportării fiscale şi facilitarea
accesului la finanţe. În perioada care rămâne a fi dificilă, au
fost obţinute progrese semnificative. Soluţionarea problemelor
privind impozitarea şi finanţarea businessului agricol rămâne a
fi prioritatea primordială a strategiei Guvernului în domeniul
micului business. Pe parcursul anului 2004 au fost modificate,
completate sau adoptate un şir de legi:
• astfel, întru diminuarea poverii fiscale suportată
de întreprinderile mici şi stimularea ieşirii agenţilor
micului business din economia tenebră, a fost modificat şi
perfecţionat articolul 49 al Codului Fiscal privind scutirea
agenţilor micului business de plata impozitului pe venit
(Legea nr. 185-XV din 10 iunie 2004). Conform noilor
prevederi, scutirea se oferă doar în baza cererii depuse de
solicitant la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în aşa
mod procedura birotică de încheiere a acordurilor între
cele două părţi fiind totalmente simplificată. În
corespundere cu redacţia nouă a articolului, agenţii
micului business cu un număr de până la 19 lucrători şi
cifra de afaceri 3 mil. lei beneficiază de scutirea integrală
de plata impozitului pe venit pe parcursul a 3 ani şi în
mărime de 35% pentru următorii 2 ani, cu condiţia să nu

40
 aibă restanţe la plăţile pentru buget şi să activeze în
profit, fiind excluse condiţiile de reinvestire a sumei şi
majorare a locurilor de muncă.
• Prin intrarea în vigoare a Legii cu privire la
investiţiile din activitatea de întreprinzător nr. 81-XV din
18 martie 2004, care reglementează activitatea în
domeniul investiţiilor în Republica Moldova, au fost
oferite drepturi şi stimulente financiare investitorilor
autohtoni egale cu cele ale investitorilor străini.
• Au fost introduse modificări în Legea cu privire
la tariful vamal (Legea nr. 1380-XIII din 20.11.1997),
prin care au fost micşorate tarifele vamale la importul
mărfurilor în Moldova la circa 35 de poziţii tarifare.
• Pentru a reduce presiunea fiscală a agenţilor
economici , a fost micşorată rata impozitului pe venit – de
la 28% în 2001 până la 15% în 2006.
• A fost redus impozitul pe venit al persoanelor
fizice. Astfel, în 2006, dacă veniturile sunt mai mici de
16,200 lei anual, rata impozitului este de 8%; pentru cei care
obţin venituri între 16,200 şi 21,000 lei rata curentă a
impozitului este 13%; pentru persoanele fizice care obţin
venituri mai mari de 21,000 lei rata curentă constituie 20%.
Ministerul Economiei şi a Comerţului a lucrat asupra
proiectului de lege pentru modificarea Codului Fiscal, care a
dus la implementarea impozitului unic pentru unele categorii
de agenţi economici ai micului business.
În concluzie trebuie de subliniat că ponderea şi progresul
micului business din agricultură depind foarte mult de
condiţiile mediului economic, inclusiv de eficienţa politicii
statului. Cu cât susţinerea întreprinderilor mici este mai activă
şi mai direcţionată de către stat, cu atât acestea sunt mai
capabile să contribuie la dezvoltarea economiei naţionale.

41
 1.3. Tendinţele dezvoltării micului business
în Republica Moldova
Dezvoltarea antreprenoriatului este un element important în
procesul de creare a unei economii de piaţă eficiente şi prospere.
Sectorul micului business, în esenţă, constituie un promotor de
iniţiative tehnologice, un factor determinant al economiei
concurenţiale şi principala sursă de creare a noilor locuri de muncă.
În Moldova activitatea micului business a început să se desfăşoare
ca fenomen independent al dezvoltării social-economice a ţării
aproximativ cu 12 ani în urmă, dezvoltându-se în condiţii
economice nefavorabile şi nedeterminate ale perioadei de tranziţie
de la economia planificată la economia cu relaţii de piaţă.
O importanţă deosebită în conceperea rolului micului
business în economia de piaţă, a necesităţii şi susţinerii
dezvoltării lui a avut Decretul Preşedintelui Republicii
Moldova „Cu privire la susţinerea şi protecţia de către stat a
antreprenorului” (1993).
În ultimii ani s-a reuşit suspendarea declinului economic,
mai mult decât atât, economia naţională înregistrează ritmuri
înalte de creştere, fapt ce a eliminat parţial decalajul provocat
de recesiunea din anii de tranziţie la economia de piaţă.
Totodată, au fost întreprinse măsuri concrete în vederea
creării şi îmbunătăţirii condiţiilor pentru dezvoltarea
întreprinderilor businessului mic şi mijlociu din agricultură în
domeniul înregistrării întreprinderilor, licenţierii, impozitării etc.
În scopul stimulării activităţii antreprenoriale, a fost
adoptată Legea privind patentul de întreprinzător, care
permite persoanelor fizice desfăşurarea unor genuri de
activitate antreprenoriale printr-un sistem simplificat de
înregistrare fiscală şi evidenţă contabilă.
În prezent, se întreprind măsuri privind modificarea şi
completarea legii în cauză cu scopul majorării genurilor de
activitate desfăşurate pe bază de patent şi, de asemenea, se
modifică distribuirea mijloacelor încasate de la eliberarea şi

42
prelungirea patentelor, unde 70% din costul patentei vor fi
orientate spre realizarea programelor de stat şi regionale de
dezvoltare a micului business [29, pag. 56].
La momentul actual, micul business reprezintă elementul
inalienabil şi cel mai dinamic al economiei de piaţă fiind,
totodată, un promotor de iniţiative tehnologice şi economice, o
sursă primară a inovaţiei, precum şi un factor determinant al
productivităţii înalte şi al economiei competitive, aceasta fiind
relevant şi pentru Republica Moldova.
Astfel, îmbunătăţirea mediului de afaceri şi dezvoltarea
adecvată al acestuia asigură dezvoltarea continuă a economiei
şi contribuie, în mod esenţial, la evoluţia socială prin crearea
locurilor de muncă, asigurarea ritmului stabil de creştere a
volumului producţiei, desfăşurarea cu succes a reformelor
economice şi soluţionarea unui număr mare de probleme de
ordin social.
Rolul deosebit al micului business în Moldova este
condiţionat de existenţa unui şir de premise, favorabile pentru
dezvoltarea lui, de exemplu: ponderea considerabilă a
ramurilor preferabile de businessul mic (agricultura, industria
uşoară, alimentară şi cea prelucrătoare), inclusiv resursele
materiale secundare pentru prelucrare, numărul mare al
oraşelor şi orăşelelor mici în structura localităţilor, fapt ce
favorizează crearea întreprinderilor mici, care preferă să
activeze într-un segment îngust al pieţei, volumele mari ale
utilajului „îngheţat” neutilizat.
Rata agenţilor micului business în numărul total al genţilor
economici are, de asemenea, tendinţă de creştere, deşi nu este
atât de evidentă. Majorarea esenţială a ponderii întreprinderilor
mici s-a observat în 1996 (83,3%) în comparaţie cu 1995
(55,3%); apogeul fiind atins în 2000 (93,3%), apoi rata
businessului mic s-a micşorat, ceea ce se explică prin
modificarea în 2001a criteriilor de referire a întreprinderilor la
agenţii businessului mic (de la 75 la 50 de persoane).

43
44
 După micşorarea cotei agenţilor businessului mic (din 2000
până în 2003) se observă o creştere bruscă, în semestrul I, al
anului 2004, până la 115,7 %. Această creştere a avut loc datorită
facilităţilor acordate micului business de către stat conform art. 49
al Codului Fiscal al RM (tabelul 4).
Unul din indicatorii ce caracterizează saturaţia teritorială cu
întreprinderi mici este numărul lor la 1000 de locuitori. În Moldova
acest indicator este extrem de mic şi constituie, conform datelor
Biroului Naţional de Statistică, 6 întreprinderi la 1000 de locuitori.
Majoritatea covârşitoare a întreprinderilor businessului mic
este bazată pe proprietatea privată – 91,3% în 2003 şi 91% în
2004. Întreprinderile mixte au deţinut aceeaşi cotă de 3,6% în
2003 şi în 2004 (tabelul 5).
Tabelul 5
Principalii indicatori ai activităţii micului business pe forme
de proprietate
Numărul
Numărul
mediu Veniturile din
Formele de întreprinderilor,
scriptic de vânzări, mil. lei
proprietate mii
salariaţi, mii
2003 2004 2003 2004 2003 2004
Total, din care: 25,2 27,8 148,8 173,4 13979,1 19929,5
publică 0,5 0,6 8,0 9,6 243,0 311,5
privată 23,0 25,3 127,9 148,7 12539,3 17843,6
mixtă (publi-că şi
privată), fără partici- 0,3 0,2 5,0 4,4 147,9 171,5
pare străină
străină 0,5 0,7 2,6 4,1 405,5 600,6
a întreprinderilor
0,9 1,0 5,3 6,6 643,4 1002,3
mixte

Sursa: Anuarul Statistic al RM, 2005 – pag. 505

Cea mai mare eficienţă este caracteristică pentru

întreprinderile mici străine şi mixte, în care unui lucrător îi revine
o sumă a vânzărilor nete ce depăşeşte de 1,5-2,0 ori nivelul mediu

45
pe întreprinderile mici. La întreprinderile cu forma privată de
proprietate un lucrător produce marfă în sumă de 100,0 mii lei
vânzări nete, ceea ce depăşeşte cu 4,3% nivelul mediu şi mai mult
de 3 ori – indicatorul corespunzător al întreprinderilor cu
participarea statului. Astfel, cea mai puţin eficientă este activitatea
întreprinderilor mici cu forme diferite de proprietate. Cel mai
activ sunt create întreprinderile mici în sferele comerţului şi
prestării serviciilor – ramuri ce se caracterizează prin viteza mare
a circulaţiei activelor rentabile incluse şi nivelul mic al riscului. În
special, în astfel de tipuri de activitate precum comerţul, reparaţia
automobilelor şi prestarea serviciilor sociale este antrenată,
practic, o jumătate din întreprinderile mici (45,4%) (tabelul 5).
Întreprinderile antrenate în sfera comerţului se caracterizează
prin cea mai mare productivitate a muncii, deoarece numărul de
salariaţi este de 32,1% din totalul întreprinderilor mici şi de aceea cel
mai mare număr de întreprinderi activează în sfera dată (tabelul 6).
Tabelul 6
Principalii indicatori ai activităţii micului business
pe tipuri de activitate
Numărul Numărul
Veniturile din
întreprinderilor, mediu scriptic
Formele de proprietate vânzări, mil. lei
mii de salariaţi, mii
2003 2004 2003 2004 2003 2004
Total, din: 25,2 27,8 148,8 173,4 13979,1 19929,5
agricultură, economia
0,1 1,3 13,6 18,0 350,2 693,4
vânatului şi silvicultură
industria prelucrătoare 3,2 3,5 24,8 30,7 1946,8 2751,7
construcţii 1,4 1,5 12,2 14,2 930,6 1498,6
comerţul cu ridicata şi
amănuntul; repararea
autovehiculelor, 11,3 12,5 51,7 55,7 8529,0 11787,3
motocicletelor, a bunurilor
casnice şi personale
transporturi, şi
1,6 1,9 10,3 12,8 952,4 1412,0
comunicaţii
tranzacţii imobiliare 2,8 3,3 14,9 17,7 762,4 1136,5

Sursa: Anuarul Statistic al RM, 2005 – pag. 505

46
 Ponderea întreprinderilor mici, antrenate în agricultură,
constituia în 2004 - 4,7%. Pentru acest tip de activitate este
caracteristic numărul mediu scriptic maximal al angajaţilor de
13,8 persoane la o întreprindere. Pe parcursul ultimilor ani
numărul întreprinderilor micului business a fost în continuă
creştere, majorându-se în semestrul I/2005 până la 28,8 mii
întreprinderi sau cu 2,3 mii întreprinderi (cu 8,7 %) mai mult
faţă de semestrul I/2004 (tabelul 7).
Tabelul 7
Evoluţia întreprinderilor micului business
după indicatorii de bază
Semestrul I Semestrul I
Indicatorii
2004 2005
1. Numărul de întreprinderi, mii:
- total agenţi economici 28,8 31,1
- agenţii micului business 26,5 28,8
- ponderea agenţilor micului
92,0 92,6
business în total, %
2. Numărul de salariaţi, mii
persoane
- total agenţi economici 565,4 568,1
- agenţii micului business 168,3 173,8
- ponderea agenţilor micului
29,8 30,6
business în total, %
3. Venitul din vânzări, mil. lei
- total agenţi economici 33713,9 41551,0
- agenţii micului business 9598,6 11372,6
- ponderea agenţilor micului
28,5 27,4
business în total, %
Sursa: calculată de autori în baza datelor Biroului Naţional de
Statistică al RM

47
 Sectorul micului business în Moldova, de altfel ca şi în
majoritatea statelor în dezvoltare, a apărut drept urmare a
reformelor structurale, efectuate pentru trecerea de la economia
centralizată la cea de piaţă.
După 14 ani de tranziţie, întreprinderile micului business
deţin peste 90% din totalul agenţilor economici, astăzi fiind
considerate „coloana vertebrală” a economiei. Concomitent, dată
fiind contribuţia importantă la crearea noilor locuri de muncă,
stimularea concurenţei, favorizarea inovaţiilor şi tehnologiilor,
sectorul dat este considerat promotorul dezvoltării economice a
ţării.
Datele statistice, înregistrate de agenţii micului business pe
parcursul ultimilor ani, denotă o îmbunătăţire vădită a sectorului
nominalizat. Astfel, tendinţe pozitive au înregistrat majoritatea
indicatorilor ce reflectă activitatea întreprinderilor micului
business.
În acest context, menţionăm că pe parcursul primelor 9 luni
ale anului 2004 la Biroul Naţional de Statistică prezentau dări de
seamă1 circa 27 mii întreprinderi din sectorul micului business,
ceea ce reprezintă, faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, o
creştere de 4,6 mii întreprinderi, cota lor în totalul agenţilor
economici pe ţară constituind 92%.
Creşterea numărului subiecţilor micului business se datorează
majorării atât a numărului întreprinderilor mici – cu circa 500
unităţi, cât şi a ponderii lor în totalul agenţilor micului business –

1
Toate persoanele juridice, aflate la autogestiune, sunt obligate să prezinte
dări de seamă la Biroul Naţional de Statistică (în continuare BNS).
Totodată, chiar dacă sunt persoane fizice, întreprinderile individuale ale
căror mijloace fixe depăşesc 350 mii lei sau a căror cifră de afaceri este mai
mare de 1 mil. lei trebuie să prezinte dări de seamă la BNS. Astfel, din circa
120 mii de întreprinderi înregistrate la Camera Înregistrării de Stat, 60 mii
sunt întreprinderi individuale, 10 mii sunt instituţii bugetare, acestea
neprezentând dări de seamă la BNS. Circa 7-8 mii de întreprinderi nu au
trecut reînregistrarea (nedeţinând codul IDNO).

48
cu 17,5%, precum şi a microîntreprinderilor – cu peste 4 mii
unităţi, cota lor fiind de 74%.
Majorări a înregistrat şi cifra de afaceri obţinută de
întreprinderile micului business, cu 1,7 mlrd. lei cumulativ pe
sector, depăşind suma de 14 mlrd. lei, cota lor în totalul pe
republică fiind 26,5% (faţă de 29.5% în aceeaşi perioadă a anului
2003) [ 27, pag. 120] ( anexa 7).
Tendinţe pozitive sunt înregistrate şi la capitolul numărul de
salariaţi, angajaţi la întreprinderile micului business. Analiza în
dinamică denotă că, pe parcursul ultimilor ani, numărul
persoanelor care activează în întreprinderile mici a crescut cu
circa 20 mii de persoane, în prezent cota lor reprezentând circa
30% din totalul angajaţilor din ţară. Rezultatul financiar al
întreprinderilor micului business cumulativ pe ţară este pozitiv,
reprezentând 480 mil. lei (anexa 8).
Datele statistice arată că întreprinderile micului business, care
au obţinut profit drept urmare a activităţii economico-financiare
desfăşurate, deţin ponderea majoritară în totalul întreprinderilor cu
profit din ţară (87%). Numărul subiecţilor micului business care
au obţinut profit constituie circa 10 mii întreprinderi, ceea ce
reprezintă 36% din totalul întreprinderilor micului business,
acesta fiind în creştere continuă ( anexa 10).
Un aspect negativ este observat la întreprinderile micului
business care au suferit pierderi, numărul acestora depăşindu-l pe
cel al întreprinderilor cu profit.
Numărul întreprinderilor care nu înregistrează venituri din
vânzări continuă să fie în creştere, reprezentând peste 9 mii de
unităţi (faţă de 8 mii de unităţi în perioada de referinţă a anului
precedent). Indicatorii pe tipuri de activităţi reflectă comerţul
predominant în activitatea agenţilor micului business (45%), fiind
urmat de industria prelucrătoare şi extractivă (12,8%) şi tranzacţii
imobiliare (11,8%) ( anexa 5).
După formele de proprietate, întreprinderile din sectorul
micului business sunt create cu capital privat în proporţie de 91%,

49
cu capital public – 2%, cu capital străin – 2,3%, cu capital mixt –
5,7%.
Analiza formelor organizatorico-juridice denotă că agenţii
micului business preferă să fie înregistraţi ca societăţi cu
răspundere limitată (72%) şi societăţi pe acţiuni (7%).
Deşi numărul întreprinderilor individuale înregistrate
constituie peste 60 de mii de unităţi, cele care prezintă dări de
seamă la BNS reprezintă doar 2,2 mii de întreprinderi (circa 8%
din totalul agenţilor micului business). Acest lucru este explicat
prin faptul că forma dată nu obligă să fie prezentate rapoarte
financiare (bilanţ contabil).
Analiza micului business rămâne a fi incompletă fără
examinarea sectorului din punct de vedere teritorial. În acest
context, este de menţionat că municipiile Chişinău şi Bălţi deţin
prioritate după numărul de întreprinderi, cifra de afaceri obţinută
şi numărul de salariaţi angajaţi.
Raioanele care urmează după localităţile sus-numite, conform
indicatorilor nominalizaţi, sunt: UTA Găgăuzia, Anenii-Noi,
Orhei (anexa 2-4 ).
Pentru detalierea indicatorilor analizaţi şi aprecierea
tendinţelor sectorului micului business urmează o prezentare
amănunţită a domeniilor de activitate, numărului de salariaţi,
rezultatelor financiare obţinute de micul business [ 33, pag. 230 ].
În primul semestru al anului 2005 întreprinderile din sectorul
micului business reprezentau 92,6% din totalul agenţilor
economici, constituind 8853 de întreprinderi, pe când în aceeaşi
perioadă a anului 2004 numărul acestora a înregistrat 6345 de
întreprinderi, ceea ce semnifică o majorare de circa 21%.
Cota cea mai importantă în cadrul agenţilor economici din
republică este deţinută de microîntreprinderi, care înregistrează
circa 74%. Întreprinderile mici constituie 18% din totalul
agenţilor economici. Principalele tipuri de activitate, în care sunt
antrenaţi agenţii micului business sunt: comerţul, industria,
transporturile şi telecomunicaţiile, construcţiile (tabelul 8).

50
51
52
 După cum observăm din tabelul 9, principalul gen de activitate
al întreprinderilor micului business este comerţul, care prezintă în
anul 2004, 44,9 %. În agricultură numărul de întreprinderi are o
tendinţă de creştere şi în anul 2004 în agricultură activau 12,6 %
din întreprinderi.
Pe parcursul primelor luni ale anului 2004
microîntreprinderile ce practică activităţile sus-menţionate au
finisat perioada de gestiune cu rezultat financiar pozitiv.
Menţionăm că întreprinderile care îşi desfăşoară activitatea în
domeniul industriei prelucrătoare deţin 11% din totalul
microîntreprinderilor, acestea constituind, totodată, 65% din
totalul întreprinderilor din ţară, a căror activitate de bază este
cea sus-menţionată. Trebuie evidenţiat faptul că, pe parcursul
perioadei analizate, microîntreprinderile din republică au
obţinut rezultate financiare pozitive.
Analiza în dinamică a întreprinderilor din sectorul micului
business reflectă o ameliorare şi o creştere stabilă. În acest
context, este de menţionat că, în perioada anilor 1999 –
septembrie 2004, numărul agenţilor din micul business s-a
majorat cu peste 8600 de întreprinderi, ceea ce reprezintă o
creştere de 47 % (tabelul 10).
În urma analizei evoluţiei indicatorilor este evident faptul
că, începând cu 1999, au fost înregistrate creşteri importante
atât de întreprinderile mici, numărul cărora s-a majorat cu circa
3 200 unităţi, cât şi de microîntreprinderi, numărul cărora s-a
majorat cu peste 5400 unităţi, ceea ce constituie o sporire,
respectiv de 154% şi 33%. Totodată, este necesar a evidenţia că
cota micului business în totalul întreprinderilor din ţară pe
parcursul perioadei de referinţă a variat între 88% şi 93%, la
sfârşitul lunii septembrie 2004 reprezentând 92%.
Astfel, analiza în dinamică a indicatorilor statistici reflectă
că în 2001 numărul microîntreprinderilor a scăzut cu 8% (faţă
de anul 2000), numărul întreprinderilor mici – s-a majorat cu
87%, iar a întreprinderilor mari – cu 71%.

53
54
 Tendinte in evolutia intreprinderilor din Republica Moldova

25000

20000
Nr. intreprinderilor

15000 Micro
Mici
10000 Mari

5000

0
1999 2000 2001 2002 2003 01.10.2004

Figura 1. Numărul salariaţilor din sectorul micului business

Sursa: Ministerul Economiei şi Comerţului al RM

Sectorul micului business în Republica Moldova este

considerat a fi unul din principalii creatori al locurilor de muncă,
în prezent circa 30% din forţa de muncă din ţară activând în
sectorul dat.
Această creştere este explicată prin faptul că micro – şi micile
întreprinderi devin competitive, activitatea lor fiind în dezvoltare, iar
necesitatea în cadre de muncă este în majorare. continuă.
Re partizare a s alar iatilor in de pe nde nta de tipul intre prinde r ii

12%

18%
Micro
Mici
Mari

70%

Figura 2. Repartizarea salariaţilor în funcţie de tipul

întreprinderii (2004)
Sursa: Ministerul Economiei şi Comerţului al RM

55
 Cota cea mai mare în cadrul salariaţilor din micul business este
deţinută de întreprinderile care practică activitatea de comerţ, ele
angajând 32% din totalul personalului micro – şi micilor
întreprinderi.
Tabelul 11
Forţa de muncă, angajată în sectorul MB, după categorii
de întreprinderi, 1.10.2004
Numărul Numărul angajaţilor
Mărimea firmei total de % în
nr.
întreprinderi total
TOTAL întreprinderi,
29 423 572 786 100%
inclusiv
MB 26 991 170 154 29,7%
Microîntreprinderi 21 726 69 896 12,2%
Întreprinderi mici 5 265 100 258 17,5%
Întreprinderi mari 2 432 402 154 70,3%
Sursa: calculată de autori în baza datelor Biroului Naţional de
Statistică al RM

Analiza în dinamică a numărului de salariaţi din sectorul

micului business denotă că acesta s-a majorat începând cu 2001
în valoare absolută cu 47 200 persoane, crescând şi ponderea
personalului micului business în totalul întreprinderilor (cu
6%), (tabelul 12).
Pe parcursul ultimilor doi ani (2003-2004), situaţia
economico-financiară a întreprinderilor din sectorul micului
business s-a ameliorat considerabil în comparaţie cu anii
precedenţi. În contextul celor menţionate, este necesar a
evidenţia că în 2004 continuă îmbunătăţirea rezultatelor
financiare cumulate de către sectorul micului business.
Analiza mai detaliată reflectă că în perioada ianuarie-
septembrie 2004 întreprinderile micului business au obţinut un
rezultat financiar pozitiv în mărime de 355,6 mil. lei, aproape
56
cu 57 % mai mult faţă de perioada respectivă a anului
precedent.
Tabelul 12
Numărul de angajaţi în total / economie şi sectorul MB
Numărul de angajaţi (pers.) Ponderea
salariaţilor din
În toate tipurile de
Anul sectorul micului
unităţi economice În MB
business faţă de
din ţară
totalul pe ţară
1999 629 415 147 156 23,4%
2000 545 242 156 974 28,8%
2001 520 765 122 954 23,6%
2002 513 759 130 432 25,4%
2003 517 272 140 138 27,1%
1.10. 2003 512 874 151 382 29,52%
1.10. 2004 572 786 170 154 29,7%
Sursa: calculată de autori în baza datelor Biroului Naţional de
Statistică al RM

Cele mai bune rezultate au fost înregistrate de

întreprinderile comerciale, fiind urmate de cele din tranzacţiile
imobiliare, industria prelucrătoare.
Drept urmare a faptului că întreprinderile micului business
şi mai ales din agricultură sunt limitate ca număr de muncitori
şi vânzări nete anuale obţinute, rezultatele financiare sunt, de
asemenea, destul de mici.
După cum a fost menţionat anterior, pe parcursul mai
multor ani, întreprinderile din sectorul micului business au
obţinut rezultate financiare negative, acestea fiind predominate,
în special, de cele din agricultură, economia vânatului şi
silvicultură (pentru întreprinderile mici) şi industria
prelucrătoare (pentru microîntreprinderi). Exact acest rezultat
negativ a persistat la aceste întreprinderi şi în anul 2004.

57
 Analiza rezultatelor financiare obţinute de întreprinderi pe
forme de proprietate indică o predominare a celor aflate în
proprietate privată, continuând să fie destul de modeste la
ceilalţi agenţi ai micului business.
Din totalul întreprinderilor sectorului micului business, 34% au
obţinut beneficiu ca urmare a desfăşurării activităţii de
antreprenoriat, majoritatea fiind întreprinderi cu proprietate privată.
După tipul activităţii practicate, întreprinderile comerciale
sunt cele care au obţinut cea mai mare parte a profitului (49%),
fiind urmate de cele din industria prelucrătoare (13%).
Conform profilului teritorial, cele mai mari rezultate
financiare au fost obţinute de întreprinderile din municipiile
Chişinău şi Bălţi, tot ele deţinând ponderea cea mai importantă în
totalul întreprinderilor care au obţinut beneficiu, deţinând
respectiv ponderea de - 63% în Chişinău; de - 5% în Bălţi, restul
fiind împărţit între agenţii economici care îşi desfăşoară
activitatea în cele 32 de raioane ale republicii şi UTA Găgăuzia.
Cota cea mai importantă a personalului din sectorul micului
business, după cum este reprezentat în figura 3, este deţinută de
municipiul Chişinău, fiind urmată de celelalte regiuni ale ţării.
Numarul de salariati ai MB după profil teritorial

5% 32%

Alte raioane
UTA Gagauzia
Mun. Chişinău
59% Mun. Bălţi
4%

Figura 3. Numărul de salariaţi ai MB după profil teritorial

Sursa: Ministerul Economiei şi Comerţului al RM

58
 Este necesar a evidenţia că 94% din agenţii micului
business se află în proprietatea cetăţenilor rezidenţi /
nerezidenţi ai Republicii Moldova; 2,2% sunt întreprinderi
străine şi 3,8% - întreprinderi mixte.
Cea mai mare parte a întreprinderilor care activează pe
teritoriul ţării se află în proprietate privată (91%), pe când în
proprietate publică sunt 2% din agenţii micului business.
La analiza numărului de salariaţi trebuie specificat că cea
mai importantă cotă este deţinută de sectorul privat (85%).
Intreprinderile MB dupa forme de proprietate
Proprietate
1%
6% publică
2%
Proprietate
privată
Proprietate
străină + mixtă
Alte
91%

Figura 4. Întreprinderile micului business

după formele de proprietate
Sursa: Ministerul Economiei şi Comerţului al RM

Republica Moldova este împărţită în 32 de raioane, o

regiune autonomă – UTA Găgăuzia şi două municipii –
Chişinău şi Bălţi. Analiza activităţii antreprenoriale din
republică denotă că această rămâne a fi concentrată în zonele
urbane, în cele rurale activând în mare majoritate gospodării
ţărăneşti şi de fermieri.
În municipiile Chişinău şi Bălţi este concentrată activitatea a
70% din agenţii micului business, localităţile rurale deţinând 30%,
inclusiv UTA Găgăuzia – 2,7% din subiecţii vizaţi (tabelul 13).

59
60
 Cifra de afaceri a MB după profil teritorial

5% 19%
3% Alte raioane
UTA Gagauzia
Mun. Chişinău
Mun. Bălţi

73%

Figura 5. Cifra de afaceri a micului business

în profil teritorial
Sursa: Ministerul Economiei şi Comerţului al RM
Analiza cifrei de afaceri, a numărului de salariaţi, a
cheltuielilor efectuate pentru întreţinerea personalului plasează
întreprinderile din municipiul Chişinău pe locul I.
În prezent, conform datelor prezentate de Camera
Înregistrării de Stat, sunt înregistrate circa 128 mii întreprinderi
cu statut de persoană fizică şi juridică, care desfăşoară o
activitate în diverse domenii ale economiei naţionale. În acelaşi
timp, pe teritoriul Republicii Moldova sunt înregistrate peste
503 mii gospodării ţărăneşti.
Pe de altă parte, la evidenţa Biroului Naţional de Statistică
se află peste 29 mii întreprinderi2, inclusiv 27 mii agenţi ai

2
Toate persoanele juridice, aflate la autogestiune, sunt obligate să prezinte
dări de seamă la Biroul Naţional de Statistică (în continuare BNS).
Totodată, chiar dacă sunt persoane fizice, întreprinderile individuale a căror
mijloace fixe depăşesc 350 mii lei sau a căror cifră de afaceri este mai mare
de 1 mil. Lei, trebuie să prezinte dări de seamă la BNS. Astfel, din circa 128
mii întreprinderi înregistrate la Camera Înregistrării de Stat, 60 mii sunt
întreprinderi individuale, 10 mii sunt instituţii bugetare, acestea

61
micului business, care prezintă rapoarte financiare trimestriale
şi/sau anuale.
Analiza în dinamică a întreprinderilor micului business,
care în prezent deţin circa 92% din totalul întreprinderilor din
ţară, reflectă o ameliorare şi o creştere stabilă a sectorului,
datorată atât îmbunătăţirii mediului de afaceri, cât şi
perfecţionării cadrului regulatoriu ce ţine de activitatea
antreprenorială. Astfel, datele statistice existente confirmă
progresul făcut de întreprinderile micului business atât în ceea
ce priveşte contribuţia în totalul forţei de muncă, cât şi în
întreprinderile rentabile din ţară, în veniturile din vânzări
obţinute etc.
Totodată, este necesar a menţiona că, în perioada ianuarie-
septembrie 2002 –2004, numărul agenţilor din micul business
s-a majorat cu peste 5,6 mii întreprinderi, creştere favorizată
atât de majorarea numărului întreprinderilor mici – cu circa 1,2
mii unităţi, cât şi de cea a microîntreprinderilor – cu circa 4,4
mii unităţi.
După formele de proprietate, întreprinderile din sectorul
micului business sunt create cu capital privat în proporţie de 91%,
cu capital public – 2%, cu capital străin – 2,3%, cu capital mixt –
5,7%. Totodată, analiza formelor organizatorico-juridice arată că
majoritatea agenţilor micului business preferă să fie constituiţi în
societăţi cu răspundere limitată (72%) şi societăţi pe acţiuni (7%).
Fără îndoială, sectorul micului business reprezintă
„coloana vertebrală” a economiei naţionale, iar aportul pe care
îl deţin în crearea locurilor de muncă este extrem de important.
Astfel, analiza în dinamică denotă că, pe parcursul ultimilor 3
ani (2002-2004), numărul persoanelor care activează în sector a
crescut cu circa 40 mii, în prezent depăşind 170 mii persoane,
ponderea în totalul salariaţilor din republică constituind circa
30 la sută.

neprezentând dări de seamă la BNS. Circa 7-8 mii de întreprinderi nu au

trecut reînregistrarea (nedeţinând codul IDNO).

62
63
 În perioada 2002-2004 sectorul micului business a
continuat să crească rapid, cifra de afaceri obţinută de
întreprinderile vizate înregistrând o majorare de 4,7 mlrd. lei,
în prezent cota ei / total ţară constituind 27%.
Totodată, merită subliniat faptul că, pe parcursul perioadei
2003-2004, rezultatele financiare obţinute de agenţii micului
business s-au îmbunătăţit considerabil în comparaţie cu anii
precedenţi.
Conform situaţiei la 1 octombrie 2005, numărul total al
ţăranilor, care au primit în natură sectoare de pământ în
proprietate privată, în organizarea gospodăriilor ţărăneşti (de
fermier) a constituit 667 mii persoane. Suprafaţa totală a
terenurilor atribuite în contul cotelor de teren echivalent a
constituit peste 869 mii hectare.
Conform datelor primăriilor satelor, din numărul
cetăţenilor cărora le-au fost atribuite sectoare de pământ din
contul cotelor de teren echivalent, 398 mii persoane (60 % din
total) au format şi înregistrat 302 gospodării ţărăneşti (de
fermier). Suprafaţa terenurilor agricole în folosinţa unei
gospodării ţărăneşti (de fermier), atribuite în contul cotelor de
teren echivalent, constituie 1,80 hectare. Circa 269 mii cetăţeni,
cărora le-au fost atribuite separat sectoare de teren (40 % din
numărul total), nu şi-au înregistrat gospodăria lor agricolă,
prelucrând individual pământul sau transmiţându-l în folosinţă
temporară altor deţinători de teren (gospodăriilor agricole sau
întreprinderilor cu activitate auxiliară agricolă). În proprietatea
acestor persoane se află peste 327 mii hectare de terenuri
agricole.
După profil teritorial situaţia privind înfiinţarea cu
înregistrarea de stat în primăriile satelor (comunelor), oraşelor
a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) de către persoanele cărora
le-au fost atribuite sectoare de teren în proprietate privată diferă
considerabil. La 1 octombrie 2005, din persoanele
împroprietărite cu pământ (cu excepţia persoanelor care au

64
transmis cotele de teren echivalent altor persoane juridice şi
fizice) au înregistrat gospodării ţărăneşti (de fermier) în UTA
Găgăuzia - 97%, raioanele Glodeni şi Cimişlia – căte 96 %, pe
când în raioanele: Leova – 43%, Floreşti – 41%, Soroca – 24%.
Producţia agricolă globală în ianuarie-septembrie 2005 a
însumat în preţuri curente 9684 mil. lei, constituind, conform
estimărilor, 106% (în preţuri comparabile) faţă de perioada
respectivă a anului precedent. Majoritatea producţiei agricole a
fost determinată de creşterea producţiei animalier cu 8,7% şi
producţiei vegetale cu 4,6%.
Rezultatele activităţii economico-financiare a agenţilor
economici care-şi desfăşoară activitatea în domeniul
agriculturii, economiei, vănatului şi silviculturii conform,
datelor din rapoartele financiare (contabile), o prezentăm în
tabelul 16.
Tabelul 16
Rezultatele activităţii economico-financiare a
întreprinderilor agricole la1.08.2005
Profit până la Ponderea
impozitare, mil. întreprinderilor
lei rentabile în total,
% raportare
Total, din care: 1740,6 1835,8 35,3 35,1
Agricultură,
economia, vânatului 29,2 52,5 29,3 29,3
şi silvicultură
Sursa: calculată de autori în baza datelor Biroului Naţional de
Statistică al RM

Din numărul total de agenţi economici 35,1 % au obţinut

profit în sumă de 3005, 5 mil. lei; 49,5 % au suportat pierderi
în sumă de 1169,8 mil. lei, 15,4 % n-au avut rezultate
financiare şi au declarat lipsa activităţii economice.

65
 Tabelul 17
Rezultatul din activitatea economico-financiară a
întreprinderilor din agricultură (ianuarie-iunie 2005), mln. lei
Ponderea,
Specificare Total Agricultură
%
1. Rezultatul din activitatea
1429,1 10,8 0,75
operaţională
2. Rezultatul din activitatea
77,4 6,7 8,7
de investiţii
3. Rezultatul din activitatea
329,4 35,2 10,7
financiară
4. Rezultatul din activitatea
1835,9 52,7 2,87
economico-financiară
5. Profitul net 1753,6 51,2 2,9
Sursa: calculată de autori în baza datelor Biroului Naţional de
Statistică al RM

Activitatea întreprinderilor din agricultură mai poate fi analizată

şi în baza unor indicatori financiari. Capacitatea întreprinderilor de a
obţine profit din activitatea de desfacere sau rentabilitatea vânzărilor
în ianuarie-iunie 2005 a constituit 16,6 % faţă de cel mai inferior
nivel optim (0,2 lei) şi caracterizează incapacitatea întreprinderilor de
a-şi achita imediat datoriile curente.
Pe parcursul ultimilor ani numărul întreprinderilor micului
business (în continuare IMB) a fost în continuă creştere,
majorându-se în 9 luni ale anului 2005 până la 29,4 mii
întreprinderii sau cu 2,4 mii întreprinderii (cu 8,9 %) mai mult
faţă de 9 luni ale anului 2004. Agenţii micului business
reprezintă circa 92,2 % din numărul total de întreprinderi.
Evoluţia numărului întreprinderilor micului business în 9
luni ale perioadei 2003 – 2005 se prezintă în figura 6:
Numărul persoanelor care activează în întreprinderile
micului business în perioada de referinţă a constituit 175,3 mii
66
persoane, deţinând 30,7 % din numărul total de angajaţi ai
întreprinderilor. Veniturile din vânzări ale agenţilor micului
business în această perioadă au însumat 17065,0 mil. lei sau
25,5 % din veniturile din vânzări în total pe economie.

mii întreprinderi

40
31,9
29,4
30 26,9
29,4
27,0 Total
20 24,6
ÎMB
10

0
9 luni 2003 9 luni 2004 9 luni 2005

Figura 6. Evoluţia numărului întreprinderilor micului

business în 9 luni (2003 – 2005)
Sursa: calculată de autori în baza datelor Biroului Naţional de
Statistică al RM

Ponderea sectorului micului business în totalul

întreprinderilor în 9 luni ale anului 2005 pe principalii
indicatori este prezentată în figura 7.
%
100

80

60 Întreprinderile, cu excepţia IMB

40
IMB
20

0
nr. de întreprinderi nr. de salariaţi venituri din vînzări

Figura 7. Ponderea sectorului micului business în totalul

întreprinderilor în 9 luni ale anului 2005
Sursa: calculată de autori în baza datelor Biroului Naţional de
Statistică a RM

67
 Evoluţia ponderii întreprinderilor micului business în
totalul întreprinderilor în 9 luni ale perioadei 2003 – 2005 se
caracterizează prin următorii indicatori (tabelul 18 ):
Caracterizând dimensiunile întreprinderilor din sectorul
micului business, e necesar a menţiona, că în medie pe o
întreprindere în 9 luni ale anului 2005 numărul de salariaţi a
constituit 6 persoane, rămânând la nivelul perioadelor
respective ale anilor precedenţi, iar volumul veniturilor din
vânzări –580,4mii lei sau cu 60,8 mii lei (cu 11,7 %) mai mult
faţă de 9 luni ale anului 2004. Veniturile din vânzări ale
agenţilor micului business în medie la un salariat constituie
97,3 mii lei sau cu 14,9 mii lei (cu 18,1 %) mai mult faţă de 9
luni ale anului 2004.
Partea preponderentă a agenţilor micului business îşi
desfăşoară activitatea în domeniul comerţului, constituind în 9
luni ale anului curent 12,9 mii unităţi sau 43,9 % din totalul
întreprinderilor micului business. În industria prelucrătoare
activează 3,7 mii de IMB sau 12,6 % din totalul întreprinderilor
micului business.
Evoluţia în dinamică a numărului întreprinderilor micului
business pe genuri de activitate se prezintă astfel (tabelul 19) :
Veniturile din vânzări ale agenţilor micului business,
aferente genurilor principale de activitate, sunt prezentate în
(tabelul 20).
Ponderile veniturilor din vânzări ale IMB după profilul
principalelor genuri de activitate ale unităţilor acestui sector în
9 luni ale anului 2005 se prezintă în (figura 8).

68
69
70
71
 Comerţ cu ridicata şi cu
amănuntul

Industria prelucrătoare
7% 6%
5%
8%
Transporturi, depozitare şi
61% comunicaţii
13%
Tranzacţii imobiliare

Construcţii

Figura 8. Ponderea veniturilor din vânzările MB în profilul

genurilor de activitate
Sursa: calculată de autori în baza datelor Biroului Naţional de
Statistică al RM

Suma profitului obţinut de agenţii micului business în 9 luni

ale anului 2005 a constituit 477 mil. lei, faţă de 480 mil. lei profit
în 9 luni ale anului 2004 şi 402 mil. lei în 9 luni ale anului 2003.
În 9 luni ale anului 2005 din totalul agenţilor micului
business 36,6 % au obţinut profit, 47,9 % au admis pierderi, iar
restul au avut rezultat financiar nul sau au declarat lipsa
activităţii economice. Situaţia financiară a întreprinderilor din
sectorul micului business este prezentată în tabelul 21.

72
 Tabelul 21
Situaţia financiară a întreprinderilor din sectorul
micului business, mil. lei
Profit (+), pierdere (-) până la
impozitare
Specificare
9 luni, 9 luni, 9 luni,
2003 2004 2005
Total 401,8 480,0 476,8
inclusiv pe genuri principale
de activitate
Agricultură, economia
-3,3 2,4 0,3
vânatului şi silvicultură
Industria prelucrătoare 47,0 7,7 76,4
Energie electrică, gaze şi
-9,5 -11,2 -14,2
apa
Construcţii 48,2 75,7 88,0
Comerţ cu ridicata şi cu
184,3 218,7 211,2
amănuntul
Transporturi şi comunicaţii 48,3 42,9 58,7
Tranzacţii imobiliare 75,3 131,0 41,2
Alte activităţi 11,5 12,8 15,2
Sursa: calculată de autori în baza datelor Biroului Naţional de
Statistică al RM

Examinând datele tabelului conchidem, că majoritatea

întreprinderilor din sfera micului business înregistrează profit
în rezultatul practicării activităţii operaţionale, cu excepţia
întreprinderilor ce activează în sfera energetică, gaze şi apă.

73
 Capitolul II. MECANISMUL DE FINANŢARE
A MICULUI BUSINESS

2.1. Mecanismul de finanţare a micului business –

experienţa internaţională
Tranziţia la economia de piaţă a avut un rol decisiv în
redefinirea rolului finanţelor în economia Moldovei. Dacă în
economia planificată întreprinderile lucrau pentru îndeplinirea
comenzilor de stat şi se bazau pe planuri de activitate impuse din
exterior, în economia de piaţă accentul se pune pe autonomia
financiară a agenţilor economici, adică ei singuri hotărăsc ce să
producă, cu ce resurse, pentru cine şi unde să comercializeze
producţia. Organizarea finanţelor în cadrul unei întreprinderi
presupune câteva principii de bază:
• independenţa întreprinderii în domeniul activităţii financiare;
• capacitatea de finanţare;
• atingerea unor rezultate şi responsabilitatea pentru obţinerea
lor;
• controlul asupra activităţii.
Nu există decizie care să nu aibă implicaţii financiare şi de aceea
activitatea financiară trebuie să ţină cont de toate domeniile de
activitate a întreprinderii şi să fie orientată spre maximalizarea valorii
întreprinderii.
Economia RM parcurge o lungă şi dificilă etapă de tranziţie, în
care trecerea de la o economie etatistă, centralizată la o economie de
piaţă presupune îndelungate căutări pentru a găsi soluţiile viabile
necesare atingerii obiectivelor scontate. Este o perioadă propice unor
redefiniri, fundamentate pe legităţile economiei de piaţă, teoriile şi
practicile economice. Printre acestea, cele din domeniul financiar
prezintă o importanţă deosebită, ţinând cont că în prezent, în întreaga
lume, problematica fondurilor, a capitalurilor (stabilirea necesarului
de fonduri, alegerea surselor de finanţare şi utilizarea eficientă a
fondurilor obţinute) se manifestă tot mai stringent.

74
 Din punct de vedere al practicii, finanţele reprezintă una din cele
mai importante pârghii de dirijare în activitatea unui agent economic.
Această influenţă se realizează prin intermediul mecanismului
financiar, care este un sistem de organizare, reglare şi planificare a
relaţiilor financiare, a metodelor de formare şi utilizare a resurselor
financiare.
În componenţa mecanismului financiar se includ:
- pârghiile financiare;
- instrumentele financiare;
- metodele şi modelele financiare;
- subsistemele de asigurare:
a) juridice;
b) normative;
c) informaţionale;
d) tehnice.
Instrumentele financiare şi metodele financiare fac parte din
instrumentele ştiinţifico-practice ale gestiunii financiare ca ştiinţă şi
au importanţă atât teoretică, cât şi practică. Subsistemele de asigurare
se manifestă prin asigurarea şi utilizarea unor instrumente, metode,
modele financiare reglementate de guvern şi testate în practică de
agenţii economici. Deci finanţarea întreprinderii are loc prin
intermediul mecanismului de finanţare.
Dacă studiem din punct de vedere teoretic aspectul
mecanismului de finanţare, credem că e mai bine de apreciat ce
înseamnă fiecare termen în parte. Studiind opiniile mai multor autorii
autohtoni şi din străinătate, am ajuns la concluzia că finanţarea este
abordată ca alocare de resurse băneşti, cu titlu rambursabil sau
nerambursabil în condiţii determinate, unor persoane fizice sau
juridice în scopul acoperirii unor nevoi economice sau sociale. În
sens mai restrâns sau mai larg concluzionăm că finanţarea reprezintă
un transfer de fonduri băneşti de la bugetul de stat sau alte surse cu
titlu nerambursabil pentru subvenţii, acoperirea cheltuielilor publice,
construcţii de locuinţe sau obiecte social-culturale, învăţământ,
ocrotirea sănătăţii, protecţia ordinii şi alte acţiuni de interes general.

75
Orice alocare de resurse financiare reprezintă finanţare indiferent
cum este denumită – creditare, subvenţie etc.
Studiind mecanismul, observăm că îl putem defini şi ca un
sistem, însă şi aici observăm că sistemul financiar nu funcţionează
izolat, ci dimpotrivă, este în permanentă concordanţă cu alte
sisteme: politic, economic şi social. Abordarea noţiunii de mecanism
de finanţare trebuie să se facă în corelaţie cu conceptul de mecanism
financiar, care este o categorie mai vastă.
În opinia lui Iulian Văcărel, mecanismul financiar este o
structură complexă care cuprinde:
- sistemul financiar;
- pârghiile financiare realizate de stat pentru influenţa
activităţii economice;
- metodele administrative de conducere folosite în
domeniul finanţelor;
- cadrul instituţional constituit din instituţii şi organizaţii
cu atribuţii în domeniul finanţelor;
- cadrul juridic format din legi, hotărâri şi alte
reglementări cu caracter normativ în domeniul finanţelor.
În opinia savantului rus Balabanov I.T. „Mecanismul financiar
reprezintă un sistem de acţiune a pârghiilor financiare care se
exprimă în organizarea, planificarea şi stimularea utilizării resurselor
financiare”.
Definiţia dată poartă un caracter prea limitat, deoarece metodele
financiare utilizate în cadrul mecanismului financiar sunt mult mai
multe. Din aceste considerente evidenţierea unora şi neamintirea
altora ca: evidenţa financiară, analiza financiară nu este binevenită.
Totodată, aceasta reflectă unilateral funcţiile finanţelor, limitând
mecanismul financiar numai la utilizarea resurselor financiare, fără a
include celelalte funcţii finanţelor – formarea resurselor financiare şi
controlul financiar.
Prin mecanism financiar la nivel de întreprindere se înţelege un
sistem de conducere a finanţelor, destinat organizării corelaţiei dintre
relaţiile financiare ale întreprinderilor, fluxurilor financiare prin

76
utilizarea categoriilor financiare şi instrumentelor, sancţiunilor şi
facilităţilor în baza actelor normative emise de stat [55, pag.17 ].
În concluzie considerăm că mecanismul financiar reprezintă un
sistem de gestiune a relaţiilor financiare de către organele financiare
prin intermediul pârghiilor, instrumentelor şi metodelor financiare, în
baza legilor economice şi actelor normative de stat.
Funcţionarea mecanismului financiar este determinată de
două subsisteme:
I - asigurarea cu resurse financiare;
II - reglementarea financiară.
Primul subsistem presupune asigurarea cu necesarul de resurse
financiare care se realizează în câteva forme, şi anume: autofinanţare,
finanţare directă, finanţare indirectă şi finanţare nerambursabilă etc.
Al doilea sistem reprezintă o metodă de influenţă asupra
relaţiilor economice, în general, şi totodată asupra celor de
redistribuire, în special.
Deci, mecanismul de finanţare, ca parte componentă a
mecanismului financiar al întreprinderii, este format din fluxuri
financiare de intrare, destinate constituirii resurselor financiare ale
întreprinderii.
Considerăm că mecanismul de finanţare poate fi definit ca o
totalitate de elemente, metode, instrumente antrenate într-un sistem,
prin care se asigură punerea la dispoziţia unei instituţii, organizaţii
sau întreprinderi a unor fonduri necesare pentru realizarea unor
obiective economice. Metodele de formare a fondurilor agenţilor
economici reprezintă totalitatea procedeelor şi căilor de construire a
mijloacelor financiare ale acestuia, şi anume: aportul în bani şi în
natură, autofinanţarea, creditarea, finanţarea creditară. Întreprinderile
se asigură cu resurse financiare prin intermediul relaţiilor financiare
ce au loc între diferiţi subiecţi.[92, pag. 58]
Pornind de la cele expuse, autoriul propune o definiţie proprie a
mecanismului de finanţare, prin care se subînţelege totalitatea
pârghiilor financiare de asigurare sistemică a activităţii

77
întreprinderilor cu diferite forme organizatorico-juridice pentru
realizarea scopurilor scontate.
Mecanismul de finanţare diferă şi în cadrul diferitelor
întreprinderi, fiind determinat de forma organizatorico-juridică a
agentului economic, gradul de asociere cu alte întreprinderi,
nivelul de centralizare a gestiunii resurselor financiare. Aşadar,
mecanismul de finanţare a întreprinderii se referă în mod special
la asigurarea agentului economic cu fondurile necesare realizării
obiectivelor programate şi este o problemă de politică şi strategie
generală a întreprinderilor, cu o influenţă considerabilă asupra
evoluţiei ei în viitor.
Funcţionarea unui mecanism de finanţare a întreprinderii
presupune un studiu care include următoarele elemente:
1. Determinarea necesarului de finanţe care se efectuează în
funcţie de necesarul de finanţare a investiţiilor şi necesităţilor
curente ale întreprinderii .
2. Determinarea surselor de finanţare se face luând în
consideraţie posibilităţile de acces ale întreprinderii la diferite
surse de finanţare.
3. Stabilirea structurii fondurilor de finanţare se realizează
astfel, încât combinarea diferitelor surse de finanţare să
asigure conturile minime ale rezervelor financiare şi efecte
maximale [72, pag. 54 ].
Iniţierea unei afaceri presupune existenţa resurselor necesare
pentru finanţarea activităţii. Pentru fondarea unei întreprinderi
antreprenorul are nevoie de bani pentru actele de înregistrare juridică,
licenţă, materii prime etc.
Resursele financiare sunt importante pentru firmă la orice fază a
procesului de producţie, indiferent de faptul dacă întreprinderea e
profitabilă sau nu, se află în creştere sau în declin. Pe parcursul
activităţii sale orice firmă utilizează atât surse interne de finanţare, cât
şi împrumutate. Rolul şi obiectivele gestiunii financiare în acest
domeniu sunt:

78
 - identificarea celor mai ieftine surse de finanţare în vederea
asigurării unui cost minim al capitalului;
- asigurarea ritmicităţii procesului de producţie prin furnizarea
acestor resurse la timpul oportun;
- stabilirea unui raport dintre sursele proprii de finanţare şi
sursele împrumutate, şi dintre sursele pe termen lung şi sursele
pe termen scurt, în vederea maximizării valorii firmei.
Necesarul de fonduri ale întreprinderilor sunt variate – de la
necesităţi de lungă durată şi de o valoare ridicată, cum este cazul
activelor imobilizate materiale – până la necesităţi de scurtă durată, al
căror nivel variază frecvent în cursul anului în funcţie de factorii
interni sau externi, cum este cazul activelor curente. Finanţarea, adică
acoperirea financiară a acestor necesităţi, se face ţinând cont de
caracterul permanent sau temporar al trebuinţelor.
Finanţarea pe termen lung a întreprinderilor presupune
necesarul de fonduri cu caracter permanent sau pentru perioade mai
mari de timp, operaţiune care se poate realiza în diverse forme, în
funcţie de condiţiile concrete ale întreprinderii şi pieţei financiare.
Căile de finanţare pe termen scurt sunt în strânsă legătură cu căile de
investire, formând împreună cu acestea politica financiară a
întreprinderii respective.
Din punct de vedere al apartenenţei fondurilor, distingem
finanţări din fonduri proprii (autofinanţarea, creşteri de capital prin
noi aporturi la capitalul social, creşteri de capital prin încorporarea
rezervelor în capitalul social, creşteri de capital prin conversia
datoriilor) şi finanţări prin angajamente la termen (împrumuturi
obligatare, credite bancare, leasing). Privite din punct de vedere al
efortului depus pentru obţinerea lor, sursele de finanţare pe termen
lung pot fi grupate în două categorii: finanţări interne
(autofinanţarea) şi finanţări externe (creşteri de capital şi
împrumuturi diverse) (figura 6).
Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii unei
întreprinderi, prezintă importanţă atât stabilirea exactă a volumului

79
fondurilor acoperitoare, cât şi caracterul judicios al folosirii uneia sau
alteia dintre metodele de acoperire financiară.
În sectorul privat, finanţarea activelor curente se face pe seama
fondului de rulment, a creditelor de furnizare şi a creditelor bancare
pe termen scurt.
- autofinanţarea Finanţare internă
- creşteri de
- capital prin noi
- aporturi în
- numerar şi natură

Prin fonduri - creşteri de

proprii capital prin Finanţare
încorporarea
rezervelor
Finanţări
Pe - creşteri de
termen capital prin externă
lung conversiunea
datoriilor

Prin angajamente

- împrumuturi obligatare
- împrumuturi de la
instituţii financiare
specializate
la termen - credite bancare
pe termen mijlociu
- leasing
Figura 9. Finanţarea pe termen lung prin fonduri proprii
Sursa: Manolescu „Finanţele întreprinderii”, Bucureşti, 1999, pag. 54

80
 Gestiunea financiară a fiecărei întreprinderi trebuie să aibă
în vedere o structură financiară obiectivă, care ar asigura
maximalizarea valorii firmei. Determinarea structurii financiare
a firmei indică studiere influenţei a două variabile: (1) gradul I
de risc şi (2) rata II de rentabilitate.
Întreprinderile micului business din agricultura R.
Moldova nu pot beneficia de oportunităţile de finanţare de pe
pieţele de capital străine, deoarece Moldova este considerată de
către organele financiare internaţionale ca ţară cu un risc înalt
pentru plasarea banilor. În aceste condiţii, întreprinderile pot
apela la credite externe prin intermediul guvernului, însă
această experienţă, folosită până în 2001, arată că peste 80%
din creditele primite de întreprinderile autohtone de la băncile
străine nu au fost rambursate, astfel executivului revenindu-i
obligaţia de rambursare. În prezent, s-a refuzat la această
practică şi nu se mai acordă garanţii de stat pentru creditarea
agenţilor economici. Acest instrument de finanţare era destul
de oportun, însă procedura de selectare a întreprinderilor
beneficiare de credite externe era eficientă şi nu era efectuat
controlul utilizării acestor bani. Economia ţării este
caracterizată de lipsa resurselor sau nedorinţa investirii pe
termen lung. Sistemul financiar, ce are menirea de a asigura
sursele necesare, se află încă în stadiu de stabilire şi formare şi
nu se prezintă ca un suport eficient al reformelor. În aceste
condiţii, unica şansă de relansare par a fi fluxurile generate de
banii ce vin de peste hotare, transmise de cetăţenii Republicii
Moldova care acolo lucrează.
Cele mai importante probleme, ce necesită soluţionarea în
acest caz, sunt:
stimularea în continuare a antreprenorilor agricoli;
lichidarea barierelor birocratice;
reducerea dobânzilor;
atragerea investitorilor străini;
stimularea investitorilor locali.

81
 Lumea finanţelor reprezintă ansamblul de agenţi care
realizează gestiunea financiară a patrimoniilor individuale sau a
patrimoniului întreprinderii. Caracteristica gestiunii financiare
care, pe de o parte, este o ştiinţă de sine stătătoare iar, pe de alta,
este o activitate practică, poate fi efectuată atât de pe poziţii
teoretice, cât şi de pe poziţii practice. În primul caz pot fi descrise
bazele conceptuale ale ştiinţei analizate, în al doilea – metodele şi
instrumentele de gestiune a finanţelor întreprinderii. De asemenea,
gestiunea financiară poate fi privită şi ca politică financiară.
Conţinutul politicii financiare vizează în egală măsură cele trei
modalităţi de manifestare a finanţelor:

Politic
Practic • politica de
• analiza investiţii
financiară
Finanţele
• politica de
• diagnosticul întreprin- finanţare
financiar derii • politica de
• gestiunea dividende
financiară • evaluarea
întreprinderii

Teoretic
• sistem de categorii
• concepte de bază
• instrumente ştiinţifice
• principii de reglare

Figura 10. Conţinutul finanţelor întreprinderii

Sursa: elaborată de autori

Finanţele constituie obiectul unei practici de întreprindere,

deci, obiectul unei acţiuni pentru atingerea unui obiectiv bine

82
apreciat. Pentru toate cele trei modalităţi de manifestare a
conţinutului finanţelor, obiectivul primordial constă în
maximizarea valorii întreprinderii, deci creşterea averii
acţionarilor. Acceptând practic viaţa financiară a întreprinderii,
înseamnă a te confrunta cu anumite probleme şi acţiuni
întreprinse pentru rezolvarea acestor probleme.
Analiza financiară este o primă acţiune a practicii
financiare şi poate fi studiată ca o acţiune internă a managerilor
financiari ai întreprinderii şi ca o acţiune externă din partea
partenerilor actuali sau potenţiali, sau a concurenţilor
întreprinderii. Analiza situaţiei financiare reprezintă o analiză a
situaţiei precedente cu scopul consolidării întreprinderii în
viitor, iar obiectivele analizei financiare reprezintă identificarea
posibilităţilor de creştere şi de generare a fluxurilor pozitive
nete de numerar. Analiza financiară ţine de următoarele
domenii ale activităţii financiare: echilibrul financiar,
lichiditatea şi solvabilitatea patrimoniului, profitabilitatea,
posibilităţile de creştere economică etc. Această metodologie
se aplică asupra documentelor de sinteză contabilă – bilanţul,
raportul privind rezultatele financiare – şi asupra fluxurilor de
mijloace băneşti. Concluziile analizei financiare sunt orientate
spre elaborarea unei noi politici financiare (analiza internă) şi
motivează comportamentul tuturor partenerilor, investiţiilor şi
concurenţilor faţă de întreprindere (analiza externă).
Planificarea activităţii întreprinderii, atragerea de capitaluri
externe (proprii şi împrumutate ), păstrarea şi extinderea
segmentelor de piaţă şi ale operaţiunii de strategie şi tactică
economică găsesc în analiza financiară o bază de fundamentare
şi argumentare a eficacităţii acestor activităţi.
O componentă importantă a analizei financiare este
diagnosticul financiar, care are menirea de a asigura
fundamentarea deciziilor financiare strategice: de restructurare,
reorganizare, lichidare etc. Diagnosticul financiar utilizează
aceleaşi instrumente ca analiza financiară, însă are scopul de

83
elaborare şi dezvoltare a strategilor, pe când analiza financiară
are mai multe scopuri.
Dirijarea financiară constituie ansamblul acţiunilor de
administrare a resurselor financiare ale întreprinderii.
După părerea autoriului, principala sarcină în realizarea cu
succes a reformelor în agricultura R. Moldova este promovarea
unei politici ce ar stimula activitatea de investire a agenţilor
economici în sectorul agrar, care mai apoi ar duce la creşterea
economică durabilă.
Politica de investiţii a unei firme este determinată de
comportamentul ei şi de strategiile investiţionale adoptate.
Această politică este responsabilă de formarea potenţialului de
active ale întreprinderii. Alternative ale activelor pot fi:
1. Specializarea, respectiv aprofundarea profitului de
activitate, elaborarea de produse şi tehnologii noi;
2. Diversificarea (investiţii de portofoliu), respectiv
cumpărarea de capital social al altor societăţi.
Se ştie că o decizie de investire este neapărat urmată de o
decizie de finanţare. Anume aceste decizii de finanţare a
proiectelor investiţionale sunt deseori influenţate de o serie de
factori, care până la urmă stopează realizarea investiţiilor şi
doar agenţii economici mai abili, care s-au adaptat mai bine la
condiţiile date, sau investitorii străini care se află în căutarea
unor profituri mai mari, au realizat unele proiecte
investiţionale, acestea n-au fost suficiente pentru realizarea
unei creşteri economice durabile.
Politica de finanţare nu poate fi privită separat de politica
de investire. Dacă în primul caz avem de a face cu potenţialul
de activitate a întreprinderii, apoi în cazul al doilea
întreprinderea trebuie să-şi elaboreze strategia de asigurare a
resurselor necesare creării acestui potenţial.
În politica de finanţare, alternative de decizie pot fi:
1) surse interne;
2) surse externe.

84
 La rândul lor, sursele externe pot fi proprii (atragerea
noilor capitaluri de la acţionari sau asociaţi) şi împrumutate (de
la bancă sau împrumutătorii publici).
Politica de investiţii, politicile de finanţare şi de dividende
prezintă nişte factori, percepuţi mai ales de mediul extern, care
influenţează valoarea întreprinderii (afacerii). Evaluarea
financiară, ca o componentă importantă a politicii financiare,
prezintă o activitate efectuată de managerii financiari ai
întreprinderii, de experţii independenţi îndreptată spre atribuirea
unei valori întreprinderii. În baza rezultatelor furnizate de
diagnosticul şi politica financiară, se poate face o analiză a
patrimoniului net al întreprinderii, a fluxurilor viitoare de venituri
preconizate în vederea determinării valorii întreprinderii.
Din punct de vedere al practicii, finanţele reprezintă una
din cele mai importante pârghii de dirijare a activităţii unui
agent economic. Această influenţă se realizează prin
intermediul mecanismului financiar, care este un sistem de
organizare, reglare şi planificare a relaţiilor financiare a
metodelor de formare şi utilizare a resurselor financiare. În
componenţa mecanismului financiar se includ:
- instrumentele financiare;
- metodele şi modelele financiare;
- subsistemele de asigurare (juridică, normativă,
informaţională, tehnică etc.).
Primele două componente ale mecanismului financiar:
instrumentele financiare şi metodele şi modelele financiare fac
parte din instrumentele ştiinţifico-practice ale gestiunii financiare
ca ştiinţă şi au o importanţă atât teoretică, cât şi practică. Cea de a
treia se manifestă prin asigurarea şi utilizarea unor instrumente,
metode, modele financiare reglementate de guvern, testate în
practică de alţi agenţi economici etc. [114, pag. 45].
Tranziţia la economia de piaţă a avut un rol hotărâtor în
definirea rolului finanţelor în economia Moldovei. Dacă în
economia planificată întreprinderile lucrau pentru a îndeplini

85
comenzile de stat şi se bazau pe planuri de activitate impuse
din exterior, apoi în economia de piaţă accentul se pune pe
autonomia financiară a agenţilor economici, adică ei singuri
hotărăsc ce să producă, pentru cine şi unde să comercializeze
producţia. Organizarea finanţelor în cadrul unei întreprinderi
presupune câteva principii de bază:
1. Independenţa întreprinderii în domeniul activităţii
financiare;
2. Capacitatea de autofinanţare;
3. Atingerea unor rezultate şi responsabilitatea pentru
obţinerea lor;
4. Controlul asupra activităţii.
Nu există decizie la întreprindere care să nu aibă implicaţii
financiare şi de aceea se poate de afirmat că mecanismul
financiar trebuie să ţină cont de toate domeniile de activitate
ale firmei şi să fie orientat spre maximalizarea valorii firmei.
Se poate afirma că în cadrul întreprinderii mici o activitate
financiară, ca atare, nici nu există, problemele financiare
apărute se discută de către director cu contabilul sau se
apelează la un expert extern. În întreprinderile mici şi mijlocii
activitatea financiară curentă este concentrată în interiorul altor
departamente: de exemplu, în departamentul contabil,
administrativ, economic; deciziile financiare serioase
(investirea, distribuirea beneficiilor) luându-se de către
consiliul superior de administraţie.
Structura financiară a întreprinderilor diferă de la o ţară la
alta în funcţie de particularităţile culturale, psihologice şi socio-
economice. Această structură a întreprinderilor se află într-o
evoluţie continuă, care este influenţată de gradul de
internaţionalizare a economiilor naţionale.
La începutul anilor 80 ai secolului trecut structura financiară
cea mai îndatorată au avut-o întreprinderile japoneze. Aceasta se
datora modului japonez de a face afaceri. Gradul mare de
îndatorare a întreprinderilor din Germania şi Franţa este cauzat de

86
faptul că băncile din aceste ţări au dreptul să deţină pachetele de
control (acţiunile) la întreprinderi şi, deci, ele acceptă şi să
crediteze, în măsură mai mare, aceste întreprinderi.
Elveţia prezintă o situaţia inversă. Băncile nu au dreptul de
a deţine controlul asupra întreprinderilor, iar mediul de afaceri
din această ţară, practic, nu acordă o a doua şansă
antreprenorilor faliţi. De aceea în această ţară antreprenorul nu
riscă să falimenteze.
În SUA există o altă cultură de afaceri. Se riscă mult, o
întreprindere se înregistrează sau se lichidează în câteva ore.
Dintr-o sută de întreprinderi nou-create pot supravieţui doar 2-
3. De aceea, ofertanţii de credite sunt foarte prudenţi.
Însă această situaţie s-a schimbat la începutul anilor 90,
când fluxurile financiare s-au îndreptat spre Europa, unde
persistau tendinţele de integrare europeană şi formare a unui
spaţiu economic unic cu cea mai mare putere de cumpărare din
lume [129 , pag. 58-60].
Aceste diferenţe dintre ţări privind coeficientul autonomiei
financiare (datorii / capital propriu) sunt în tabelul 22.
Tabelul 22
Coeficientul autonomiei financiare în diferite ţări
Coeficientul autonomiei financiare
Ţările
1980 1995
Japonia 5,3 3,6
Franţa 4 2,6
Germania 2,7 4
Elveţia 1,4 1,8
SUA 1,1 1,6
Republica Moldova 0,9
Sursa: Sula V. Rolul gestiunii financiare în asigurarea întreprinderilor
cu resurse financiare, Chişinău, 2001

87
 Investitorii privaţi din întreprinderile japoneze ameninţate
de faliment în urma negocierilor au consimţit să minimalizeze
nivelul de îndatorare, iar întreprinderile din SUA şi Europa din
contra, şi-au apropiat structura capitalului de cea japoneză,
pentru a beneficia de efectul de levier într-o măsură mai mare.
În întreprinderile mari activitatea financiară este diferenţiată
clar între organele informaţionale: contabilitate, departamentele
juridic, fiscal şi organele financiare: gestiunea cu fluxurile de
numerar şi cu portofoliul de hârtii de valoare, precum şi cu
organele de audit: revizia interioară şi auditul. În multe
întreprinderi există şi serviciul de trezorerie, care are rolul de a
asigura efectuarea simultană a plăţilor şi încasărilor de numerar,
pentru a evita crize ale lichidităţii.
Evoluţia activităţii financiare a dus la divizarea ei în două
părţi:
1 - un complex de activităţi monetar-financiare care
include relaţiile cu băncile, gestiunea cu fluxurile de
numerar, prognozele şi cercetările financiare,
problemele juridice şi fiscale, problemele de asigurare
şi relaţii cu filialele;
2 - un complex de activităţi de control: evidenţa
financiară, evidenţa managerială, lucrul operativ cu
clienţii (eliberarea facturilor, colectarea plăţilor),
planul şi bugetul, auditul intern, informatica.
Problema finanţării este actuală pentru toate întreprinderile
agricole mici, indiferent dacă sunt create şi activează într-o ţară
cu economie avansată sau în tranziţie. Astfel, resursele
întreprinderii, deseori sunt insuficiente pentru acoperirea
deficitului de finanţare atât pe termen scurt, adică pentru
capitalul circulant, cât şi pe termen lung, pentru investiţii [107,
pag. 80].
Piaţa financiară din Moldova este constituită din instituţii
financiar-bancare şi instituţii financiare nebancare, care au

88
drept obiectiv acordarea creditelor şi împrumuturilor pentru
satisfacerea cererii de finanţare.
Cercetarea problemelor juridice ale sectorului de
microfinanţare în Republica Moldova şi experienţa ţărilor
străine privind soluţionarea acestora ( anexele 60 şi 61),
precum şi recunoaşterea limitei de resurse a statului şi a
donatorilor indică că eforturile pentru dezvoltarea cadrului
legislativ şi a celui de reglementare a microfinanţării este mai
raţional a le concentra asupra perfecţionării cadrului legislativ
ca fiind cel mai eficient.
Dezvoltarea lentă a volumului şi spectrului serviciilor de
microfinanţare în R. Moldova este condiţionată, în primul
rând, de existenţa lacunelor în cadrul legislativ şi cel de
reglementare. Printre ele se evidenţiază lipsa legii privind
întregul sistem de descifrare a întreprinderilor de
microfinanţare (IMF) ( anexele 62 şi 63).
Incertitudinea legislativă a perspectivelor de dezvoltare a
IMF a dus, de exemplu, la faptul că legile speciale, destinate
anumitor tipuri de IMF, nu sunt îndeajuns corelate atât între
ele, cît şi cu legislaţia europeană. Toate acestea tărăgănează
ritmul de creştere a volumului microîmprumuturilor şi
microcreditelor destinate micului business şi populaţiei în
Moldova.
În acelaşi timp, în multe ţări în tranziţie la economia de
piaţă (de exemplu, în Bosnia şi Herţegovina), încă din 2000,
sunt în vigoare legile privind IMF. În multe ţări din CSI (de
exemplu, în Kazahstan şi Kârgâzstan), în 2002 au fost
adoptate legile cu privire la IMF, iar în alte ţări (de exemplu,
în Tadgikistan) aceste legi sunt într-un proces de elaborare
intensivă. Experienţa acestor state indică destul de clar că fără
o bază legislativă adecvată, nu putem avea nici o speranţă la o
dezvoltare rapidă şi civilizată a sectorului IMF şi a sectorului
de microfinanţare în întregime în Republica Moldova ( anexa
64).

89
 Din cadrul instituţiilor financiare bancare fac parte băncile
comerciale, iar din cadrul celor nebancare: organizaţiile de
microfinanţare, inclusiv asociaţiile de economii şi împrumut
ale cetăţenilor, companiile de leasing, factoring etc.
În condiţiile economiei de piaţă întreprinderile necesită un
nou stil de conducere, bazat pe flexibilitate, dinamism şi
previziune. În atare condiţii, activitatea de conducere este de
neconceput fără o informaţie completă , oportună şi calitativă.
Sub acest aspect, informaţia cuprinsă în rapoartele
financiare nu este suficientă. Este necesar, de asemenea, a
cunoaşte întregul complex de cauze şi factori care determină
mărimea profitului. Aceasta se poate realiza numai prin
intermediul analizei financiare. Bineînţeles, o parte din
manageri au însuşit unele aspecte ale acestei analize. Însă,
ţinând cont de faptul că în republică, odată cu trecerea la noul
plan de conturi şi implementarea standardelor naţionale de
contabilitate, în rapoartele financiare s-au produs schimbări
esenţiale şi metodologia analizei, conţine modificări.
Sumarul cadrului normativ (cel legislativ şi cel de
reglementare) al microfinanţării în ţările cu economia în
tranziţie – tradiţiile şi problematica acestor ţări sunt proprii
condiţiilor Republicii Moldova – este expus, în măsura
posibilităţilor, conform unei scheme comune care prevede
răspunsuri la întrebări ce ţin de structura bazei normative a
instituţiilor de microfinanţare (IMF), formele juridice ale
acestor instituţii, lista serviciilor acceptabile/interzise,
particularităţile impozitării, precum şi formele de reglementare
şi supraveghere de stat a activităţii acestora. O privire succintă
asupra cadrului normativ al microfinanţării în ţările cu
economie în tranziţie: Azerbaidjan, Armenia, Bosnia şi
Herţegovina, Kazahstan, Kârgâzstan, Mongolia, Rusia,
Ucraina, Tadjikistan ş.a. este expusă în anexa 64.
Generalizând am putea menţiona că practica ţărilor, care
nu au o legislaţie generală sau specializată despre IMF,

90
demonstrează că în calea acestor instituţii apar, de regulă, o
sumedenie de probleme, iar gradul de microfinanţare se află la
un nivel scăzut. Diferenţele dintre ţări constau adesea nu numai
în terminologie şi alte detalii, ci şi în principii; în mare măsură
aceasta ţine de gradul reglementării şi supravegherii de stat a
activităţii IMF, care depinde de nivelul general al dezvoltării
economiei de piaţă, istoria de credit a sistemului financiar al
ţării, tradiţiile şi multe alte condiţii naţionale. Una din
tendinţele de dezvoltare a infrastructurii proprii a IMF este
crearea largă a asociaţiilor, uniunilor şi a altor forme de
asociere a IMF. Acestor asociaţii, în unele ţări (Rusia ş. a.), li
se transmit funcţiile auxiliare ale statului (de monitoring, audit,
acţionare în judecată, participare la licenţiere, retragere a
licenţelor etc.). Majorarea rolului ONG, la rândul său,
consolidează stabilitatea sectorului de finanţare.

2.2. Oportunităţi de finanţare

a întreprinderilor micului business
Punctul de plecare al oricărui întreprinzător şi de demarare
a fiecărei firme sau afaceri îl reprezintă existenţa şi
identificarea unei oportunităţi financiare. De aici decurge
importanţa capitală a oportunităţii de afaceri pentru activităţile
antreprenoriale. Aceasta explică de ce, în toată literatura
consacrată domeniului antreprenorial, abordarea oportunităţii
economice reprezintă un subiect primordial specific.
Prin prisma elementelor prezentate putem defini
oportunitatea financiară drept o necesitate şi/sau o cerere
potenţială de un produs sau serviciu într-un anumit context, a
cărei sesizare, identificare, luare în considerare şi satisfacere,
printr-un proces economic şi financiar, de către o persoană sau
un grup, poate genera profit în viitor.
Deci oportunitatea financiară prezintă concomitent mai
multe dimensiuni:
- economică, în sensul generării de profit;

91
 - psihologică, existând numai ca percepţie a anumitor
persoane care cred în profitabilitatea ei;
- contextuală, concretă, manifestându-se numai în anumite
situaţii şi condiţii;
- de perspectivă, devenind o realitate în viitor, ca urmare a
unor decizii şi acţiuni concertate, de natură economică,
antreprenorială, financiară şi managerială.
În practica economică se constată că, uneori, anumite
oportunităţi de afaceri se suprapun parţial sau se combină.
Esenţială este abordarea cu minuţiozitate şi rigurozitate, pentru
a le valorifica cu succes, în mod profitabil, prin înfiinţarea de
noi firme sau dezvoltarea firmelor existente. În viziunea lui
Howard Stevenson, oportunitatea financiară reprezintă un
ansamblu de patru factori, prezentaţi în figura 11:
Depinde de persoană

Oportunitatea Depinde
Depinde de 2
factorul timp financiară de mediu

4
3
Depinde de accesul la resurse

Figura 11 . Determinările oportunităţii financiare

Sursa: O. Nicolescu „Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii”,
Bucureşti, 2001, pag. 105

Pentru întreprinzători, ca de altfel pentru orice activitate

financiară autentică, în condiţiile economiei de piaţă este
primordială abordarea oportunităţilor financiare. În esenţă,

92
acesta implică etapele înscrise în figura 12 , la care ne referim
în continuare.
Identificarea oportunităţilor financiare implică :
- evaluarea necesităţii (cerinţelor pieţei);
- stabilirea unei valori, ca potenţială recompensă, pentru
persoanele implicate în abordarea oportunităţilor
financiare;
- conturarea oportunităţilor viitoare privind tratarea
oportunităţilor financiare;
- asumarea riscului asociat oportunităţilor de către
persoanele respective;
- stabilirea cadrului temporal pentru analiza aspectelor
implicate;
- prefigurarea barierelor în faţa potenţialilor concurenţi,
pentru asigurarea prosperării afacerii.

Identificarea oportunităţilor financiare

Determinarea resurselor financiare necesare

Obţinerea resurselor destinate valorificării

oportunităţii financiare

Realizarea mecanismului financiar

în derularea afacerii

„Recoltarea” valorii nou-create

Figura 12 . Principalele faze ale abordării oportunităţii

financiare de către întreprinzător
Sursa: elaborată de autori în baza sursei [105,pag.108]

93
 Analiza sectorului financiar din Republica Moldova indică o
predominare a instituţiilor financiare bancare, în prezent activând 16
bănci comerciale, dintre care sucursale ale băncilor străine sunt
Banca Comercială Română Chişinău (România) şi Unibank (Rusia).
Pe parcursul anului 2005 portofoliul de credite ale băncilor
comerciale a depăşit 9190 mil. lei, ceea ce reprezintă o creştere de
13% faţă de 2003 şi, respectiv, o dublare faţă de 2001, când
volumul creditelor a constituit circa 4581 mil. lei. Un aspect
pozitiv, înregistrat în ultimii ani, este majorarea cotei creditelor
acordate pe termen lung, ceea ce semnifică stimularea investiţiilor
şi nu doar a activităţilor de consum curent [31, pag. 120].
Totodată, analiza ratelor dobânzilor indică o micşorare a
costului banilor, solicitat de băncile comerciale, în 2005
aceasta constituind pentru creditele acordate în lei – 20,96%
faţă de 28,46% în 2001, iar pentru creditele acordate în valută
liber convertibilă (dolari americani, euro) rata procentuală
reprezentând 11,4% şi, respectiv, 13,46%.
Necătând la faptul că pe parcursul ultimilor ani este
înregistrată o tendinţă pozitivă a numărului şi volumului creditelor
acordate de sistemul bancar, întreprinderile micului business din
agricultură continuă să întâmpine dificultăţi în accesul la finanţe.
Această afirmaţie este dovedită şi de ponderea creditelor
direcţionate pentru sectorul sus-numit, ce nu depăşeşte 15% din
totalul creditelor, marea majoritate fiind a agenţilor economici
concentraţi în raza municipiului Chişinău.
Totodată, este necesar a evidenţia că majoritatea creditelor
alocate subiecţilor micului business sunt din resursele instituţiilor
financiare internaţionale, care acordă linii de credit băncilor
comerciale autohtone, acestea din urmă distribuind resurse
financiare întreprinderilor din sector.
De exemplu, pe parcursul anului 2004, linii de credit
pentru întreprinderile micului business au fost acordate de către
BERD şi Banca Mondială, debitori fiind „Moldincombank”,
„Victoriabank”, şi „Mobiasbancă”.

94
 Totuşi, chiar dacă acestea sunt principalii furnizori de
mijloace financiare, este necesar a evidenţia faptul că băncile
comerciale deseori nu se grăbesc la acordarea creditelor
subiecţilor micului business din agricultură, dată fiind
solvabilitatea insuficientă a multor întreprinderi, insuficienţa
garanţiilor, lipsa experienţei etc.
Pentru facilitarea accesului la finanţare a agenţilor economici
activează Fondul pentru Susţinerea Antreprenoriatului şi
Dezvoltarea Micului Business, căruia, conform Legii Bugetului
de stat pentru anul 2004, i-au fost transferate 1 mil. lei, destinate
garantării în proporţie de 50% a creditelor acordate băncilor
comerciale agenţilor economici. În 2005, de asemenea, a fost
preconizată suma de 1 mil. lei [82, pag. 33].
O altă metodă de susţinere financiară a agenţilor micului
business este scutirea de la plata impozitului pe venit,
prevăzută în articolul 49 al Codului fiscal. Astfel,
întreprinderile al căror număr de salariaţi este până la 19
persoane şi ale căror vânzări nete nu depăşesc 3 mil. lei,
indiferent de sfera de activitate: gospodării ţărăneşti,
cooperative agricole, prestări servicii, pot beneficia de scutirea
integrală de la plata impozitului pe venit pe parcursul a trei
perioade fiscale, iar în proporţie de 35 % - pe parcursul
următoarelor două perioade fiscale. Dreptul de a beneficia de
facilitatea dată apare odată cu completarea unei cereri-tip la
oficiul teritorial al Inspectoratului Fiscal de Stat.
Scopul facilităţii nominalizate este acordarea suportului
financiar pentru dezvoltarea activităţii întreprinderii,
antreprenorul beneficiind, de fapt, de o alternativă a
împrumuturilor de stat, dar care nu trebuiesc rambursate şi
pentru care nu se achită dobândă.
Conform analizelor pe ţară, efectuate de către instituţiile de
evaluare internaţională, este evident faptul că în Republica
Moldova există oportunităţi de dezvoltare a finanţării de
dezvoltare prin intermediul oportunităţilor de leasing, astfel

95
încât acestea să contribuie la satisfacerea nevoilor de
modernizare a întreprinderilor agricole.
Tranzacţiile de leasing în societatea modernă devin o sursă
importantă de finanţare comercială, fiind tot mai certă
necesitatea dotării agenţilor economici cu echipamente
moderne, iar lipsa mijloacelor financiare aduce acest
instrument de finanţare în topul preferinţelor antreprenorilor.
Leasingul, de asemenea, este o soluţie pentru problemele
permanente legate de obţinerea facilităţilor bancare de credit şi
garanţii, precum şi pentru cerinţele băncilor de a obţine garanţii
corespunzătoare pentru creditele acordate.
În R. Moldova cultura şi mediul economic influenţează
structura financiară. Raportul consolidat privind rezultatele
financiare ale întreprinderilor din economia naţională arată că
pe parcursul ultimelor perioade întreprinderile MB generează
micşorarea profitului. Din această cauză ponderea capitalului
propriu în totalul surselor de finanţare a întreprinderilor MB s-a
diminuat de la 64% în 9 luni ale anului 2004 la 51% în 9 luni
ale anului 2005 (tabelul 23).
Tabelul 23
Structura capitalului întreprinderilor MB
din Republica Moldova
Specificare 9 luni, 2004 9 luni, 2005
Total MB 100% 100%
Capital propriu 64% 51%
Pasive pe termen lung 7% 8%
Pasive pe termen scurt 29% 41%
Sursa: calculat de autori în baza datelor Biroului Naţional de
Statistică al RM

Întreprinderile MB din Moldova în comparaţie cu cele din

ţările cu economie de piaţă, reprezintă o structură financiară
mai prudentă, limitând ponderea totală a împrumuturilor la

96
49%. Pasivele curente au o pondere de patru ori mai mare decât
pasivele pe termen lung, adică întreprinderile MB mai uşor pot
împrumuta pe termen scurt, decât pe termen lung, deşi
dobânzile la creditele pe termen lung sunt mai mici. În opinia
noastră, cauza principală a situaţiei create este faptul că
întreprinderile MB nu pot beneficia de credite pe termen lung,
deoarece formalităţile sunt mai dificile, iar o îndatorare mai
mare duce la creşterea riscului de faliment din cauza
schimbărilor frecvente în mediul economic.
Agricultura este o ramură care depinde de condiţiile
climaterice, asigură venituri relativ mici, însă cu riscuri relativ
mari. Totodată, agricultura în majoritatea ţărilor cu economie de
piaţă este o ramură susţinută, din cauza pericolului
supraproducţiei şi ieftinirii nejustificate a materiei agricole.
În sectorul agrar, majoritatea întreprinderilor generează
pierderi, iar ratele de rentabilitate sunt sub dobânzile plătite
pentru credite. După părerea noastră, sursa principală pentru
finanţarea pe termen lung în Republica Moldova va fi
autofinanţarea şi atragerea partenerilor strategici.
Activităţile financiare sunt o ramură specifică, puternic
reglementată şi verificată de Banca Naţională a Moldovei. În
cazul băncilor comerciale mai trebuie luat în consideraţie un
aspect: activitatea acestora este la moment cea mai profitabilă,
cererea la credite fiind relativ mică, riscul de creditare – mare,
din care cauză autofinanţarea pare a fi suficientă pentru
asigurarea creşterii.
Pentru finanţare întreprinderile au mai multe alternative:
a) fluxurile interne de finanţare;
b) fondurile externe pe termen lung;
c) fondurile externe pe termen scurt.
Fluxurile interne de numerar constau, în primul rând, în
cotele cheltuielilor de capital (uzura calculată pentru utilizarea
activelor pe termen lung), profiturile nerepartizate ale anilor

97
precedenţi, precum şi fondurile de rezervă create, de asemenea,
din profituri.
Finanţarea pe termen lung din fonduri externe este mult
mai complexă şi nu este accesibilă tuturor întreprinderilor.
Pentru ca întreprinderile să aibă acces la toate sursele de
finanţare externă pe termen lung, sunt necesare respectarea
unor condiţii impuse de legislaţie.
Finanţarea pe termen lung din surse externe poate fi de
două tipuri:
a) finanţarea publică, adică apelarea la băncile de
investiţii pentru a vinde titluri de valoare unui
număr mare de investitori privaţi: persoane fizice
şi persoane juridice;
b) finanţarea din surse private sau finanţarea directă,
care presupune obţinerea de fonduri de la o persoană
fizică sau juridică (sau de la un număr mic de
persoane fizice şi persoane juridice) cum ar fi bănci,
societăţi de asigurări, fonduri de pensii.
O altă modalitate de finanţare pe termen lung sunt
împrumuturile, de două tipuri diferite: obţinute prin finanţare
directă şi prin emisiunea valorilor mobiliare.
La fel de importante în finanţarea pe termen lung sunt
obligaţiunile care reprezintă un contract pe termen lung, prin
care beneficiarul împrumutului este de acord să plătească
dobânzile şi tranşele principale deţinătorului de obligaţiuni.
Finanţarea prin intermediul obligaţiunilor nu are o dezvoltare
în Republica Moldova, mai ales din cauza lipsei de informaţie
şi a solvabilităţii mici a întreprinderilor.
Întreprinderile autohtone au la dispoziţie o mulţime de
instrumente de finanţare pe termen scurt, acestea incluzând:
creditul comercial, împrumuturile de la instituţiile financiare,
creditele constituite din obligaţiile lunare ale agentului
economic faţă de salariaţi şi buget, efectele comerciale de
primit, acceptele bancare etc. Disponibilitatea fiecărei surse

98
depinde de mărimea şi de gradul de risc, profitabilitatea
întreprinderii. Costurile finanţării pe termen scurt diferă de la o
întreprindere la alta. Întreprinderile mari pot angaja persoane
speciale care să ţină cont de necesitatea de bani pe pieţele
monetare şi financiare, astfel să asigure minimalizarea
costurilor împrumuturilor. Întreprinderile mici nu-şi pot
permite acest lux. Ca urmare, se poate întâmpla ca
întreprinderea să împrumute utilizând rate diferite ale dobânzii
sau să folosească instrumente financiare diferite.
În conformitate cu Standardele Naţionale de Contabilitate,
datoriile (pasivele) pe termen scurt ale întreprinderii se
clasifică în trei grupe:
a) datorii financiare pe termen scurt;
b) datorii comerciale pe termen scurt;
c) datorii calculate pe termen scurt.
Ponderea principală în cadrul surselor de finanţare pe
termen scurt o deţin datoriile comerciale pe termen scurt. Deci
întreprinderea are o mulţime de posibilităţi de finanţare pe
termen scurt, iar alegerea modalităţii de finanţare pe termen
scurt este în funcţie de scopurile finale ale întreprinderii, de
risc şi probabilitate.
Întreprinderile MB au următoarele alternative de
finanţare:
1) datoriile comerciale;
2) datoriile calculate pe termen scurt;
3) creditarea bancară pe termen scurt.
Cu cât situaţia financiară a unei întreprinderi este mai
dificilă, cu atât sunt mai puţine oportunităţi de finanţare [ 129,
pag.62-106 ].
Pentru întreprinderile MB oportunitatea de finanţare constă
în prestarea serviciilor de prelucrare către terţi, deoarece
problema principală a multor întreprinderi locale este lipsa
resurselor pentru finanţarea activelor curente.

99
 Avantajele strategice ale întreprinderilor locale sunt: costul
mic al forţei de muncă, nivelul înalt de calificare a
personalului, existenţa capacităţilor de producţie neutilizate şi
amplasarea economico-geografică. Pot fi executate lucrări
pentru diverse firme din Europa de Vest. Pe această cale
lucrează majoritatea întreprinderilor din ţară. Firmele străine
finanţează necesarul de active curente, rezolvă problema
desfacerii producţiei finite, iar firmele autohtone asigură
capacităţile de producţie şi personalul calificat la preţ ieftin. Cu
timpul, când întreprinderile locale îşi vor consolida situaţia
financiară, se poate cu încetul înlocui producţia subcontrolată.
Instituţiile de microfinanţare sunt un incubator al pregătirii
întreprinderilor micro- şi mici din domeniul agrar pentru
creditele oferite de sistemul bancar.
Creditele sunt oferite de băncile comerciale direct
întreprinzătorilor. Valoarea totală a creditelor în economie este
de 4878,9 mil. lei la data de 30 septembrie 2004. Valoarea
totală a creditelor acordate de bănci întreprinderilor micro- şi
mici este de 9 mil. dolari SUA. Creditele sunt acordate foarte
greu, nu sunt ajustate fluxului numerar al clienţilor.
Antreprenorii utilizează în medie două luni de zile pentru a
primi banii pe cont. La băncile comerciale întreprinzătorii mici
nu sunt deserviţi atât de bine precum sunt deservite
întreprinderile medii şi mari. Creditele sunt acordate, în mare
măsură, pe termen scurt, în cel mai bun caz, mediu. Creditele
pe termen lung, în special pentru mijloace fixe şi plantaţii
multianuale, nu satisfac cererea existentă.
Serviciile nefinanciare sunt oferite de către instruirile de
consultanţă, asistenţa în dezvoltarea şi colectarea informaţiei
prin publicaţii, mese rotunde şi conferinţe. În ultimii 6 ani cele
mai solicitate servicii nefinanciare au fost instruirea şi
consultanţa creării şi dezvoltării Asociaţiilor de Economii şi
Împrumut (AEI). Serviciile nefinanciare transferă, pe de o

100
parte, cunoştinţe, iar, pe de altă parte, prognozează intens
microfinanţarea ca un instrument de creştere economică.
La momentul actual, există instituţii financiare şi instituţii
nefinanciare active pe piaţa. Instituţiile financiare pot fi
clasificate în instituţii bancare şi de microfinanţare. IMF sunt
înregistrate sub una dintre formele organizatorico-juridice:
AEI, SA, SRL; IM (Anexa 59). Primele IMF au apărut sub
forma de AEI. După aceasta au fost create CFR, MEC,
MicroInvest. Prima instituţie bancară care s-a implicat în
microfinanţare a fost MAIB, după care Moldincombank şi
Banca Socială. Instituţiile nefinanciare sunt înregistrate ca
ONG, care susţin mişcarea de microfinanţare prin instruire,
promovare prin elaborare de politici şi strategii. Prima instituţie
nefinanciară activă în sectorul de microfinanţare este AMM,
după care şi-au început activitatea CDR şi FNAEI (anexa 59).
Deşi instituţiile bancare sunt mai multe la număr şi mai
dezvoltate, ele ocupă doar 30 % din piaţa curentă de
microfinanţare, iar IMF - 70%. Dintre toate IMF rolul de lider
este deţinut de AEI – acestea sunt cele mai vechi, au cadru
legislativ şi primesc mai multă susţinere.
Sectorul de microfinanţare s-a dezvoltat datorită
organizaţiilor internaţionale donatoare. Principalele organizaţii
donatoare care au susţinut din 1997 şi sprijină în continuare
dezvoltarea microfinanţării în Republica Moldova sunt
următoarele: BM, OSI, Fundaţia Soros Moldova, GTZ, FIDES,
DFID. Numărul instituţiilor şi organizaţiilor care susţin
microfinanţarea este mult mai mare (anexa 62).
Microfinanţarea este şi unul din cele mai eficiente
instrumente de creştere economică şi eradicare a sărăciei.
Dezvoltarea IMM, conform politicii statului, nu poate avea loc
fără dezvoltarea sectorului de microfinanţare. Necesităţile
clienţilor potenţiali în servicii şi produse de microfinanţare sunt
foarte mari, iar oferta este foarte mică.

101
 Bazându-ne pe experienţa Republicii Moldova şi altor state
vecine în domeniul microfinanţării, precum şi pe problemele
enumerate mai sus, putem stabili următoarele direcţii
strategice:
• Dezvoltarea serviciilor de microfinanţare;
• Dezvoltarea instituţională a microfinanţării;
• Asigurarea sinergiei în sectorul de microfinanţare.
Pentru fiecare direcţie strategică sunt stabilite priorităţi,
ţinând cont de nivelul cererii şi ofertei la anumite servicii, de
gradul de dezvoltare a instituţiilor active şi a celor ce prestează
anumite servicii, a celor necesare pentru crearea şi ajustarea
cadrului legislativ şi de reglementare şi, nu în ultimul rând, de
creare a unei infrastructuri dezvoltate. Un alt factor care este
necesar a lua în consideraţie la momentul stabilirii priorităţilor
este posibilitatea obţinerii resurselor interne şi externe.
În continuare facem o analiză a condiţiilor şi posibilităţilor
de acordare a unui împrumut pentru întreprinderile agricole din
sectorul micului business din sursele băncilor comerciale şi a
altor finanţatori din Republica Moldova (anexele 20-32).
Acordarea ajutorului întreprinderilor mici şi mijlocii în
obţinerea resurselor necesare şi a serviciilor de business se
asigură prin crearea, cu aportul statului, a unei diverse reţele de
întreprinderi specializate, organizaţii şi instituţii, care constituie
infrastructura de susţinere a micului business. Prezenţa unei
astfel de reţele cu accesul antreprenorilor la serviciile prestate
caracterizează nivelul de dezvoltare a infrastructurii şi, în mare
măsură, calitatea mediului antreprenorial în întregime.
În scopul sporirii accesului micului business şi al populaţiei
la resursele financiare, a fost adoptată Legea cu privire la
Organizaţiile de Microfinanţare (nr. 280-XV din 22 iulie
2004). Această lege este orientată spre reglementarea relaţiilor
juridice, economice şi organizaţionale ce stau la baza creării şi
activităţii instituţiilor de microfinanţare în Moldova şi reprezintă
un moment pozitiv pentru crearea condiţiilor orientate spre

102
intensificarea activităţii investiţionale, cointeresarea instituţiilor
financiare de a susţine micul business şi de a implementa
programe comune cu organizaţiile donatoare.
Organizaţiile de Microfinanţare prestează servicii de
microfinanţare către populaţie şi/sau antreprenorii individuali şi
întreprinderile micro-, mici şi mijlocii, activitatea cărora are
drept scop sporirea accesului la surse financiare. Produsele
oferite de OMF sunt o alternativă a creditelor bancare, ele fiind
mult mai flexibile şi acordate în condiţii accesibile pentru micii
întreprinzători.
O parte majoră a cererii de resurse financiare a agenţilor
micului business este acoperită de companiile de
microfinanţare, precum SA „MEC-Moldova”, SRL
„Microinvest” şi ONG „Alianţa de Microfinanţare” care sunt
specializate în domeniu şi dispun de mai multe tipuri de
credite, mult mai flexibile şi mai simplu de perfectat decât ale
băncilor comerciale.
Drept alternativă băncilor comerciale se manifestă, la
moment, doar asociaţiile de economii şi împrumut ale
cetăţenilor, care se creează şi funcţionează în toate regiunile
ţării pe principiul autofinanţării membrilor săi.
În scopul susţinerii fermierilor privaţi şi antreprenorilor din
spaţiul rural, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare
participă la dezvoltarea serviciilor financiare prin intermediul
Proiectului de Investiţii şi Servicii Rurale „RISP”, Proiectul de
Finanţare Rurală şi Dezvoltare a Întreprinderilor Mici şi a
Corporaţiei de Finanţare Rurală.
La iniţiativa Guvernului, începând cu 2003, Agenţia
Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) prin
proiectul BIZPRO - Moldova implementează programul de
încurajare a băncilor comerciale cu extinderea creditelor pentru
întreprinderile micului business din Republica Moldova.
În activitatea sa, Corporaţia oferă următoarele produse de
creditare:

103
 1. Împrumuturi investiţionale pe termen lung
fermierilor privaţi şi antreprenorilor rurali;
2. Împrumuturi pe termen scurt pentru majorarea
capitalului circulant;
3. Linii de împrumut pentru majorarea capitalului
circulant;
4. Împrumuturi pe termen scurt pentru AEIC;
5. Împrumuturi pe termen mediu pentru AEIC;
6. Linii de credit pe termen mediu pentru AEIC.
În acelaşi timp, în multe ţări în tranziţie la economia de
piaţă (de exemplu, în Bosnia şi Herţegovina) de demult, încă
din 2000, sunt în vigoare legile privind IMF. În multe ţări din
CSI (de exemplu, în Kazahstan şi Kârgâzstan), în 2002, au
fost aprobate legile privind IMF, iar în alte ţări (de exemplu, în
Tadgikistan) aceste legi sunt într-un proces de elaborare
intensivă. Experienţa acestor ţări indică destul de clar că fără o
bază legislativă adecvată nu putem avea nici o speranţă la o
dezvoltare rapidă şi civilizată a sectorului IMF şi a sectorului
de microfinanţare în întregime în Republica Moldova ( anexa
64 ).
Intr-un timp scurt, sectorul AEI a atins un astfel nivel de
dezvoltare, încât prevederile Legii privind AEI au devenit deja
înguste. În lista acestor deficienţe se includ:
limitarea sferei de activitate a unei AEI printr-o
localitate;
lipsa procedurilor normative privind specificul
fuziunii asociaţiilor;
lipsa dreptului asociaţiilor de acordare a împrumutului
comercial persoanelor fizice - membri ai asociaţiei
care sunt întreprinzători individuali;
caracterul complicat şi chiar contrariat al normelor de
prudenţă financiară în activitatea asociaţiilor şi
imaturitatea normelor de răspundere administrativă a

104
 managerilor asociaţiilor, precum şi a normelor privind
efectuarea controlului şi auditului activităţii AEI;
practicarea licenţelor integrale pentru orice AEI;
unele devieri ale statutului juridic al asociaţiilor de la
principiile cooperatiste clasice etc.
Alt obstacol legislativ în dezvoltarea AEI îl prezintă lipsa
unei politici clare de stat în domeniul impozitării acestora
(anexa 62). În cea mai mare măsură, toate acestea sunt legate
de faptul că AEI repartizează, între membrii săi şi profitul
curent, şi activele în cazul lichidării asociaţiei. Totodată,
practica AEI, precum şi a cooperativelor de întreprinzători în
agricultură reflectă nedezvoltarea sau începutul stagnării noilor
forme de drept, dacă acestora nu li se creează regimul fiscal
adecvat „binecuvântat” anume prin lege fiscală.
Serviciul supravegherii de stat a activităţii AEI cu
participarea Federaţiei Naţionale a AEI pregăteşte modificarea
actualei Legi privind AEI, însă înzestrarea financiară şi,
respectiv, tehnică nu oferă posibilitate a îndeplini lucrul dat în
volumul complet.
În concluzie, am putea menţiona că guvernul R. Moldova
conştientizează importanţa dezvoltării infrastructurii de
susţinere a micului business din agricultură şi, pe măsura
extinderii posibilităţilor, acordă acestei probleme o atenţie
sporită. La moment se adoptă decizii privind crearea bazei
legislativ-normative adecvate, elaborarea programelor,
orientate spre realizarea acestor scopuri cu mijloacele
respective, în primul rând, din contul atragerii creditelor străine
avantajoase şi suportul tehnic.
Perfecţionarea şi dezvoltarea infrastructurii de susţinere a
micului business din agricultură constă în asigurarea susţinerii
informaţionale a agenţilor micului business, oferirea ajutorului
metodic în soluţionarea problemelor apărute în activitatea de
antreprenoriat, precum şi sporirea nivelului de pregătire
juridică a antreprenorilor din republică.

105
 2.3. Mecanismul de finanţare a micului business
în Republica Moldova
Problema cea mai dificilă pentru un întreprinzător o reprezintă
asigurarea resurselor financiare necesare constituirii, funcţionării şi
dezvoltării întreprinderii. Iată de ce, înainte de a ne ocupa de
multiplele aspecte implicate de managementul curent al întreprinderii
de către întreprinzător, considerăm absolut necesar să abordăm
principalele aspecte referitoare la finanţarea întreprinderilor mici şi
micro-, în principal din perspectiva antreprenorului. Subliniem acest
ultim aspect, întrucât majoritatea abordărilor tratează problematica
finanţării activităţilor antreprenoriale prioritar din punct de vedere al
furnizorilor de fonduri, mai ales al băncilor şi fondurilor cu capital de
risc. Din această perspectivă este recomandabil să subliniem, în
primul rând, de ce întreprinzătorul are nevoie de fonduri şi în ce scop
le utilizează (tabelul 24):
Tabelul 24
Principalele necesităţi de destinaţii ale finanţărilor
întreprinderilor micului business
Nr. Necesităţi Destinaţii Observaţii
1 2 3 4
1 Pregătirea - realizarea unei dezvoltări tehnice - Fonduri
demarării de produs sau tehnologie, ca bază a proprii
unei afaceri viitoarei afaceri;
- efectuarea unei cercetări de piaţă
pentru a determina fezabilitatea
viitoarei afaceri;
- comandarea unui studiu de fezabilitate
sau a unui plan de afaceri.
2 Înfiinţarea - asigurarea capitalului social depus - Fonduri
firmei sau a pentru avizele de înfiinţare; proprii –
afacerii - plata notarului, juristului etc.; predominat –
- capitalul de lucru circulant iniţial pentru şi
aprovizionările necesare; împrumutate
- cumpărarea de echipament, asigurarea
de utilaj, spaţii etc.

106
 Continuarea tabelului 24
1 2 3 4
3 Cumpărarea - cumpărarea unei firme, a activelor: - Fonduri
unei afaceri • tangibile (echipamente, dotări, proprii,
existente stocuri); atrase şi
• intangibile (marca produsului, împrumutate
patente, dreptul de copyringht etc.);
- cumpărarea unei francize.
4 Asigurarea - cumpărarea de materii prime, materiale; - Fonduri
capitalului - plata salariilor; împrumutate
circulant de - plata utilităţilor;
lucru - plata chiriilor;
permanent şi - plata altor datorii curente.
sezonier
5 Înlocuirea de - achiziţionarea de noi echipamente; - Fonduri
echi-pamente - cumpărarea de noi materii prime, proprii şi , de
şi utilaje materiale etc.; regulă,
uzate şi de - Cumpărarea de noi tehnologii; împrumutate
tehno-logii - Cumpărarea de noi SDV-uri şi AMC –
învechite uri.
6 Dezvoltarea - achiziţionarea de noi echipamente; - Fonduri
firmei - modernizarea echipamentelor şi proprii,
clădirilor existente; împrumutate
- derularea de activităţi de cercetare– şi atrase
dezvoltare tehnică;
- efectuarea de cercetări de piaţă;
- cumpărarea de noi materii prime,
materiale etc.;
- angajarea de noi salariaţi;
- capital circulant de lucru suplimentar.
7 Noi spaţii de - cumpărarea de terenuri; - Fonduri
producţie, - construirea de noi spaţii; împrumutate,
comercializar - cumpărarea de clădiri existente; atrase şi
e, - adaptări şi modernizări a spaţiilor proprii
administrativ cumpărate.
e etc.

Sursa: O. Nicolescu „Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii”,

Bucureşti, 2001, pag. 293

107
 La determinarea necesităţilor de finanţare este necesar să se
vizeze următorul set de cerinţe:
- identificarea tuturor necesităţilor de finanţare a
întreprinderii;
- divizarea necesităţilor de finanţare în imperative
şi opţionale;
- dimensionarea riguroasă a sumelor necesare
pentru a satisface fiecare necesitate;
- stabilirea perioadelor în care necesităţile de
fonduri trebuie şi pot fi satisfăcute (scurte, medii,
lungi);
- determinarea necesităţilor care pot fi finanţate din
surse proprii;
- stabilirea necesităţilor pentru care, în perioada
următoare, se fac demersuri pentru obţinerea de
finanţări externe întreprinderii.
Completarea şi determinarea riguroasă a necesităţilor de
finanţare a întreprinderilor este condiţionată de succesul
acţiunii antreprenoriale nou-finanţate sau în curs de derulare.
Cercetările efectuate în Europa de Vest, de cunoscuta
firmă de consultanţă „Deloite Touche Tohmatsu” au relevat că
cele mai frecvente surse de finanţare pentru întreprinderile
micului business sunt băncile comerciale, băncile de investiţii
şi societăţile de leasing.
Practica antreprenorial-managerială demonstrează că
obţinerea resurselor financiare de către întreprinzătorii mici
este un proces complex şi anevoios, necesitând abilităţi şi
eforturi deosebite. În tabelul 25 prezentăm o sinteză a acestor
obstacole.
Sinteza obstacolelor încorporate în tabel poate servi şa ca
un „check-list” pentru întreprinzători înaintea demersului
pentru obţinerea finanţării în vederea complementarii
informaţiilor şi know-how-ului necesar şi stabilirii elementelor
la care trebuie să apeleze demersurile de finanţare. Atenţia

108
crescândă, acordată în ultimul deceniu întreprinderilor mici şi
mijlocii în majoritatea ţărilor lumii, ca urmare a recunoaşterii
contribuţiei lor majore la dezvoltarea economică şi a faptului că
sunt singurele generatoare de noi locuri de muncă în economie,
se reflectă în punerea la punct a numeroaselor scheme publice
de finanţare. La baza proiectării şi operaţionalizării lor se află
două concepţii foarte diferite:
1. Scheme de finanţare a întreprinderilor micului business
din agricultură orientate pe bază de politici economice
guvernamentale;
2. Scheme de finanţare a întreprinderile micului business
din agricultură centrate pe cerinţele pieţei.
Tabelul 25
Principalele obstacole în finanţarea întreprinderilor
micului business din RM
Categoria
Nr. de Obstacolele finanţării
obstacole
1 - resursele proprii reduse ale întreprinzătorului,
Aferente întreprinzătorului şi afacerii

utilizabile pentru finanţarea afacerii

- conturarea insuficientă a afacerii de finanţare, în
ansamblu şi pe componente
- nedeterminarea exactă şi riguroasă a fezabilităţii şi
profitabilităţii afacerii
- cunoştinţele insuficiente financiare ale
întreprinzătorului pentru pregătirea afacerii şi
susţinerea sa în faţa potenţialilor finanţatori
- necunoaşterea de către întreprinzător a surselor
posibile de finanţare
respective

- necunoaşterea de către întreprinzător a instituţiilor şi

organizaţiilor de consultanţă pentru întreprinderile
micului business
- potenţialul şi abilităţile de negociere reduse ale
întreprinzătorului în relaţiile cu finanţatorii

109
2 - oferta de finanţare a întreprinderilor micului business
este net inferioară cerinţelor de finanţare a acestora
- reticenţa pronunţată a multor instituţii financiare în
finanţarea întreprinderilor micului business
- numeroase instituţii financiare, mai ales din ţările în
Contextuale întreprinderilor micului business

tranziţie la economia de piaţă, cum este RM, unele

instituţii ale sistemului financiar-bancar cu aport
substanţial în finanţarea întreprinderilor micului
business în ţările dezvoltate:
bănci de investiţii
fonduri de risc
bursa de valori
- reglementarea şi dezvoltarea insuficientă a unor
sisteme moderne de finanţare a întreprinderilor
micului business:
leasingul
- dezvoltarea fondurilor de garantare
- tendinţa finanţatorilor de a subevalua garanţiile în
natură ale întreprinderilor micului business
- absenţa unui amplu şi operaţional program naţional de
facilitare a accesului întreprinderilor micului business
la finanţare

Sursa: elaborată de autori în baza sursei 105

Pentru R. Moldova, aflată în criză economică prelungită, cu o

infrastructură financiar-bancară dezvoltată, cea mai utilă pentru
economia naţională, populaţie şi sectorul întreprinderilor micului
business este o finanţare pe bază de politici economice
guvernamentale. Totodată, schemele publice de promovare a
finanţării întreprinderilor micului business se pot diviza, în
principal, în patru categorii (figura 13):
Insuficienţa resurselor financiare necesare, imperfecţiunea
instrumentelor de finanţare, lipsa susţinerii financiar-bancare
constituie una din problemele fundamentale cu care se
confruntă atât antreprenorii începători, cât şi cei în activitate.
Din lipsa capitalului iniţial, multe întreprinderi înregistrate aşa
şi nu-şi încep activitatea, iar din cauza impozitelor exagerate
unele dau faliment sau completează businessul tenebru.
110
 Scheme publice de
finanţare prin:

Fonduri de Credite
garantare subsidiare

Capital de risc Granturi

Figura 13. Principalele tipuri de scheme de finanţare a

întreprinderilor micului business în RM
Sursa: O. Nicolescu „Managementul întreprinderilor mici şi
mijlocii”, Bucureşti, 2001, pag. 305

Necesitatea de resurse financiare, înregistrată de agenţii

micului business din agricultură este extrem de mare, însă,
deoarece volumul vânzărilor nete anuale este mic, acestea nu
pot fi acoperite din resurse proprii.
Totodată, băncile comerciale care sunt, de astfel,
principalii furnizori de resurse financiare, preferă acordarea
creditelor pe termen scurt pentru acoperirea necesităţilor de
capital circulant, practica creditării pe termen lung fiind
aplicată îndeosebi pentru clienţii care dispun de gaj sau de
istorie creditară excelentă.
Concomitent, agenţii micului business, nedispunând de
posibilităţile de a corespunde cerinţelor băncilor pentru obţinerea
unui credit, necesită o abordare diferită din punctul de vedere al
finanţării.
Pentru finanţarea subiecţilor micului business din
agricultură se atrag credite ale diverselor organizaţii financiare
internaţionale. Aceste linii de creditare se realizează prin
intermediul băncilor comerciale.

111
 Conform datelor prezentate de Banca Naţională a
Moldovei, pe parcursul anului 2004 instituţiile din republică au
beneficiat de 7 linii creditare ale instituţiilor financiare
internaţionale (BERD, IFC etc.), destinate susţinerii micului
business. Principalii debitori au fost băncile comerciale
„Victoriabank”, „Moldincombank”, „Banca de Finanţe şi
Comerţ”, „Moldova-Agroindbank” şi „Mobiasbancă” şi
organizaţia de microfinanţare „MEC-Moldova”. Instituţiile sus-
menţionate au acordat credite preferenţiale agenţilor micului
business, cu rate ale dobânzilor mai mici decât cele medii pe
piaţă, pentru diferite domenii (predominante fiind sectoarele
industriei alimentare şi agriculturii, consumului, industriei şi
comerţului).
De exemplu, „Victoriabank”, din contul mijloacelor Băncii
Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, în 2004 a deschis
o linie ordinară de creditare pentru întreprinderile micului
business în sumă de 4 mil. dolari SUA. Creditele sunt acordate
pentru un termen de 5 ani. Mărimea creditului poate atinge 500
mii dolari SUA. Pentru beneficiarii acestor mijloace este
important şi faptul că creditele date pot fi transformate din
valută străină în naţională.
În 2004 unele bănci comerciale au acordat credite pentru
sectorul micului business la o rată a dobânzii de 15% şi 16%
(„Businessbanc” şi „Eximbank”), comparativ cu 19%, rata medie
pe piaţă.
Necătând la cele menţionate anterior, este necesar a
evidenţia că puţine din băncile comerciale autohtone
promovează o politică de susţinere a micului business. Astfel,
din totalul creditelor acordate pe ţară, întreprinderilor micului
business (care deţin o cotă de circa 92% în totalul agenţilor
economici) le revin în medie 30% din suma mijloacelor
financiare acordate.
Indicatorii prezentaţi de băncile comerciale reflectă că
cererile de creditare , depuse de agenţii economici, inclusiv din

112
micul business, au fost satisfăcute în proporţie de 80%. Deşi
necesarul de finanţare este cu mult mai mare, doar o parte din
agenţii economici solicită credite de la băncile comerciale, dat
fiind condiţiile dure stabilite de acestea.
Deoarece cererea de resurse financiare în ţară este enormă,
la moment tot mai mult se pune în discuţie necesitatea
dezvoltării sectorului nebancar pentru finanţarea micului
business.
În R. Moldova s-au deschis mai multe linii de credite
pentru întreprinderile micului business, în majoritate cu
finanţare preponderent internaţională – Banca Mondială, Banca
Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare, Programul PHARE
al Uniunii Europene etc. Fireşte, la toate liniile respective,
guvernul român a participat cu o anumită cotă. Aceste linii de
credite sunt accesibile selectiv întreprinderilor mici şi mijlocii
din anumite ramuri ale economiei şi/sau din anumite zone ale
ţării şi pentru anumite tipuri de afaceri.
În mod similar s-au realizat şi anumite programe de
subsidiere a dobânzilor la credite, în a căror gestionare a fost
implicat Ministerul Finanţelor. Ele au vizat anumite categorii
de întreprinderi , cel mai des generatoare de locuri de muncă
sau exportatoare.
Una din cele mai importante programe de finanţare pentru
întreprinderile agricole din RM este considerat proiectul
finanţat de CNFA. În iunie 2004, CNFA a lansat Proiectul de
Dezvoltare a Businessului Agricol, finanţat de către USAID în
valoare de $19 milioane pe o durata de 5 ani. În baza
experienţei anterioare de implementare reuşită a Programului
de Comercializare pentru Fermierii Privati, finanţat de USAID,
PDBA are acum drept scop creşterea veniturilor şi a numărului
de locuri de muncă in zonele rurale prin îmbunătăţirea
competitivitaţii pe plan internaţional a sectorului agricol pentru
a-i mari potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA

113
va consolida sectorul agricol moldovenesc de valoare înaltă,
urmărind patru elemente principale ale lanţului valoric:
• Asigurarea accesului larg la informaţia despre
pieţele de desfacere, pentru a intra pe pieţe noi de
export, a diversifica liniile de produse, şi pentru a
satisface mai bine cererea;
• Crearea şi consolidarea întreprinderilor agricole
competitive, în special a celor orientate spre
exportul produselor cu valoare adăugată;
• Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura
volumul solicitat, si calitatea necesară a produselor
agricole, conform cererii de pe pieţele competitive
de export;
• Dezvoltarea asociaţiilor de producători şi de
întreprinderi pentru a facilita colaborarea diverşilor
participanţi ai lanţului valoric.
Asistenţa PDBA este orientată spre sectorul agricol de
valoare strategic inaltă, de producere şi prelucrare a fructelor şi
legumelor în următoarele categorii: produse proaspete,
congelate, uscate, conservate/marinate şi pentru pieţele de nişă
(de ex: nuci, uleiuri eterice, miere, produse organice etc.).
Această asistenţă vizează intregul lanţ valoric (de la
producător, la întreprinderile de prelucrare şi pâna la
exportator).
PDBA ajută producatorii şi întreprinderile să utilizeze
tehnologii avansate de producere şi sorturi noi de culturi, să-şi
extindă accesul la finanţare, să-şi îmbunătăţească legăturile cu
pieţele de desfacere, precum şi să utilizeze alte posibilităţi de a
deveni mai competitivi. La concret, realizează:
asistenţa intreprinderilor agricole;
asistenţa pentru producători;
asistenţa pentru asociaţii;
servicii de informaţii si marketing.

114
 Întreprinderile agricole cu 100% proprietate privată, orientate
către pieţele de export, care se ocupă cu producerea, prelucrarea
şi/sau exportul produselor agricole competitive şi a derivatelor lor
cu valoare adăugată pot fi sprijinite prin intermediul programului
de granturi al PDBA:
• elaborarea de noi ambalaje, produse şi mărci
comerciale;
• introducerea tehnologiilor de prelucrare şi creare a
produselor;
• dezvoltarea relaţiilor de export;
• îmbunătăţirea capacităţii de producere;
• aplicarea standardelor de calitate si programelor
de management al calitaţii, inclusiv HACCP,
EurepGAP şi ISO;
• activităţi de protecţie a mediului.
Daca implementarea unei activitati planificate în cadrul
unui proiect depinde în mod direct de primirea unei
autoriizaţii/certificat (de exemplu, implementarea proiectelor
de irigare depinde de obţinerea autoriizaţiei de utilizare
specială a apei), solicitantul de grant trebuie să obţină şi să
anexeze o copie a documentaţiei necesare la formularul de
solicitare a grantului.
În urma examinării Chestionarului pentru anul 2005,
aferent Cartei Europene pentru Întreprinderi Mici, pe marginea
principiului 7 „Taxarea şi probleme financiare”, activitatea
recomandată de Carta „Îmbunătăţirea relaţiilor dintre sistemul
bancar şi sectorul micului business prin crearea condiţiilor
corespunzătoare de acces la credit şi la capitalul de risc”, Banca
Naţională a Moldovei s-a implicat în activităţile de creditare a
întreprinderilor micului business.

115
116
 Informaţia privind creditele "mici' acordate de către bănci şi organizaţiile
de microfinanţare nonbancare la situaţia din 31.12.2004

67,95

9,51%
0,72%
6,99% 14,83%

Băncile din RM Corporaţia de

finanţare rurală
SRL "Microinvest"
Asociaţia de economii
Î.C.S. "Procredit"SA şi împrumuturi ale
cetăţenilor

Figura 14. Informaţia privind creditele mici acordate

în 2004 de către bănci
Sursa: Banca Naţională a Moldovei

117
118
 Dezvoltarea reglementărilor prudenţiale în sistemul bancar
legate de specificul gestionării riscurilor aferente creditelor „mici”,
acordate întreprinderilor micului business din agricultură:
– Cu scopul de a facilita formarea adecvată a provizioanelor
pentru pierderi la credite au fost reglementate suplimentar
particularităţile de evaluare a riscurilor aferente creditelor
“mici”.
– În scopul supravegherii la distanţă a riscurilor aferente
creditelor „mici” au fost elaborate raportări speciale, pe care
băncile le întocmesc trimestrial.
– Având în vedere prevederile documentului Băncii Mondiale
„Principiile Ghidului privind Reglementarea şi
Supravegherea Microfinanţării” (iulie 2003), în cadrul
controalelor pe teren se examinează gradul de suficienţă a
procedurilor interne ale băncilor menite să asigure
rambursarea creditelor „mici”, ţinând cont de specificul
acestora. Unele produse bancare pentru creditarea micului
business din agricultură, elaborate de către bănci şi finanţate
din resursele lor proprii, sunt prezentate în tabelul 28:
Tabelul 28
Produsele bancare pentru creditarea
micului business în agricultură
Denumirea
Nr. Suma maximă Termenul maxim
produsului
1 Credite pentru capital 10000 lei – 1 18 luni
circulant milion lei
2 Credite pentru În funcţie de Până la 5 ani, pentru
scopuri investiţionale scopul investiţiei plantaţii multianuale – 15
ani
3 Credite întreprinderi- 1000 USD – 30 36 luni
lor nou-create mii USD
4 Credite fără gaj 3000 lei – 30 mii 12 luni
lei
Sursa: Banca Naţională a Moldovei

119
 Rata dobânzii la aceste credite este redusă, corelată cu rata
medie a inflaţiei (12,7% - iunie 2005 faţă de iunie 2004).
Actualmente, actul normativ al Băncii Naţionale a
Moldovei, care reglementează activitatea de creditare în valută
străină a băncilor din Republica Moldova, prevede dreptul
acestora de a acorda credite în valută străină, pentru achitarea
cu nerezidenţii, persoanele juridice rezidente şi persoanele
fizice care desfăşoară activitate de antreprenoriat sau alt tip de
activitate, în particular întreprinderilor mici. Totodată,
rezidenţii menţionaţi pot obţine credite în valută străină şi în
alte scopuri decât cel menţionat, dacă aceste credite sunt
eliberate:
- din liniile de credit primite de către banca rezidentă în
baza acordurilor de creditare încheiate între Guvernul
R. Moldova şi nerezidenţi, între băncile rezidente şi
instituţiile financiare internaţionale;
- sub formă de subîmprumuturi atât din sursele
creditorului extern, cât şi din alte mijloace în valută
străină ale băncii rezidente, în proporţiile şi condiţiile
stabilite de acordurile de creditare încheiate între
Guvernul Republicii Moldova şi nerezidenţi, între
băncile rezidente şi instituţiile financiare internaţionale.
Cu scopul de a contribui la creşterea volumului de
finanţare a micului business, Banca Naţională a Moldovei a
continuat să consolideze capacitatea sistemului bancar autohton
de a intermedia fluxurile financiare. În acest scop au fost
întreprinse măsuri orientate spre creşterea gradului de
capitalizare a sistemului bancar, au fost elaborate şi aplicate
proceduri noi privind reglementarea şi supravegherea
prudenţială a creditelor „mici”, având în vedere necesitatea
stimulării creşterii volumului acestora. De asemenea, a fost
majorat transparenţa, pe care băncile le fac în mod obligatoriu,
astfel fiind create condiţii suplimentare pentru accesul
reprezentanţilor micului business la informaţiile privind

120
serviciile oferite de bănci, precum şi la informaţiile ce ţin de
credibilitatea acestora.
Tabelul 29
Creditarea întreprinderilor micului business din
agricultură de către bănci din resursele organizaţiilor
financiare internaţionale
Nr. Denumirea Suma maximă Termenul maxim
organizaţiei
1 Corporaţia 500.000 USD Până la 3 ani şi 6 luni
Financiară
Internaţională (IFC)
2 Asociaţia de Întreprinderi cu un Până la 5 ani
Dezvoltare proprietar – 5000
Internaţională (IDA) USD
Întreprinderi cu mai
mulţi proprietar –
30.000 USD
Linia generală –
250.000 USD
3 Fondul Internaţional 30.000 USD – Până la 5 ani,
de Dezvoltare 100.000 USD Plantaţii multianuale
Agricolă (IFAD) – 15 ani
4 Linii de credit ale 500.000 USD Până la 3 ani
Băncii Mondiale şi
BERD-ului

Sursa: Banca Naţională a Moldovei

Acţiunile întreprinse au contribuit la majorarea investiţiilor

în sistemul bancar şi acordarea acestora altor agenţi economici,
inclusiv celor implicaţi în businessul mic.
Ca urmare, pe parcursul anului 2004, soldul total al
creditelor în economie a consemnat o creştere cu 22,2 la sută
faţă de 31 decembrie 2003, constituind 7399,3 mil. lei. În
semestrul I, 2005 creditele în economie au însumat 8117,9 mil.
lei, majorându-se cu 29,1 la sută faţă de semestrul I, 2004.

121
 Totodată, s-a remarcat o creştere a creditelor destinate
micului business din agricultură. Astfel, la situaţia din
31.12.2004 suma acestor credite a constituit 912,6 mil. lei,
majorându-se cu 4,1 la sută faţă de 31.12.2003. Ponderea
creditelor respective în total/credite a constituit 12,3 la sută. În
semestru I 2005 soldul creditelor destinate micului business s-a
majorat cu 25,6 la sută faţă de 31.12.2004. În perioada dată,
ponderea acestor credite a constituit 14,1 la sută în total credite,
fiind mai mare cu 1,8 p.p. comparativ cu 31.12.2004.
În structura soldului creditelor în economie, atât pe
parcursul anului 2004, cât şi în semestrul I, 2005 au fost
dominante creditele în lei, cu o pondere de 57,7 la sută şi,
respectiv, de 61,4 la sută. Acordarea creditelor în lei în
diviziune după sectorul economic (public sau privat) reflectă
ponderea majoră a creditelor acordate sectorului privat,
inclusiv micului business – 72,8 la sută în 2004 şi 73,9 la sută -
în semestrul I, 2005 (tabelul 30).
În funcţie de termenul de acordare, se evidenţiază creşterea
ponderii creditelor pe termen mediu şi lung de la 50,0 la sută în
2004 până la 57,5 la sută în semestrul I, 2005. Rata medie anuală
a dobânzii la creditele noi, acordate în moneda naţională pe
termen de peste 12 luni a constituit 19,94 la sută pentru 2004.
Pentru semestrul I, 2005 ea a fost de 19.,6 la sută, fiind în
reducere cu 0,78 puncte procentuale faţă de semestrul I, 2004.
Menţionăm că în urma contractării liniilor de credit cu
instituţiile financiare internaţionale, băncile au primit în
perioada 01.01.2004-30.06.2005 mijloace băneşti în scopul
susţinerii businessului mic şi mijlociu din agricultură în sumă
de 23,2 mil. dolari SUA (dintre care 19,9 mil. dolari SUA în
2004), inclusiv de la:
• BERD – 10,9 mil. dolari SUA (2004) şi 3.3 mil.
dolari SUA (semestrul I, 2005);
• Corporaţia de Finanţare Internaţională (IFC) – 9.0
mil. dolari SUA (2004).

122
123
 Pe parcursul semestrului I al anului 2005 comerţul exterior
agroalimentar constituia 497,5 mil. dolari SUA, depăşind cu
5,8% nivelul din aceeaşi perioadă a anului precedent, care a
cuprins exportul în sumă de 312,4 mil. dolari SUA, ceea ce este
cu 20,0% mai mult decât în 2004 şi importul – 185,1 mil.
dolari SUA sau cu 5,8% mai mult.
Pentru executarea ordinului Ministerului Agriculturii şi
Industriei Alimentare nr.07 din 14.01.2005 „Cu privire la
contractarea în 2005 a materiei prime agricole pentru
prelucrare şi comercializare la export”, a fost efectuat un lucru
organizatoric amplu privind asigurarea încheierii contractelor
respective dintre producătorii şi prelucrătorii materiei prime
agricole şi exportatorii producţiei agricole în stare proaspătă.
Ca rezultat, totalurile campaniei de contractare a materiei prime
agricole sunt următoarele (mii tone): cereale – 256,0 sau 77,6%
faţă de pronosticul achiziţionării pentru prelucrare şi export;
floarea-soarelui – 209,5 sau 80,6%, respectiv; sfecla de zahăr –
995,2 sau 103,0%; tutun – 8,0 sau 63,0%; legume – 60,0 sau
90,0%; fructe – 265,0 sau 81,1%.
Prin dispoziţia Guvernului RM nr. 67–d din 5 iulie 2005
este instituit şi funcţionează Staful republican pentru
soluţionarea operativă a problemelor legate de exportul
producţiei agricole şi asigurarea funcţionării eficiente a
coridorului „Unda verde”. Până în prezent s-au desfăşurat
trei şedinţe ale Stafului nominalizat, la care au participat şi
reprezentanţii agenţilor economici – exportatori ai producţiei
agricole în stare proaspătă, precum şi organele de stat abilitate
cu funcţii de control şi eliberare a certificatelor de export al
producţiei menţionate (Camera de Comerţ şi Industrie,
Serviciul Vamal, Agenţia Moldovei Trafic Auto Internaţional,
Centrul Naţional de Medicină Preventivă).
La şedinţele Stafului s-au discutat problemele privind
asigurarea funcţionării coridorului „Unda verde”, simplificarea
procedurilor de certificare a fructelor şi legumelor şi

124
reexaminarea preţurilor pentru serviciile acordate la eliberarea
certificatelor de export, tranzitarea producţiei pomi-legumicole
uşor alterabilă pe teritoriul Ucrainei şi Republicii Belarus,
asigurarea exportatorilor cu autoriizaţii pentru tranzitul
producţiei prin ţările sus-numite.
Au fost elaborate obiectivele strategice, principiile de bază
şi direcţiile prioritare de subvenţionare a agriculturii, inclusiv
activităţii investiţionale, proceselor de creditare şi de asigurare,
formarea preţurilor cu aplicarea mecanismelor de
subvenţionare. Alte direcţii de subvenţionare sunt în diferite
etape de abordare, care se efectuează în conformitate cu
graficul de lucru stabilit.
De asemenea, au fost elaborate obiectivele şi priorităţile,
metodologia strategiei, problemele şi opţiunile (măsurile)
strategice în semestru I, 2005 privind dezvoltarea activităţilor
neagricole în spaţiul rural, unde deja au fost deschise 121 de
oficii locale pentru prestarea serviciilor zooveterinare, fondate
– 20 de staţiuni tehnologice de maşini pentru prestarea
serviciilor mecanizate producătorilor de producţie agricolă.
Un rol separat pentru crearea accesului la informaţie, pieţe
şi oportunităţi de producere îl au organizaţiile
neguvernamentale, de exemplu, Federaţia Naţională a
Fermierilor din Moldova (FNF), care are create 10 centre de
informare şi consultanţă, prin intermediul cărora distribuie
informaţie şi cunoştinţe fermierilor.
În cadrul unui program de dezvoltare economică rurală,
FNF acordă asistenţă financiară sub formă de împrumuturi fără
dobândă fermierilor, care au câştigat licitaţia de proiecte
privind dezvoltarea afacerilor în sectorul agricol. Astfel, au fost
finanţate 92 de proiecte, care mai apoi vor fi utilizate ca ferme-
model pentru susţinerea fermierilor din localităţile învecinate.
În semestru I al anului 2005, din resursele financiare, ale
RISP, au fost acordate 396 credite investiţionale în sumă de
50,4 mil. lei, inclusiv în luna iunie, 46 credite şi 7,7 mil. lei; cu

125
suportul Agenţiilor de Dezvoltare au fost elaborate 328 planuri
de afaceri; 205 afaceri agricole şi 55 neagricole ce au început
implementarea planului de afaceri; 284 împrumuturi acordate
de către instituţiile financiare afacerilor înfiinţate; au fost create
786 noi locuri de muncă.
Referitor la implementarea componenţei de extensiune
rurală menţionăm că în luna iunie 2005 cei 35 prestatori de
servicii au efectuat 411 consultaţii, iar beneficiarii (26996
persoane) au beneficiat de 14152 servicii. Din resursele
financiare IFAD în şase luni ale anului 2005 au fost acordate
84 împrumuturi întreprinderilor mici şi mijlocii din sectorul
rural, suma cumulativă fiind de 24,7 mil. lei.
În concluzie putem menţiona că pentru acordarea unui ajutor
producătorilor agricoli, inclusiv fermierilor, continuă efectuarea
lucrului privind revitalizarea sistemului de colectare şi
comercializare a producţiei agricole în teritoriul republicii şi
crearea pieţelor de desfacere a acesteia. Astfel se întreprind
măsuri pentru restabilirea activităţii fostelor întreprinderi de
colectare şi distribuire a producţiei pomi-legumicole, care activau
anterior în cadrul complexului agroalimentar şi crearea, în comun
cu cooperaţia de consum, a unor noi întreprinderi de achiziţionare,
producere şi comercializare a produselor agricole.

2.4. Sursele interne şi indicatorii

de finanţare a micului business

Realizarea potenţialului economic şi dezvoltarea micului

business, în mare măsură, depinde de posibilităţile de finanţare
a întreprinderii.
Finanţarea acesteia presupune un necesar de fonduri cu
caracter permanent sau pentru perioade mari de timp,
operaţiune care se poate realiza în diverse forme, în funcţie de
condiţiile concrete ale întreprinderii şi pieţei financiare. Căile
de finanţare pe termen lung sunt în strânsă legătură cu căile de

126
investire, formând împreună cu acestea politica financiară a
întreprinderii respective.
Structura surselor de finanţare este constituită din sursele
interne (proprii) şi cele externe (împrumutate). Ca mijloace
interne întreprinderile mici folosesc economiile personale,
profitul, amortizarea, fondul de rulment etc[138, pag. 98].
În prezent, principalul mijloc de finanţare pentru
întreprinderile micului business este capitalul propriu sau
economiile personale, efectuate de către întreprinzător,
eventualii parteneri, prieteni şi rude.
Capitalul, rezultat din aceste surse, este denumit capital de
risc. Pe de o parte,denumirea este justificată de faptul că
respectivele persoane îşi pot pierde fondurile investite, în caz
de eşec al afacerii. Pe de altă parte, însă, în situaţia în care
întreprinderea are succes, ei sunt principalii beneficiari ai
profiturilor realizate.
Deoarece majoritatea întreprinderilor mici din Republica
Moldova au o durată de activitate relativ mică, 2-3 ani,
nereuşind să acumuleze mari economii, resursele proprii sunt
utilizate pentru desfăşurarea activităţii curente.
Mărimea acestei surse de finanţare depinde de
originalitatea şi eficienţa ideii de afaceri; economiile
proprietarului; natura şi valoarea bunurilor sale personale, ce
pot fi utilizate ca active ale firmei sau pot fi ipotecate;
capacitatea proprie de împrumut.
Indiferent de forma de proprietate a afacerii - dorită de
întreprinzător sau cea care trebuie să se limiteze, condiţionat
fiind de capitalul deţinut - trebuie avută în vedere o regulă de
bază, ce recomandă ca proprietarul să furnizeze, cel puţin,
jumătate din fondurile financiare necesare iniţial. Această
regulă este justificată de următoarele trei aspecte:
1. Dacă proprietarul nu va contribui, în mod substanţial,
cu capitalul său propriu la respectiva firmă, potenţialii
investitori nu vor putea fi convinşi să-şi rişte banii; un

127
întreprinzător puţin angajat financiar într-o afacere nu prezintă
garanţia că este suficient de motivat să lupte pentru succesul
acesteia, putându-se uşor retrage când firma va întâmpină
primele dificultăţi;
2. Cu cât investiţia întreprinzătorului acoperă o parte mai
mare din capitalul necesar afacerii, cu atât mai mari vor fi şi
drepturile sale de control şi de proprietate asupra firmei; de
asemenea, un număr mai mic de investitori va duce la majorarea
părţii ce va reveni proprietarului din profiturile realizate;
3. Furnizarea de către întreprinzător a unui capital mic
poate însemna că întregirea fondurilor financiare, reclamate de
afacere, se va face prin credite şi împrumuturi sporite; acest
lucru va avea drept consecinţă directă un program intens al
rambursărilor cu efect nefavorabil asupra fluxului monetar al
întreprinderii;
4. Sursa internă, în vorbirea curentă, este denumită
autofinanţare, semnificând veniturile nete proprii destinate
formării capitalurilor.
Dimensionarea corectă a acestei surse de formare a
capitalurilor firmei, proiectarea evoluţiei ei şi managementul
realizării acestui obiectiv sunt de importanţă vitală pentru
firmă.
Politica de autofinanţare a unei întreprinderi este sinteza
căilor de producţie comerciale şi financiare, care orientează
activitatea sa. Fluxul surselor de autofinanţare rezultă din
performanţele economice şi financiare, fiind grupate în funcţie
de posibilităţile repartizării profiturilor şi de politica de
îndatorare. Previziunile de finanţare internă joacă rolul
principal în politica financiară a întreprinderii [151,pag. 112].
Deşi autofinanţarea este o politică financiară sănătoasă şi
acceptată, nu este oportun să se exagereze în această direcţie,
pentru ca întreprinderea să nu fie ruptă de piaţa financiară şi o
mobilitate mai mare a capitalului. Acoperindu-şi integral
nevoile de creştere economică din sursele interne, se poate uşor

128
scăpa din vedere costul capitalului propriu comparativ cu cel al
capitalului împrumutat, creându-se aparenţa înşelătoare că
primul ar fi oarecum gratuit. Realitatea economică şi financiară
arată însă că, indiferent de provenienţă, costul capitalurilor se
egalează, în multe cazuri costul capitalului propriu fiind chiar
mai ridicat decât al celui împrumutat. În situaţia în care
rentabilitatea noilor proiecte acoperite prin autofinanţare este
egală cu rentabilitatea reclamată de acţionari, politica de
autofinanţare este neutră pentru întreprindere şi, deci, utilizarea
surselor interne în finanţare nu este indicată.
Mărimea autofinanţării indicată de o întreprindere joacă un
puternic rol de semnalizator al performanţelor întreprinderii. Ea
indică potenţialilor investitori ai întreprinderii că este capabilă
să utilizeze eficient capitalurile încredinţate şi să le asigure o
remunerare atractivă. Pentru creditori, mărimea absolută şi
relativă a autofinanţării certifică nivelul capacităţii de
rambursare ca şi nivelul riscului de neplată.
Avantajele autofinanţării:
1. Creşterea cointeresării întreprinderii în obţinerea
rezultatelor avansate pe toate planurile (inclusiv în
stabilirea structurilor de activitate şi a fondurilor
mai performante, mai avantajoase);
2. Majorarea disponibilităţilor monetare ale firmei;
3. Creşterea reală a capacităţii de finanţare a
dezvoltării firmei;
4. Sporirea activului real al firmei;
5. Majorarea reală a averii proprietarilor firmei;
6. Subordonarea dezvoltării firmei rezultatelor
activităţii proprii şi diminuarea riscurilor de
întreprindere;
7. Sporirea intereselor din cadrul firmei pentru
dezvoltare;
8. Siguranţa în acoperirea necesităţilor financiare;
9. Libertatea de acţiune, independenţă, autonomie;

129
 10. Lipsa obligaţiei de rambursare a fondurilor utilizate;
11. Recuperarea investiţiilor din împărţirea profiturilor
întreprinderii de către participanţii la formarea
capitalului de risc.
Dezavantajele autofinanţării
Cel mai semnificativ dezavantaj constă într-un alt drept
acordat investitorilor, şi anume acela de a fi consultaţi la luarea
oricărei decizii privind activitatea întreprinderii. Acest lucru se
traduce prin diminuarea capacităţilor de control şi proprietate
ale întreprinzătorului asupra afacerii.
După cum s-a menţionat, autofinanţarea (coeficientul de
autonomie) este cel mai frecvent utilizat şi răspândit principiu
de finanţare şi presupune că întreprinderea îşi asigură
dezvoltarea cu forţe proprii, folosind drept surse de finanţare o
parte a profitului obţinut în urma desfăşurării activităţii,
acoperind atât necesarul de înlocuire a activelor pe termen
lung, cât şi creşterea activului economic. Anume acest indicator
se aplică, de obicei, în sistemul bancar al Republicii Moldova în
procesul aprecierii credibilităţii clientului:
Capital_ propriu
Coeficientul _ de _ autofinantare _( CAF ) = ; (1)
Total _ Pasive
Coeficientul reflectă, pe de o parte, cota capitalului
propriu în suma totală a surselor de finanţare, iar pe de altă parte
- ponderea patrimoniului format pe seama mijloacelor proprii în
suma totală a activelor întreprinderii.
Din punct de vedere al creditorului, nivelul de
siguranţă al acestui coeficient alcătuieşte, cel puţin, 0,5 (în
teoria şi practica economică pot fi aplicate şi alte cerinţe către
coeficienţii de îndatorare).
În acest caz, riscul creditorului este minim, pentru că
patrimoniul întreprinderii, care este format din surse proprii,
serveşte drept garanţie pentru achitarea tuturor datoriilor faţă de
creditori.

130
 Dacă coeficientul de autofinanţare al întreprinderii nu
atinge nivelul de siguranţă, atunci conducerii îi va fi greu să
obţină creditele necesare fără mărirea prealabilă a capitalului
propriu, în particular, a celui social. Sau creditorii vor acorda
credit cu condiţii mult mai dure (gajul, garanţia terţilor etc.)
Coeficientul de atragere a surselor împrumutate
(CASI) (de concentrare a datoriilor) caracterizează structura
surselor de finanţare a activelor din punctul de vedere al cotei
surselor împrumutate :
Datorii _ pe _ termen _ lung _ si _ scurt
CASI = ; (2)
Total _ pasiv
sau
CASI = 1 − Coeficient ul _ de _ autofinant are ; (3)
Acest coeficient dimensionează nivelul de îndatorare
(solvabilitate) a întreprinderii şi, în mod normal, oscilează în
limitele 0-0,5.
Coeficientul corelaţiei dintre sursele împrumutate şi proprii
(CCSIP) (rata brută generală de îndatorare) reflectă suma
mijloacelor atrase revenită la l leu capital propriu:
Datorii _ pe _ termen _ lung _ si _ scurt
CCSIP = ; (4)
Capital _ propriu
Cu cât mărimea acestui coeficient este mai mare, cu atât
mai riscantă este situaţia financiară a întreprinderii. Punctul
critic la aprecierea coeficientului de corelaţie este 1.
Rata solvabilităţii generale (RSG) exprimă gradul de
acoperire a surselor împrumutate cu activele totale de care
dispune întreprinderea:
Total _ pasiv
RSG = ; (5)
Datorii _ pe _ termen _ lung _ si _ scurt

131
 Este evident că, în mod normal, nivelul acestui coeficient
trebuie să nu fie mai mic de 2.
Înlocuind în raportul sus-nominalizat mijloacele
împrumutate cu valoarea capitalului propriu, obţinem rata
generală de acoperire a capitalului propriu (RGACP), (rata
pârghiei financiare):
Total _ pasiv
RGACP = ; (6)
Capital _ propriu
Fiind calculat în procente, acest raport arată că, la primele
100 %, activele întreprinderii se finanţează pe seama surselor
proprii, iar la celelalte procente - prin atragerea mijloacelor
împrumutate. Sporirea acestui coeficient peste 200 % reflectă
situaţia dificilă a întreprinderii privind independenţa financiară.
Menţionăm că utilizarea simultană a coeficienţilor
nominalizaţi mai sus la analiza structurii surselor de finanţare nu se
consideră raţională. Deşi denumirea, formula de calcul, sensul
economic şi parametrii de apreciere a coeficienţilor diferă,
rezultatul aprecierii va fi absolut identic.
Aspectele pozitive incontestabile ale autofinanţării nu
exclud, însă, anumite inconvenienţe ale acestei metode de
finanţare, în sensul că autofinanţarea constituie un obstacol în
calea mobilităţii capitalului şi că sursele aferente comportă un
cost ridicat. Cu cât creşte capacitatea de autofinanţare, creşte şi
posibilitatea apelării la credite. Întreprinderile care folosesc
credite speră să obţină efecte de îndatorare pozitive, astfel încât
să permită nu numai plăţi de dobândă, dar să rămână şi un
profit care să poată fi utilizat, eventual, pentru finanţarea unor
noi proiecte, deci pentru sporirea posibilităţilor de
autofinanţare. O asemenea perspectivă este realistă în cazul că
rata rentabilităţii economice este mai mare decât rata dobânzii.
Sub acest aspect împrumutul apare ca o autofinanţare
anticipată.

132
 Autofinanţarea nu este gratuită când:
1) amortizarea, ca recuperare treptată a capitalului propriu
şi împrumutat, are un cost egal cu costul mediu ponderat al
capitalului net al impozitului pe profit;
2) profitul reinvestit rămâne ca o sursă gratuită până în
momentul încorporării rezervelor în capitalul social, moment în
care va fi însoţit de costul de remunerare a capitalurilor proprii.
În concluzie precizăm că dintre toate sursele de formare a
capitalurilor la care poate apela o firmă, singura sursă care le
oferă costuri, intrând sub controlul exclusiv al firmei, este
autofinanţarea, deci sursele interne. Cu cât ponderea acestor
surse în totalul celor care formează capitalurile firmei este mai
mare, cu atât se poate reduce costul mediu al capitalului, creşte
profitul şi, deci, şansele de dezvoltare a firmei, concomitent cu
reducerea riscului de firmă.
Ca urmare a economiilor fiscale ale amortizării şi
gratuităţii temporare a profitului reinvestit, autofinanţarea are
un cost de oportunitate mai redus decât cel mediu ponderat al
întreprinderii. Din păcate, această sursă ieftină de finanţare este
limitată, întreprinderea fiind nevoită să apeleze la surse
externe, oneroase de capital [143, pag.51].
Fondul de rulment. Alocările permanente (în activele pe
termen lung) sunt, în principiu, acoperite din sursele
permanente (capitalul propriu şi datorile pe termen lung). Cu
cât sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile
permanente de alocare a fondurilor băneşti, cu atât
întreprinderea dispune de o marjă de securitate, care o pune la
adăpost de evenimente neprevăzute.
Acest surplus de surse permanente, degajat de ciclul de
finanţare a investiţiilor, poate fi „rulat” pentru reînnoirea
stocurilor şi creanţelor. Această utilizare potenţială a marcat şi
denumirea lui, şi anume acea de fond de rulment [136, pag.78].
Fond de rulment = Capital permanent –
– Active pe termen lung; (7)

133
 Capital permanent = (Capital propriu +
+ Datorii pe termen lung) – Active pe termen lung; (8)
Fondul de rulment este un concept utilizat în analiza
financiară. El serveşte pentru a măsura condiţiile echilibrului
financiar care rezultă din confruntarea dintre lichiditatea
activelor pe termen scurt şi exigibilitatea pasivelor pe termen
scurt. La o anumită dată, fondul de rulment reprezintă
excedentul activelor pe termen scurt asupra pasivelor pe
termen scurt. Pentru unele întreprinderi fondul de rulment
desemnează fondul de casă, suma disponibilă pentru asigurarea
continuităţii plăţilor curente [152, pag.34].
O decizie importantă de politică financiară constă în alegerea
unui anumit nivel al fondului de rulment şi finanţarea
complementară a necesarului financiar al exploatării prin resurse
de trezorerie. Relaţia fundamentală de care trebuie să se ţină
seama în acoperirea necesarului financiar al exploatării, denumit
şi necesarul fondului de rulment ( NFR ), este următoarea:
NFR = Fondul de rulment + Credite pe termen scurt; (9)
Fondul de rulment este, totodată, şi un indicator de
lichiditate: cu cât fondul de rulment este mai mare, cu atât mai
mici vor fi datoriile pe termen scurt pentru finanţarea activelor.
Estimat în valoare absolută, fondul de rulment are o semnificaţie
economică mai redusă; de aceea este folosit adesea exprimat în
mărime relativă, în raport cu venitul din vânzări:
Ponderea_ fondului_ de_ rulment_ fata_ de_ venitul_ din_ vinzari=
Fondul _ de _ rilment
= ; (10)
Venitul _ din _ vinzari
În mărime absolută, fondul de rulment se determină în
două variante:
Capital permanent – Active pe termen lung
Fond de rulment =
Active pe termen lung – Resurse de trezorerie

134
 Ambele modalităţi de calcul conduc la aceeaşi rezultat, cu
deosebire că prima metodă este acea care creează posibilitatea
aprecierii modalităţii de finanţare a investiţiilor, în timp ce a doua
metodă creează posibilitatea aprecierii echilibrului financiar pe
termen scurt.
Din punct de vedere al conţinutului său, fondul de rulment
poate fi:
a) Fondul de rulment brut (FRB) (total active curente) se
mai numeşte fond de rulment total sau economic şi desemnează
toate elementele de active susceptibile de a fi transformate în bani
mai puţin de un an, astfel încât să se reînnoiască, să se efectueze cel
puţin pentru o rotaţie, un rulment. Ca ansamblu al elementelor de
activ, el se compune din diverse stocuri, creanţe, clienţi, avansuri
acordate furnizorilor, disponibilităţi băneşti în casă, în cont.
Fondul de rulment brut=Stocuri+Creanţe pe termen scurt+
+ Investiţii pe termen scurt+Disponibilităţi băneşti ; (11)
b) Fondul de rulment net (FRN). Una din condiţiile
fundamentale ale activităţii reuşite a întreprinderii o constituie
atingerea şi menţinerea echilibrului financiar dintre patrimoniul şi
sursele de finanţare a activelor. Asigurarea echilibrului financiar are
o mulţime de aspecte, dintre care cel mai important presupune
concordanţa dintre activele curente şi sursele de acoperire a lor.
Fondul de rulment net=Capital permanent –
– Active pe termin lung ; (12)
Regula gestiunii financiare bune cere ca activele pe
termen lung să fie finanţate pe seama surselor stabile, adică pe
contul capitalului permanent (capitalului propriu şi datoriilor
pe termen lung). Pornind de la această premisă, regula
echilibrului financiar minim poate fi prezentată sub formă a
două egalităţi:
Active pe termen lung = Capital permanent; (13)
Active curente = Datorii pe termen scurt. (14)

135
 Analiza factorială a fondului de rulment net oferă informaţii
importante cu privire la evoluţia indicatorului în cauză, dar nu
poate acorda posibilitatea de a aprecia suficienţa fondului de
rulment net. De exemplu, creşterea mărimii fondului de rulment
net nu întotdeauna înseamnă satisfacerea nevoilor curente ale
întreprinderii, în această privinţă devine necesară analiza
respectării normativului fondului de rulment net.
Această etapă de analiză a fondului de rulment net este
foarte importantă din punct de vedere al gestiunii activelor
curente. Esenţa analizei constă în confruntarea mărimii reale a
fondului de rulment net cu normativul acestuia, adică cu fondul
de rulment net programat (necesar, optim).
În teoria şi practica economică se utilizează un şir de metode
pentru determinarea normativului fondului de rulment net, fiecare
caracterizându-se prin avantajele şi dezavantajele sale. Una din
cele mai simple şi frecvent aplicate în practica economică metode
o constituie metoda de calculare a normativului fondului de
rulment net în baza duratei ciclului financiar.
Pentru aplicarea acestei metode în componenţa ciclului
operaţional (comercial-industrial) se evidenţiază câteva
componente, prezentate în figura 15:
Plasarea comenzii Intrarea Ciclul Încasarea plăţii pentru
material materialului operaţionalde la cumpărător

Figura 15. Concordanţa dintre ciclul operaţional şi cel financiar

136
 Sursa: 153, pag.272
Din figură rezultă că ciclul financiar reprezintă perioada
dintre momentul achitării materialelor procurate şi cel al
încasării mijloacelor băneşti de la realizarea producţiei fabricate,
în decursul căreia întreprinderea trebuie să posede active
curente suficiente.
c) Fondul de rulment propriu (FRP) defineşte excedentul
capitalului propriu faţă de activele pe termen lung şi semnifică
autonomia de care dispune o întreprindere în materie de finanţare
a investiţiilor. FRP se calculă prin două moduri:
Fondul de Capital propriu – active pe termen lung
Rulment propriu = Fond de rulment net– Datorii pe termen lung
d) Fondul de rulment străin (FRS) se poate interpreta ca
fiind egal cu datoriile la termen sau cu diferenţa dintre fondul
de rulment net şi fondul de rulment propriu.
Fondul de Capital permanent – Capital propriu
rulment străin = Fond de rulment net – Fond de rulment propriu
Respectarea regulii echilibrului financiar minim adesea nu
este suficientă, deoarece stocurile pot să se devalorizeze (să se
deterioreze, să-şi piardă preţul ş.a.), iar o parte a creanţelor să nu
fie achitate (din cauza falimentului debitorului, returnării mărfii
livrate ş.a.). Deci, este necesară o oarecare «marjă de siguranţă»,
adică trebuie ca mărimea activelor curente să depăşească mărimea
datoriilor pe termen scurt. Această „marjă de siguranţă"
reprezintă, în sine, fondul de rulment. Pentru desfăşurarea în bune
condiţii a activităţii unei întreprinderi, reprezintă importanţă atât
stabilirea cât mai exactă a volumului fondurilor acoperitoare, cât
şi caracterul judicios al folosirii uneia sau alteia dintre metodele
de acoperire financiară.
Pe lângă sursele de finanţare sus-numite, mai distingem:
• credite de la furnizori: amânarea plăţii facturilor este o
modalitate de a creşte capitalul circulant al unei firme. Uneori,
furnizorii vor cere plata unor penalizări sau dobânzi pentru

137
această practică. În alte situaţii, costurile pot fi mai severe, dacă
un furnizor-cheie decide să oprească furnizarea mărfurilor;
• creanţe: încasarea facturilor mai rapid va genera, de
asemenea, fonduri la dispoziţia firmei;
• reducere a stocurilor: o întreprindere poate genera
finanţare internă prin reducerea nivelului stocurilor
sale, care sunt elemente ale capitalului circulant;
• vânzare de active fixe: este o metodă mai drastică de
finanţare prin vânzarea mijloacelor fixe neperformante
[138, pag.65].
Fiecare dintre aceste tehnici reprezintă o modalitate de a
obţine finanţare pe plan intern, fără contribuţia unui partener
financiar. Deşi costurile financiare pure sunt scăzute,
întreprinzătorul trebuie să evite să-şi gestioneze afacerea într-o
manieră prea rigidă.
În sectorul privat, finanţarea activelor curente se face pe
seama fondului de rulment, a creditelor de furnizor şi a
creditelor bancare pe termen scurt.

2.5. Sursele externe de finanţare a micului business

Ca mijloace externe, întreprinderile mici folosesc creditele

bancare, investiţiile, subvenţiile din bugetul statului etc.
Sursele proprii limitate nu le permit întreprinderilor mici
să se dezvolte, acestea apelează, de obicei, la cele externe,
printre care o cotă considerabilă le revine creditelor de la
parteneri. Sunt frecvente cazuri când acestea sunt acordate pe o
cale semilegală, prin încheierea unor contracte de colaborare
sau prin transmiterea banilor direct fără vreo evidenţă în
documentele financiar-contabile.

138
 Surse externe

Comerciale Dezvoltare Netradiţionale

-băncile; -statul; - leasingul;

-fondurile de -asociaţiile -factoringul
investiţii; de ajutor
-fondurile de reciproc;
asigurare şi risc;
-fondurile de risc;
-investitorii

Figura 16. Sursele externe de finanţare a micului business

Sursa:[133, pag. 98, modificată de autori]

9; 9%
13; 13%

63; 63%

Alte surse
Credit bancar
Credit de la parteneri
Capital propriu

Figura 17. Sursele de finanţare folosite

de întreprinderile micului business
Sursa [148, pag.99]
Investitorii neoficiali. Adesea întreprinzătorii îşi
epuizează fondurile proprii înainte ca afacerea să devină
viabilă. În acest moment, este prea devreme să ne gândim la

139
obţinerea creditelor. Întreprinzătorii trebuie să identifice
sursele externe de capital.
Sursele de finanţare neoficiale le constituie cei care
investesc pe baza relaţiilor personale sau de afaceri cu
întreprinzătorul şi care, în general, investesc fără prea mult
studiu sau investigaţii. Această categorie include persoanele cu
care întreprinzătorul are contacte personale sau profesionale,
precum familia şi prietenii, consultanţii profesionişti în relaţiile
de afaceri, foştii angajaţi, clienţi sau furnizori potenţiali,
viitorii angajaţi etc.
Sursele neoficiale sunt folosite, în faza lor iniţială, de toate
tipurile de firme. Ele pot, de asemenea, să investească într-o
fază ulterioară de dezvoltare, dar atunci capitalul necesar va fi,
de obicei, mai mare decât capacitatea lor investiţională.
Găsirea unor investitori neoficiali nu este o sarcină uşoară,
întreprinzătorii care au reuşit anterior pot deţine astfel de
informaţii ca, de altfel, şi juriştii, contabilii, bancherii,
consultanţii în afaceri sau alţi specialişti. Este o idee bună să se
solicite recomandări de la astfel de persoane. Acest tip de
investitori află despre ocaziile pentru investiţii de la asociaţii
lor în afaceri, de la alţi întreprinzători sau prieteni. Mulţi dintre
ei investesc împreună în diferite afaceri, într-un mod mai mult
sau mai puţin regulat. De fapt, un contact realizat de către un
întreprinzător cu un astfel de investitor neoficial poate produce
o serie întreagă de alte contacte utile. Pentru a cointeresa
potenţialii investitori, este nevoie, de obicei, cel puţin de un
plan de afaceri. Investitorul va verifica echipa ce solicită
fondurile de investiţii şi potenţialul său de atracţie. El va
realiza această analiză, în general, pe baza datelor culese de
persoana care cunoaşte întreprinzătorul şi produsele sale.
Deoarece este în măsură să aleagă, este înţelept ca
întreprinzătorul să selecteze pe acel investitor neoficial, care
poate fi şi un bun consilier.

140
 Investiţiile prietenilor şi ale rudelor reprezintă o sursă de
finanţare frecvent utilizată de întreprinzători.
Tentantă prin prisma legăturilor interpersonale deosebite,
care facilitează obţinerea de fonduri financiare, apelarea la o
asemenea sursă ridică, totuşi, doua probleme specifice. Prima
rezidă în faptul că pot apare interferenţe nedorite între
problemele operaţionale ale întreprinderii, politica afacerii şi
doleanţele sau pretenţiile rudelor, sau ale prietenilor care au
investit. A doua problemă constă în posibilitatea deteriorării
relaţiilor cu aceştia - în caz de eşec al firmei. Dacă
întreprinzătorul a profitat de legăturile speciale ce existau şi nu
a prezentat detaliat şi corect riscurile afacerii, în vederea
evitării ulterioare a unor asemenea probleme, este preferabil ca
şi în cazul rudelor şi al prietenilor, discutarea investiţiilor sau a
împrumuturilor să se facă de pe poziţii stricte de afaceri [147,
pag.147].
Investiţiile partenerilor. Sursele proprii limitate nu le
permit întreprinderilor mici să se dezvolte, acestea apelează, de
obicei, la cele externe, printre care o cotă considerabilă le
revine creditelor de la parteneri. Sunt frecvente cazurile în care
acestea sunt acordate pe o cale semilegală, prin încheierea unor
contracte de colaborare sau prin transmiterea banilor direct fără
vreo evidenţă în documentele financiar-contabile.
Investiţiile partenerilor pot constitui o sursă de finanţare a
afacerii, având aceeaşi provenienţă ca şi investiţia
întreprinzătorului.
Existenţa partenerilor este motivată fie de ideea comună
de la care porneşte întreaga afacere, fie de dorinţa
întreprinzătorului de a-şi asigura capitalul necesar iniţierii
acesteia; în cel de-al doilea caz, proprietarul trebuie să
evalueze consecinţele opţiunii de atragere a unor parteneri,
consecinţe ce conduc atât la diminuarea drepturilor personale
de control şi proprietate, cât şi la împărţirea profiturilor.

141
 În funcţie de mărimea fondurilor investite şi de
responsabilităţile ce le revin, pot fi: parteneri generali, care au
răspundere solidară şi nelimitată (riscând, deci, şi averea
personală) faţă de creditorii firmei; parteneri limitaţi, care
răspund numai până la nivelul contribuţiei lor, protejându-şi
faţă de datoriile firmei bunurile personale [147, pag. 145].
Finanţarea din credite. Cealaltă mare categorie de
capital este creditul. Ca şi în cazul investiţiei de capital, este
important să nu aşteptăm până în momentul în care necesarul
de fonduri devine stringentă, pentru a stabili relaţia cu
creditorul, în vederea obţinerii unui împrumut. Atunci când
apare o criză financiară iminentă, situaţia financiară a firmei
arată foarte prost şi creditorii au foarte bune motive pentru a
pune sub semnul întrebării experienţa în conducere şi
planificare a întreprinzătorului.
Creditele sau împrumuturile constituie o modalitate
externă de finanţare, care are menirea de a completa capitalul
necesar iniţierii afacerii şi desfăşurării cu succes a activităţii
operaţionale. Nu se poate lansa o afacere pe baza unor fonduri
financiare acumulate numai din credite sau împrumuturi.
Deşi, de cele mai multe ori, este inevitabilă utilizarea unor
asemenea surse în pornirea micilor afaceri, ar firecomandabil
ca întreprinzătorul să apeleze la ele într-o măsură cât mai mică
posibil.
Acest lucru este justificat prin faptul că majoritatea clauzelor
acordării de credite cuprind condiţionări care restrâng marja de
libertate a proprietarului. Condiţionările impuse pot viza diferite
aspecte, precum: mărimea ratelor şi a dobânzilor rambursărilor;
termenele de scadenţă; natura garanţiilor pretinse; participarea
creditorilor la procesul decizional sau la supervizarea unor
hotărâri ale proprietarilor privind nivelul salarizării angajaţilor
firmei, modul de repartizare a beneficiilor, efectuarea plăţilor
dividendelor, desfacerile către anumiţi beneficiari, aprovizionarea
numai de la anumiţi furnizori ş.a.

142
 Există, totuşi, posibilitatea ca prin natura afacerii, prin
prezentarea de rapoarte financiare convingătoare, printr-o
negociere inspirată, întreprinzătorul să câştige încrederea
potenţialilor creditori şi - făcând astfel dovada bonităţii sale -
să obţină condiţii avantajoase de finanţare.
Fondurile financiare limitate cantitativ şi depreciate
permanent de un puternic proces inflaţionist, alături de
legislaţia aflată în fază incipientă şi de instituţiile
guvernamentale specifice prea puţin consolidate, restrâng
alternativele de utilizare a unor astfel de surse de finanţare
directă la o singură categorie principală: creditele sau
împrumuturile bancare.
Având însă în vedere că o reducere - indiferent sub ce
formă - a cheltuielilor afacerii poate fi echivalată cu atragerea
unui capital suplimentar, se vor considera ca posibile surse de
finanţare, având un caracter indirect, următoarele: centrele
incubatoare de afaceri, locaţia gestiunii şi impozitul pe profit
[150, pag.12].
Creditele bancare se acordă diferenţiat ca mărime, termen
de scadenţă şi dobândă, în funcţie de destinaţia lor şi de
valoarea garanţiilor oferite de cel care le solicită. În general,
decizia băncilor de a acorda credite vizează două elemente
esenţiale: bonitatea solicitantului şi posibilitatea acestuia de a
oferi garanţii.
Garanţiile, având rolul de a asigura recuperarea fondurilor
financiare acordate de bănci, pot fi formate din bunuri
mobiliare şi imobiliare, care se vor expertiza pentru a li se
stabili valoarea şi vor fi asigurate [147, pag.148].
Conform termenului de scadenţă, creditele pot fi oferite:
• pe termen scurt - până la l an, iar rata dobânzii este
valabilă pe durata de angajare a creditului - cea mai frecvent
utilizată formă de finanţare. Peste 80% din numărul total al
creditelor oferite în perioada 2000-2004 sunt credite pe termen

143
scurt (figura 4). Creditele date se folosesc pentru finanţarea
procurării unor stocuri, creşterii producţiei etc.

8000
6000
4000
2000
0
2000 2001 2002 2003 2004
Credite pe term en scurt Credite pe term en m ediu
Credite pe term en lung

Figura 18. Repartizarea creditelor bancare după termenul

de acordare 2000-2004
Sursa: www.statistica.md

Prezenţa creditului pe termen scurt în ansamblul relaţiilor

de formare a resurselor este cu atât mai importantă, cu cât el
constituie o resursă cu pondere mare în completarea fondurilor
agenţilor economici. Creditele pe termen scurt se acordă de
bănci pe o perioadă de 12 luni pentru agenţii economici, care
prezintă garanţii ferme, au cont în bancă şi lucrează rentabil
[139, pag.32];
• pe termen mediu - pe o perioadă până la 3 ani. Băncile
oferă în mod obişnuit credite pentru investiţii pe termen
mijlociu şi mai rar pe termen lung, acestea din urmă fiind
caracteristice altor instituţii şi organisme financiare. Creditele
bancare se acordă pe bază de garanţii ferme prezentate de
debitori. De fapt, toate condiţiile creditului se negociază între
bancă şi debitori: rata dobânzii, termenul de rambursare,
eventuala perioadă de graţie, penalizările pentru nerespectarea
clauzelor contractuale etc. Nivelul dobânzii la creditele
144
bancare este sensibil mai ridicat decât cel utilizat de
organismele financiare specializate. Mărimea ratei dobânzii se
stabileşte după criterii diferite. Creditul bancar pe termen
mediu, de la 2-7 ani, joacă un rol important în finanţarea
societăţilor comerciale, fiind destinat acoperirii cheltuielilor de
investiţii în echipament de producţie cu durate de funcţionare
relativ scurte, amenajări, construcţii uşoare, cheltuieli pentru
inovări, cercetări sau pentru operaţiuni de export;
• pe termen lung - peste 3 ani - sunt folosite pentru
procurarea unor echipamente, utilaje etc. în scopul extinderii
afacerii.
În funcţie de destinaţie, creditele se oferă pentru:
- mijloace circulante, de ex., materii prime, materiale.
Creditele respective se oferă pe termen scurt până la 18 luni;
- mijloace fixe şi construcţii capitale - se oferă pe un
termen mai lung de 18 luni [148, pag. 101].
Dezavantajele creditului :
1) cel mai mare pericol îl constituie folosirea abuzivă,
determinată de ideea utopică că prin sine însuşi creditul
reprezintă avuţie.
2) supracreditarea – ce duce la mari dezechilibre
economice financiare, generând, când ia proporţii,
inflaţia.
În prezent, pe teritoriul Republicii Moldova, activează 16
bănci comerciale, dintre care sucursale ale băncilor străine sunt
Banca Comercială Română (România) şi Unibanc (Rusia).
Pe parcursul anului 2004 portofoliul de credite al băncilor
comerciale a depăşit 9 190 mil. lei, ceea ce reprezintă o
creştere de 13% faţă de anul 2003. Un alt aspect pozitiv
înregistrat în ultimii ani îl constituie majorarea cotei creditelor
acordate pe termen lung, ceea ce semnifică stimularea
investiţiilor, şi nu doar a activităţilor de consum curent.
Totodată, analiza ratelor dobânzilor indică o micşorare a
costului banilor,solicitat de băncile comerciale, în anul 2004

145
acesta constituind pentru creditele acordate în lei 21%, iar
pentru cele în valută liber convertibilă rata procentuală
reprezintând 11,4%.
Necătând la faptul că pe parcursul ultimilor ani este
înregistrată o tendinţă pozitivă a numărului şi volumului
creditelor acordate de sistemul bancar, întreprinderile micului
business continuă să întâmpine dificultăţi în accesul la finanţe.
Această afirmaţie e dovedită şi de faptul că ponderea creditelor
direcţionate pentru sectorul sus-numit nu depăşeşte 15% din
total, marea majoritate a lor fiind acordate agenţilor economici
concentraţi în raza municipiului Chişinău.
Concomitent, este necesar a evidenţia că majoritatea
creditelor subiecţilor micului business provin din resursele
instituţiilor financiare internaţionale, care acordă linii de credit
băncilor comerciale autohtone, acestea din urmă acordând
resurse financiare întreprinderilor din sector.
De exemplu, pe parcursul anului 2004, linii de credit
pentru întreprinderile micului business au fost acordate de către
BERD şi Banca Mondială, debitorii fiind „Moldindconbank”,
„Victoriabank”, „Mobiasbancă”.
Astfel, alternativa creditelor acordate de către băncile
comerciale constituie, în prezent, produsele oferite de
organizaţiile de microfinanţare, care au menirea de a credita
afacerile mici, preponderent din zonele rurale, facilitând
accesul la resursele financiare ieftine, precum şi de a stimula
iniţiativa privată. Organizaţiile vizate „Corporaţia de Finanţare
Rurală”SA, “Microinvest” SRL, “ProCredit” SA, activează în
baza Legii nr.280-XV din 22.07.2004 privind Organizaţiile de
microfinanţare şi alocă împrumuturi din mijloace
proprii/împrumutate fără a avea dreptul de a accepta depozite.
Totodată, importanţi furnizori de resurse financiare sunt
Asociaţiile de Economii şi Împrumut ale Cetăţenilor, create în
baza Legii nr. 1505-XII din 18.02.1998 ca organizaţii

146
necomerciale care acceptă depozite de la membrii săi şi cărora
le eliberează împrumuturi.
Leasingul sau contractul de închiriere reprezintă o metodă
de finanţare care, în esenţă, se poate asimila împrumutului.
Întreprinderea utilizatoare a obiectivelor de investiţii ce se
dobândesc nu are calitatea de proprietar, ci de utilizator, un fel
de „chiriaş” în acest contract. Contractul de credit se încheie
pentru o perioadă determinată – în general, până la amortizarea
activului fix – în cursul căreia nici o parte nu poate rezilia
contractul. După cum am arătat, din punct de vedere contabil
debitorul nu are calitatea de proprietar, bunul neapărând în
activul său bilanţier. În acelaşi timp, însă, angajamentele de
leasing figurează obligatoriu în datoriile extrabilanţiere. Plăţile
făcute către proprietar sunt deductibile din impozitul pe profit
datorat statului – ceea ce face ca acest credit să fie foarte
avantajos. Plăţile acoperă atât amortizarea împrumutului, cât şi
costul acestuia, adică remunerarea normală a capitalului adus
de societatea de leasing. Aşadar, leasingul este, în general,
închirierea dreptului de folosinţă a unor bunuri mobile(
autocamioane, autoturisme, fond comercial ), dar şi imobile (
terenuri, construcţii, echipamente ) contra plăţii anuale a unei
redevenţe ( chirii ) sau a unei suite de plăţi către societatea de
leasing (locator) care a finanţat cumpărarea respectivelor
bunuri. La încheierea contractului, utilizatorul bunurilor în
leasing poate opta pentru:
a) prelungirea contractului de închiriere;
b) cumpărarea la un preţ rezidual a bunurilor;
c) restituirea bunului închiriat locatorului;
Pe toată durata leasingului, utilizatorul se bucură de
folosinţa bunului închiriat, dar nu şi de dreptul de dispoziţie
asupra lui. De asemenea, utilizatorul răspunde de integritatea şi
restituirea în condiţii normale a bunului închiriat.
Leasingul operaţional oferă utilizatorului închirierea
echipamentului, întreţinerea acestuia, posibilitatea de restituire

147
prematură a lui, o durată de închiriere mai mică decât cea
normală de funcţionare.
Leasingul financiar ( sau de capital ) oferă utilizatorului
alegerea producătorului sau distribuitorului, negocierea preţului şi
a condiţiilor de livrare şi închirierea bunurilor pe toată durata
normală de funcţionare, fără clauza de restituire prematură, fără
asigurarea întreţinerii, dar cu opţiunea de cumpărare sau de
prelungire a închirierii la încheierea contractului.
Oportunitatea leasingului în R.Moldova a devenit evidentă
chiar de la începutul perioadei de tranziţie la economia de piaţă.
Uzura fizică şi morală a fondurilor fixe şi lipsa mijloacelor
băneşti pentru modernizarea şi reutilarea procesului tehnologic
constituie premisele suficiente ale extinderii tranzacţiilor de
leasing. Cu toate acestea, în ultimii ani dezvoltarea leasingului în
ţară a fost, de fapt, limitată. Una din barierile principale în calea
dezvoltării o constituie cea de natură juridică şi normativă
contradictorie şi controversată, care nu reflectă esenţa economică
a leasingului.
În prezent, în Moldova activează cinci companii
(MAIB-LEASING SA; EUROLEASING SRL;
TEHAGROLEASING SRL; BANCA SOCIALA Leasing SA;
IM şi COMPANIA – CONSULTING GRUP SA ) pentru care
activitatea de bază o constituie leasingul financiar (cel operaţional,
la moment, nu este solicitat în Moldova). Nu putem afirma că ele
activează datorită legii din 1996, mai curând ele funcţionează în
pofida ei, urmând cerinţele înaintate de piaţă.
Conform bilanţului anului 2004, volumul total al resurselor
formate prin intermediul operaţiilor de leasing a constituit 18 mln.
euro, ceea ce constituie 5% din volumul brut al investiţiilor în
capitalul fix. În acelaşi timp, în ţările dezvoltate din punct de
vedere economic, ponderea leasingului în structura investiţiilor în
capitalul fix se cifrează la aproximativ 20-30%.

148
 18
32

20

11 13

SUA Austria Elveţia Franţa Germ ania

Figura 19. Cota leasingului în volumul total al investiţiilor

capitale în ţările economic dezvoltate

5 5 1 20
22

22
17
18

Cehia Ungaria Rom ânia

Slovacia Polonia Rusia
Moldova Kazahstan

Figura 20. Cota leasingului în volumul total al investiţiilor

capitale în ţările cu economie în tranziţie
La acest compartiment, printre ţările cu economie în
tranziţie, Moldova cedează doar Kazahstanului. Rezultă că, sau
reprezentaţii businessului mic şi mijlociu (care constituie
majoritatea clienţilor companiilor de leasing) nu au apreciat la
justa valoare toate avantajele procurării mijloacelor fixe prin
intermediul leasingului, sau există obstacole ce-i împiedică să
beneficieze de serviciile respective. Dar anume leasingul oferă
posibilitatea de a procura utilaje pentru desfăşurarea
activităţilor antreprenoriale fără a dispune de patrimoniu ce ar
putea fi gajat: gaj devine însăşi obiectul procurării. Un alt

149
avantaj este facilitarea procedurii de perfectare, datorită căreea
sunt evitate cheltuielile inutile de timp, care însoţesc procedura
de perfectare a creditului.
Tranzacţiile de leasing acordă beneficiarului un şir de
avantaje în comparaţie cu alte modalităţi de finanţare, inclusiv
creditarea bancară. Principalele avantaje de care beneficiază
subiecţii raportului de leasing sunt:
• acordarea finanţării în totalitate cu termen îndelungat de
rambursare;
• asigurarea finanţării în funcţie de necesităţile individuale.
Este avantajoasă pentru întreprinderile mici şi mijlocii,
care nu au acces la finanţarea flexibilă sau la creditele
bancare de care beneficiază întreprinderile mari;
• majoritatea întreprinderilor au planuri investiţionale de
lungă durată, pe parcursul realizării cărora posibilităţile
financiare sunt restrânse;
• periodicitatea plăţilor de leasing, conform graficului
stabilit, acordă locatarului posibilităţi de a corela
cheltuielile pentru finanţarea investiţiilor cu încasările de
la comercializarea producţiei fabricate, asigurând o
stabilitate a previziunilor financiare în comparaţie cu
cumpărarea utilajului;
• beneficierea de înlesniri fiscale la plata impozitului pe
venit în cazul profitabilităţii scăzute a procesului de
producţie şi a leasingului returnabil;
• procurarea la o valoare avantajoasă a obiectului de
leasing la finele perioadei contractuale, ceea ce este o
proprietate la alegerea în favoarea leasingului.
În afară de cele enumerate, utilizatorul (locatarul) obţine
avantaje şi în evidenţa contabilă a obiectelor de leasing:
• plăţile de leasing efectuate sunt luate la evidenţă în
totalitate la cheltuieli şi sunt deductibile;
• leasingul nu majorează datoria de bilanţ a
locatarului şi nu modifică raportul dintre resursele

150
 proprii şi cele atrase, nu limitează posibilităţile
locatarului de a atrage împrumuturi suplimentare;
• evidenţa şi amortizarea obiectelor de leasing se
efectuează în bilanţul locatorului. Termenul contractului
de leasing, de regulă, corespunde cu termenul de
amortizare a obiectului de leasing, iar în unele cazuri
poate fi mai mic. Cu cât este mai mare termenul de
leasing şi, respectiv, valoarea reziduală este mai mică, cu
atât mai simple sunt condiţiile de exploatare a obiectelor
de leasing şi utilizarea lor ulterioară.
Factoringul este o altă formă alternativă de finanţare a
întreprinderilor micului business.
Termenul factoring provine din limba latină de la cuvântul
factor, ce semnifică o persoană care activează în numele şi
pentru altă persoană. În prezent, factoringul sau „l’affacturage”
semnifică o înţelegere privind procurarea de către bancă sau
firma-factor de la client, denumit aderent, a creanţelor
(facturilor) sale comerciale înainte de scadentă.
Fiind pentru prima dată aplicat de către băncile americane
în anii '60 ai secolului trecut, factoringul a devenit o sursă
importantă de finanţare pe termen scurt pentru întreprinderile
micului business. De exemplu, în Marea Britanie, conform
datelor prezentate în Buletinul trimestrial al Băncii Engleze,
6% din sursele de finanţare a întreprinderilor micului business
sunt acoperite de factoring.
În urma acestei operaţiuni, întreprinderea vinde creanţele
sale firmei-factor (companiei de factoring) care, în decurs de 2-
3 zile, achită de la 70 până la 90% din valoarea loială a
facturilor în avans.
Firma înştiinţează clientul (debitorul) că datoriile lui au
trecut de la furnizor la ea şi toate problemele se vor soluţiona
prin intermediul ei. Restul sumei – 10-30% este achitată de
către firma-factor nu mai târziu de 2-3 zile după ce a încasat de
la debitor suma prevăzută în factură. Pentru serviciile sale,

151
legate de achitarea sumei de bani la prima creanţă, firma-factor
ia un comision care variază între 0,5-2,5% din valoarea
contractului, în care se include plata pentru risc şi cheltuielile
legate de administrarea şi gestiunea facturilor.
Baza factorului de finanţare o constituie contractul de
factoring, care se încheie, de regulă, pe un termen de 2 ani. În
cadrul contractului dat, clientul oferă factorului dreptul de a
cumpăra toate cerinţele lui faţă de debitor, iar firma de factoring
îşi rezervă dreptul de a accepta sau de a refuza creanţele propuse.
În urma contractului de factoring, firma de factoring se ocupă nu
numai cu gestiunea creanţelor, dar şi cu ţinerea evidenţei
contabile a aderentului, analiza clienţilor acestuia şi informează
clientul privind solvabilitatea cumpărătorilor, asumăndu-şi unele
riscuri în cazul insolvabilităţii acestora.
Factoringul e eficient pentru producătorii şi vânzătorii cu
ridicata, la care termenul de plată a facturilor este de l - 3 luni.
Tabelul 31
Avantajele şi dezavantajele factoringului
Avantaje Dezavantaje
- întreprinderea are posibilitatea - costul ridicat, deoarece aderentul
de a transforma datoria viitoare trebuie să achite atât comisionul,
în bani în numerar la momentul cât şi dobânda pentru plăţile
necesar, deoarece firma-factor făcute anticipat către aderent;
oferă în jurul de 80% din suma - transferând toate creanţele sale
datoriilor până la sosirea firmei de factoring, aderentul
termenului de plată; poate pierde o parte din clienţi,
- se reduce riscul insolvabilităţii, deoarece firma de factoring este
deoarece firma-factor îi asigură foarte exigentă cu debitorii,
încasarea contravalorii acceptându-i numai pe acei care
facturilor; sunt în stare să respecte la timp
neachitările se transformă în bani scadenţele.
ce pot fi folosiţi în producţie.
Sursa: 148, pag. 121

152
 Capitolul III. PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE A
MECANISMULUI FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERILOR
AGRICOLE DIN DOMENIUL MICULUI BUSINESS ÎN
CONTEXTUL INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

3.1. Particularităţile manageriale şi financiare ale

micului business
În Republica Moldova, colectarea fondurilor financiare,
condiţionate de iniţierea unei afaceri, reprezintă adevărata
dificultate pe care trebuie s-o depăşească un întreprinzător. Spre
deosebire de statele puternic industrializate şi cu o economie de
piaţă tradiţională, marcată de existenţa unui ridicat nivel al
concurenţei, în ţara noastră se manifestă – cu timide excepţii –
atât lipsa legislaţiei adecvate, cât şi a instituţiilor specializate în
susţinerea şi promovarea micilor afaceri.
Avantajul posibilităţii de abordare – teoretic, fără restricţii
– a oricărui domeniu de activitate, avantaj oferit de inexistenţa
unei concurenţe reale, este practic anulat de dezavantajul creat
prin lipsa, aproape generală, a unor sume suficiente de bani,
deci, prin accesul la sursele restrânse de finanţare.
Alături de importanţa formării capitalului necesar pentru
faza de iniţiere a afacerii, o finanţare corectă şi completă
reprezintă o condiţie esenţială şi pentru viitorul firmei. Fără un
capital suficient care să confere siguranţă că afacerea va fi în
măsură să se dezvolte, făcând faţă cerinţelor şi eventualelor
probleme ce pot apare ulterior, firma va trăi de pe o zi pe alta,
din expediente, cu un nivel majorat de risc, fiind permanent
vulnerabilă.
Mărimea fondurilor financiare ce urmează a fi investite
depinde, în primul rând, de natura şi amploarea afacerii. Astfel,
întreprinzătorul trebuie să-şi asigure banii necesari creării celor
trei tipuri principale de capital: capitalul fix-imobilizat în
active fixe – cu rol de formare a fondurilor permanente ale
firmei (terenuri, clădiri, maşini, echipamente şi instalaţii)

153
constituie infrastructura-suport a afacerii; capitalul circulant,
reprezentând fondurile temporare ale firmei, asigură
continuitatea desfăşurării activităţii; capitalul pentru
dezvoltare, afectat extinderii afacerii, schimbării direcţiei
iniţiale a activităţii sau diversificării acesteia.
Odată cu destinaţia fondurilor atrase pe direcţia formării
celor trei tipuri de capital, alternativele de finanţare vor
depinde şi de stadiul în care se găseşte afacerea.
Întreprinzătorul va avea acces la anumite surse de finanţare în
stadiul de iniţiere a afacerii şi la altele în etapele de dezvoltare,
respectiv de maturizare. Acest lucru este motivat de faptul că
unii investitori nu pot fi convinşi să investească într-o afacere
care abia urmează să fie lansată, datorită gradului ridicat de
risc, existent în această fază. Ei vor fi, însă, dispuşi să aloce
fonduri financiare proprii unei firme care, depăşind stadiul
iniţial şi dorind să se dezvolte, a făcut dovada viabilităţii ei.
De gradul de risc al afacerii şi de stadiul în care se găseşte
vor depinde şi condiţiile pe care potenţialii investitori le vor
pretinde firmei, în schimbul participării lor cu capital. Din
acest motiv, întreprinzătorul trebuie să analizeze atent
posibilităţile de care dispune privind abordarea diferitelor
alternative de finanţare. Adoptarea unei decizii corecte, în
acest sens, impune cunoaşterea avantajelor şi a dezavantajelor
implicate de diferitele modalităţi şi surse de finanţare.
Fără un capital iniţial suficient, o mică afacere are puţine
şanse de a fi lansată cu succes şi de a se dezvolta. Dar
atragerea unor fonduri financiare corespunzătoare ridică
numeroase probleme întreprinzătorului, atât sub aspectul dat al
depistarii şi accesului la sursele de finanţare, cât şi sub cel al
avantajelor şi dezavantajelor implicate de fiecare sursă în parte.
Principalul dezavantaj, care apare în cazul utilizării şi a altor
fonduri decât cele proprii, constă în diminuarea drepturilor de
control şi de proprietate ale întreprinzătorului asupra afacerii.

154
 Talentul de manager al proprietarului se va face simţit în
abilitatea cu care va combina sursele de finanţare sau
proporţiile contribuţiei acestora la formarea capitalului necesar
iniţial şi în modul prin care va convinge sau va determina
potenţialii creditori să furnizeze împrumuturi în condiţii cât
mai avantajoase pentru firmă.
Atragerea de fonduri este puternic condiţionată de timp. În
primul rând, factorul timp este critic. În demararea unei afaceri,
în special de către un întreprinzător fără experienţă sau succese
anterioare în atragerea de fonduri, nu este înţelept să se întârzie
căutarea capitalului, deoarece este posibil să dureze şase luni
sau chiar mai mult până la obţinerea lui. În acelaşi timp, a
încerca să obţii finanţare când disponibilul bănesc este deja
diminuat, este un demers cu puţine şanse de succes. Acest fapt
îşi va pune amprenta asupra credibilităţii echipei de conducere
şi va avea un impact negativ asupra abilităţii de a negocia cu
investitorii.
Întreprinderile au o libertate considerabilă în modul de a
căuta finanţare, totuşi ele întâmpină multe constrângeri. Cele
mai importante sunt disponibilitatea fondurilor şi costul
finanţării. Timpul este o altă restricţie majoră.
Sunt în curs de dezvoltare o serie de inovaţii financiare,
care asigură firmelor o mai mare flexibilitate de mişcare între
diverse forme de finanţare pe diferite perioade de timp (scurte,
medii, lungi).
Distincţia dintre finanţarea pe termen scurt şi finanţarea pe
termen lung este teoretică, dar utilă pentru o mai bună
percepere a faptului că atragerea de fonduri este strict
condiţionată de timp.
Majoritatea managerilor ignorează necesitatea elaborării
unei strategii de dezvoltare sau îi acordă o importanţă minoră.
Este foarte redus numărul întreprinderilor mici, ce dispun de
un plan de afaceri, care ar evalua situaţia curentă şi ar reflecta

155
toate etapele şi resursele necesare pentru realizarea cu succes a
obiectivelor şi scopurilor fixate.
În rândul celor ce au un plan de afaceri predomină
întreprinderile ce le-au elaborat în scopul deţinerii unei
finanţări externe, fiind „impuse” de băncile comerciale sau
partenerii străini să le reprezinte în cazul negocierii unui
credit, a unei investiţii comune etc.
În prezent, întreprinderile trebuie să înţeleagă importanţa
şi necesitatea planificării şi să elaboreze planul de afaceri nu
numai la cerinţa băncii, dar şi pentru propriul uz. De multe ori
planificarea financiară este elaborată superficial. Astfel,
trebuie acordată o mai mare atenţie elaborării acestui plan şi
studierii amănunţite a necesităţilor de finanţare.
Determinând nivelul veniturilor şi cheltuielilor, situaţia
fluxului în numerar, bugetul provizoriu etc., managerul ar
dispune de un important instrument de control. Abaterile de la
cifrele planificate pot servi drept „primul semn al ieşirii de sub
control şi al neconformităţii structurii”. În cazul dat,
administraţia fiecărei întreprinderi are posibilitatea de a
acţiona, introducând unele schimbări în corespundere cu
situaţia.
Fără îndoială, un rol important în reuşita unei
întreprinderi mici îl joacă capacităţile profesionale ale
subordonaţilor şi creativitatea lor. De aceea, pentru implicarea
angajaţilor şi dirijarea comportamentelor lor pentru realizarea
obiectivelor generale ale întreprinderii, este necesară
îndeplinirea corespunzătoare a funcţiei de antrenare-motivare
de către conducătorul întreprinderii, prin utilizarea unor
tehnici şi mijloace de stimulare motivaţională, practicarea unui
stil de conducere corespunzător situaţiei. Unul dintre cei mai
reprezentativi factori motivaţionali ai personalului la
întreprinderile mici şi mijlocii este stimularea materială care
poate să se concretizeze sub formă de salarii, premii,
recompense, ajutoare materiale sau alte beneficii.

156
 Printr-o astfel de tehnică conducătorul ar suscita interesul
angajaţilor de a depune mai multă străduinţă în elaborarea
planurilor şi prognozelor financiare. Economistul de sine
stătător ar căuta oportunităţi de finanţare mai accesibile şi mai
avantajoase. În plus, însăşi conducătorul întreprinderii ar
trebui să creeze propriul sistem de antrenare.
Cum nu există o planificare a afacerii, tot aşa nu există şi
controlul ei, deoarece nu-i cu ce compara rezultatele obţinute
şi vedea care este eficienţa procesului de conducere. Controlul
insuficient, îndeosebi în sectorul financiar, poate deveni
pentru multe întreprinderi mici una din cauza falimentului.
Controlul de către administraţie este recomandabil să fie
executat prin evaluarea bugetelor, analiza punctului de
rentabilitate şi a situaţiei fluxului de numerar etc.

3.2. Perfecţionarea sistemului financiar al micului

business
Situaţia economică financiară a agenţilor economici este o
condiţie primordială. O economie este stabilă când lucrurile
sunt echilibrate şi, în special, situaţia financiară a agenţilor
economici este prosperă [154, pag.78].
Firmele nou-înfiinţate trebuie să se bazeze la început pe
capitalul propriu al întreprinzătorului decât pe împrumuturi,
însă, deoarece majoritatea întreprinderilor sunt în dezvoltare,
aceasta are mai multe şanse de a obţine atât credite, cât şi
investiţii de capital din surse externe. În plus, finanţarea internă
este o altă sursă importantă de fonduri. Ea poate fi generată
printr-o bună gestionare a capitalului circulant. Aceasta constă
în creşterea capitalului circulant net (diferenţa dintre activele
pe termen scurt şi obligaţiile curente), printr-o reducere a
stocurilor şi un raport pozitiv între politica de încasări şi cea de
plăţi a firmei – vânzarea activelor pe termen lung (sau a celor
neperformante).

157
 Deoarece sursele proprii nu le permite întreprinderilor să
se dezvolte, acestea apelează la serviciile instituţiilor bancare.
Însă condiţia de bază înaintată de instituţiile financiare este că
solicitantul trebuie să ofere o garanţie. Această condiţie,
convenabilă pentru banca comercială, constituie un obstacol
serios pentru întreprindere în obţinerea creditului, deoarece nu
are ce oferi în gaj. În ce priveşte dobânda bancară, ea este prea
înaltă pentru micul business şi oscilează în funcţie de bancă de
la 20 la 30% anual. De asemenea, nu este convenabil nici
termenul de creditare. Conform Biroului Naţional de Statistică,
numai 6% din sumele creditelor acordate de băncile comerciale
în 2004 sunt credite pe termen lung, aceasta nestimulând
dezvoltarea producţiei, ci contrariul – consumurile şi comerţul
[159, pag.16].
În prezent, instituţiile financiare din ce în ce mai mult
elaborează strategii de creditare majorând treptat termenul de
rambursare a creditului şi micşorând rata dobânzii. Un alt
obstacol pentru întreprinderile mici şi mijlocii este că statul,
neputând interveni direct, totuşi trebuie să folosească pârghiile
indirecte, de exemplu, să micşoreze mărimea impozitului pe
venit pe care trebuie să-l achite băncile ce oferă întreprinderilor
mici credite pe o perioadă de 3-5 ani cu o dobândă anuală de
10-15%. O modalitate de susţinere financiară ar fi acordarea de
garanţii pentru creditele bancare. Statul trebuie să se prezinte
ca garant al întreprinderilor mici, asumându-şi toate
obligaţiunile pentru datoriile întreprinderii. Ca recompensă
pentru oferirea garanţiilor statul obţine 2% din dobânda
bancară. Astfel, în caz că întreprinderea nu poate să restituie
datoriile băncii, ea depune activele sale. În cazul că valoarea
activelor nu permite acoperirea completă a datoriilor, suma
necesară ar putea fi acoperită din fondul de garantare.
Trebuie conştientizat faptul că întreprinderile din sectorul
sus-numit întâmpină dificultăţi în desfăşurarea activităţii, iar

158
una din marile piedici care stopează dezvoltarea sectorului
continuă să reprezinte lipsa accesului la finanţare.
Problema finanţării este actuală pentru toate întreprinderile
mici, indiferent dacă sunt create şi activează într-o ţară cu
economie dezvoltată sau în tranziţie. Astfel, resursele
întreprinderii, deseori sunt insuficiente pentru acoperirea
deficitului de finanţare atât pe termen scurt, adică pentru
capitalul circulant, cât şi pe termen lung, pentru investiţii.
Piaţa financiară din ţară, este constituită din instituţii
financiare bancare şi instituţii financiare nebancare, care au
drept obiectiv acordarea creditelor şi împrumuturilor pentru
satisfacerea cererii de finanţare.
Din cadrul instituţiilor financiare bancare fac parte băncile
comerciale, iar din cadrul celor nebancare Organizaţiile de
Microfinanţare, Asociaţiile de Economii şi Împrumut ale
Cetăţenilor, Companiile de Leasing, Factoringul etc.
În acest context, deşi în economia Republicii Moldova
elementele economiei de piaţă sunt într-o fază incipientă, totuşi
unele schimbări apar, mai cu seamă în domeniul legislativ.
Urmărind proiectul Legii „Cu privire la impozitul pe
beneficiul întreprinderii”, constatăm unele modificări în
privinţa finanţării investiţiilor.
Astfel, pe lângă sursele obişnuite (amortizare, finanţări din
bugetul statului etc.), legea respectivă permite folosirea
beneficiului ca sursă de finanţare a investiţiilor:
Art. 6.1. La calcularea impozitului, beneficiul impozabil se
reduce cu suma „cheltuielilor reale efectuate la investiţii
capitale pentru reechiparea tehnică şi organizarea producţiei,
pentru protecţia naturii, precum şi pentru rambursarea
creditelor primite anterior în aceleaşi scopuri, cu condiţia
folosirii depline a fondului de amortizare şi a altor resurse
proprii”. Această defalcare din beneficiul brut, limitată de
totalitatea reducerilor determinate de înlesnirile respective,
inclusiv de cele prevăzute în Legea „Cu privire la investiţiile

159
străine”, nu trebuie să micşoreze impozitul calculat fără
înlesniri cu mai mult de 50%.
Este foarte important să cunoaştem criteriile folosite de
diferite surse de finanţare ce sunt disponibile într-o anumită
situaţie, pentru a căuta fondurile necesare într-un timp şi la un
preţ convenabil.
Ca în marea majoritate a tranzacţiilor, posesorii de capital
aşteaptă să obţină un câştig, ca urmare a investiţiei lor într-o
anumită afacere.
În procesul evaluării oportunităţilor potenţiale, furnizorii
de fonduri utilizează, de obicei, anumite modele de analiză de
tip risc/profit sau analiză a costului de oportunitate. Aceasta
înseamnă că ei se vor aştepta la un profit mai mare atunci când
percep un risc sporit sau vor aştepta un profit, cel puţin, la fel
de mare ca şi cel oferit de oportunităţile de investiţii
alternative.
Obiectivul întreprinzătorului este acela de a obţine
finanţare la cel mai redus cost posibil. Arta finanţării de succes
constă în a convinge furnizorii de capital că proiectul pentru
care se solicită fonduri este relativ puţin riscant. Pentru a reuşi
aceasta, întreprinzătorul trebuie:
• să depună garanţii personale sau ale firmei pentru
creditul solicitat;
• să promită rambursarea banilor într-o perioadă
scurtă de timp, în care investitorii pot sesiza clar
stabilitatea afacerii, şi nu într-o perioadă lungă,
atunci când puterea financiară a firmei este mai
puţin certă;
• să ofere investitorilor un anume tip de control
asupra afacerii, fie prin contracte de creditare, fie
prin participare la conducerea firmei (locuri în
consiliul de administraţie);
• să demonstreze aptitudini şi competenţă
manageriale prin prezenţă, conducerea eficientă a

160
 activităţii curente a firmei şi o perspectivă clară
asupra dezvoltării ei viitoare.
În final este necesar a concluziona că produsele destinate
satisfacerii necesarului de finanţare a agenţilor micului
business sunt diverse şi trebuie puse în concordanţă cu
cerinţele şi posibilităţile antreprenorilor. Fără îndoială, piaţa
financiară în Republica Moldova , fiind flexibilă şi dinamică,
va absorbi cele mai bune practici internaţionale din domeniu,
ceea ce va îmbunătăţi cu siguranţă accesul la finanţare a
micilor întreprinzători, deoarece este bine ştiut că
„consumatorul este rege”, iar producătorul trebuie să se
conformeze necesităţilor acesteia. Investigaţiile efectuate ne
permit formularea unor recomandări orientate spre
perfecţionarea mecanismului de finanţare a micului business.
Cele mai importante sunt: atragerea resurselor financiare în
scopul asigurării unei activităţi economice eficiente este
posibilă de efectuat prin utilizarea metodelor netradiţionale de
finanţare. Folosirea leasingului va permite reînzestrarea
întreprinderii cu tehnologii moderne, creând posibilitatea
producerii unor bunuri competitive pe piaţa internaţională fără
investiţii iniţiale mari. Analizând legislaţia R. Moldova,
constatăm posibilitatea înlocuirii restricţiilor ce stau în faţa
leasingului. Luând în considerare că întreprinderea nu
beneficiază de subvenţii acordate de către stat, probabil un
ajutor de acest gen ar fi binevenit.
Taxa pe valoare adăugată, fiind elementul cel mai
important al politicii fiscale a statului, urmează să fie un
instrument eficient de stimulare a proceselor economice din
ţară. Influenţa nefavorabilă a TVA poate fi atenuată prin
orientarea serviciilor prestate spre export. În acest mod, va
avea loc reducerea lichidităţilor necesare plăţii TVA.
Perfecţionarea mecanismului de finanţare în cadrul
unităţii economice este un proces complex şi nu poate fi privit
ca un fenomen autonom. Modernizarea mecanismului de

161
finanţare reprezintă un program care trebuie să permită
combinarea funcţiilor economice ale firmei. Prin urmare,
perfecţionarea mecanismului de finanţare presupune apariţia
unor relaţii noi, ce se caracterizează printr-un mecanism
complicat de integrare şi interconexiune în relaţiile financiare,
creditare şi economice, care vor asigura o creştere economică
durabilă.
Mecanismul de finanţare este partea componentă a
mecanismului financiar al întreprinderii. Mecanismul de
finanţare poate fi definit ca o totalitate de elemente, metode,
instrumente, antrenate într-un sistem, prin care se asigură
punerea la dispoziţia unei instituţii, organizaţii sau
întreprinderi a fondurilor necesare pentru realizarea unor
obiective economice.
Având în vedere că efectuarea investiţiilor directe prezintă o
importanţă deosebită pentru creşterea economică a Republicii
Moldova, este necesar ca statul să acorde ajutor întreprinderilor
investitoare la formarea resurselor financiare proprii. Pentru
aceasta se propune corectarea valorii mijloacelor fixe anual, luând
în considerare inflaţia şi factorul de timp, fără a include creşterea
valorii în venitul impozabil. Calculul uzurii în scopuri fiscale
trebuie să se facă de la valoarea nouă corectată a mijloacelor fixe.
Astfel se va putea forma un fond de amortizare capabil să permită
înlocuirea mijloacelor fixe, care nu va fi afectat de devalorizarea
în timp a banilor.
În opinia noastră, crearea condiţiilor favorabile
investiţiilor de capital extern trebuie efectuată prin:
– elaborarea unui cadru juridic favorabil investitorilor
de capital extern particular;
– trecerea de la teorie la practică în domeniul
economiei de piaţă;
– limitarea la maximum posibil a formalităţilor
referitoare la investiţiile de capital extern;

162
 – determinarea, printr-un cadru juridic adecvat, a
condiţiilor în care investitorii străini au dreptul să
transfere în străinătate partea de profit în valuta care
le revine.
Pentru stimularea investiţiilor de capital extern sunt
esenţiale un şir de libertăţi: a activităţii de producţie, de
asociere, de contractare, a alegerii formelor de proprietate.

3.3. Planificarea şi analiza activităţii economice în

întreprinderile micului business din sectorul agrar al
Republicii Moldova
Determinarea planului de producţie şi elaborarea măsurilor
pentru planificarea şi organizarea lui în întreprinderile agricole
mai întâi de toate necesită o analiză detaliată a utilizării
resurselor de producţie în ultimii cinci ani. Scopul de bază al
analizei constă în evaluarea stării bazei de producere şi
argumentarea rezervelor, care pot fi utilizate pentru asigurarea
mai eficientă a activităţii întreprinderilor agricole.
La stabilirea structurii suprafeţelor însămânţate cu culturi
agricole pentru întreprinderile agricole se au în vedere
următoarele:
- alocarea unor suprafeţe de teren arabil strict
necesare, respectând rotaţia culturilor, utilizarea
raţională a forţelor de muncă etc.;
- asigurarea producţiei necesare la un cost cât mai
redus, repartizând suprafeţe mai mari pentru
culturile mai eficiente;
- organizarea utilizării resurselor de producţie cât mai
uniform şi eficient pe tot parcursul anului
calendaristic.
Aceste obiective impun ca suprafaţa cultivată cu culturi
agricole, şi nu în ultimul rând a structura de producere, să fie
judicios stabilite prin calcule bazate pe eficienţa economică a

163
fiecărei ramuri şi subramuri în parte. Optimizarea structurii de
producere se realizează în două etape:
• în prima etapă se efectuează calcule de eficienţă a
structurii existente;
• în cea de a doua la întreprinderile mici se
îmbunătăţeşte structura de producere, folosindu-se
metoda variantelor sau metoda programării liniare.
Metoda variantelor presupune perfectarea mai multor
variante de structură, luându-se în considerare suprafeţele
destinate producerii, producţiile medii la hectar şi eficienţa
comparativă a culturilor, ramurile industriei, infrastructura,
ramurile auxiliare etc. Prin compararea rezultatelor diferitelor
variante de structură se poate opta pentru soluţia care asigură
cele mai mari volume de producţie cu cele mai reduse costuri.
Metoda programării liniare are avantajul unei exactităţi
sporite a calculelor. Putem întâlni două situaţii de rezolvare:
- când suprafaţa ce poate fi atribuită producţiei este
limitată, urmând a se stabili planul de producţie
care se poate obţine;
- când planul de producţie este fixat, urmând a se
calcula suprafaţa necesară producţiei.
Dinamica dezvoltării producţiei este necesară a fi
examinată de pe poziţiile analizei complexe. În calitate de
sisteme-bloc la nivelul ramurii se prezintă culturile agricole, iar
elementele ei sunt tipurile de producţie. Drept resurse de intrare
servesc resursele funciare, mijloacele fixe şi circulante, forţele
de muncă. Ieşirile din sistem sunt rezultatele activităţii de
producere – producţia agricolă.
Modelul economico-organizaţional al structurii de producţie
este identic după formă pentru întreprinderile agricole cu diferite
capacităţi de producere. Aceasta se referă la normativele iniţiale şi
de bază în procesul de producţie, luând în consideraţie
productivitatea lor, necesarul de resurse funciare etc. Totodată,
modelele se deosebesc între ele după consumurile de producţie la

164
o unitate de suprafaţă şi de producţie, în funcţie de nivelul de
recolte şi necesarul de resurse.
Abordarea metodică, în modelarea structurii de producţie,
include următoarele etape: formularea problemei economice,
determinarea concepţiei de dezvoltare a întreprinderii, elaborarea
scopului cercetării, alegerea obiectului de modelare, selectarea
informaţiei normative şi utilizarea ei, pregătirea pentru optimizarea
problemei la MEC, introducerea informaţiei iniţiale şi rezolvarea
problemei, analiza şi prelucrarea variantelor de rezolvare obţinute,
formarea colecţiei de modele şi determinarea eficienţei economice de
utilizarea sistemului de modele în întreprinderi.
Metoda programării liniare are avantajul unei exactităţi
sporite a calculelor. În cadrul optimizării structurii de
producere drept obiect devine stabilirea suprafeţei necesare
pentru asigurarea volumului de producere respectiv în condiţii
de eficienţă economică maximă.
Pentru descrierea proceselor şi fenomenelor economice,
biologice, tehnologice, organizatorice şi altele se folosesc
modele economico-matematice, introduse în practica
cercetărilor economice de către academicianul V.S. Nemcinov.
Modelul economico-matematic de optimizare al structurii de
producere ocupă unul din principalele locuri în sistemul de modele
de optimizare; în agricultura pe baza acestui model se alcătuiesc
probleme economico-matematice pentru evaluarea structurii de
producere deja existente şi proiectarea ei în perspectivă, de asemenea
acesta serveşte ca bază pentru întocmirea modelului liniar-dinamic
de dezvoltare a agriculturii în perspectivă.
Modelul economico-matematic
Criteriul de optimizare (funcţia-scop) – profitul net maxim,
obţinut în urma activităţii întreprinderii:

Zmax = ∑Cj x j
j∈J
în următoarele condiţii:

165
 1. Folosirea raţională a terenului agricol în întreprinderea
agricolă:

∑x j∈ J
j = Si ( j ∈ I1 )
2. Respectarea rotaţiei culturilor agricole:
a) ponderea suprafeţelor însămânţate a unor culturi în
totalul terenului arabil

α S′ ≤ xj ≤α S′,(i ∈I ; j ∈J )
min max
ij ij 2 1
b) rotaţia culturilor

∑V
j∈ J 1
ij xj = ∑ V ′x ,(i ∈ I )
j∈ J 1
ij j 3

3. Folosirea raţională a resurselor de forţă de muncă a

mijloacelor tehnice în ansamblu pe an şi în perioadele
tensionate, precum şi a altor resurse de producere:

∑a i j x j ≤ bi , (i ∈ I 4 )
j∈ J
4. Îndeplinirea contractelor încheiate în prealabil
referitoare la fabricarea producţiei agricole:
W pj x j = Q p , ( p ∈ P ; j ∈ J 3 )
5. Determinarea dimensiunii unor indici:

∑ a′ x ij j = x i , (i ∈ I 5 )
j∈ J
6. Negativitatea mărimilor variabilelor:
x j = 0; xi = 0
În model sunt acceptate următoarele semne convenţionale:
j - numărul variabilei (tipului de activitate);

166
J – totalitatea, elementele căreia indică numărul tipurilor de
activitate;
J1- totalitatea, elementele căreia indică numărul tipurilor de
activitate în fitotehnie;
J3 - totalitatea, elementele căreia indică numărul tipurilor de
producţie-marfă;
i – numărul restricţiilor;
I - totalitatea, elementele căreia indică numărul restricţiilor;
I1 – totalitatea de elementele căreia indică numărul
restricţiilor pentru folosirea terenului agricol;
I2 - totalitatea, elementele căreia indică numărul restricţiilor
pentru ponderea suprafeţei însămânţate a culturii pe tot
terenul arabil;
I3 - totalitatea, elementele căreia indică numărul restricţiilor
pentru rotaţia culturilor în asolamente;
I4 - totalitatea, elementele căreia indică numărul restricţiilor
pentru folosirea resurselor de producere;
I5 - totalitatea, elementele căreia indică numărul ecuaţiilor
pentru determinarea dimensiunii unor indicatori;
P - totalitatea, elementele căreia indică numărul tipurilor de
producţie-marfă;
xj – mărimea variabilă, care înseamnă felul de activitate j în
fitotehnie (ha);
xi – dimensiunea indicatorului, care se determină în procesul
rezolvării problemei;
Cj – valoarea profitului net calculat la o unitate de măsură a
mărimii variabilei j;
Si – suprafaţa terenului agricol de felul i în gospodărie;
Si’ – suprafaţa terenului arabil;

αijmin; αij max - ponderea minimă, maximă a culturii j în

terenul arabil;
bi – rezerva resurselor de producere de felul i din
gospodărie;
167
 aij – norma de cheltuieli ale resursei i la o unitate de măsură
a mărimii variabilei j;
Wpj – cantitatea producţiei marfă de felul P, calculată la o
unitate de măsură a mărimii variabilei j;
aij’ – dimensiunea indicatorului de felul i socotită la o unitate
de măsură a mărimii variabilei j.
În lucrare a fost elaborat modelul economico-
matematic de optimizare a structurii de producere în SRL
„Iocam-Agro”, s. Coropceni, r. Teleneşti. Informaţiile
detaliate referitor la elaborarea modelului economico-
matematic sunt anexate la lucrare (anexa 42 ).
Analiza economico-matematică a soluţiei optime a structurii
de producere în SRL „Iocam-Agro”
Valoarea maximă a profitului net, obţinut de la îmbinarea
optimă a culturilor agricole, este egal cu 57798,46 lei. Conform
datelor modelului, suprafaţa însămânţată cu grâu de toamnă este
de 8,7 ha, varză - 1,9 ha, cartofi - 0,9 ha, tomate - 5,5 ha. Dacă am
însămânţat o oarecare suprafaţă de ardei graşi, atunci la fiecare
hectar valoarea funcţiei obiectiv s-ar micşora cu 235,73 lei.
Pentru cultivarea culturilor agricole, conform planului
optimal, se folosesc pe deplin terenul arabil, resursele de
muncă în volum de 10920 om-ore, ceea ce ne permite de a
utiliza mai raţional resursele de muncă – cu 16 %, iar resursele
energetice – cu 58,6 ha etalon convenţionale (vor constitui
291,4 ha etalon convenţionale).
La includerea în plan a suprafeţei adăugătoare a culturilor
prăşitoare – pentru fiecare hectar suplimentar – valoarea
funcţiei-scop (mărirea profitului net) se va mări cu 7515,7 lei.
Rotaţia culturilor agricole nu ne permite a mări suprafaţa
acestor culturi. Însă se vor produce suplimentar 12,7 t de boabe
de grâu (anexa 42).
Astfel, SRL „Iocam-Agro” are posibilităţi reale pentru
sporirea continuă a eficienţei economice de producere din

168
contul îmbunătăţirii structurii de producţie şi utilizării mai
raţionale a factorilor de producţie.
Odată cu determinarea structurii de producere şi a recoltei
planificate la hectar a fiecărei culturi, este necesar de calculat
volumul consumurilor pentru organizarea raţională a procesului
de producţie în SRL “Iocam-Agro”. Consumurile de producere
se calculează conform fişelor tehnologice care se întocmesc în
conformitate cu normele de muncă şi normativele de consum.
Elaborarea fişelor tehnologice constă în identificarea
lucrărilor necesare în procesul cultivării unei culturi anumite,
precum şi în perioada desfăşurării lor. În teză au fost elaborate
fişele tehnologice de cultivare a culturilor agricole, în care în
baza condiţiilor pedo-climaterice concrete ale SRL “Iocam-
Agro”, au fost selectate lucrările conform procesului tehnologic
recomandat în literatura de specialitate.
Pentru calcularea necesarului de produse petroliere şi
materiale lubrifiante la îndeplinirea lucrărilor mecanizate,
aplicăm normativele de consum acceptate în SRL “Iocam-
Agro” pe baza anilor precedenţi.
În lucrare au fost elaborate fişele tehnologice de cultivare a
culturilor de câmp în baza SRL „Iocam-Agro”. Informaţia
generală referitoare la consumurile de producţie pentru fiecare
cultură agricolă sunt prezentate în tabelul 32 (calculele au fost
realizate în baza structurii suprafeţelor însămânţate de SRL în
2004).
Examinând tabelul 32, conchidem că pentru cultivarea
culturilor agricole unitatea analizată va avea nevoie de
187861 lei, inclusiv:
• remunerarea muncii mecanizatorilor şi muncitorilor –
60803 lei;
• costul combustibilului şi materialelor lubrifiante –
52790 lei;
• costul seminţelor şi materialului semincer – 42000 lei;
• costul îngrăşămintelor minerale – 7080 lei;

169
170
 • costul pesticidelor pentru protecţia plantelor şi
combaterea dăunătorilor – 5114 lei.
În monografie autorul a calculat planul de producţiei al
SRL „Iocam-Agro”, bazându-se pe:
(1) structura de producere existentă în 2004;
(2) planificarea producerii în baza informaţiei primare
din întreprindere (structura suprafeţelor însămânţate
în 2004);
(3) structura de producere optimizată pe baza modelului
economico-matematic.
Toate calculele referitoare la planul de producere planificat
de autori şi calculat în baza modelului economico-matimatic
sunt anexate la teză (anexele 43-52).
Generalizând datele celor trei variante de calculare a
planului de producere pentru 2004 în SRL “Iocam-Agro”,
analizăm rezultatele activităţii operaţionale (raportul privind
rezultatele financiare) a unităţii date (tabelul 33).
Analizând tabelul 33 referitor la cele trei variante de
calculare a rezultatelor economice ale activităţii de producere
propuse spre comparare în cazul SRL “Iocam-Agro”,
conchidem că în urma optimizării structurii de producere cu
ajutorul metodelor de planificare propuse de autori şi
modelului economico-matematic, în unitatea dată rezultatele
înregistrate vor spori considerabil, respectiv cu 245885 şi cu
318616 lei.
Deci, planul de producere optim pentru SRL “Iocam-Agro”
permite unităţii să înregistreze rezultate economice mai bune din
activitatea operaţională datorită respectării cu stricteţe a tuturor
elementelor procesului de producţie.
Analiza ne demonstrează că şi în situaţia creată se poate,
prin intermediul măsurilor tehnologice speciale aplicate în SRL
“Iocam-Agro”, obţine sporirea recoltelor şi indicatorilor
economici rezultativi din activitatea operaţională.

171
172
 În continuare propunem următoarele recomandări
specifice întreprinderilor ce activează în sectorul agrar în baza
variantelor de calculare a structurii de producere:
1. Utilizarea mai eficientă a factorilor de producţie;
2. Respectarea cu stricteţe a tuturor elementelor
procesului de producţie, pentru îmbunătăţirea
rezultatelor economice finale;
3. Determinarea prealabilă a necesarului de mijloace
financiare pentru asigurarea continuă a procesului
de producere, cu posibilitatea reală de atragere a
creditelor din exterior;
4. Aprecierea rezultatelor economice finale în
întreprinderile agricole şi elaborarea obiectivelor
concrete pentru realizarea lor;
5. Implementarea în practică a acestor variante de
planificare cu determinarea rezervelor concrete de
sporire a eficienţei economice scontate în viitor.
Aceste variante de determinare a structurii de producere şi
planificare a rezultatelor economice înregistrate din activitatea
operaţională sunt aplicabile pentru întreprinderile agricole cu
diferite forme organizatorico-juridice în Republica Moldova.
Înregistrarea datelor financiare este esenţială pentru
sistemul de date al unei afaceri mici. Studiile făcute arată că
există o legătură între iniţierea unei afaceri şi sistemul de
evidenţă inadecvat cu care s-a operat în acest sens. Un sistem
de înregistrare a datelor nu trebuie să fie complex, ci simplu de
utilizabil, uşor de perceput, chiar, consistent şi proiectat să
evidenţieze o informaţie pe bază de timp.
În desfăşurarea activităţii lor, organismele economice
efectuează două tipuri de cheltuieli: frecvente, dar de valoare
relativ redusă, şi rare, însă de valoarea foarte mare. Prima
categorie cuprinde cheltuielile şi salariile, materiile prime,
unităţile de deplasare etc. În a doua categorie sunt incluse
cheltuielile necesare demarării oricărei afaceri, indiferent de

173
dimensiunea ei, inclusiv cumpărarea utilajelor de producţie,
mijloacelor de transport, clădirile, terenurile etc.
Pentru a face astfel de cheltuieli, unităţile au nevoie de
surse de acoperire. O primă sursă de bani o constituie
veniturile obţinute din încasarea valorii produselor sau
serviciilor prestate. Alte surse pot constitui împrumuturile,
vânzarea de acţiuni sau obligaţiuni ale întreprinderii, precum
şi creditele externe.
Oricare ar fi sursa banilor, întreprinderile sunt obligate să
deţină controlul resurselor financiare şi pe cel al consumului.
Astfel, contabilitatea îşi face simţită prezenţa printr-un sistem
de principii şi tehnici care să permită persoanelor sau
calculatoarelor să înregistreze, să clasifice şi să controleze
vânzările, achiziţiile, precum şi alte tranzacţii exprimate printr-
un etalon bănesc.
Pentru stabilirea unui astfel de sistem managerial, trebuie
să se utilizeze o metodă de contabilitate care să reflecte în mod
clar veniturile şi cheltuielile antrenate.
Pentru a analiza situaţia întreprinderilor micului business
din agricultura Republicii Moldova din punct de vedere
financiar au fost examinate 9 întreprinderi agricole mici din
diferite raioane, care au drept gen de activitate producerea
produselor agricole, prelucrarea şi comercializarea lor. Aceste
întreprinderi sunt următoarele (tabelul 34):
Situaţia patrimonială a întreprinderii depinde de
particularităţile activităţii de producţie. Însă orice activitate
profitabilă trebuie să fie asigurată de o bază tehnico-materială
echitabilă. Aceasta înseamnă că în structura patrimoniului
trebuie să existe o concordanţă, care ar contribui la
desfăşurarea continuă a procesului de producţie prin investiţii
suplimentare privind procurarea atât a activelor pe termen lung
cât şi a activelor curente.

174
 Tabelul 34
Întreprinderile investigate
Domeniile de
Nr. Întreprinderea Localitatea
activitate
1. S.R.L. „Iocam s. Coropceni, r. agricultură,
Agro” Teleneşti comerţ agricol
2. S.R.L. „Destin” or. Anenii Noi. comerţ agricol
3. S.R.L. „MVS or. Călăraşi agricultură,
Invest” comerţ agricol
4. S.R.L. „Hulubaş or. Hânceşti agricultură,
DEF” comerţ agricol
5. S.R.L. „Sălcieni” s. Sălcieni, r. agricultură,
Călăraşi. comerţ agricol
6. S.R.L. „Rongalit” or. Sângerei. agricultură,
comerţ agricol
7. S.R.L. „Agriteraz” or. Străşeni. comerţ agricol
8. S.R.L. „Edicol s. Zăbriceni, agricultură,
Prim” r.Edineţ comerţ agricol
9. S.R.L. „Forgrimor” s. Tătărăşti, agricultură,
r.Cahul. comerţ agricol
Sursa: elaborată de autori

Astfel, ca rezultat al studierii situaţiei patrimoniale, se

poate constata că în 66,7% de întreprinderi agricole ponderea
decisivă o deţin activele pe termen lung – 61,28-95,5%. În
structura activelor pe termen lung ponderea maximă de 61,06-
94,8% revine activelor materiale pe termen lung (tabelul 35).
La majoritatea întreprinderilor studiate activele curente
ocupă o pondere redusă. Astfel, în SRL „Rongalit”, SRL
„MVS-Invest”, CI „Forgrimor” şi SRL „Iocam-Agro” activele
curente deţin respectiv 20,1; 19,05; 12,61 şi 4,5 % din
patrimoniul întreprinderii, ceea ce semnifică o defavoare
privind utilizarea eficientă a tuturor activelor. În ultimii doi ani
175
în întreprinderile menţionate se constată reducerea
considerabilă a veniturilor din toate tipurile de activităţi, ceea
ce confirmă utilizarea ineficientă a patrimoniului disponibil.
În cadrul analizei structurale a patrimoniului a fost aplicată
şi metoda ratelor. Din acest punct de vedere au fost calculate
ratele (coeficienţii) de gestiune financiară (anexa 60).
Conform calculelor efectuate, se observă că rata
recuperării activelor se află la un nivel redus, ceea ce confirmă
faptul utilizării ineficiente a activelor. Din punct de vedere
teoretic, în condiţii de activitate eficientă, mărimea acestei rate
trebuie să se afle în limitele 2,0-2,5.
Calculele efectuate ne arată că activele sunt utilizate
eficient numai la SRL „ Sălcieni”, „Destin” şi „Agriteraz”,
unde rata recuperabilităţii activelor constituie respectiv 2,28;
2,73 şi 6,45 lei. În restul întreprinderilor studiate mărimea
efectivă a acestui indicator nu se încadrează în limitele
teoretice, ceea ce denotă faptul că are loc utilizarea ineficientă
a activelor. Mai mult ca atât, în SRL „Iocam-Agro”, „MVS-
Invest”, „Edicol-Prim” şi CI „Frgrimor” mărimea activelor
depăşeşte venitul din vânzări şi, ca rezultat, rata
recuperabilităţii activelor este subunitară. Rezultatele calculelor
ne arată că întreprinderile în cauză trebuie să elaboreze măsuri
de optimizare a structurii activelor.
O situaţie mai bună privind eficienţa activelor se observă,
în special, la ratele de utilizare a mijloacelor fixe şi a
capitalului lucrativ.
Analizând indicatorii de rotaţie a creanţelor, observăm că
cu cât e mai redusă rata de rotaţie, cu atât e mai mare perioada
de încasare a creanţelor. Astfel, majorarea numărului de rotaţii
ale creanţelor de la 3,7 până la 84,59 contribuie la reducerea
perioadei de încasare a lor de la 97,28 până la 4,26 zile sau cu
93,02 zile. În SRL „Agriteraz”, „Rongalit” şi CI „Forgrimor”,
unde la un leu de creanţe pe termen scurt revin venituri din
vânzări în mărime de 31,5 ; 33,11 şi 84,59 lei, perioada de

176
recuperare a creanţelor este redusă şi constituie respectiv 11,43;
10,87 şi 4,26 zile. Aceeaşi legitate se respectă şi la indicatorii
de rotaţie a obligaţiilor. În SRL „Agriteraz” şi CI „Forgrimor”,
unde rata de rotaţie a datoriilor constituie 34,62 şi 50,64,
perioada de plată a obligaţiilor este mai redusă decât în SRL
„Iocam-Agro” cu 294,63 şi 297,92 zile.
Analizând în ansamblu ratele de recuperare a activelor,
observăm că cel mai înalt nivel este obţinut în întreprinderile
agricole unde ponderea activelor curente depăşeşte 28%.
1. După părerea noastră, în situaţia creată trebuie să se
ia măsuri de optimizare a structurii activelor în
întreprinderile agricole şi anume prin majorarea
ponderii activelor curente în raport cu cele pe
termen lung, ceea ce va condiţiona intensificarea
rotaţiilor mijloacelor băneşti şi va ameliora situaţia
financiară în ansamblu.
Deşi patrimoniul întreprinderii determină capacitatea de
producţie şi posibilităţile reale de utilizare a acestora pe viitor,
studiul în acest domeniu trebuie completat cu estimarea surselor
de constituire a activelor. De regulă, orice unitate economică în
activitatea sa foloseşte atât sursele proprii, cât şi cele
împrumutate. Valorificarea surselor după provenienţa lor va fi
redată în baza datelor din bilanţul contabil în tabelul 35.
Conform calculelor efectuate, observăm că în structura surselor
de finanţare a activelor capitalul propriu prevalează numai în
SRL „MVS-Invest” şi CI „Forgrimor” deţinând o pondere de
80,37 şi respectiv 69,59%. În restul întreprinderilor cercetate
sursele atrase constituie mai mult de 50% din totalul lor. Astfel,
în SRL „Hulubaş-DEF” şi „Iocam-Agro” activele întreprinderii
sunt finanţate din contul datoriilor la nivel de 85,76 şi respectiv
90,57%, ceea ce confirmă dependenţa financiară a acestor
întreprinderi de sursele atrase şi de riscul de faliment . Un nivel
relativ mai redus al dependenţei financiare se observă în SRL
„Sălcieni”, „Rongalit”, „Destin” şi „Edicol-Prim”, unde sursele

177
atrase variază de la 66,01 până la 66,71%. Din punct de vedere
al riscului de faliment este necesară examinarea structurii
surselor împrumutate.
Analiza structurii surselor de finanţare a activităţii
întreprinderilor se efectuează şi în baza unor indicatori, care se mai
numesc coeficienţi (rate) ai capacităţii de plată. Calculul şi valorile
acestor coeficienţi sunt prezentate în tabelul 35. Examinând aceşti
indicatori, observăm că gradul cu care capitalul propriu asigură
finanţarea activităţii desfăşurate corespunde mărimilor teoretice în
majoritatea întreprinderilor. În aceste întreprinderi rata de
autofinanţare a activelor depăşeşte nivelul de siguranţă (0,5) şi
variază de la 0,57 până la 1,0, ceea ce atestă un nivel destul de înalt
al independenţei financiare. Concluzia în cauză rezultă din faptul că
în structura surselor acestor întreprinderi prevalează capitalul
propriu. În SRL ”Hulubaş-DEF” rata de autofinanţare a activelor a
atins nivelul de siguranţă (0,5). La astfel de întreprinderi ca SRL
„Iocam-Agro” şi „Rongalit” activele sunt finanţate din surse proprii
numai în mărime de 11 şi respectiv 45%, ceea ce poate duce la
faliment. Examinând valorile ratei autonomiei financiare, care
reflectă corelaţia dintre capitalul propriu şi capitalul permanent,
putem menţiona că la majoritatea întreprinderilor analizate
autofinanţarea se efectuează preponderent din surse proprii. Iar la
SRL „Sălcieni” rata autonomiei financiare constituie 1,0, ceea ce
denotă faptul că autofinanţarea are lor numai din surse proprii.
Examinând indicatorii ce reflectă gradul în care fondul de
rulment acoperă activele curente şi contribuie la finanţarea
stocurilor de mărfuri şi materiale constatăm că numai în SRL
„Agriteraz” şi CI „Forgrimor” rata de finanţare atât a activelor
curente, cât şi a stocurilor de mărfuri şi materiale depăşeşte nivelul
teoretic admisibil, ceea ce confirmă că fondul de rulment acoperă
activele curente ce depăşesc valoarea stocurilor de mărfuri şi
materiale respectiv cu 14 şi 8%. În SRL „Edicol-Prim” rata de
finanţare a activelor curente este aproape de plafonul stabilit şi

178
constituie 0,48, iar aportul fondului de rulment la finanţarea
stocurilor de mărfuri şi materiale este suficient – 7,3%.
Deci putem concluziona că la întreprinderile nominalizate
rezultatele obţinute vor contribui pozitiv la menţinerea unei
capacităţi de plată satisfăcătoare şi a unei solvabilităţi
favorabile (anexele 53-59).
Concomitent, se constată valori negative ale ratelor de
finanţare a activelor curente şi a stocurilor de mărfuri şi
materiale în SRL „Iocam-Agro”, „Destin” şi „Hulubaş-DEF”.
Aceasta se explică prin faptul că în întreprinderile nominalizate
activele curente nu acoperă datoriile pe termen scurt, adică nu
se respectă regula echilibrului financiar minim.
Examinând indicatorii ce reflectă situaţia financiară a
întreprinderii sub aspectul capacităţii de plată, solvabilităţii şi
lichidităţii, observăm că la marea majoritate a întreprinderilor
analizate aceşti indicatori nu se încadrează în limitele teoretice.
Astfel, rata lichidităţii absolute la patru întreprinderi se află la
nivelul zero, ceea ce denotă faptul că aceste întreprinderi nu
dispun de mijloace băneşti pentru achitarea datoriilor. În SRL
„Sălcieni”, „Agriteraz” şi „Rongalit” mărimea mijloacelor
băneşti la fiecare leu de datorii pe termen scurt constituie
respectiv 1,0; 4,0 şi 13 bani, ceea ce este insuficient şi confirmă
incapacitatea de plată a acestora. Şi numai SRL „Hulubaş-
DEF” este capabilă să achite datoriile exigibile din contul
mijloacelor băneşti, dispunând de 31 bani (de mijloace băneşti)
la fiecare leu de datorii pe termen scurt (mărimea teoretică
constituie 20-25 bani).
Privitor la rata lichidităţii intermediare, constatăm că starea
în care se află SRL „Hulubaş-DEF”, „Sălcieni”, „Agriteraz” şi
„MVS-Invest” este favorabilă. Dispunând de mijloace băneşti
şi creanţe pe termen scurt la fiecare leu de datorii pe termen
scurt în mărime de 0,69, 0,84, 1,14 şi 1,30 puncte, aceste
întreprinderi sunt solvabile şi au avantaje privind obţinerea
creditelor bancare pe termen scurt.

179
180
181
 Rezultatele calculelor (anexa 60) ne dau posibilitatea să
constatăm că aproape la toate întreprinderile studiate limita
teoretică pentru rata lichidităţii totale nu este atinsă (2,0-2,5),
excepţie fiind SRL „Agriteraz”. În SRL „Agriteraz” la fiecare leu
de datorii pe termen scurt activele curente constituie 2,08 lei, ceea
ce se consideră suficient pentru acoperirea obligaţiilor exigibile.
Pentru aprecierea gradului de probabilitate a falimentului
se calculă indicatorul (formula scor “Z”) la finele perioadei de
gestiune. Conform literaturii de specialitate, nivelul optimal al
probabilităţii de faliment (după formula scor “Z”) este egal sau
mai mare de 3.
Calculele demonstrează că din cele 9 întreprinderi agricole
analizate nu putem concluziona că toate sunt în afara oricărui
risc de faliment, deoarece valoarea indicatorului “Z” calculat
este numai la 3 întreprinderi mai mare ca 3,0 pentru toată
perioada previzionată (SRL „Destin”, SRL „Sălcieni” şi SRL
„Agriteraz”). Însă pentru celelalte întreprinderi, calculele
denotă un risc sporit de faliment, care necesită o perfecţionare
internă a activităţii la un nivel mai eficient (anexa 57).

3.4. Previziunea financiară în întreprinderile agricole ce

aparţin micului business
Scopul principal al previziunii mijloacelor băneşti în
întreprinderile agricole este de a determina: a) va dispune sau
nu întreprinderea de suficiente mijloace băneşti în perspectivă
pentru achitarea datoriilor sale; b) va avea nevoie de
împrumuturi suplimentare pentru finanţarea activităţii, precum
şi c) de stabilire a surselor de finanţare şi a posibilităţilor de
rambursare a lor.
Principiile de baza ale prognozării fluxurilor monetare sunt:
- stabilirea tendinţelor formate ale fluxului mijloacelor
băneşti pentru o perioadă anumită de timp;
- pronosticarea lor pentru viitor, reieşind din volumul
planificat de producţie şi comercializare în expresie

182
 naturală şi bănească, ţinându-se cont de operaţiile
troc în decontările întreprinderii.
În varianta ideală, atragerea mijloacelor de credit, se
consideră convenabilă sub aspect economic doar atunci, când
produce sporirea mijloacelor proprii ale întreprinderii, adică, pe
măsura realizării proiectului creditat, mijloacele atrase se
înlocuiesc cu o anumită parte din mijloacele proprii ale
întreprinderii. Totodată, se considera că întreprinderea
funcţionează in-continuu şi îşi accelerează viteza rulajelor.
La analiza previziunii fluxurilor băneşti ale întreprinderii
e necesar să se atragă atenţia asupra faptului, pe cât de
realiste sunt următoarele elemente planificate:
- veniturile din vânzări de la activitatea operaţională,
deoarece anume ele constituie indicatorul principal al
suficienţei mijloacelor băneşti ale întreprinderii pentru
serviciul datoriilor sale;
- sumele necesarului de credite şi împrumuturi;
- sumele de rambursare a datoriei de fond şi dobânzilor,
în volum suficient pentru onorarea obligaţiunilor faţă
de creditorii din exterior;
- vânzările nete ale mijloacelor băneşti, suficiente pentru
satisfacerea necesarului de capital circulant pe perioada
viitoare.
Metodologia analizei situaţiei financiare a întreprinderii
constă din analiza pe etape a rapoartelor financiare şi anume:
- analiza generală a bilanţului;
- analiza creanţelor şi creditelor în cadrul analizei
generale a bilanţului;
- analiza raportului privind rezultatele financiare;
- analiza raportului privind fluxul capitalului propriu;
- analiza raportului privind fluxul mijloacelor băneşti.
În continuare a fost efectuată analiza financiară luând ca
bază rapoartele financiare ale SRL „Iocam-Agro” existente şi
previziunea efectuată pentru anii 2005, 2006 şi 2007.

183
 La efectuarea previziunii s-a luat ca bază datele rapoartelor
financiare anuale pe anii 2003 şi 2004 ale SRL „Iocam-Agro”,
aplicând o nouă structură de folosire a activelor existente, a
mijloacelor împrumutate pentru organizarea lucrului în
domeniile respective de activitate a întreprinderii. Accentul
principal în analiza pronosticată se va face pe mărirea bazei de
stocuri şi materiale procurate în baza mijloacelor împrumutate,
utilizarea eficientă a activelor pe termen lung, micşorarea
cheltuielilor administrative neargumentate, pronosticarea
încheierii contractelor de livrare a producţiei finite, deservirea
tehnică pe tot parcursul anului.
Un element important al analizei bilanţului întreprinderii îl
constituie verificarea echilibrului dintre articolele de bilanţ. În
acest scop este necesară analiza structurii activelor şi pasivelor
întreprinderii. În literatura de specialitate sunt cunoscute
echilibrele orizontal şi vertical ale bilanţului.
Echilibrul orizontal presupune formarea articolelor de
activ din bilanţ pe baza celor de pasiv, totodată aceasta trebuie
să satisfacă criteriile: „esenţialităţii” şi „parametrilor de timp”.
Echilibrul vertical al bilanţului presupune corelarea
echilibrului articolelor din activul şi din pasivul bilanţului.
Aceasta definiţie poate fi prezentată în expresie procentuală
faţă de valuta de bilanţ (valoarea optimală) în felul următor:
activele pe termen lung în proporţii de 45-50%, activele
curente – 55-50%, capitalul propriu – 40-50%, datoriile pe
termen lung – 10-20%, datoriile pe termen scurt – 50-30%.
Luând în vedere datele financiare ale SRL „Iocam-Agro”,
raportul procentual faţă de valuta bilanţului constituie (2004):
activele pe termen lung în proporţie de 95,5% (1686 mii lei),
activele curente – 0,05% (79,4 mii lei), capitalul propriu –
9,5% (168,2 mii lei), datoriile pe termen lung - 77% (1366,7
mii lei), datoriile pe termen scurt - 13% (230,5 mii lei).

184
185
186
187
188
 Efectuând analiza situaţiei financiare a întreprinderilor
agricole, ne axăm pe importanţa examinării activităţii
întreprinderii, luând în consideraţie două niveluri:
- pe termen lung (investiţional), mai mult de un an;
- pe termen scurt (curent), până la un an.
Cea mai importantă şi mai amplă este analiza activităţii
întreprinderii la nivel curent (pe termen scurt), ceea ce este
dictat de o serie de cauze:
- valoarea informaţiei despre activitatea curenta a
întreprinderii este mai înaltă, in virtutea faptului ca
această informaţie reflecta cele mai recente
fluctuaţii, şi anume analiza ei va stabili exact
situaţia actuala a întreprinderii;
- activitatea curentă a întreprinderii determină
activitatea ei in viitor (pe termen lung);
- din punctul de vedere al creditorilor potenţiali,
pronosticul activităţii întreprinderii pe termen scurt
reprezintă un interes mai mare. Totodată, ca bază
pentru întocmirea acestui pronostic serveşte
informaţia despre situaţia efectiva a întreprinderii pe
termen scurt.
Sursele de formare a activelor întreprinderii sunt:
1. Capitalul propriu – capitalul statutar; rezervele şi
fondurile; profitul;
2. Capitalul de împrumut: investiţiile; creditele;
mijloacele cumpărătorilor.
Schimbările din structura surselor de finanţare a
întreprinderii pot influenţa esenţial situaţia financiară a
întreprinderii. Pentru explica acest lucru, e necesar să se
determine o serie de indicatori, care caracterizează calitativ
utilizarea mijloacelor întreprinderii şi care permit să se
evalueze eficienţa activităţii întreprinderii, să se indice
problemele prezente în activitatea ei, precum şi să se determine

189
cea mai optimală structura a activelor, şi pasivelor, şi utilizarea
lor pentru întreprindere.
La analiza generala a bilanţului întreprinderii se
calculează trei grupe de indicatori:
- de lichiditate;
- ai vitezei de rotaţie;
- de solvabilitate.
Înainte de calcularea indicatorilor de lichiditate ai
întreprinderii e necesar să se determine lichiditatea bilanţului în
ansamblu. Anume aceasta va determina mersul de mai departe
a analizei financiare a întreprinderilor agricole şi a SRL
„Iocam-Agro”. Lichiditatea întreprinderii se calculează prin
doua modalităţi:
- activele curente minus datoriile curente (AC-DTS);
- capitalul propriu plus datoriile pe termen lung,
minus activele pe termen lung (CP+DTL-ATL).
Indicatorii de lichiditate.
Coeficientul de acoperire permite să se evalueze în ce
măsură datoriile pe termen scurt sunt acoperite cu active
lichide, cu alte cuvinte, câte mijloace lichide revin unei unităţi
băneşti convenţionale de datorii pe termen scurt.
Acest coeficient se calculează prin împărţirea activelor la
datoriile curente :
C de acoperire = active curente .

datoriile pe termen scurt

Teoretic, valoarea suficientă a acestui indicator se
consideră cea in limitele de la 1 până la 2. Conform calculelor
efectuate, luând în vedere datele de facto şi cele previzionale,
avem următoarele: pentru 2003 – 1,12, 2004 – 0,34, 2005 –
1,49, 2006 – 1,58, 2007 – 2,01.
După rezultatele primite conchidem că în perioada anilor
2003-2004 SRL „Iocam-Agro” a folosit activele ineficiente,
care din păcate, au dus la micşorarea volumului producţiei faţă

190
de anul precedent şi la irosirea mijloacelor împrumutate fără a
căpăta rezultatul scontat.
La efectuarea previziunii activităţii de mai departe a SRL
„Iocam-Agro”, indicii căpătaţi sunt mărimi optimale, ţinând
cont că întreprinderea, începând cu 2005 şi-a schimbat
structura utilizării activelor sale, folosind mijloacele
împrumutate la formarea bazei de producţie şi a celei materiale
la încheierea contractelor de livrare, stabilirea reţelei de
realizare a producţiei sale etc.
O evaluare mai exactă a gradului de lichiditate a
întreprinderii, de pe poziţia timpului necesar pentru onorarea
datoriilor curente, o permite coeficientul de lichiditate curentă.
C lichidităţii
curente = mijloace baneşti+investitii pe termen scurt +
datorii curente
+ creantele pe termen scurt
datorii curente
Rezultatele sunt: pentru 2003 – 0,56, 2004 – 0,10, 2005 –
0,65, 2006 – 0,61, 2007 – 0,76.
În continuare vom analiza planurile financiare de facto şi
cele previzionale pentru calculul indicatorilor vitezei de rotaţie,
care caracterizează calitatea stării si utilizării activelor curente
– pe cât de eficient întreprinderea îşi gestionează activele. În
calcul s-a luat ca bază numărul de zile într-un an calendaristic
(365 zile).
Indicatorii vitezei de rotaţie
1. Viteza de rotaţie a activelor curente (AC) se determină
prin raportul dintre soldurile medii ale activelor curente
înmulţite la numărul de zile într-o perioadă şi volumul
vânzărilor nete în această perioadă:
Durata unei rotaţii a AC = soldurile medii ale AC x n ,
vânzările nete

191
rezultatele fiind: pentru 2003 – 347 zile, 2004 – 118 zile,
2005 – 222 zile, 2006 – 245 zile, 2007 – 235 zile.
Compararea datelor faptice şi a celor previzionale ale SRL
„Iocam-Agro” ne permite de a concluziona ca în 2004 volumul
producţiei agricole a scăzut brusc, ceea ce demonstrează
coeficientul de rotaţie redus.
Având ca baza faptul ca societatea activează în agricultură
şi prestează servicii agenţilor respectivi, viteza de rotaţie a
sumei medii de active curente este de cca 6-7 luni, ceea ce ne
demonstrează că activitatea în acest sector este sezonieră.
2. Viteza de rotaţie a creanţelor pe termen scurt (CTS)
caracterizează eficienţa activităţii întreprinderii cu
clienţii săi şi indică perioada primirii mijloacelor
băneşti conform facturilor după următoarea formula:
Durata unei rotaţii a CTS = soldurile medii ale DDTS x n ,
vânzările nete
unde: DDTS – datorii debitoare pe termen scurt; n –
numărul de zile într-o perioadă dată.
Folosind această formulă, primim următoarele rezultate:
pentru 2003 coeficientul dat constituie 26 zile, 2004 – 32 zile,
2005 – 82 zile, 2006 – 80 zile, 2007 – 77 zile.
Coeficienţii menţionaţi caracterizează capacitatea
întoarcerii datoriilor pe termen scurt în valoare bănească de la
debitori în timpul calculat. Însă menţionăm că acest coeficient
caracterizează perioada optimă de întoarcere, fără a atenţiona
nuanţele fiecărui contract încheiat cu partenerii care poate
prevedea şi alte perioade de achitare, perioada optimă folosită
de către producători, importatori, exportatori – 90 de zile in
cadrul cărora se includ indicatorii previzionaţi.
3. Viteza de rotaţie a stocurilor de mărfuri şi materiale
caracterizează capacitatea companiei de a-si gestiona
eficient stocurile sale, indică numărul necesar de zile
pentru comercializarea acestor stocuri, cu alte cuvinte,
indică la numărul necesar de zile pentru un circuit al

192
 stocurilor. Se determină, prin raportul dintre stocurile
medii de mărfuri si materiale (SMM), înmulţite la
numărul de zile într-o perioadă şi valoarea costului
vânzărilor în această perioadă:
Durata unei rotaţii a SMM = soldurile medii
ale SMM x n / costul vânzărilor
Conform analizei, datele constituie: pentru 2003 – 293 zile,
2004 – 111 zile, 2005 – 163 zile, 2006 – 197 zile, 2007 – 190 zile.
În ansamblu, cu cât este mai mică durata de rotaţie a
SMM, cu atât mai puţine mijloace ale întreprinderii sunt
mobilizate, prin urmare cu atât este mai stabilă situaţia
financiară a întreprinderii (când celelalte condiţii sunt egale).
Pentru evaluarea multilaterala a situaţiei decontărilor
întreprinderii, este necesară determinarea indicatorilor vitezei
de rotaţie a datoriei creditoare: pe termen scurt şi pe termen
lung şi compararea lor cu viteza de rotaţie a creanţelor. Însă
luând in vedere ca SRL „Iocam-Agro” are numai datorii
creditoare pe termen lung, ceea ce este frecvent pentru
întreprinderile agricole, vom calcula coeficientul unei rotaţii a
datoriilor creditoare pe termen lung (DCTL)
Durata unei rotaţii DCTL = soldurile medii
ale DCTL x n / vânzările nete
În calcul vom lua datoriile companiei pe termen lung la
credite bancare, după cum urmează: pentru 2003 – 0 zile
(compania nu avea credite); 2004 – 223 zile, 2005 – 125 zile,
2006 – 66 zile, 2007 – 32 zile.
Rezultatele obţinute demonstrează că odată cu schimbarea
structurii de folosire a activelor în SRL „Iocam-Agro”, în opinia
noastră se poate prognoza o îmbunătăţire a capacităţii
întreprinderii de a rambursa în timp scurt datoriile faţă de
creditori, ceea ce poate juca un rol important în vederea
constituirii istoriei creditoare pozitive şi menţinerea relaţiilor cu
instituţiile financiare pentru desfăşurarea activităţii de mai
193
departe. Coeficienţii prognozaţi ne prezintă maximumul de zile de
care are nevoie societatea pe acţiuni pentru a întoarce datoria faţă
de creditori. Actualmente, pe piaţa creditară sunt realizate diferite
programe de creditare atât de structurile financiare autohtone, cât
şi de cele străine, care prevăd sezonalitatea, factorii economici,
politici, naturali ce acţionează negativ sau pozitiv asupra obţinerii
rezultatelor economice finale scontate.
Indicatorii solvabilităţii (indicatorii de structură)
Convenţia ipotetică. La analiza situaţiei financiare a
întreprinderii în suma capitalului propriu nu se include
capitalul secundar. Capitalul secundar al intreprinderii constă
din diferenţa dintre reevaluarea activelor pe termen lung şi
subvenţiilor. Aceste articole nu exprimă interesele
proprietarilor întreprinderii şi în esenţa lor, nu constituie surse
ale mijloacelor proprii.
Coeficientul suficienţei capitalului (autonomiei
financiare) exprimă interesele proprietarilor întreprinderii. Se
determină ca raport dintre capitalul propriu şi toate activele:
C suficienţei capitalului = Capitalul propriu
Totalul activelor
Corespunzător în date faptice şi previziunea: pentru 2003 –
0,34, 2004 – 0,10, 2005 – 0,28, 2006 – 0,36, 2007 – 0,51.
Valoarea optimă este de 0.3-0.55, mărimea indicatorului
reprezentând o garanţie pentru atragerea surselor suplimentare
de finanţare. Este de dorit ca acest coeficient să fie menţinut la
un nivel suficient de înalt, deoarece în acest caz el reflectă
structura financiară stabilă a mijloacelor, care este preferabilă
pentru creditori. Aceasta constituie o protecţie contra
pierderilor în perioadele de recesiune şi o garanţie de obţinere a
creditelor. Conform indicatorului previzionat pentru anul 2007,
societatea pe acţiuni practic va achita creditul beneficiat în
2004 si va prezenta o situaţie financiară avantajoasă pentru
potenţialii creditori din exterior.

194
 Coeficientul leverage (de dependenţă faţă de capitalul de
împrumut sau de îndatorare) indică gradul de dependenţă a
întreprinderii de capitalul de împrumut:
C leverage = Capitalul de împrumut
Capitalul propriu
Conform analizei, coeficientul constituie: pentru 2003 –
0,66, 2004 – 0,90, 2005 – 0,72, 2006 – 0,64, 2007 – 0,49.
Nivelul înalt al coeficientului dat reflectă un pericol
potenţial de apariţie la întreprindere a deficitului mijloacelor
băneşti şi a dificultăţilor la contractarea noilor credite cu o rată
medie a pieţei. În rezultatele calculării şi prognozării efectuate,
putem constata un decalaj în anii 2003-2004, până la primirea
împrumutului în 2004. Luând în consideraţie creditul obţinut în
2004 şi previzionarea fluxurilor băneşti, conform unui grafic
stabilit de rambursare, repartizarea şi folosirea raţională a
mijloacelor împrumutate pe parcursul perioadei previzionale,
coeficienţii prognozaţi de autori se înscriu în mărimea optimală
care trebuie să fie în limitele 0,4 – 0,7.
Solvabilitatea întreprinderii
Următorii trei coeficienţi, care caracterizează solvabilitatea
întreprinderii, se calculează rezultând din următoarea supoziţie:
întreprinderea dispune de mijloace proprii; datorii pe termen lung
suficiente pentru crearea activelor pe termen lung şi pentru antrenarea
unei parţi a surselor pe termen lung la finanţarea activelor curente.
Coeficientul stabilităţii financiare indică ponderea în
costul total al bunurilor tuturor surselor de mijloace pe care
întreprinderea le poate utiliza în activitatea sa economica
curentă, fără a prejudicia creditorii. Se determină prin raportul
dintre resursele pe termen lung minus activele pe termen lung
(capitalul de circulaţie) şi toate activele întreprinderii:
C stabilităţii financiare = Resursele pe termen lung(cap.3+4) –
Totalul activelor
– Activele pe termen lung (cap.1)
Totalul activelor
195
 După cum urmează: pentru 2003 – 0,01, 2004 – 0,09, 2005 –
0,04, 2006 – 0,07, 2007 – 0,12. Valoarea indicatorilor previzionaţi
corespunde nivelului optim necesar pentru activitatea normala a
SRL „Iocam-Agro”, aflată in limitele 0,04 – 0,2.
Coeficientul de manevrare indică ce parte a resurselor pe
termen lung participă la finanţarea activelor curente.
C de manevrare = Resursele pe termen lung – Activele pe termen lung
Activele curente
Conform datelor analizei: pentru 2003 – 0,11, 2004 – 1,9,
2005 – 0,33, 2006 – 0,37, 2007 – 0,50. Valoarea optimala a
acestui indicator trebuie să se afle în limitele 0,1 – 0,5.
Coeficientul de participare indică gradul de participare a
resurselor pe termen lung la stocurile materiale şi cheltuieli
sau, cu alte cuvinte, partea resurselor pe termen lung investită
în activele cel mai puţin lichide ale întreprinderii:
C de participare = Resursele pe termen lung – Activele pe termen lung
Stocurile de mărfuri si materiale
Conform datelor analizei: pentru 2003 – 0,21, 2004 – 2,6,
2005 – 0,1, 2006 – 0,72, 2007 – 0,99.
Indicatorii profitabilităţii întreprinderii
În baza datelor din raportul privind rezultatele financiare
se calculează grupa indicatorilor profitabilităţii întreprinderii,
care caracterizează eficienţa utilizării mijloacelor consumate.
Există câteva grupe de indicatori ai profitabilităţii, una
dintre care este grupa coeficienţilor de profitabilitate a
producţiei vândute. Cel mai important indicator îl constituie
norma profitului la volumul vânzărilor – marja globală.
Marja globală reprezintă raportul dintre profitul perioadei
de raportare până la impozitare şi volumul vânzărilor nete:
C marjei globale = Profitul până la impozitare
Vânzările nete

196
 Corespunzător: 2003 – 0,41, 2004 – 0,24, 2005 – 0,42, 2006 –
0,48, 2007 – 0,39.
Marja netă reprezintă raportul dintre profitul net şi
volumul vânzărilor nete:
C marjei nete = Profitul net
Vânzările nete
Acest coeficient arată cât profit net revine la 1 leu de
producţie vândută: pentru 2003 – 0,15, 2004 – 0,06, 2005 –
0,20, 2006 – 0,26, 2007 – 0,20.
La creşterea profitului întreprinderii sunt antrenate atât
mijloacele proprii, cât şi mijloacele atrase din exterior, de aceea
este necesar să se înceapă analiza profitabilităţii cu calcularea
indicatorilor rentabilităţii întregului capital şi a propriului
capital.
Rentabilitatea întregului capital se calculează prin
împărţirea sumei medii anuale a valutei de bilanţ la valoarea
profitului până la impozitare. Acest indice este cel mai
generalizator indicator al eficientei utilizării mijloacelor. El
indică cât profit revine la 1 leu al mijloacelor consumate,
indiferent de sursa de formare a lor: pentru 2003 – 0,04, 2004
– 0,03, 2005 – 0,08, 2006 – 0,11, 2007 – 0,12,
C rentabilităţii general e
a întregului capital = Profitul până la impozitare
Suma medie anuală a activelor
Rentabilitatea capitalului propriu reprezintă cel mai mare
interes pentru investitorii şi proprietarii întreprinderii, indicând
nivelul rentabilităţii care revine la 1 leu din capitalul propriu.
C rentabilităţii capitalului propriu = Profitul net
Capitalul propriu
Rezultatele analizei: 2003 – 0,04, 2004 – 0,09,2005 – 0,19,
2006 – 0,22, 2007 – 0,18.

197
 Analiza gradului de utilizare de către întreprinderile
agricole a mijloacelor de împrumut sau a pârghiei financiare
permite să conchidem următoarele: în cazul finanţării prin
intermediul împrumuturilor, întreprinderile agricole pot
gestiona eficient activitatea lor, efectuând investiţii limitate.
Creditorii considera capitalul propriu al întreprinderii sau
mijloacele oferite de acţionari ca mijloc al rezervei de
securitate. Daca întreprinderea agricolă a contribuit doar cu o
mica parte la finanţarea generală, riscurile întreprinderii cad
preponderent pe creditorii ei. Coeficientul rentabilităţii
capitalului propriu creşte atunci când întreprinderea obţine
venituri suficiente de la investiţiile efectuate din contul
mijloacelor de împrumut (în cazul SRL „Iocam-Agro” – cele
existente) şi proprii sau, când se pune în mişcare mecanismul
pârghiei financiare.
Previziunea financiară efectuată ne-a permis să elucidăm
următoarele constatări:
- previziunea fluxurilor mijloacelor băneşti e necesar sa
fie efectuată in relaţie cu termenele de compensare a
proiectului creditat, considerând, ca mijloacele
creditare şi cele proprii in fiecare an prognozat vor fi
folosite pentru majorarea bazei materiale, care va
creşte în dinamica, micşorarea datoriei debitoare,
creşterea datoriilor pe termen scurt prin încheierea
contractelor de livrare a produselor chimice, minerale
etc., folosirea creditelor şi împrumuturilor pe termen
lung preconizate pentru agricultură etc.;
- în cazul insuficienţei intrărilor de mijloace băneşti
pentru serviciul datoriilor întreprinderii şi dezvoltarea
în continuare, e necesar să se identifice căile de
reducere a cheltuielilor, aplicarea în procesul de
producţie a tehnologiilor moderne sub aspectul
consumului de energie (în procesul de producere a
producţiei agricole), dezicerea de la producerea

198
 materiei prime agricole cu dezvoltarea permanentă a
lanţului valoric, realizarea activelor care nu aduc
venit, reducerea cheltuielilor administrative,
determinarea corectă a rotaţiei culturilor care
influenţează direct asupra volumului producţiei
elaborate şi activităţii viitoare a SRL „Iocam-Agro”,
organizarea procesului de muncă, determinat pe
fiecare unitate în parte etc.;
- analizând caile de reducere a cheltuielilor planificate
de întreprindere, trebuie să se corecteze previziunea
fluxurilor mijloacelor băneşti ale întreprinderii cu o
atenţie maximă, precum şi datoriile pe termen lung şi
pe termen scurt, capitalul propriu. Previzionarea
corectă a acestor indicatori va permite reducerea
pierderilor care sunt aferente acestui sector prin
micşorarea cheltuielilor şi repartizarea corectă in
procesul de activitate a companiei, folosirea cu
eficienţă a activelor nemateriale etc.
Previziunea calitativă şi argumentată a fluxurilor
mijloacelor băneşti ale întreprinderii permite determinarea
riscurilor investirii mijloacelor în întreprindere, folosirea
eficace a activelor şi posibilitatea reală de a obţine rezultatul
dorit şi o creştere stabilă în dinamică.

3.5. Îmbunătăţirea mediului de afaceri din Republica

Moldova în perspectiva aderării la Uniunea Europeană
Actualul anturaj mondial se caracterizează prin
spectaculoase transformări ale relaţiilor dintre state, prin
apariţia unor fenomene economice aparent contradictorii, cum
sunt globalizarea relaţiilor economice, internaţionalizarea
capitalurilor şi fluxurilor monetare şi informaţionale, dar şi
tendinţa de concentrare a economiei naţionale în centre
economice, monetare şi chiar zonale, aflate într-o competiţie
recunoscută, prin amplificarea fără precedent atât a rolului unor

199
structuri suprastatale în contextul politicii mondiale, politicii
monetare globale, politicii monetare economice zonale, cât şi a
importanţei unor structuri private în domeniile financiar şi
comercial.
În acest context, locul şi rolul economiei naţionale în
complexul economic mondial, precum şi stabilirea strategiilor
de dezvoltare sunt chestiuni ce ţin de o anumită orientare în
domeniul public sau economic.
Uniunea Europeană este o zonă economică, cunoscută sub
aspectul stabilităţii şi prosperităţii, în care rezultatele sunt
vizibile graţie faptului că este deschisă pentru orice stat
european şi dispusă să acorde susţinere financiară pentru
realizarea reformelor în statele ce vor adera le aceasta.
Uniunea Europeană este deschisă pentru orice stat
european, care manifestă voinţă politică şi doreşte să adere la
sistemul de valori propus, respectând principiile fundamentale
ale acesteia, cum ar fi democraţia, respectarea drepturilor şi
libertăţilor omului, statului de drept.
Extinderea Uniunii Europene spre Europa Centrală şi de
Sud-Est întâmpină, însă, anumite dificultăţi atât pentru statele
membre, cât şi pentru cele candidate, întrucât majoritatea
ţărilor se află în tranziţie de la economia centralizată la cea de
piaţă, în diferite stadii de realizare a reformelor şi stabilităţii
economice.
Succesul în desfăşurarea reformelor în ţara noastră
depinde, în mare măsură, de integrarea Republicii Moldova în
Uniunea Europeană, deoarece, odată cu liberalizarea activităţii
economice, se intensifică necesitatea în asigurarea securităţii
economice [ 28, pag.27].
Unul din elementele cele mai importante ale securităţii
economice a ţării îl constituie securitatea financiară, ce se
manifestă prin trei caracteristici:

200
 1. Posibilitatea ţării de a promova independent politica
financiar-economică în corespundere cu interesele
sale naţionale;
2. Stabilitatea dezvoltării financiar-economice a statului,
şi anume, a sistemelor bugetar-fiscal şi monetar;
3. Identificarea practicilor eficiente din alte ţări şi
elaborarea recomandărilor pentru Guvernul
Republicii Moldova privind politicile necesare pentru
realizarea unor schimbări în mediul de afaceri al
întreprinderilor mici din R. Moldova.
Pe parcursul ultimilor ani Republica Moldova s-a bucurat
de anumite succese în crearea unei imagini pozitive pe arena
internaţională, devenind membru al mai multor organisme şi
instituţii internaţionale, cum ar fi: Consiliul Europei,
Organizaţia Mondială a Comerţului, Organizaţia Mondială a
Vămilor, OSCE, Iniţiativa Central-Europeană, Iniţiativa de
Colaborare în Europa de Sud - Est, Pactul de stabilitate din
Europa de Sud - Est şi altele.
Astfel, în ultimii ani au fost depuse eforturi care confirmă
activismul RM în sfera relaţiilor externe şi cea a integrării
europene.
Republica Moldova, totuşi, nu utilizează la maximum
avantajele de care dispune în calitate de membru al
organismelor şi instituţiilor internaţionale. Spoirea activismului
în acest sens, ar contribui la accelerarea procesului de
reformare a economiei şi la integrarea mai rapidă a ţării în
structurile europene.
În calitate de membru al Pactului de Stabilitate, R.
Moldova şi-a asumat anumite obligaţii de implementare a
iniţiativelor Pactului şi de promovare a numeroaselor reforme
înaintate de acesta în sferele financiară, comercială, economică
etc.
Pentru a vedea care este situaţia actuală a întreprinderilor
micului business autohton, actual Uniunea Europeană a finanţat

201
un proiect implementat de Asociaţia OIKOS, care constă în
analiza comparativă a mediului de afaceri al IMM din Moldova
şi 5 ţări de referinţă (Bulgaria, Lituania, România, Slovacia,
Ucraina).
Republica Moldova este una dintre cele mai sărace ţări din
Europa. Ea este una dintre ţările care încă nu a reuşit să
recupereze PIB-ul/pe locuitor înainte de începutul recesiunii
economice din 1989. În pofida faptului că din 2000 economia
naţională atinge rate anuale de creştere economică mai mari de
5%, este discutabil a spune că aceasta este o premisă
importantă pentru o redresare economică reală. Este recunoscut
faptul că întreprinderile mici şi mijlocii sunt promotorii
creşterii economice pentru ţările în curs de dezvoltare. Această
concluzie este adevărată şi foarte importantă şi pentru
Republica Moldova.
Un impact semnificativ asupra dezvoltării întreprinderilor mici
îl are mediul de afaceri din ţară.
Ţinem să menţionăm prezenţa activă în Republica
Moldova a proiectelor internaţioanle: ale Uniunii Europene
„Dezvoltarea IMM în Moldova” şi USAID „BizPro-Moldova”,
destinate susţinerii sectorului privat.
În scopul susţinerii fermierilor privaţi şi antreprenorilor din
spaţiul rural, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare
participă la acordarea serviciilor financiare, prin intermediul
Proiectului Investiţii şi Servicii Rurale (RISP), Proiectului de
Finanţare Rurală şi Dezvoltare a Întreprinderilor Mici şi a
Corporaţiei de Finanţare Rurală.
Prin intermediul RISP, în perioada anului 2003, au fost
acordate împrumuturi pentru 255 de AEIC şi 155 de proiecte
pentru dezvoltarea micului business în spaţiul rural în valoare
de 128,8 mil. lei, iar prin intermediul Corporaţiei de Finanţare
Rurală , în aceeaşi perioadă a anului 2002, au fost acordate
împrumuturi Asociaţiilor de Economii şi Împrumut ale
Cetăţenilor în valoare de 56 mil. MDL, fermierilor privaţi şi

202
antreprenorilor rurali în valoare de 12 mil. MDL, în special
pentru procurarea maşinilor agricole, echipamentului de
procesare, mijloacelor de transport şi dezvoltarea vităritului.
Ministerul Economiei şi Comerţului în continuare
intenţionează să formeze condiţiile necesare pentru prosperarea
întreprinderilor micului business din agricultură prin intermediul
Proiectelor pentru dezvoltarea sectorului privat din contul
mijloacelor de asistenţă tehnică a ţărilor-donatoare şi a
organizaţiilor financiare internaţionale, în scopul concentrării
eforturilor asupra problemelor ce ţin de dezvoltarea întreprinderilor
micului business, strategii de fonduri, promovarea culturii
antreprenoriale.
O atenţie specială este acordată de organizaţiile donatoare
internaţionale (USAID, DFID, UE, MB etc.) încurajării
întreprinderilor mici locale pentru promovarea intereselor proprii şi
solicitarea suportului instituţiilor de stat în crearea mediului
favorabil de afaceri. Pentru a elabora noi soluţii şi abordări în acest
sens autoriităţile naţionale şi internaţionale necesită recomandări
privind practicile eficiente de dezvoltare a întreprinderilor mici. Pe
lângă susţinerea sub formă de consiliere şi constituire, asigurare de
informaţii şi cooperare, Agenţiile Naţionale pentru dezvoltarea
întreprinderilor mici în ţările de referinţă joacă rolul principal la
implementarea schemelor de sprijin financiar. Aceste instituţii
servesc ca intermediari între instituţiile financiare internaţionale,
guvernamentale şi băncile comerciale, pe de o parte, şi comunitatea
întreprinderilor mici pe de alta.
Toate programele internaţionale şi naţionale de finanţare
pot fi divizate în câteva compartimente specifice, fiecare având
scopul de a oferi soluţii de finanţare diferitelor categorii de
întreprinderi mici:
1. Fondurile „Seed Capital” au ca scop efectuarea
investiţiilor financiare pentru facilitatea creării noilor
companii sau firme active în domenii noi de afacere.

203
 2. Microîmprumuturile sunt menite să susţină
întreprinderile mici sau activităţile curente de afaceri ale
întreprinderii mici.
3. Programul de susţinere care asigură împrumuturi
mai mari întreprinderilor mici şi mijlocii (împrumuturi pe
termen scurt) sau împrumuturi pentru investiţii (în special,
împrumuturi pe termen lung).
4. Fondurile de Garantare a Creditelor.
5. Schemele de granturi.
Finanţarea întreprinderilor mici diferă de creditarea
firmelor mari. Această diferenţă este condiţionată de
necesităţile financiare deosebite ale întreprinderilor mici. Iată
de ce acordarea împrumuturilor întreprinderilor mici implică
următoarele caracteristici:
• Împrumuturi în mărime mică;
• Împrumuturi pe termen lung;
• Gajul acoperirii creditului trebuie să fie minim;
• Planuri de afaceri nesolide.
Din cauza acestor factori acordarea împrumuturilor
întreprinderilor mici este o acţiune costisitoare (costuri
operaţionale şi de monitorizare înalte) şi riscantă pentru bănci.
În ultimii 4-5 ani problema finanţării întreprinderilor mici este
discutată pe larg în cadrul diferitelor foruri internaţionale şi
este un subiect important în agenda organizaţiilor finanţatoare
internaţionale şi în programele de dezvoltare. Există două surse
importante de finanţare a întreprinderilor mici:
1. Băncile comerciale ca împrumutători /creditori
direcţi;
2. Organizaţiile financiare şi programe internaţionale ca
modalitate de finanţare indirectă.
Ceilalţi participanţi (nefinanciari) pe piaţa de finanţare
sunt: (I) fondurile de garantare şi (II) birourile de cercetare în
poziţia de facilitare a împrumuturilor şi cambiilor.

204
 Majoritatea întreprinderilor mici au nevoie de mijloace
financiare nesemnificative pentru a activa cu succes şi, de
aceea, problema constă nu în cantitatea finanţelor, ci în
uşurinţa de a le obţine (rata dobânzii scăzută, reţea largă de
instituţii de credit, perioada de creditare ) într-o perioadă
rezonabilă (complexitatea procedurilor de împrumut şi timpul
de care are nevoie banca pentru a acorda creditul).
Următorii indicatori utilizaţi pentru a descrie accesul la
finanţare în ţările de referinţă sunt:(I) mărimea împrumutului
creditului; (II) perioada de creditare; (III) rata dobânzii; (IV)
perioada de graţie; (V) numărul documentelor necesare; (VI)
mărimea gajului; (VII) timpul necesar pentru acordarea
împrumutului (de examinare a documentelor şi luare a
deciziei).
Se pune un accent deosebit pe indicatorii: perioada de
creditare, perioada de graţie, mărimea gajului, numărul şi
complexitatea documentelor necesare, pentru o analiză mai
amplă a accesului la finanţare în ţările de referinţă. Ceilalţi
indicatori sunt meniţi doar să explice mai bine procesul de
finanţare în aceste ţări ( anexele 36-41).
Mărimea împrumutului /creditului. Împrumuturile pot
fi grupate în 3 grupe distincte în funcţie de mărimea lor:
împrumuturi mici – 100-3000 dolari SUA, împrumuturi
medii – 3000-30000 dolari SUA şi împrumuturi mari – 3000-
125000 dolari SUA. Doar băncile din Moldova şi Ucraina
acordă împrumuturi microîntreprinderilor mici şi mijlocii.
Aceasta se datorează numărului mare de întreprinderi în
sectorul dat din aceste ţări. În celelalte 4 ţări de referinţă
(Bulgaria, Slovacia, Lituania, România) băncile comerciale
nu acordă împrumuturile mici. Acest fenomen poate fi
explicat prin puterea crescândă a întreprinderilor mici şi
ponderea mai mare a acestora în economia ţării şi prin
adaptarea sistemului naţional legislativ şi de reglementare la
cel european. Potrivit estimărilor băncilor naţionale, în toate

205
 ţările de referinţă, băncile comerciale acordă împrumuturi
întreprinderilor mici într-o proporţie foarte mică (5-8%) din
toate împrumuturile oferite. Iată de ce programele
internaţionale lansate în ceste ţări de organizaţiile
internaţionale de finanţare şi dezvoltare au un impact decisiv
asupra accesului întreprinderilor mici la finanţare.
Perioada creditului. Băncile lituaniene şi bulgare acordă
împrumuturi pe o perioadă de până la 7 ani, acesta fiind cel mai
bun indicator utilizat în ţările de referinţă. Băncile române
acordă împrumuturi pe o perioadă de cel puţin 6 ani. Acelaşi
indicator pentru celelalte trei ţări este de 5 ani. Este important
să menţionăm că programele băncilor locale şi comerciale
acordă împrumuturi (pe termen scurt) până la 12 luni şi
împrumuturi pentru investiţii (pe termen mediu şi lung) până la
5-7 ani.
Rata dobânzii. Acest indicator este mai important şi
influenţează mai direct procesul de luare a deciziei de către
întreprinderile mici. Cele mai mici rate ale dobânzilor sunt
practicate de băncile româneşti – 4,5-9%, cele mai mari – de
băncile din Moldova şi Ucraina. Băncile din Lituania, Slovacia
şi Bulgaria acordă împrumuturi la rate ce variază între 6 şi 11
%. Aceste date oferă o imagine a sistemelor bancare în ţările
analizate – începând cu sectorul bancar precar din R. Moldova
şi Ucraina, continuând cu băncile prospere din Bulgaria,
Lituania, Slovacia şi terminând cu băncile puternice din
România.
Perioada de graţie. Acesta este un indicator important,
analizat împreună cu rata dobânzii şi perioada de creditare. În
majoritatea ţărilor de referinţă mărimea acestuia variază între 6
şi 12 luni, deşi în Ungaria şi Lituania unele bănci acordă
împrumuturi cu o perioadă de graţie de 24 luni. În toate
cazurile numai întreprinderile mici, care obţin împrumuturi pe
termen lung, beneficiază de perioada de graţie.

206
 Numărul de documente necesare. Acest indicator este
identic în toate ţările, adică documentaţia necesară la procedura
de solicitare a creditelor este standard şi obligatorie pentru toţi.
Băncile din Moldova şi Ucraina solicită documente
suplimentare, care dovedesc solvabilitatea clientului. Deci
numărul de documente necesare în ultimele două ţări variază
între 14-16 – în Ucraina şi 14-21 – în Moldova. Băncile din
celelalte 4 ţări au reuşit să reducă setul de documente la 6. Mai
mult ca atât, câteva bănci din Bulgaria şi România, în special
cele care creditează întreprinderile mici, nu solicită planuri de
afaceri sau alte documente conexe în scopul facilitării accesului
întreprinderilor mici la împrumuturi. Unica cerinţă constituie
rapoartele financiare ale întreprinderii din ultimul an şi
documente de constituire.
Mărimea gajului. Majoritatea întreprinderilor mici, în
special cele micro-, nu dispun de imobil sau de echipament
scump care ar servi ca gaj. Iată de ce rolul fondurilor de
garantare şi a programelor guvernamentale de garanţie este
decisiv pentru accesul întreprinderilor mici la finanţare. Totuşi,
mărimea medie a gajului solicitat de băncile comerciale din
ţările de referinţă variază în jurul la 120%, ceea ce este
valoarea cea mai mică dintre toate ţările, la 130-145% - în
Bulgaria, pondere ce este cu mult mai scăzută decât cu 2-3 ani
în urmă, când mărimea gajului solicitat de bănci era de 200-
300%, şi la 200% în Ucraina.
Timpul necesar pentru acordarea împrumutului. Ţările
în care acest indicator este cel mai bun sunt: Bulgaria, cu 5 zile
(pentru micro-credite), până la 20 zile (pentru împrumuturi
mari), România cu aproape 10 zile. În partea opusă a
performanţei indicatorului se află Moldova, cu 15-17 zile în
medie şi Ucraina, cu 32 zile în medie, până la 52 zile pentru
credite mari.
Conform indicatorilor de mai sus România şi Bulgaria
prezintă cele mai bune practici în ceea ce priveşte accesul

207
întreprinderilor mici la finanţare (Anexa 40). Îndeosebi, trebuie
menţionată România datorită dezvoltării şi implementării unui
număr de recomandări privind crearea noilor instrumente
financiare şi instituţii de sprijin, precum:
- fondul de garantare;
- fondul de seed capital;
- fondul de risc;
- biroul de credite.
În Republica Moldova s-a realizat un proces semnificativ
în ceea ce priveşte accesul întreprinderilor mici la finanţare. Cu
susţinerea organizaţiilor donatoare internaţionale, băncile şi
instituţiile de microfinanţare din Moldova, create recent, şi-au
sporit capacitatea de creditare şi în prezent implementează
instrumente de finanţare noi şi variate care, de rând cu actele
legislative şi normative ce reglementează activitatea noilor
instituţii de finanţare, au contribuit considerabil la facilitatea
accesului întreprinderilor mici la finanţare.
Oricum, spaţiul pentru îmbunătăţiri în acest domeniu nu s-
a epuizat. Prin urmare, problemele legate de finanţarea
întreprinderilor mici pot fi grupate astfel: (I) lipsa cadrului de
reglementare pentru fondul „seed capital”, fondul naţional de
garantare şi biroul de creditare; (II) deficienţele în prezentele
acte legislative şi normative care reglementează noile
instrumente financiare; (III) lipsa cooperării necesare dintre
instituţiile financiare.
În urma acestei investigaţii se pot face următoarele
recomandări:
1. Implementarea noilor instrumente financiare – Fondul
de Garantare, Fondul „Seed Capital” şi Fondul de Risc
Instituţiile bancare şi financiare din R. Moldova sunt
orientate rar către întreprinderile mici din agricultură din cauza
atitudinii rezervate a băncilor privind acordarea lor a
împrumuturilor. Necesitatea de a diversifica instrumentele
financiare şi a spori credibilitatea băncilor în sectorul micului

208
business poate fi satisfăcută cu ajutorul a diferite instrumente
/măsuri de garantare şi acoperire a riscurilor de creditare şi prin
crearea fondurilor seed capital şi de garantare.
USAID şi IFC au implementat două programe, orientate
spre garantarea riscurilor bancare legate de finanţarea
întreprinderi mici care au finalizat în 2005. Oricum, crearea
Fondului Naţional de Garantare este de importanţă majoră.
Fondul de garantare are scopul de a acoperi riscurile bancare
referitoare la finanţarea întreprinderi mici şi îmbunătăţirea
accesului acestora la finanţare. Fondul de Garantare a fost creat
prin eforturile comune ale actorilor pieţei financiare,
donatorilor locali şi internaţionali. La începutul lui septembrie
2005, a fost organizată o masă rotundă de către Ministrul
Economiei în scopul creării Fondului Naţional de Garantare.
La sfârşitul lui septembrie 2004 DFID a confirmat
angajamentul (printr-o contribuţie financiară ) de a participa la
crearea Fondului Naţional de Garantare. Zece bănci comerciale
şi-au confirmat şi ele angajamentul de participare.
Pentru întreprinderile investiţionale şi tehnologice este
necesară crearea fondului de risc în scopul elaborării analizei
de afaceri şi planului de activitate. Finanţarea riscului nu este
activă pentru băncile comerciale, dar în cooperare cu surse de
cofinanţare (donatori internaţionali, fonduri de garantare) poate
deveni o măsură forte pentru susţinerea întreprinderilor
începătoare în domeniile inovaţionale şi tehnologiilor
informaţionale.
2. Crearea Biroului de Credite
Motivele accesului redus la finanţare, invocate de către
întreprinzătorii mici şi mijlocii sunt procedurile complexe la
solicitarea creditelor şi perioadă îndelungată de examinare a
respectivelor solicitări de către bănci.
Pe de altă parte, reprezentaţii băncilor spun că această stare
de lucruri este condiţionată de riscurile legate de împrumuturile
acordate întreprinderilor mici. Scopul Biroului de Credite este

209
de a reduce timpul necesar examinării documentaţiei de
creditare, care va duce la costuri de tranzacţie scăzute pentru
bănci şi solicitanţii de împrumuturi.
3. Îmbunătăţirea cadrului de reglementare pentru
activitatea de leasing
Legea privind activitatea de leasing a fost aprobată de
Parlament la 5 februarie 1996, însă aceasta stipulează numai
aspectele contractuale ale leasingului şi nu defineşte statutul
instituţiilor de leasing, care joacă un rol important în finanţarea
întreprinderilor mici. Pe de altă parte, aceeaşi Lege susţine că
„mijloacele de transport, utilajele, sistemele tehnologice şi
echipamentele pot fi supuse leasingului”, adică capitalul fix,
fără bunurile imobiliare, care, are o mare importanţă pentru
întreprinderile mici industriale.
În ţările de referinţă cu cele mai bune practici, leasingul este
o sursă importantă de finanţare a necesităţilor întreprinderilor
mici, în special a celor de invenţie, punând accent pe cele din
domeniul agriculturii şi prelucrării alimentare.
În prezent, la început de secol, când ordinea mondială se
concentrează în jurul unor centre de putere, este evident că
Republica Moldova nu poate rămânea în afara acestor
comunităţi. Indiscutabil că pe continentul european o astfel de
putere este Uniunea Europeană, a cărei importanţă politică şi
economică este în continuă creştere.
Integrarea europeană a R. Moldova nu constituie un scop
în sine, ci corespunde aspiraţiilor poporului, fiind un factor
important al consolidării societăţii noastre. După proclamarea
Independenţei, la 27 august 1991, Moldova a pornit pe calea
reformelor, care este dificilă şi anevoioasă, însă inevitabilă în
etapa actuală de dezvoltare a economiei. Pe parcursul
promovării reformelor, organele de resort ale republicii depun
eforturi susţinute pentru accelerarea transformărilor social-
economice din ţară şi integrarea economică cu ţările avansate.

210
 Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană va
permite stabilirea unui climat transparent şi calitativ nou al
relaţiilor economice cu toate statele membre oferind şi o siguranţă
suplimentară investitorilor străini, în privinţa unui cadru
reglementat şi a unui regim comercial stabil.
Exportul prezintă unul din indicatorii de baza ai viabilităţii
economiei, de aceea promovarea exportului rămâne un imperativ
continuu al activităţii Guvernului, fapt care ar putea genera o
relansarea economiei şi ameliorarea stării sociale. Astfel, unul din
principalele obiective în contextul promovării exporturilor
moldoveneşti pe alte pieţe reprezintă majorarea contribuţiei
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii în volumul total al
acestora. Guvernul Republicii Moldova percepe contribuţia
substanţială pe care sectorul ÎMM o poate aduce preponderent la
stimularea creşterii exporturilor, cu atât mai mult că actualmente
întreprinderile micului business reprezintă circa 92% din totalul
întreprinderilor din Republica Moldova.
Condiţia fundamentală a integrării Republicii Moldova în
Uniunea Europeană o constituie realizarea obiectivelor esenţiale
ale tranziţiei la economia de piaţă, ale stabilităţii economice şi, în
mod deosebit, creşterea producţiei, astfel, încât produsele noastre
să devină competitive la nivelul ţărilor avansate. Pentru R.
Moldova, trecerea la economia concurenţială de piaţă constituie
premisa esenţială a revitalizării activităţii economice şi ameliorării
condiţiilor de viaţă ale populaţiei.
După declararea independenţei, Republica Moldova şi-a
propus ca obiectiv primordial dezvoltarea pieţei – principalul
factor al macroeconomiei. Actualul proces de includere în
circuitul economic internaţional poate fi considerat ca următoarea
etapă a dezvoltării economice a ţării.
În prezent, procesul de încadrare a Moldovei în circuitul
economic mondial se manifestă prin existenţa unor orientări
noi atât în ceea ace priveşte înţelegerea raportului dintre
naţional şi internaţional, cât şi a raportului dintre economic şi

211
politic. Nu trebuie să uităm, că exportul este unul din
indicatorii de baza ai viabilităţii economiei. Deci, pornind de la
acest fapt, scopul principal şi continuu al activităţii Guvernului
trebuie să-l constituie promovarea exportului prin găsirea de
noi pieţe şi extinderea celor existente. Pentru R. Moldova acest
lucru este destul de important, deoarece ea, în mare măsură,
rămâne dependentă de piaţa de est. Astfel, pentru Republica
Moldova integrarea în rândul ţărilor europene reprezintă un
factor important de redresare a economiei naţionale şi ridicare a
bunăstării populaţiei.
Pentru Moldova, avantajele racordării legislaţiei la
standardele europene sunt evidente. La o eventuală integrare,
va intra în vigoare principiul recunoaşterii reciproce, iar
procedurile armonizate administrativ vor permite agenţilor
economici autohtoni să economisească timpul şi banii, ca
urmare a simplificării şi anulării taxelor şi formalităţilor
vamale, a suprimării formaţiunilor necesare pentru plasarea
unui produs pe piaţă în baza unei singure autoriizaţii, emisă de
o comisie naţională specială. Armonizarea regulilor fiscale va
permite prevenirea distorsiunilor, inegalităţilor şi inechităţilor
create artificial, instituite pentru a proteja firmele europene de
concurenţa străină.
În prezent, Uniunea Europeană este o forţă de stabilitate în
lume, a cărei realizare majoră este crearea unei pieţe unice, care a
dus prosperitate ţărilor membre şi cetăţenilor lor, fapt ce a permis
Europei să devină o forţă economică într-o lume a globalizării şi
concurenţei crescânde dintre marile state. Perspectiva aderării
Republicii Moldova la Uniunea Europeană înseamnă plasarea pe
o cale ireversibilă a reformelor economice şi democratice, care a
început în ţara noastră în 1991.
În contextul integrării R. Moldova în UE întreprinderile
micului business vor avea următoarele avantaje:
respecializarea direcţiilor de activitate în baza
standardelor şi concurenţei europene;

212
 obţinerea unor valori adăugate sporite şi în creştere ce
vor acoperi, în mare măsură, necesarul de capital;
atragerea în afaceri a capitalului străin avansat;
reducerea şomajului şi a numărului celora care
părăsesc ţara. Revenirea acasă a multor din cei
plecaţi, deoarece vor fi create noi locuri de muncă,
bine plătite şi cu siguranţă mai mare;
sporirea în continuare a nivelului de trai al întregii
populaţii, inclusiv a celei băştinaşe de la sate;
majorarea ciclului de viaţă al întreprinderilor micului
business;
ajutorul substanţial din partea UE pentru depăşirea
consecinţelor generate de calamităţile naturale.

3.6. Politicile de finanţare a întreprinderilor micului

business din agricultură în contextul integrării în Uniunea
Europeană
Promovarea dezvoltării sectorului micului business din
agricultură în contextul politicii de integrare a R. Moldova în
Uniunea Europeană este prezentată din perspectiva
următoarelor direcţii:
• cadrul instituţional;
• direcţiile de acţiune ale Guvernului României în
perioada 2001-2004, care să vină în întâmpinarea
nevoilor în plan intern, dar şi să permită, în
perspectivă, armonizarea, în perspectivă, cu spaţiul
comunitar;
• revizuirea facilităţilor acordate în plan fiscal;
• îmbunătăţirea accesului micului business din
agricultură la sursele de finanţare.
Procesul de finanţare a acestui sector din surse externe,
deşi marcat de dificultăţi, prezintă un rol pozitiv mai amplu
decât atragerea de resurse financiare, fiind un factor de

213
influenţă în procesele specifice de dezvoltare a micului
business din agricultură, prin:
o asigurarea unui transfer de instrumente şi proceduri
de lucru verificate într-un mediu concurenţial
consacrat;
o încurajarea performanţei şi competitivităţii, deoarece,
în general, proiectele propuse spre finanţare sunt
acceptate pe baza indicatorilor de performanţă şi
condiţionat şi de prezenţa unui anumit raport între
resursele proprii mobilizate şi resursele ce urmează a
fi obţinute. În susţinerea sectorului micului business
guvernul a elaborat o strategie – „ Strategia de
susţinere a dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii
pentru anii 2006-2008” (în continuare – Strategia),
care reprezintă cadrul politic de bază pe termen mediu
privind dezvoltarea durabilă a întreprinderilor mici şi
mijlocii din Moldova. Acest document dă posibilitate
de a elabora şi implementa programe şi planuri de
acţiuni ale ministerelor, altor autorităţi administrative
centrale, autorităţilor administraţiei publice locale,
precum şi a proiectelor de asistenţă tehnică ale
donatorilor străini, destinate creării condiţiilor
necesare dezvoltării businessului mic şi mijlociu.
Strategia dată determină direcţiile strategice de activitate şi
acţiunile din cadrul acestora, care vor fi implementate de către
Guvern, în scopul facilitării procesului de dezvoltare a
întreprinderilor mici şi mijlocii. În procesul de elaborare a
strategiei au fost în considerare următoarele:
• rezultatele şi impactul implementării Programului de
stat de susţinere a micului bisiness pentru perioada
2002-2005, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
850 din 27 iunie 2003;
• priorităţile şi obiectivele Strategiei de Creştere
Economică şi Reducere a Sărăciei (2004-2006);

214
 • principiile şi scopurile stipulate în Carta Europeană
pentru întreprinderile Mici, precum şi experienţa
internaţională privind susţinerea şi dezvoltarea
întreprinderilor mici;
• proprietăţile definite în Acordul de Parteneriat şi
Cooperare dintre Republica Moldova şi Uniunea
Europeană şi Planul de Acţiuni Republica Moldova –
Uniunea Europeană;
• analize barierelor şi obstacolelor existente în
dezvoltarea micului business efectuate de către
Guvern, comunitatea donatorilor şi analiştilor
independenţi;
• rezultatele consultaţiilor cu reprezentanţii sectorului
privat.
Drept scop a acestei strategii este crearea condiţiilor
prielnice de dezvoltare a sectorului businessului mic şi mijlociu
prin abordarea şi soluţionarea problemelor nominalizate.
(anexa 65).
Pentru perioada următoare, în scopul sporirii volumului,
dar şi a eficienţei utilizării fondurilor destinate dezvoltării
sectorului privat, se impun următoarele măsuri:
• sporirea competenţelor ministerului de profil, pentru a
asigura interfaţa în materie între Guvernul R.
Moldova şi instituţiile internaţionale precum şi cu
instituţiile naţionale de profil;
• constituirea în teritoriu a structurilor ministerului de
profil şi a fondurilor de garantare create cu fonduri de
la bugetul de stat, ceea ce va putea conduce atât la o
apropiere de problemele sectorului, dar şi la
asigurarea descentralizării;
• elaborarea unei proceduri - impusă chiar pe plan
legislativ – care să reglementeze colaborarea dintre
instituţiile implicate la nivel naţional şi teritorial.

215
 • elaborarea de proceduri de monitorizare la nivel
teritorial şi naţional a volumului fondurilor utilizate şi
a efectelor, în special în ceea ce priveşte facilităţile
fiscale acordate de stat;
• aplicarea unor proceduri care să asigure transparenţa
procesului de selecţie a proiectelor beneficiare şi
accesul larg la informaţie al agenţilor micului
business din agricultură;
• elaborarea de scheme de finanţare diferenţiate în
raport cu domeniul de activitate al solicitantului, cît şi
cu tipul de întreprindere;
• asigurarea unei monitorizări competente care să
prevină, să îngusteze şi să sancţioneze actele şi faptele
ilegale în derularea fondurilor, indiferent de
persoanele implicate.
În plan european, ca recunoaştere a rolului micului
business din agricultură şi, în special, a întreprinderilor mici
agricole, ca principale promotoare ale inovaţiei şi ocupării
forţei de muncă, precum şi a integrării europene sociale şi
locale, este necesar de identificat câteva direcţii de activitate:
educaţia şi instruirea întreprinzătorilor;
iniţierea mai puţin costisitoare şi rapidă a afacerilor;
legislaţie şi reglementării mai bune;
asigurarea calificării necesare;
îmbunătăţirea accesului on-line;
extinderea pe multiple pieţe;
aspecte financiare şi fiscale;
consolidarea capacităţii tehnologice;
reprezentarea mai puternică şi eficientă a intereselor
acestor întreprinderi şi la nivelul Uniunii Europene.
Întreprinderile mici sunt considerate principalele
promotoare ale inovaţiei şi ocupării forţei de muncă, precum şi
ale integrării europene sociale şi locale, de aici decurgând

216
necesitatea de a crea un mediu optim pentru aceste firme,
precum şi pentru iniţiativele antreprenoriale.
Finanţarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii din
agricultură se bazează, ca surse, pe o componentă internă, dar
şi pe o componentă externă. Resursele proprii ale acestora,
orientate spre dezvoltarea acestui sector, pot şi trebuie
antrenate într-un proces de multiplicare prin aprobarea de
proceduri, în special de natură fiscală - care să stimuleze
reinvestirea profitului şi atragerea de noi resurse de la acţionari
şi asociaţi.
Participarea instituţiilor publice la acest proces este cerută
de particularităţile dezvoltării acestui sector în economiile în
tranziţie şi corespunde orientărilor şi practicilor în domeniu
promovate de Uniunea Europeană.
Procesul de finanţare a dezvoltării sectorului întreprinderilor
mici şi mijlocii în R. Moldova a cunoscut numeroase
discontinuităţi ca o consecinţă, atât a ezitărilor şi erorilor în
politica de reformă, cât şi a precarităţii resurselor care să poată fi
orientate în acest scop. Aspectele negative au fost potenţate de
imaturitatea şi instabilitatea cadrului instituţional care nu a permis
consolidarea unor proceduri şi instrumente care să permită
adaptarea şi consolidarea practicilor în materie utilizate de
Uniunea Europeană, precum şi atragerea unor fonduri externe
mai mari.
Componenta externă a finanţării micului business din
agricultură se asigură, în principal, prin programe de creditare
şi programe nerambursabile.
Derularea acestor programe în care sunt implicate instituţii
reprezentând donatorii de fonduri şi instituţii româneşti prin
care se asigură funcţionarea acestor programe în R. Moldova
are efecte benefice şi în plan instituţional, asupra entităţilor
implicate, prin adoptarea unor proceduri de lucru verificate
într-un mediu concurenţial consacrat.

217
 Finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii pe seama
resurselor externe este un factor care să încurajeze performanţa
şi competitivitatea, deoarece, în principal, proiectele sunt
acceptate pe baza indicatorilor de performanţă a solicitanţilor
şi condiţionat şi de prezenţa unui anumit raport între resursele
proprii mobilizate şi resursele ce pot fi obţinute prin programul
de creditare respectiv.
Asigurarea continuităţii pentru întreprinderile micului
business din agricultură înseamnă adesea promovarea
schimbării. Acest lucru este foarte adevărat pentru politica
agricolă comună (PAC) din Uniunea Europeană.
Reformele propuse de Agenda 2000 a Comisiei Europene
arată cum poate fi pus în practică un model viabil pentru
agricultura europeană. Reducerea preţurilor administrate şi
creşterea plăţilor directe vor fi în beneficiul fermierului
european prin stimularea consumului pe pieţele europene
stagnante, creând oportunităţi pentru concurenţa de pe pieţele
internaţionale ce se anunţă promiţătoare, fără a mai apela la
subvenţii pentru export. Politica de dezvoltare rurală, care
constituie al doilea stâlp de temelie al PAC, contribuie la
remunerarea directă a fermierilor pentru serviciile pe care ei le
furnizează societăţii, precum protecţia mediului şi
patrimoniului rural care, de asemenea, constituie o importantă
sursă pentru noi locuri de muncă şi cultura regională.
Comunitatea fermierilor joacă un rol important în secolul
XXI. Numai fermierii pot furniza consumatorilor alimente care
să corespundă exigenţelor înalte referitoare la calitatea şi
securitatea alimentelor conform standardelor ecologice.
Statele fondatoare ale Comunităţii Economice Europene au
fost de acord ca agricultura să fie inclusă în piaţa comună.
Pentru aceasta era nevoie de o politică agricolă comună care să
armonizeze diferitele mecanisme naţionale de sprijin şi să
stabilească nişte bariere vamale comune pentru bunurile venind

218
din ţările nemembre. PAC a fost una din primele politici
adoptate la nivel comunitar.
La baza politicii agricole comune stau trei principii
fundamentale:
a) crearea şi menţinerea unei singure pieţe şi a unor
preţuri comune (o singura piaţă în care produsele
agricole circulă liber);
b) respectul noţiunii de preferinţă comunitară (în
comerţul agricol se manifestă preferinţa pentru
mărfurile produse în interiorul Comunităţii,
cumpărătorii de produse necomunitare trebuie să
plătească un supracost);
c) solidaritatea financiară (statele membre participă
împreună la constituirea resurselor şi beneficiază de
finanţarea cheltuielilor legate de PAC).
Comisia Europeană îşi stabileşte strategia de abordare a
celor mai importante aspecte legate de negocierile de extindere
referitoare la agricultură: plăţi directe acordate producătorilor
agricoli şi nivelul cotelor de producţie pentru ţările candidate,
odată ce au aderat la UE în 2004. În scopul facilitării
problemelor legate de tranziţie în mediul rural şi al încurajării
restructurării necesare a sectorului agricol al noilor state
membre, Comisia propune majorarea suportului financiar prin
intermediul unei politici perfecţionate de dezvoltare rurală.
Datorită faptului că introducerea imediată a 100% ale plăţilor
directe ar îngheţa structurile existente şi ar frâna modernizarea,
Comisia a favorizat o introducere gradată a plăţilor directe pe o
perioadă de tranziţie de zece ani: pentru anii 2004, 2005, 2006
acordarea de plăţi directe în proporţie de 25, 30 şi 35%,
atingând nivelul de 100% în 2013. Conform propunerii, acest
ajutor va putea fi suplimentat cu fonduri naţionale. Noile state
membre vor avea acces imediat şi complet la acţiunile de piaţă
ale Politicii Comune de Agricultură, cum ar fi intervenţia
asupra cerealelor. În scopul asigurării simplităţii şi unui control

219
adecvat, chiar din prima zi Comisia a propus un sistem opţional
simplificat de plăţi directe pentru primii trei ani, cu
posibilitatea de prelungire pentru încă doi ani. În conformitate
cu această propunere, ajutoarele directe vor putea fi
suplimentate cu fonduri naţionale. Noile state membre vor avea
la dispoziţie opţiunea de a acorda plăţi directe sub forma unei
plăţi calculate independent de producţie, acordate în funcţie de
numărul de hectare.
Pentru 2004, n-au fost prevăzute în bugetul Uniunii
Europene nici un fel de plăţi directe. Acestea au fost achitate de
către statele membre pe parcursul anului, dar au fost
rambursate de la bugetul Uniunii Europene în 2005. Măsurile
eligibile de dezvoltare rurală, finanţate de Uniunea Europeană
în proporţie de maximum 80%, sunt:
- pensionarea timpurie a agricultorilor;
- ajutoare destinate zonelor defavorizate sau zonelor în
care există restricţii de mediu;
- programe de agricultură ecologică;
- împădurirea terenurilor agricole;
- măsuri specifice destinate producătorilor agricoli
individuali;
- înfiinţarea grupurilor de producători;
- asistenţă tehnică.
Extinderea Uniunii Europene de la 1 mai 2004 a
determinat o schimbare istorică pentru Comunitate în termeni
politici, geografici şi economici, consolidând în continuare
interdependenţa politică şi economică dintre UE şi Moldova.
Extinderea oferă ambelor oportunitatea de a dezvolta o relaţie
de continuă apropiere, mergând dincolo de cooperare, de a
implica într-o măsură semnificativă integrarea economică şi de
a aprofunda cooperarea politică. Republica Moldova este
determinată să utilizeze această ocazie pentru a-şi consolida
relaţiile şi a promova stabilitatea, securitatea şi bunăstarea.
Abordarea este fundamentată de parteneriat, proprietate

220
comună şi diferenţiere. Ea va contribui la dezvoltarea în
continuare a parteneriatului nostru strategic. Politica Europeană
de Vecinătate a Uniunii Europene stabileşte obiective
principiale bazate pe angajamente şi valori comune în
implementarea efectivă a reformelor politice, economice şi
instituţionale.
Cadrul juridic bilateral dintre Republica Moldova şi Uniunea
Europeană se bazează, preponderent, pe Acordul de Parteneriat şi
Cooperare şi Planul de acţiuni UE - Republica Moldova, semnat
la Bruxelles la începutul anului 2005, care prevăd un şir de acţiuni
şi măsuri necesare a fi realizate de Republica Moldova pentru
asigurarea trecerii la o etapă mai avansată de colaborare. Aceste
măsuri prevăd reformarea cadrului legislativ şi instituţional în
vederea conformării Republicii Moldova la valorile europene, şi
nu în ultimul moment obţinerea preferinţelor comerciale în
relaţiile cu UE la toate produsele cu unele excepţii pentru
produsele sensibile, care fac obiectul unor reglementări separate
(de exemplu băuturile alcoolice, produsele din tutun, produsele
siderurgice, etc.).
Planul de Acţiuni UE-R.M. este un document politic care
stabileşte obiectivele strategice ale cooperării dintre Moldova
şi UE. Cadrul temporar de aplicare a Planului de Acţiuni este
de 3 ani. Implementarea va contribui la realizarea prevederilor
Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC) şi va încuraja şi
susţine obiectivul R. Moldovei vizând integrarea de mai
departe în structurile economice şi sociale europene.
Implementarea Planul de Acţiuni va avansa semnificativ
ajustarea legislaţiei, normelor şi standardelor Moldovei la cele
ale Uniunii Europene. În acest context, Planul de Acţiuni va
construi o bază solidă pentru integrarea economică, bazată pe
adoptarea şi implementarea regulilor şi reglementărilor
economice şi comerciale potenţiale pentru ca să sporească
comerţul, investiţiile şi creşterea. Mai mult ca atât, el va ajuta
la elaborarea şi implementarea politicilor şi măsurilor vizând

221
promovarea creşterii economice şi coeziunii sociale, eradicarea
sărăciei şi protejarea mediului, contribuind astfel la obiectivul
pe termen lung al dezvoltării durabile.
Moldova şi UE cooperează intensiv în vederea
implementării Planului de Acţiuni. Uniunea Europeană
recunoaşte aspiraţiile europene ale Republicii Moldovei şi
„Concepţia de integrare a Moldovei în UE”. Pentru viitorul
apropiat APC rămâne a fi baza valabilă pentru cooperarea
dintre UE şi R. Moldova.
Odată cu implementarea acestui plan, pentru RM se
deschid noi perspective de parteneriat, şi anume:
• Perspectiva avansării dincolo de cooperare spre un grad
semnificativ de integrare, inclusiv prin accesul pe piaţa internă
a UE şi posibilitatea de a participa progresiv la aspectele-cheie
ale politicilor şi programelor acesteia;
• Oportunitatea pentru convergenţa legislaţiei economice,
deschiderea reciprocă a economiilor şi reducerea continuă a
barierelor din calea comerţului, ceea ce va stimula investiţiile şi
creşterea economică;
• Sprijinul financiar sporit: asistenţa financiară a UE
Moldovei va fi disponibilă pentru a susţine acţiunile
identificate în documentul nominalizat;
• Aprofundarea comerţului şi relaţiilor economice.
- Asigurarea implementării recomandărilor Fondului
Monetar Internaţional (FMI) şi Programului de
Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP) .
- Optimizarea unui cadru reglementar de supraveghere
pentru pieţele financiare echivalent cu cel existent în
UE;
- Instituirea şi instruirea personalului autoriităţilor de
supraveghere în sectorul financiar;
- Dezvoltarea pieţei asigurărilor etc.

222
 CONCLUZII

În baza investigaţiilor efectuate concluzionăm că:

1. Mecanismul de finanţare este parte componentă a
mecanismului financiar al întreprinderii, destinat constituirii
resurselor financiare a acesteia. În baza cercetărilor efectuate
de către autori, se propune şi o viziune asupra definiţiei
mecanismului de finanţare, prin care se subînţelege totalitatea
pârghiilor financiare de asigurare sistemică a activităţii
întreprinderilor cu diferite forme organizatorico-juridice cu
resurse financiare întru realizarea scopurilor scontate.
2. Legislaţia Republicii Moldova stabileşte că agenţi ai micului
business se consideră microîntreprinderile şi întreprinderile mici
(ce se încadrează în următoarele limite: până la 50 de angajaţi şi
venituri din vânzări ce nu depăşesc 10 milioane lei), noţiunea de
întreprindere mijlocie în prezent nefiind reglementată. După
părerea noastră, în categoria întreprinderilor mijlocii pot fi
repartizate întreprinderile al căror număr mediu de salariaţi este
cuprins între 51 şi 249 de salariaţi, iar suma anuală a venitului
din vânzări nu va depăşi 100 milioane lei.
3. Întreprinderile micului business din agricultură reprezintă
un important sistem economic multilateral. Studiul
comparativ al stării financiare a acestor întreprinderi a
evidenţiat importante deosebiri în comparaţie cu sectorul
real al economiei Republicii Moldova. Prin urmare, micul
business fiind un element integrat în economia naţională,
este, totuşi, un element specific, cu orientare economico-
socială, care necesită în condiţiile date un studiu special în
ceea ce priveşte perfecţionarea mecanismului de finanţare a
acestui sector.
4. Rezultatele analizei structurii pasivelor întreprinderilor
micului business din agricultură şi ale sectorului real al
economiei naţionale diferă esenţial. Sursele de finanţare
utilizate în activitatea întreprinderilor micului business sunt

223
 predominate de capitalul propriu şi mai puţin de capitalul
împrumutat.
5. Sintetizând criteriile calitative şi cantitative de
sistematizare a întreprinderilor la categoria micului
business s-a constatat, că noţiunea de „micul business” nu
se defineşte numai în baza parametrilor cantitativi (numărul
de angajaţi, costul activelor, vânzări nete, profit, etc.), dar
şi din unii parametri calitativi de bază (independenţa
juridică, autonomia financiară libertatea managerială în
luarea deciziilor, prezenţa concurenţei pe piaţă etc.).
6. În prezent, aportul întreprinderilor agricole autohtone mici
şi micro la dezvoltarea şi implementarea inovaţiilor şi
tehnologiilor moderne este nesemnificativ, ceea ce explică
nivelul scăzut al participării acestora în operaţiile de export
de mărfuri şi servicii.
7. În rezultatul cercetărilor stării de lucru şi dinamicii
dezvoltării micului business în Republica Moldova au fost
calculaţi şi analizaţi indicii principali ai activităţii
întreprinderilor agricole mici şi micro, inclusiv sub aspect
regional, constatându-se mari discrepanţe în dezvoltarea
micului business agrar în teritoriu.
8. Principalele caracteristici ale experienţei UE în domeniul
agriculturii ce ar putea fi aplicate şi în RM sunt: un sector
agricol competitiv, metode de producţie sănătoase care
protejează mediul, capabile să furnizeze produse de calitate
în sortimentul solicitat de populaţie, forme diverse de
agricultură, bogate în practici tradiţionale care nu sunt
numai orientate către un nivel avansat de producţie, dar
caută să menţină patrimoniul natural, generând şi
menţinând nivelul de ocupare a forţei de muncă, o politică
agricolă mult mai simplă şi acceptabilă, o politică agricolă
care stabileşte clar că cheltuielile pe care ea le implică sunt
justificate de aspectul de servicii pe care fermierii le

224
 furnizează societăţii şi desigur subvenţionarea sectorului
agricol.
9. În RM există instituţii financiare şi nefinanciare care
finanţează întreprinderile micului business din sectorul
agricol, dar procesul de obţinere a împrumuturilor este
extrem de dificil, în special pentru întreprinderile din acest
sector.
10. Organizaţiile de microfinanţare ce prestează servicii de
microfinanţare agenţilor micului business din agricultură
sunt: „Procredit” S.A, „Microinvest” S.R.L, Corporaţia de
Finanţare Rurală, Asociaţiile de Economii şi Împrumut ale
Cetăţenilor, Proiectul de dezvoltarea a întreprinderilor mici
şi mijlocii.
11. Generalizarea modelelor, direcţiilor şi pârghiilor de
reglementare a micului business din agricultură utilizate în
străinătate sunt recomandabile pentru implementarea în
economia naţională a sectorului agroalimentar. Sunt
delimitate două tipuri distincte privind reglementarea de
către stat a activităţii întreprinderilor mici şi micro: la nivel
micro - metode directe de susţinere, direcţionate nemijlocit
întreprinderilor; la nivel macro – metode directe de
susţinere menite să creeze mediul intern şi extern favorabil
activităţii antreprenoriale.
12. Dezvoltarea eficientă a businessului mic în agricultură, în
mare măsură, depinde de sprijinul acordat de către stat
acestui sector. Anume, pentru întreprinderile mici şi micro
pot fi asigurate condiţii egale pentru dezvoltare cu diverse
capacităţi şi posibilităţi.
În conformitate cu concluziile formulate, în baza
cercetărilor efectuate asupra dezvoltării businessului mic din
agricultura Republicii Moldova şi mecanismului de finanţare a
acestora, au fost propuse următoarele recomandări întru
eficientizarea sectorului dat:

225
1. Stimularea înfiinţării, dezvoltării şi creşterii performanţelor
întreprinderilor agricole ce aparţin micului business, ţinând
cont de specificul lor şi de exigenţele ce decurg din
presiunile concurenţiale pe pieţele UE şi pe pieţele globale;
2. Creşterea cotei şi ponderii de piaţă a întreprinderilor
agricole ce aparţin micului business, în condiţiile lărgirii
pieţei interne şi îmbunătăţirea oportunităţilor de acces a
acestora pe pieţele externe;
3. Susţinerea dezvoltării unor scheme de contractare şi noilor
forme de colaborare între întreprinderile agricole ce aparţin
micului business şi întreprinderile mari precum şi
stimularea cooperării şi integrării acestora;
4. Subvenţionarea inovării, înnoirii tehnologice şi
îmbunătăţirii investiţionale în micul business a sectorului
agroalimentar;
5. Consolidarea întreprinderilor agricole ce aparţin micului
business şi îmbunătăţirea performanţelor lor, în rând cu
stimularea iniţiativelor şi susţinerea intrării pe piaţă a
întreprinderilor nou create prin prisma perfecţionării şi
facilitării la obţinerea resurselor financiare la condiţii
favorabile;
6. Simplificarea şi îmbunătăţirea cadrului legal, creşterea
stabilităţii acestora, diminuarea birocraţiei şi a corupţiei.
Reglementările privind întreprinderile ce vor fi revăzute în
lumina celor mai bune practici pe plan internaţional (de
exemplu, contabilitatea şi sistemul de raportare financiare
se vor fi simplifica şi îmbunătăţi cu scopul de a fi în
conformitate cu standardele internaţionale şi bunele practici
identificate;
7. Valorificarea potenţialului întreprinderilor micului business
din sectorul agricol de a fi principalul generator de locuri
de muncă în economie, favorizarea accesul la fonduri,
informaţii, resurse materiale, pieţe interne şi externe.

226
8. Îmbunătăţirea accesului la microfinanţare a întreprinderilor
micului business din sectorul agricol. Intensificarea
asistenţei pentru consolidarea bazelor financiare a sectorului
micului business, prin sprijinirea instituţiilor financiare pentru
asigurarea unor finanţări adecvate şi corespunzătoare şi
creareai infrastructuri de creditare şi garantare pentru
întreprinderile agricole ce aparţin micului business în vederea
reglementării mecanismului de finanţare.
9. Stimularea exporturilor efectuate de către întreprinderile
agricole ce aparţin micului business şi a fabricării în ţară de
produse şi servicii pentru care există condiţiile necesare. În
contextul internaţionalizării şi integrării activităţilor, a
integrării RM în UE, utilizarea pârghiilor unificate pe plan
mondial de asistenţă financiară, managerială, marketing,
tehnic etc. pentru ca întreprinderile agricole să poată
exporta, concomitent cu fabricarea de noi produse pentru
care există resursele necesare şi avantaje competitive pe
piaţa internă şi externă.
10. Crearea condiţiilor favorabile pentru microîntreprinderile
noi în vederea amplificării performanţelor economice.
Acestea vor fi sprijinite în vederea creşterii contribuţiei lor
la crearea noilor locuri de muncă şi la sporirea veniturilor
populaţiei. Pentru alocaţiile financiare cu un astfel de scop
şi în zone afectate de declin economic, e necesar să se
accepte o rată ridicată de eşec al proiectelor individuale
care beneficiază de sprijin. Alocarea de fonduri
nerambursabile va fi cea mai importantă măsură de sprijin a
creării de noi întreprinderi şi noi locuri de muncă în aceste
zone.
11. Îmbunătăţirea ofertei de servicii pentru sprijinirea
afacerilor, promovarea programelor pentru îmbunătăţirea
accesului întreprinderilor agricole ce aparţin micului
business la informaţii despre piaţă şi la servicii financiare,
de management, marketing şi informatice. De asemenea,

227
 promovarea cooperării între întreprinderi, dezvoltarea
sistemului de subordonare, accesul întreprinderilor agricole
la comerţul electronic.
12. Creşterea capacităţii de producţie a întreprinderilor şi
armonizarea legislaţiei la standardele UE, ce include
dezvoltarea verigii de pregătire şi consultanţe
antreprenoriale (managerială, de marketing, financiară,
juridică, informaţie şi tehnică), punându-se accent pe
intensificarea transferului de cunoştinţe şi know-how din
ţările UE şi adaptarea la condiţiile specifice a economiei
naţionale.

228
 Bibliografie
Acte normative şi legislative:
1. Legea Republicii Moldova cu privire la susţinerea şi protecţia
micului business, nr.112-XII din 20 mai 1994, modificată şi
completată prin Legea nr. 629-XII din 3 noiembrie 1995//
Monitorul Oficial al R.M.-1995.
2. Codul Fiscal, nr. 1055 - XIV din 16 iunie 2000
//Compartimentele I, II, III, IV, V// Monitorul Oficial al R.M.
– 2001. - nr. 102-103. – art. 814.
3. HGRM cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la
Lista furnizorilor (antreprenorilor) calificaţi, nr. 1011 din 25
august 2003// Monitorul Oficial.-2003.
4. HGRM cu privire la criteriile de ţinere a contabilităţii de către
unele categorii de agenţi economici, nr. 1476 din 14
noiembrie 2002// Monitorul Oficial.-2002.
5. HGRM cu privire la Fondul pentru susţinerea
antreprenoriatului şi dezvoltarea micului business, nr. 659 din
21 octombrie 1993// Monitorul Oficial.-1993.
6. HGRM cu privire la măsurile privind crearea sistemului
informaţional automatizat, nr.272 din 6 martie 2002//
Monitorul Oficial.-2000,- nr. 40-42,-art.376.
7. HGRM cu privire la punerea în aplicare a numărului de
identificare de stat unic al întreprinderilor şi organizaţiilor, nr.
861 din 14 iulie 2003// Monitorul Oficial.-2003.
8. HGRM cu privire la reforma reglementării de stat a activităţii
antreprenoriale, nr. 141 din 17 februarie 2004 // Monitorul
Oficial.-2004.
9. HGRM cu privire la serviciile cu plată prestate de către
autoriităţile administraţiei publice centrale şi organele cu
funcţii de control, nr.1475 din 10 decembrie 2003// Monitorul
Oficial.-2003.
10. HGRM cu privire la susţinerea şi protecţia antreprenoriatului,
nr. 78 din 2 iunie 1993 // Monitorul Oficial.-1993.
11. HGRM cu privire la unele măsuri de punere în aplicare a
229
 Legii Republicii Moldova, nr.93-XIV din 15 iulie 1998 cu
privire la valuta de întreprinzător //Monitorul Oficial.-1998.
12. HGRM cu privire le reglementarea controalelor, nr. 395 din 1
aprilie 2003// Monitorul Oficial.-2003.
13. Hotărârea Guvernamentală nr.306 din15 mai 1995 „Cu privire
la măsurile de neamânat pentru ameliorarea economico-
financiară şi restructurarea întreprinderilor industriale” //
Monitorul Oficial.-1995.
14. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni, adoptată la 2 aprilie
1997// Monitorul Oficial.-1997.
15. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, nr. 845-XII
din 3 ianuarie 1992, modificată şi completată prin Legea nr.
320-XII din 3 noiembrie 1995// Monitorul Oficial.-1995.
16. Legea cu privire la certificare, nr. 652 – XIV din 28 octombrie
1999 // Monitorul Oficial al R.M. – 2000, – nr. 12-13, – art.
62.
17. Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi
organizaţiilor, nr. 1265-XV din 5 octombrie 2000//Monitorul
Oficial.-2000.
18. Legea cu privire la reglementarea de stat a activităţii
comerciale externe, nr. 1031 - XIV din 8 iunie 2000 //
Monitorul Oficial al R.M. – 2000, - nr. 119-120, – art. 838.
19. Legea cu privire la susţinerea şi protecţia micului business,
adoptată la 20 mai 1994 // Monitorul Oficial.-1994.
20. Legea nr. 590-XII din 22.09.95 „Cu privire la standardizare”
// Monitorul Oficial.-1995.-
21. Legea privind acordarea de licenţe pentru unele genuri de
activitate, nr. 332-XIV din 26 martie 1999// Monitorul
Oficial.-1999.-
22. Legea privind aderarea Republicii Moldova la OMC nr. 218 -
XV din 1 iunie 2001// Monitorul Oficial al R.M. – 2000, - nr.
160-162, – art. 397.
23. Legea privind protecţia consumatorului, nr. 105 - XV din 13
martie 2003 // Monitorul Oficial al R.M. – 2003, - nr. 126-

230
 131, – art. 281.
24. Programul de stat „Cu privire la susţinerea micului business
pe anii 1999-2000”, Hotărârea Guvernului nr. 750 din 5
august 1999// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 12
august 1999, p. 59-60.
25. Regulamentul societăţilor economice din Republica Moldova,
aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.
500 din 10 septembrie 1991 cu următoarele modificări şi
completări:
a. Hotărârea Guvernului nr. 234 din 12 martie 1997//
Monitorul Oficial.-1997.
b. Hotărârea Guvernului nr. 280 din 24 martie 1997//
Monitorul Oficial.-1997.
c. Hotărârea Guvernului nr. 285 din 16 martie 1998//
Monitorul Oficial.-1998.
Monografii şi culegeri:
26. Anuarul Statistic al Republicii Moldova, 2002/Departamentul
Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova. – Ch.:
Statistica, 2002, – p. 525.
27. Dumitraşco, M. Colaborarea în cadrul pactului de stabilitate
pentru Europa de Sud-Est şi perspectivele pentru RM,
Chişinău, INEI, 2004, -44 p.
28. Ministerul Economiei al Republicii Moldova. Acte legislative
privind activitatea antreprenorială în Republica Moldova,
Chişinău, 2004, – 109 p.
29. Doga-Mârzac, M. Reglementarea managementului financiar
în agrobusinessul mic, Ed. ASEM, Chişinău, 2004, – 157 p.
30. Agricultura Republicii Moldova, 2003/Col. red.: V. Volcov;
Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova.
– Ch.: Statistica, 2003, – p.179.
31. Anuarul Statistic al Republicii Moldova, 2002/Departamentul
Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova. – Ch.:
Statistica, 2002, – p. 501.
32. Anuarul Statistic al Republicii Moldova, 2003/Departamentul
231
 Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova. Ch.: Statistica,
2003, – p. 704.
33. Bărbulescu, C. Economia şi gestiunea întreprinderii,
Bucureşti, Editura Economică, 1995.
34. Bărbulescu, C. Managementul producţiei industriale,
Bucureşti, Editura SYLVI, vol. I 1997.
35. Anuarul Statistic al Republicii Moldova, 2005/Biroul Naţional
de Statistică. – Ch.: Statistica, 2005, – p. 505.
36. Binks M. and Yale P. Entrepreneurship and Economic
Chenge, L., 1990.
37. Bob, C. Economia întreprinderii, Ed. ASE Bucureşti, 1997.
38. Bari, I. Economia mondială, Ed. Economică, Bucureşti, 1997,
– p. 528.
39. Bari, I. Economia mondială, Ed. Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1994. – p. 275.
40. Belostecinic, Gr. „Orientarea de marketing ca factor de
asigurare şi dezvoltare a competitivităţii în condiţiile formării
mediului concurenţial în Republica Moldova”, Teză de doctor
habilitat în ştiinţe economice, Chişinău, 1999.
41. Belot, L, Dans les entreprises, le risque zero n’existe pas, „Le
Monde”, 15 august, 2000, p.13.
42. Blaj, I. Industria Republicii Moldova după 10 ani de tranziţie
şi transformări radicale, „Strategii şi modalităţi de
intensificare a colaborării dintre Moldova şi România în
condiţiile extinderii Uniunii Europene spre Est”, Simpozion
ştiinţific internaţional, Chişinău, ASEM, 2000, vol. II.
43. Blaj, I. Republica Moldova: experiment ratat pe spatele unei
economii tinere, „Economistul”, nr.156,1999
44. Bucur, I. Economia subterană, „Tribuna Economică”, nr. 38,
2000, p.29.
45. Boguş, A. „Orientarea valorică a activităţii antreprenoriale în
condiţiile formării relaţiilor de piaţă”, Teză pentru conferirea
titlului de doctor în ştiinţe economice, Chişinău, 1997.
46. Borş, I. Relaţii valutar-financiare internaţionale ale Republicii

232
 Moldova, Ed.: Arc, Chişinău, 1999, p. 89-110.
47. Bran, P. Relaţii financiar-monetare internaţionale, Ed.
Economică, Bucureşti, 1996, p. 238-242.
48. Cainarean, E. Sistemul de preferinţe acordat Republicii
Moldova de Uniunea Europeană // Pro Business. – 2001, - nr.
7-8. – p. 4.
49. Ceban, M. „Metodele reglementării de stat a managementului
financiar în perioada de tranziţie a Republicii Moldova”, teză
de doctor în ştiinţe economice, Chişinău, 1998.
50. Cîrstea, Gh. Pîrvu, F. Economia şi gestiunea întreprinderii,
Editura Economică, Bucureşti, 1999.
51. Cîşlari, A. „Restructurarea unităţilor economice în perioada
de criză a economiei tranzitorii”. Teză de doctor în ştiinţe
economice, Chişinău, 2000.
52. Cojocaru, D. „Factorii de performanţă a întreprinderii ”,
„Tribuna Economică”, nr.3, 1997.
53. Costescu, C. Întreprinzătorul şi riscul eşecului în afaceri, în
„Riscul în economie contemporană”, Galaţi, Conferinţa
Internaţională, România, 2000.
54. Cotelnic, A. Riscurile în activitatea de antreprenoriat. Strategii
de gestionare a riscurilor. În „Riscul în economia
contemporană”, Conferinţă Internaţională, Galaţi, România,
2000.
55. Cotelnic, A., Cojocaru, V., Ouş, A. Managementul micilor
afaceri, „Economie şi finanţe”, Chişinău, nr.1, 1998.
56. Concepţia politicii industriale a Republicii Moldova în anii
1996-2007// ”Intelectus”, nr.2, 1997.
57. Cobzari, L. Aspecte de finanţare a întreprinderii micului
business // Conferinţă Internaţională , Chişinău, 2004,-p.64.
58. Crozier, M., Serieyx, H. Du management penique a
l’intreprise du XX- emme siecle. Editura Maxima, Paris,
1994.
59. Dalota, M., Mocanu, M. Managementul afacerilor productive.
Ghid practic de planificare, Timişoara, Editura Sedona, 1995.

233
60. Drosu, D. Şaguna, M., Nicolescu, R. Societăţile comerciale
europene, Editura OSCAR PRINŢ, Bucureşti, 1996.
61. Dan, V. Restructurarea organizării şi conducerii firmei,
Editura Economică, Bucureşti, 1998.
62. Dănilă, M. Riscurile asociate produselor derivate,
„Economistul”, 2000, nr.638-639.
63. Doga, V., Graur, E., Bodiul, A. Metodele şi tehnicile fiscale,
Chişinău,2004.
64. Deruţa, I. Relaţii economice internaţionale, Ed. Economică,
Bucureşti, 1999, p. 26-51, 109-147.
65. Drucker, P. Management – Task, Responsabilities, Practices
Harpar Row, Publishers, New York, 1985.
66. Evoluţia social-economică a Republicii Moldova în anul
1999, Ministerul Economiei şi Reformelor al Republicii
Moldova, Chişinău, martie, 2000.
67. „Finanţe, Credit, Contabilitate”, nr.2, 1999.
68. Galaju, I. ş.a. Impactul aderării Republicii Moldova la UE //
Conferinţă Internaţională, Chişinău, 2004, – p.340.
69. Galaju, I.; Rojco, V. Economia mondială, Ed.: Tipografia
centrală, Chişinău, 1999, – p. 440.
70. Ghid pentru întreprinderi. Sistemul Comercial Mondial. Ediţia
a doua, Geneva: ITC/CS, 1999.
71. Gonidec, R.F. Relations internaţionales. – Paris, 1979,
– p. 396.
72. Ghidul întreprinzătorului particular/Botea Fl., Floru, C.,
Haidaev M. ş.a; coord. Allen John – Bucureşti. Ed. Femeia
Moldovei, 1996.
73. Graur, E. Anreprenoriatul – condiţie indispensabilă a
renaşterii economice, Simpozionul ştiinţific internaţional,
UASM, Chişinău, 2003 (economie) .
74. Graur, E. Businessul mic în economia de tranziţie a RM,
Săptămânalul „Economistul, Bucureşti, aprilie 2004.
75. Graur, E. Cadrul legislativ – factor de încurajare a
antreprenorilor la demararea micilor afaceri, Revista

234
 Economică, Sibiu-Chişinău, nr.3(22), 2005.
76. Graur, E. Impozitarea şi facilităţile fiscale pentru businessul
mic din RM, Săptămânalul „Economistul”, Bucureşti, 2004.
77. Graur, E. Managementul antreprenorial la momentul actual,
„Agricultura Moldovei”, Chişinău, 2004.
78. Graur, E. Managementul financiar în întreprinderile agricole
private. Lucrări ştiinţifice, UASM, Chişinău, 2001.
79. Graur, E. Micul business - tendinţe de dezvoltare, „Economia
sec. XXI”, Iaşi, aprilie 2004.
80. Graur, E. Sectorul strategic al economiei naţionale,
„Agricultura Moldovei”, 2003.
81. Graur, E. Tendinţe ale dezvoltării întreprinderilor mici şi
mijlocii din RM, Săptămânalul „Economistul”, Bucureşti,
aprilie 2004.
82. Gudâm, A. Republica Moldova şi Uniunea Europeană ca
parteneri, TACIS, Chişinău, 2002. – p. 59.
83. Guţu, I. Republica Moldova: economia în tranziţie, Ed. Litera,
Chişinău, 1998.
84. Horbadă, O. Economiile în tranziţie şi restructurarea
întreprinderilor. „Tribuna economică”, nr.3, 1999.
85. Ionescu, Gh.Gh. Cultura afacerilor – modelul american,
Bucureşti, Editura Economică, 2000.
86. Ionescu, S.C. Excelenţa indistrială, Editura Economică,
Bucureşti, 1997.
87. Kenneth, J.Cook. Planificarea strategică pentru întreprinderi
mici (traducere), Editura Teora, Bucureşti, 1999.
88. Koenig, G. „Les theories de la firme”, Editura Economică,
Paris, 1993, chapitre 2-Entreprise manageriale.
89. Kolter, P., Dubois, B., Marketing, Management, Publi-Union,
Paris, 1991.
90. Малый бизнес в СНГ и Восточной Европе и трудности
роста (середина-вторая половина 90-х гг. / Библиотечка
малого предпринимательства. Выпуск 3. – Москва, РНИС
и НП, 1997 – р.14.

235
91. Manole, T. Finanţe publice locale, Chişinău, Cartier, 2000.
92. Maxim, I. Perfecţionarea mecanismului financiar al
întreprinderilor în perioada instabilităţii economice, Editura
ASEM, Chişinău, 2003-p.128.
93. Mereuţă, C. Evaluarea riscului întreprinderilor,
„Economistul”, nr. 332,1999.
94. Meşniţă, G. Întreprinderi mici şi mijlocii, „Tribuna
Economică”, nr.5, 2000, p. 45-46.
95. Moldova. Analiza sectorului agrar, 1998-1991, ARA, Ch.:
2000, – p. 60.
96. Moldova în cifre // Culegere succintă de informaţii statistice,
Chişinău, TACIS, 2003.
97. Moldova XXI. Strategia Naţională pentru Dezvoltarea
Durabilă, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare,
Chişinău, 2000.
98. Moldovanu, D. Tranziţia: interdependenţa transformărilor
sistematice şi a integrării în economia mondială, Chişinău,
Editura ASEM.
99. Moroz, V., Petrov-Vrabei, V. Studiu comparativ privind
subsidiile şi impozitele în agricultură, TACIS, Chişinău, 2002.
100. Naneş M. Strategia firmei: tipologii şi situaţii concrete,
„Tribuna economică”, nr. 12, 1999.
101. Nicolescu, M., Lavalette, G. Strategii de creştere, Bucureşti,
Editura Economică, 1999.
102. Nicolescu, M. Diagnostic global strategic, Bucureşti,
Editura Economică, 1997.
103. Nicolescu, O. (coordonator) Strategii manageriale de firmă,
Editura Economică, Bucureşti, 1996.
104. Nicolescu, O. Managementul întreprinderii în condiţiile
economiei de piaţă, Bucureşti, Editura Economică, 1992.
105. Nicolescu, O. Managementul întreprinderilor mici şi
mijlocii: concepte, metode, aplicaţii, studii de caz, Editura
Economică, Bucureşti, 2001,-p.448.
106. Odagiu, G. Integrarea economică europeană (curs

236
 universitar), TACIS, Chişinău, 2001. – p. 121.
107. Oprescu, T. Întreprinderile mici şi mijlocii, IDCM,
Bucureşti, 1992.
108. Ouş, A. „Dezvoltarea micului business în Republica
Moldova”, Teză pentru conferirea titlului de doctor în ştiinţe
economice, Chişinău, 1998.
109. Parker, G.W. Costurile calităţii (traducere Voicu D.),
Editura Codex, Bucureşti, 1998.
110. Popescu, D. Întrebări fundamentale pentru secolul XXI
„Riscul-O” – ideal sau realitate?”, în „Managementul
tranziţiei”, Seminar internaţional, 27-28 octombrie 2000,
Târgovişte, vol.I, p.538-362.
111. Puiu, A. Managementul în Afacerile Economice
Internaţionale, Ed.: Independenţa Economică, Bucureşti,
1986, p. 324-417.
112. Raportul final BNM, Chişinău, 2004,-p.120.
113. Railean, V.,Borş, V., Studionov, C. Integrarea ţărilor est –
europene în Uniunea Europeană, Tacis, Chişinău, 2000,
– p. 131.
114. Resurse financiare pentru dezvoltarea micului business în
Moldova // „Observator Economic”, 1999, nr. 3.
115. Rujan, O. Teorii şi module în relaţiile economice
internaţionale, Bucureşti, 2001, p. 38-55.
116. Samallbone, D. Policies to Support SME’s Development:
The UK Case, Navara Seminar, 1995.
117. Samuelson, P., Nordaus, W. Microeconomics, Fiffeenth
Edition, Editura Mc Graw Hill, New York, 1997.
118. Sandu, P. Managementul pentru întreprinzători, Editura
Economică, Bucureşti, 1997.
119. Sasu, C., Bernier, R. Enciclopedia întreprinzătorului,
Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 375.
120. Sasu, C. Managementul micilor afaceri, Editura Sanvialy,
Iaşi, 1998.
121. Sinteză analitică. Ministerul Economiei şi Reformelor,

237
 Businessul mic în Moldova: starea, evoluţia, problemele şi
necesităţile de susţinere, Chişinău, 1999.
122. Sărbu, I. Riscurile întreprinzătorului în relaţiile economiei
de piaţă a Republicii Moldova // „Tribuna Economică”,
nr.50, 1996.
123. Sârbu, I. Riscul în sistemul de formare a managementului
resurselor umane în „Riscul în economia contemporană”.
Conferinţă internaţională, Galaţi, România, 2000.
124. Situaţia social-economică a Republicii Moldova în anul
2002/Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii
Moldova. – Ch.: 2003, p.80.
125. Situaţia social-economică a Republicii Moldova în ianuarie-
septembrie 2003. Departamentul de Statistică şi Sociologie.
– Chişinău, 2003, – p.80.
126. Smith, A. Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra naturii şi
cauzelor ei, Ed.: Universitas, Chişinău, 1992, p. 299-305.
127. Strategia de dezvoltare social-economică a Republicii
Moldova , Chişinău, iunie, 2000.
128. Strategia de dezvoltare social-economică a Republicii
Moldova până în anul 2005. Guvernul Republicii Moldova,
Chişinău, iunie, 2000.
129. Sula, V. Rolul gestiunii financiare în asigurarea întreprinderii
resurse financiare, Editura ASEM, Chişinău, 2001,-p.145.
130. Solcan, A. Managementul Micului Business, Chişinău, 2001.
131. Ulian, G., Micul business – cale de utilizare efectivă a
resurselor de muncă, Ed. ASEM, Chişinău, 1999.
132. Veveriţa, V. „Micul business - realizări şi perspective”, teza
de doctor în economie, Chişinău, 2003.
133. Bistriceanu, Gh. Finanţele agenţilor economici, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995.
134. Bogdan, I. Managementul financiar Ed. Universitară,
Bucureşti, 2004.
135. Bran, P. Finanţele întreprinderii, Bucureşti 1994, Chişinău,
Logos, 1995.

238
136. Cârstea, A. Factoring, Revista „Finanţe Credit Contabilitate”,
Bucureşti, 1999.
137. Chirila, E. Finanţele firmei, Ed. Universităţii din Oradea,
2002.
138. Damian, R. Ghidul financiar al întreprinzătorului. Instituţia
Obştească pentru instruire în afaceri şi promovare a
activităţii de antreprenoriat Vardi, Chişinău, 1999.
139. Drucker, P. Particularităţile şi problemele managementului
inovaţional la etapa contemporană, Managementul strategic,
Bucureşti, Teora, 2001.
140. Giurgiu, A. Mecanismul financiar al întreprinzătorului, Cluj
– Napoca, Ed. Dacia, 1995.
141. Ilie, V. Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Meteor
Press, Bucureşti, 2003.
142. Ilie, V., Teodorescu, M. Finanţele întreprinderii, Ed. ASE
Bucureşti, 2003.
143. Işvănescu, Stănescu, Băicuş, Analiza economico-financiară,
Ed. Economică, 1999.
144. Kiriţescu Costin, C., Idei contemporane în acţiune, Ed.
Enciclopedică, Bucureşti, 1997.
145. Robu, Georgescu. Analiză economică financiară, ASE,
Bucureşti, 2001.
146. Rusu, C. Managementul afacerilor mici şi mijlocii,
Chişinău, Ediţia Logos, 1993.
147. Solcan, A. Managementul micului business, Ed. ASEM,
Chişinău, 2001.
148. Stancu, I. Gestiunea financiară a agenţilor economici, Ed.
Economica, Bucureşti, 1995.
149. Stancu, I. Finanţe Ed. Economică, Bucureşti, 1997.
150. Toma, M. Finanţe şi gestiune financiară, Ed. Didactică şi
Pedagogică, ediţia I, Bucureşti, 1994.
151. Toma, M. Finanţe şi gestiune financiară, ediţia a II-a, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003.
152. C. Saint Etienne, Financement de leconomie et politique

239
 financiere - Paris, Hachette, 1990.
153. Legea nr. 112-XII din 20 mai 1994 Cu privire la susţinerea
şi protecţia micului business, modificată prin Legea nr.629-
XII, M.O.
154. Legea Republicii Moldova Cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi, nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992, M.O.
155. Legea Republicii Moldova Cu privire la leasing, nr. 73-XII
din 15 februarie 1996, M.O.
156. Ministerul Economiei şi Comerţului, Strategii de susţinere a
dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2006-
2008, Chişinău, 2006, www.business-suport-fund.md.
157. Ministerul Economiei şi Comerţului, Analiza sectorului
micului business în Republica Moldova 2005, Chişinău, 2006.
158. Buletin de informare statistică nr.4, 2004.
Resurse Internet:
159. http:// www.agravista.md
160. http:// www.bnm.org
161. http:// www.camib.com
162. http:// www.docs.md
163. http://
www.europa.eu.inf/comm/agriculture/publi/fact/tabacco/inde
x–en.htm
164. http://
www.europa.eu.inf/comm/agriculture/publi/pac2000/cereals/
index-en.htm
165. http:// www.europa.eu.inf/scadplus/leg/en/lvb/160003.htm
166. http:// www.europa.eu.inf/scadplus/leg/en/lvb/160002.htm
167. http:// www.fao.org/giews
168. http:// www.iatp.md/er
169. http://www.sztatistica.md

240
Anexe

241
 Anexa 1
Caracteristica comparativă a formelor de organizare a businessului
Gospodărie Întovărăşire
Întreprindere
Organizaţii Ţărănească
№ Criterii Individuală
obşteşti (de Fermieri) Deplină Comandită
II
GŢ (F) IP IC
1 Se produce în Persoană Persoană fizică
relaţiile de juridică
drept ca:
2 Fondatori 3 şi mai multe O persoană 2 şi mai 2 şi mai
persoane multe multe
persoane persoane
fizice şi fizice şi
juridice juridice:
asociaţi şi
comanditari
3 Capital - Comanditare
statutar – cota
contribuţie
4 Actul de Statut Hotărâre privind crearea Contractul de constituire şi
fondatori întreprinderii Statutul
5 Sursele Cotizaţii de Pe baza averii cetăţeanului Imobilul Membrii de
fondării membru, (familiei) şi din alte surse membrilor plini şi
imobilului granturi, neinterzise de legislaţie deplini fondatori (în
întreprinderii ajutor (împrumuturi, credite) mărimea
nerambursabil cotei)
6 Respon- Nelimitată cu întregul său patrimoniu, La membrii
sabilitatea inseparabilă de patrimoniu deplini –
proprietarului nelimitată,
faţă de cu
creditori patrimoniul
său,
inseparabilă
de
patrimoniul
gospodăriei
7 Cine achită - Posesorul, impozitul se percepere Din suma totală a profitului
impozitul pe ca din venitul persoanei fizice impozitul nu se percepe; la
venit început profitul se împarte
conform participaţiei prin
cotă, apoi impozitul se
percepe de la fiecare
persoană fizică
(comanditar)

Sursa: elaborată de autori în baza legislaţiei RM

242
 Anexa 1 (continuare)

Societate pe acţiuni
Societate cu
Cooperative Întreprindere Întreprindere
răspundere De tip
№ De tip de de arendă şi de stat şi
limitată închis
deschis producţie colectivă municipală
(SRL) SА ТI
SА ТD

1 Persoană juridică
2 2 şi mai multe persoane 2 şi mai 3 şi mai Colective de Din bugetul
fizice şi juridice multe mulţi muncă, de stat sau
persoane cetăţeni reorganizată teritorial
fizice şi din (local)
juridice, întreprindere
dar cel de stat
mult 50
de
persoane
3 Cota, în Cota în Cota în --- -
suma totală sumă sumă
de 5 400 lei de de 5 000
10 000 lei
lei
4 Contractul de constituire şi statutul Statutul şi legislaţia respectivă Hotărîrea
Guvernului

5 În mărimea În mărimea cotei în În mărimea cotei în fondul Din bugetul

cotei în fondul statutar, statutar, investiţii din profit de stat sau
fondul investiţii, din profit, teritorial
statutar, atragerea capitalului (local)
investiţii, prin emisie de
din profit acţiuni şi obligaţii
6 Limitată (în mărimea În mărimea cotei -
cotei)
7 Din suma totală a Din suma totală a Din suma totală a Impozit nu
profitului conform profitului conform profitului plăteşte.
legislaţiei în vigoare. legislaţiei în vigoare. conform Restul la
Dividendele sunt Achitările dividendelor legislaţiei în sfărşitul
impozitate (10%) din acţiuni nu se vigoare anului se
impozitează cu returnează la
impozitul pe venit bugetul de stat
(teritorial)

Sursa: elaborată de autorii în baza legislaţiei RM

243
 Anexa 2
Evoluţia micului business, semestrul I, 2002 – semestrul I, 2004

Intreprinderi
25000
20000 Anul 2002
15000 Anul 2003
10000 Anul 2004
5000
0
Microintreprinderi Intreprinderi mari
Structura întreprinderilor din RM

Sursa: calculată de autori în baza datelor Ministerului Economiei şi

Comerţului

Anexa 3

Structura întreprinderilor MB după tipuri de activităţi

Intreprinderi
14000

12000
Anul 2002,
10000
Sem I
8000 Anul 2003,
6000 sem I
4000
Anul 2004,
2000
sem I
0
Comert Industria Tranzactii Constructii Transporturi si Agricultura
prelucratoare imobiliare Comunicatii

Sursa: calculată de autori în baza datelor Ministerului Economiei şi

Comerţului

244
 Anexa 4

Distribuţia teritorială a întreprinderilor MB

Intreprinderi
20000
15000
10000
5000
0

ni
et
ni
au

ei
a
l ti

ul

ca
st
zi
se

he
in
Ba

ah

rh
ce

ro
sin

au
Ed

O
au

ng
C

an

So
ag
hi

U
C

H
G

Sursa: calculată de autori în baza datelor Ministerului Economiei şi

Comerţului

Anexa 5

Structura întreprinderilor MB după tipul proprietăţii

Proprietate mixta (straina +RM)

Anul 2004, sem I
Proprietate straina

Proprietate mixta (public+privat) Anul 2003, sem I

Proprietate publica
Anul 2002, sem I
Proprietate privata

0 5000 10000 15000 20000 25000 întreprinderi

Sursa: calculată de autori în baza datelor Ministerului Economiei şi

Comerţului

245
 Anexa 6

Raportul întreprinderilor active faţă de total înregistrate

70000 Intreprinderi
60000 Inregistrate
(CIS)
50000
Întreprinderi

40000 Intreprinderi
30000 care prezinta
20000 dari de seama
10000 (DSS)
0
Intreprinderi SRL SA Cooperative
individuale

Sursa: calculată de autori în baza datelor Ministerului Economiei şi

Comerţului

Anexa 7
Structura veniturilor din vânzări, pe întreprinderi

100%
80% Intreprinderi
60% mici
40% Microintreprin
20% deri
0% Intreprinderi
1 2 3 mari
Anul 2002 2003 2004

Sursa: calculată de autori în baza datelor Ministerului Economiei şi

Comerţului

246
 Anexa 8

Repartizarea forţei de m uncă în întreprinderile din RM

persoane

400000 2002, sem I

200000 2003, sem I

0 2004, sem I
Intreprinderi mari Intreprinderi MB

Sursa: calculată de autori în baza datelor Ministerului Economiei şi

Comerţului

Anexa 9

Evoluţia volum ului de vânzări pe întreprinderi

30000

24 115
25000
Cifra de afaceri (mii lei)

17 926
20000
14 915
Intreprinderi mari
15000

10000
Intreprinderi mici
6 625
5 381
3 421
5000 Microintreprinderi
2 974
2 237 2 670
0

Anul 2002 2003 2004

Sursa: calculată de autori în baza datelor Ministerului Economiei şi

Comerţului

247
 Anexa 10

Evoluţia rezultatului financiar al întreprinderilor din RM

1350000 1370669
1200000
1050000
900000
750000 Mari
Mii lei

600000 Micro
481 265
450000 Mici
292 061
300000
150000 101 174
17 074 78 862
0
-28 529 53 612
-150000 -114 641
Anul 2002 2003 2004

Sursa: calculată de autori în baza datelor Ministerului Economiei şi

Comerţului

Anexa 11
Întreprinderile micului business

Tipul întreprinderii Numărul de Volumul

salariaţi vânzărilor

Microîntreprindere Până la 9 persoane Până la 3 mil. lei

Întreprindere mică 10-50 persoane Până la 10 mil. lei

Sursa: elaborată de autori în baza legislaţiei RM

248
249
250
251
252
253
 Anexa 17
Forţa de muncă, angajată în sectorul MB, după categorii de
întreprinderi, 1.10.2004
Mărimea firmei Numărul total Numărul angajaţilor
de întreprinderi Nr. % în total
TOTAL 29 423 572 786 100%
întreprinderi,
inclusiv
MB 26 991 170 154 29.7%
Întreprinderi micro 21 726 69 896 12.2%
Întreprinderi mici 5 265 100 258 17.5%
Întreprinderi mari 2 432 402 154 70.3%
Sursa: calculată de autori în baza datelor Biroului Naţional de
Statistică
Anexa 18
Numărul de angajaţi în total pe economie şi sectorul MB
Numărul de angajaţi Ponderea
(pers.) salariaţilor din
Anul În toate tipurile de sectorul micului
În MB
unităţi economice business faţă de
din ţară totalul pe ţară
1999 629 415 147 156 23,4%
2000 545 242 156 974 28,8%
2001 520 765 122 954 23,6%
2002 513 759 130 432 25,4%
2003 517 272 140 138 27,1%

1.10. 2003 512 874 151 382 29,52%

1.10. 2004 572 786 170 154 29,7%
Sursa: calculată de autori în baza datelor Biroului Naţional de
Statistică

254
255
 Anexa 20
BC „BANCA DE ECONOMII” SA este actualmente o
bancă comercială universală ce are create 445 filiale şi agenţi,
amplasate în peste 370 localităţi ale republicii.
Destinaţia creditelor: finanţarea cheltuielilor directe,
investiţiilor în fonduri fixe şi completării în mijloace
circulante; termenul: creditele pentru completarea mijloacelor
circulante – până la 24 luni, creditele pentru investiţii în
mijloace fixe – până la 36 luni; rata dobânzii: la credite se
stabileşte în funcţie de condiţiile pieţei şi situaţia financiară a
solicitanţilor; rambursarea: se practică stabilirea graficelor
lunare de rambursare a creditelor; condiţii de acordare: se
percepe un comision de până la 2%.
Liniile de creditare: în anul 2004 la Banca de Economii
SA a fost deschisă linia de credit FIDA – Fondul de Dezvoltare
a întreprinderilor mici şi mijlocii.
Tipul de credite acordate
Rata Rambursa- Condiţiile de
Destinaţia Termenul
dobânzii rea acordare
- sectorul agrar/ industria Scurt - cu 23% - în rate, - suma creditului se
alimentară; perioada de -25% conform acordă prin cont de
- construcţia şi rambursare unui grafic; împrumut, plata
îmbunătăţirea funciară; pînă la 1 an - integral la efectuându-se direct,
- consumul; scadenţă conform destinaţiei;
- industria energetică şi a - creditul se acordă
combustibilului; cu condiţia
- sectorul bancar; prezentării de către
- industria/comerţul debitori a unor
- procurarea imobilului; garanţii
- construcţia drumurilor (gaj,fidejusiune);
şi transportarea - gajul trebuie să fie
asigurat la compania
de asigurări

Sursa: http:// www.bnm.md

256
 Anexa 21
BC „ENERGBANK” SA are create 24 filiale amplasate
în peste 13 localităţi.
La creditarea micului business este necesară respectarea
următoarelor condiţii: destinaţia creditului – procurarea
echipamentelor de producere (cu excepţia transportului); valuta
creditului – lei MD; suma maximă a creditului – 300 mii lei;
termenul maxim - 24 luni; rata dobânzii – 21% anual; condiţiile
de finanţare – 30 % din fondurile proprii, 70% din contul
creditului; gajul – echipamentele procurate din contul
creditului; comisionul pentru acordare – până la 1% (se achită
la momentul obţinerii finanţării); vacanţa la suma principală –
până la 3 luni; rambursarea creditului – lunar, în rate
proporţionale.
Tipuri de credite acreditare
Rata Condiţiile de
Destinaţia Termenul Rambursarea
dobânzii acordare
Finanţarea Creditele Se stabileşte Se practică Perceperea unui
cheltuielilor pentru în funcţie de stabilirea graficelor comision de
directe, completarea condiţiile lunare de până la 1 % (cu
investiţiilor în mijloacelor pieţei şi rambursare a excepţia
mijloace fixe şi circulante – situaţia creditelor creditelor pentru
completarea până la 18 luni financiară a persoanele
mijloacelor Creditele solicitanţilor fizice)
circulante pentru investiţii La
în mijloace fixe momentul
– până la 24 actual
luni constituie
21% anual
pentru
creditele în
lei MD şi
11% pentru
creditele în
dolari SUA
şi euro

Sursa: http:// www.bnm.md

257
 Anexa 22
BC “EURO CREDIT BANK” SA. Avantajele creditării
la BC ”EuroCredtBank” SA: posibilitatea obţinerii creditelor
pe termen lung (până la 5 ani); rata dobânzii flexibilă(de la 9%
anual în valută străină (dolari SUA şi euro), la 18% anual în lei
moldoveneşti).
Tipurile de credite acordate: comercial; investiţional; acreditiv;
REPO; ipotecar; de consum etc. Principiile de evaluare şi
acceptarea gajului: în calitate de gaj sunt acceptate bunurile imobile
şi mobile (în funcţie de termenul creditării). Evaluarea preţului de
piaţă a bunurilor propuse în gaj este efectuată de către o companie
licenţiată, cu care banca are încheiat contract de colaborare.
Tipurile de credite acordate
Creditele acordate pentru
Creditele acordate din
crearea locurilor noi de
cadrul liniei de creditare,
muncă (se acordă în
oferite de către Fondul
colaborare cu Agenţia
Creditele Internaţional pentru
Naţională pentru
acordate din Dezvoltarea Agriculturii
Ocuparea Forţei de
sursele băncii prin intermediul
Muncă pe lângă
Proiectului de Finanţare
Ministerul Muncii şi
Rurală şi Dezvoltare a
Protecţiei sociale al
Întreprinderilor Mici
Republicii Moldova)
1 2 3 4
Beneficiarii persoanele - întreprinderile mici şi - întreprinderile rurale mici
eligibili fizice şi mijlocii; înregistrate pe întreg
juridice care - asociaţiile de gospodării teritoriul Republicii
desfăşoară ţărăneşti şi fermierii; Moldova (cu excepţia or.
activitate de - şomerii, înregistraţi la Chişinău şi teritoriului din
antreprenoriat agenţiile pentru ocuparea stânga Nistrului)
forţei de muncă, care se
obligă să efectueze activităţi
de antreprenoriat, au trecut
un curs de instruire în
domeniul antreprenoriatului
şi au fost testaţi pozitiv
pentru activităţi de
antreprenoriat în cadrul
agenţiei

258
 1 2 3 4
- majoritatea - finanţarea stocurilor de
- reînnoirea/plantarea viilor
capitalului materie primă, materiale şi
şi livezilor;
circulant; obiecte de inventar sau a
- prelucrarea materiei prime
investiţiile de altor necesităţi privind
în localităţile rurale;
capital activitatea curentă, conform
- producerea lactatelor şi a
specificaţiilor din studiul de
altor produse agricole;
fezabilitate; - prestarea serviciilor
- finanţarea cheltuielilor de
mecanizate agricole (arat,
capital, respectiv: utilaje şi
semănat...);
echipamente, instalaţii de
- producerea seminţelor şi a
lucru, construcţii speciale,
răsadului, creşterea
construcţii, amenajări şi
legumelor în sere;
dotări, mijloace de transport,
- deschiderea centrelor de
calculatoare şi altele;
colectare a diferitor produse
- finanţarea concomitentă a
agricole;
stocurilor de materii prime,
- prestarea serviciilor de
materiale şi obiecte de
depozitare şi păstrare a
roadei;
inventar sau altor necesităţi
- deschiderea atelierelor
privind activitatea curentă
pentru întreţinerea şi
repararea tehnicii agricole
(inclusiv alte facilităţi
rurale);
- înfiinţarea magazinelor
agricole;
- deschiderea centrelor de
deservire a fermierilor;
- deschiderea camerelor
frigorifice;
- alte tipuri de activităţi
Suma maximă se stabileşte se stabileşte de agenţia până la 30 mii dolari SUA
a de Comitetul Naţională pentru Ocuparea (în cazuri excepţionale până
împrumutului de credite al Forţei de Muncă la 100 mii dolari SUA sau
băncii echivalentul în lei)
Termenul până la 24 luni până la 36 luni până la 180 luni (în cazul
maxim reînoirii/plantării viilor,
livezilor )

259
 1 2 3 4
Rata dobânzii se stabileşte de 50% din rata de bază a flotantă (la momentul actual:
Comitetul de Băncii Naţionale a 16,2 % - la împrumuturile în
credite al Republicii Moldova (rata lei; 8,5% -la împrumuturile
băncii în REPO de cumpărare pe în dolari SUA)
funcţie de termenul de două luni a
proiectul hârtiilor de valoare de stat)
finanţat;
riscurile
aferente, valuta
şi termenul
utilizării
creditului
Achitarea lunar lunar Semestrial
dobânzii
Perioada de se stabileşte 6-12 luni în funcţie de până la 24 luni (pentru
graţie de Comitetul scopul folosirii creditului reînnoirii/plantării viilor,
de credite a livezilor-până la 60 luni)
băncii
Rambursarea conform conform graficului stabilit Semestrial
graficului de bancă şi de client
stabilit de
bancă şi de
client
Contribuţia după caz 20-40% în funcţie de scopul nu mai puţin de 10% din
proprie folosirii creditului valoarea totală a
împrumutului
Condiţii - totalmente capital privat, - totalmente capital privat,
suplimentare fără ponderea capitalului de fără ponderea capitalului de
stat; stat;
- asumarea angajamentului - numărul mediu salariaţi nu
de către debitor de a antrena mai mare de 50 persoane;
(în proporţie de cel puţin - suma anuală a vânzărilor
50%) la locurile de muncă nete până la 10 mln lei
nou – create persoanelor din moldoveneşti
rândurile şomerilor
înregistraţi la agenţiile
pentru ocuparea forţei de
muncă;
- menţinerea în activitate a
celor angajaţi cel puţin 3 ani
cu condiţia că aceştia să nu
încalce disciplina muncii

Sursa: http:// www.bnm.md

260
 Anexa 23
BC „EXIMBANK” SA. Cerinţe faţă de beneficiarii
creditelor: deţinerea contului curent la bancă; desfăşurarea
activităţii pe teritoriul Republicii Moldova; existenţa unui plan
de afaceri viabil (din punct de vedere economico-financiar) şi
bine argumentat; rulajele stabile, conturile curente şi
capacităţile satisfăcătoare de rambursare a împrumuturilor;
existenţa gajului de valoare suficientă, estimată de către o
companie licenţiată în domeniul dat.
Tipuri de credite acordate (destinaţia creditelor)
Scopul Termenul Rata Rambursarea Condiţii de
dobânzii acordare
- completarea individual 21-24% de regulă, - existenţa sau
mijloacelor pentru anual pentru lunară sau în deschiderea
circulante; fiecare creditele în funcţie de conturilor bancare
- investiţii; client în lei şi 11- proiectul şi la bancă;
- consum funcţie de 14% anual resursele de - investirea
proiectul şi pentru creditare mijloacelor proprii
resursele de creditele în afacerea pentru
creditare acordate în realizarea căreia
dolari SUA este solicitat
şi euro creditul;
- prezentarea
garanţiilor în
forma acceptată de
bancă în scopul
asigurării
rambursării
creditului;
- prezentarea la
bancă a
contractelor sau a
altor documente
legate de
valorificarea
proiectului de
creditare

Sursa: http:// www.bnm.md

261
 Anexa 24
BC „FINCOMBANK” SA. Cerinţe faţă de beneficiarii
creditelor: starea economico-financiară bună; reputaţia de
afaceri; nivelul stabil de încasări băneşti în conturile bancare;
deservirea bună a datoriei. Programe speciale pentru
creditarea micului business: banca comercială oferă
posibilitatea clienţilor săi să beneficieze de programe speciale
pentru creditarea micului business, oferite de către Proiectul
Investiţii şi Servicii Rurale (RISP) şi fondul Internaţional
pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD).
Linii de creditare
1. Linia de creditare oferită de către proiectul de Finanţare
Rurală şi Dezvoltare a Întreprinderilor Mici prin intermediul
Fondului Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD)
Destinaţia Valoarea Contribuţia
Beneficiarii Rata Termenul Perioada Rambur-
împrumu- maximă a proprie a Gajul
eligibili dobânzii maxim de graţie sarea
tului împrumutului beneficiarului
întreprinderile prelucrarea echivalentul în 16,2% 1 an până la conform nu mai puţin se stabileşte
mici şi materiei lei a 300 mii anual în 24 luni graficului de 10% din în
mijlocii de prime dolari SUA lei şi stabilit în costul conformitate
producţie agricole; 8,5% contractul proiectului cu politica
agricolă creşterea anual în de credit de creditare
producţiei valută a băncii
agricole

2. Linia de credit oferită de către Asociaţia de Dezvoltare

Internaţională (IDA) prin intermediul proiectului de Investiţii şi
Servicii Rurale (RISP)
Beneficiarii Valoarea Rata Termenul Perioada Rambursarea Contribuţia Gajul
eligibili maximă a dobânzii maxim de graţie proprie a
împrumutului beneficiarului
întreprinderile echivalentul în 17,5% 7 ani 2 ani nu mai mult 20% se stabileşte
mici şi mijlocii de lei a 250 mii anual în de 2 ani în
producţie agricolă; dolari SUA – lei şi 9% conformitate
prelucrarea materiei în cadrul liniei anual în cu politica
prime agricole, generale, iar în valută de creditare
creşterea producţiei cadrul liniei a băncii
agricole speciale – la 30
mii dolari SUA

262
 3. Linia de credit oferită de către Banca Mondială prin
intermediul Primului proiect de Dezvoltare a Sectorului Privat
Beneficiarii Valoarea maximă Rata Termenul Perioada Rambursarea Contribuţia Gajul
eligibili a împrumutului dobânzii maxim de graţie proprie a
beneficiarului
întreprinderile echivalentul în lei a se 3 ani 1 an în fiecare caz 20% se stabileşte
private 2500 mii dolari stabileşte în mod în
înregistrate SUA în baza individual conformitate
din Republica (întreprinderilor concursului cu politica
Moldova, cu mici şi mijlocii – nu de creditare
excepţia celor mai mult de 100 mii a băncii
din sectorul dolari SUA)
militar şi al
cultivării
tutunului

Sursa: http:// www.bnm.md

Anexa 25
BC „INVESTPRIVATBANK” SA. Cerinţe faţă de
beneficiarii creditelor: existenţa capacităţii de rambursare a
creditului (existenţa sursei de venit); starea financiară
satisfăcătoare a clientului; istoria creditară pozitivă
Tipuri de credite acordate
Nr. Destinaţia Termenul Rata Rambursarea Condiţii de
creditelor dobânzii acordare
1. Completarea 1-2 ani 27 % conform graficului - capacitatea
mijloacelor anual + de plăţi sau la de rambursare
circulante comision scadenţa creditului a creditului
2. Achitarea pe 1-2 ani pentru (existenţa
contractele de eliberarea sursei de
import creditului venit);
3. Procurarea 1-2 ani (de la 1% - starea
imobilului până la financiară
4. Construcţia 1-2 ani 2% din satisfăcătoare
suma a clientului;
eliberată) -
argumentarea
tehnico-
economică
realizabilă

Sursa: http:// www.bnm.md

263
 Anexa 26

BC „MOBISBANCĂ” SA. Cerinţe faţă de beneficiarii

creditelor: persoane juridice înregistrate, care îşi desfăşoară
activitatea în conformitate cu legislaţia în vigoare; posedă
experienţa de succes în business nu mai puţin de 6 luni; situaţia
financiar-economică a companiei (a grupei de companii) este
satisfăcătoare; participă cu mijloace proprii la finanţarea
proiectului creditat cu cel puţin 30% din suma totală a
proiectului; oferă garanţii de rambursare a creditului
satisfăcătoare pentru bancă după volum, componenţă,
lichiditate şi posibilitate de monitorizare.
Tipuri de credite acordate. Gama de servicii oferită de
către banca comercială „Mobiasbancă” în domeniul creditării
cuprinde următoarele tipuri de produse creditare de bază:
credite clasice; linii de credit; credite overdraft.

Credite clasice

Destinaţia creditului finanţarea mijloacelor circulante; finanţarea

investiţiilor
Beneficiarii eligibili persoanele fizice şi juridice
Valuta lei moldoveneşti; dolari SUA; euro
Dobânda se calculează la suma creditului efectiv eliberată
Termenul - pentru finanţarea mijloacelor circulante – 18 luni;
- pentru credite investiţionale – 60 luni
Rambursarea în rate conform graficului stabilit în funcţie de
fluxul mijloacelor băneşti ale companiei
Garanţiile vezi compartimentul „Principiile de evaluare şi
acceptare a gajului”
Avantajele posibilitatea de a beneficia de perioade de graţie la
rambursarea creditului până la 6-12 luni

Sursa: http:// www.bnm.md

264
 Anexa 27
BC „MOLDINDCONBANK” SA este o bancă
universală. Programe speciale pentru creditarea micului
business: banca comercială oferă posibilitatea clienţilor săi să
beneficieze de programe speciale pentru creditarea micului
business, oferite de către Proiectul Investiţii şi Servicii Rurale
(RISP) şi fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii
(IFAD).
Linia de credit
Destinaţia finanţarea mijloacelor circulante
creditului
Beneficiarii persoanele fizice şi juridice
eligibili
Valuta lei moldoveneşti; dolari SUA; euro
Dobânda se calculează doar la suma efectiv utilizată din linia de
credit. Pentru sumele nesolicitate se va calcula doar
un comision minim de rezerve (angajament)
Termenul pănă la 18 luni
Rambursarea în orice timp, convenabil pentru client, cu
posibilitatea folosirii repetate a resurselor creditare
Garanţiile vezi compartimentul „Principiile de evaluare şi
acceptare a gajului”
Avantajele - este un mijloc eficient de optimizare a fluxurilor
băneşti ale întreprinderii;
- presupune economisirea plăţilor aferente dobânzii;
- oferă posibilitatea – în orice moment1 (parţial sau în
totalitate) a surselor din cadrul liniei de credit,
rambursării banilor primiţi, folosirii repetate a
resurselor creditare într-un număr nelimitat de ori
1
cu condiţia de a nu depăşi limita de creditare stabilită

Sursa: http:// www.bnm.md

265
 Anexa 28
BC „MOLDOVA-AGROINDBANK” SA este astăzi lider
incontestabil în sectorul bancar al Republicii Moldova. Tipuri de
credite acordate - destinaţia: formarea şi completarea capitalului
circulant; procurarea fondurilor fixe, a mijloacelor de transport;
procurarea şi amenajarea terenurilor; sădirea plantaţiilor
multianuale; procurarea imobilului cu destinaţie de producţie;
reutilarea tehnică; reconstrucţia şi modernizarea procesului de
producere; dezvoltarea noilor tehnologii, a producţiei noi.
Programe speciale pentru creditarea micului business: banca
comercială oferă posibilitatea clienţilor săi să beneficieze de
programe speciale pentru creditarea micului business, oferite de
către Proiectul Investiţii şi Servicii Rurale (RISP) şi Fondul
Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD).
Credite Overdraft
Destinaţia creditului acoperirea deficitului temporar de mijloace băneşti din contul
curent şi susţinerea operativă a solvabilităţii clientului (în cazul
lipsei sau insuficienţei mijloacelor băneşti, în contul curent
pentru efectuarea dispoziţiilor de plată depuse, contul va fi
alimentat în regim automat cu suma necesară pentru a efectua
transferul)
Beneficiarii eligibili clienţii cu rulaje lunare stabile şi reputaţia financiară bună
Limita creditului nu mai mult de 25% din suma încasărilor lunare în contul de
decontare
Valuta lei moldoveneşti; dolari SUA; euro
Dobânda se calculează pe suma efectiv utilizată
Termenul maximum 12 luni, în acelaşi timp fiecare tranşă primită a
overdraftului trebuie să fie rambursată în termen de 25 zile din
momentul acordării
Rambursarea în orice timp convenabil pentru client şi posibilitatea folosirii
repetate a resurselor creditare
Garanţiile cesiunea încasărilor băneşti în favoarea băncii
Avantajele - nu este necesară existenţa gajului (drept garanţie servesc
rulajele de pe cont, starea financiară stabilă şi istoria creditară
ireproşabilă );
- flexibilitatea absolută; setul minim de documente necesare

Sursa: http:// www.bnm.md

266
 Anexa 29
Liniile de creditare şi programe speciale pentru creditarea
businessului mic şi mijlociu de către MAIB:
Program de Facilitare Linia de Credit a Băncii Program de garantare a
a Comerţului (Trade Europene pentru împrumuturilor susţinut de
Facilitation Program) Reconstrucţie şi către USAID
susţinut de către Dezvoltare
Banca Europeană
pentru Reconstrucţie
şi Dezvoltare (BERD)
1 2 3 4
Destinaţia susţinerea operaţiilor - finanţarea proiectelor orice tip de activitate (cu
de import/export ale concrete sau programelor excepţia celor enumărate în
întreprinderilor mici şi investiţionale în scopul compartimentul „Restricţii la
mijlocii private din creării, modernizării şi beneficiere” /rîndul 3 a
Republica Moldova diversificării capacităţilor tabelului în cauză/)
de producţie;
- finanţarea capitalului
circulant în vederea măririi
capacităţii de producţie sau
pentru întreprinderile nou-
create pe baza proiectelor
concrete sau programelor
investiţionale;
- finanţarea activităţii de
export şi pre-export la
întreprinderile industriale
cu marfă de export şi
încasarea venituri în valută
Beneficiarii întreprinderile mici şi întreprinderile mici şi - microîntreprinderile din
eligibili mijlocii mijlocii Republica Moldova ai căror
angajaţi permanenţi nu
depăşesc zece persoane;
- întreprinderile micului
business sau gospodăriile
agricole din Republica
Moldova al căror total active
(fără includerea de pământ şi
clădiri) nu depăşeşte suma
echivalentă în lei
moldoveneşti de 250,000
dolari SUA

267
 1 2 3 4
Suma până la 300 mii USD până la 250 mii USD - echivalentul în lei
creditului moldoveneşti al următoarelor
sume – (1) 5,000 dolari SUA
pentru fiecare microînrteprin-
dere şi (2) 150,000 dolari
SUA pentru fiecare
întreprindere mică sau
gospodărie agricolă
Valuta dolari SUA sau altă dolari SUA - dacă debitorii calificaţi au
valută liber venituri preponderent în lei
convertibilă moldoveneşti, împrumuturile
vor fi acordate în lei
moldoveneşti;
- dacă debitorii calificaţi au
venituri preponderent în
dolari SUA, împrumuturile
pot fi acordate în dolari SUA,
euro sau lei moldoveneşti
Rata negociabilă, conform negociabilă, conform negociabilă, conform
dobânzii condiţiilor actuale de condiţiilor actuale de piaţă condiţiilor actuale de piaţă
piaţă
Termenul până la 1 an până la 5 ani
Perioada până la 6 luni până la 12 luni
de graţie

Sursa: http:// www.bnm.md

Anexa 30
În cadrul băncii comerciale MAIB au fost deschise liniile
de creditare în cadrul resurselor organizaţiilor financiare
internaţionale, condiţiile de eligibilitate pentru beneficiere din
resursele nominalizate fiind următoarele:
1. Linia de credit oferită de către Directoratul Liniei de
Credit în cadrul Primului Proiect de Dezvoltare a Sectorului
Privat, susţinut financiar de Banca Mondială
Beneficiarii eligibili Termenul
Întreprinderi private (mai mult Până la 3 ani, din contul
de 50% capital privat) resirselor de recdreditare
268
 2. Linia de credit oferită de către Corporaţia Financiară
Internaţională (IFC)
Beneficiarii Suma Termenul
eligibili maximă
întreprinderile pentru proiecte 500.000 USD Până la 3 ani 6
mici şi mijlocii noi, de dezvoltare luni
sau reabilitare,
completarea
capitalului
circulant

3. Linia de credit oferită de către Proiectul de Investiţii şi

Servicii Rurale, susţinut financiar de Agenţia Internaţională de
Dezvoltare (IDA)
Notă: În cazul înfiinţării plantaţiilor multianuale (viţă-de-vie
ş.a.), împrumuturile din cadrul acestei linii de creditare se oferă pe un
termen până la 15 ani cu perioada de graţie până la 3 ani.
Beneficiarii Suma Contribuţia Termenul Perioada Rata Condiţiile
eligibili maximă beneficiarului de graţie dobânzii suplimentare
persoane linia linia specială – până la 5 până la 2 redusă, eliberarea
fizice sau specială – minimum ani ani corelată creditelor are
juridice care întreprinderi 10% din cu rata următoarea
desfăşoară cu mai costul sub- medie a proporţie:
activitate de mulţi proiectului; inflaţiei 75%-
antreprenor, proprietari - linia generală investiţii,
înregistrate 30.000 – minimum 25%-capital
sub orice USD, 20% din circulant
formă echivalent costul sub-
juridică, în lei proiectului
angajate în 420.000
activitate de MDL,
fermier, de întreprinderi
prelucrare, cu un singur
producţie sau proprietar -
comercializare 5.000 USD,
agricolă sau echivalent
orice activităţi în lei
de 70.000
antreprenoriat MDL (linia
în spaţiul rural generală -
(excepţie 250.000
mun. Chişinău USD
şi mun. Bălţi)

269
 4. Linia de credit oferită de către Proiectul de Finanţare
Agricolă, susţinut de Fondul Internaţional pentru Dezvoltare
Agricolă.
Notă: În cazul înfiinţării plantaţiilor multianuale (viţă-de-vie, livezi
ş.a.), împrumuturile din cadrul acestei linii de creditare se oferă pe un
termen de până la 15 ani cu perioada de graţie până la 5 ani.
Beneficiarii Suma Contribuţia Termenul Perioada Rata
eligibili maximă beneficiarului de graţie dobânzii
întreprinderile 30.000 USD minimum 10 până la 5 până la 2 redusă,
mici şi (în cazuri % din costul ani ani corelată
mijlocii cu excepţionale, total al cu rata
profil agricol suma investiţiei medie a
(cu excepţia maximă inflaţiei
mun. 100.000
Chişinău) USD)

5. Linia de credit oferită de către Banca Europeană pentru

Reconstrucţie şi Dezvoltare
Beneficiarii Scopul Suma Termenul
eligibili maximă
întreprinderile proiectele noi, de 500.000 USD până la 3 ani
mici şi mijlocii dezvoltare sau
reabilitare, completarea
capitalului circulant

Sursa: http:// www.bnm.md

Anexa 31
BC „UNIBANK” SA. Cerinţe faţă de beneficiarii
creditelor: realitatea şi oportunitatea financiară a proiectului
propus pentru creditare; corespunderea agentului economic
criteriilor acceptate în Regulamentul privind activitatea de
creditare a BC „Unibank” SA (presupune: lichiditate,
solvabilitate, suficienţa capitalului, rentabilitate); existenţa unui
gaj solvabil.

270
 Creditarea întreprinderilor agricole. Pentru anul 2005 condiţiile
de beneficiere de programul de creditarea întreprinderilor agricole au
fost: (1) destinaţia creditului: creditul se acordă pentru procurarea
combustibilului şi lubrifianţilor cu scopul efectuării lucrărilor de
însămânţare şi colectare ale sezonului agricol 2005; pentru reparaţia
tehnicii şi procurarea pieselor de schimb, chimicalelor, seminţelor şi
alte cheltuieli de sezon; (2) condiţiile acordării: creditul se acordă cu
condiţia plăţii preliminare a dobânzilor pentru întregul termen de
utilizare a mijloacelor băneşti împrumutate, prevăzut în contractul de
credit. Această sumă a dobânzii este inclusă în suma creditului. Forma
respectivă de creditare eliberează clientul de plata lunară a dobânzii şi
este foarte convenabilă, având în vedere caracterul sezonier al
procesului de producţie şi încasările de mijloace băneşti ale
întreprinderii agricole; (3) rata anuală a dobânzii: mai mică decât cea
existentă pe piaţa bancară; (4) gajul: în calitatea de gaj, banca acceptă
producţie agricolă – recolta anului 2005 (inclusiv sfeclă de zahăr, grâu
alimentar, porumb, seminţe de floarea soarelui, struguri, tutun etc.)
terenuri de pământ ce aparţin fondatorilor şi/ sau conducerii
întreprinderii, bunuri imobile, utilaj, alte forme de gaj.
Cerinţe faţă de beneficiarii creditelor
Beneficiari persoane juridice Beneficiari persoane fizice
Întreprinderile cu o situaţie financiară Persoanele fizice, care corespund
pozitivă, care dispun de un bilanţ lichid şi următoarelor criterii:
care asigură: - identificare pozitivă
- obţinerea profitului - stabilitate prin esenţa locului de muncă,
- raportul capitalului propriu către total funcţie deţinută
active de minim 1:3 - existenţa unei surse de venit stabile, ce
- existenţa planului de afaceri, inclusiv al permite rambursarea creditului
prognozei bilanţului, fluxului mijloacelor - existenţa unei garanţii acceptabile şi
băneşti, al profitului /pierderilor suficiente
- existenţa unei garanţii acceptabile şi
suficiente
- participarea cu mijloace proprii la
efectuarea cheltuielilor prognozate cu
minim 25-30%
Sursa: http:// www.bnm.md

271
 Anexa 32
BC „UNIVERSALBANK” SA. Tipuri de credite
acordate pentru întreprinderile micului business - destinaţia:
credite sezoniere: se acordă agenţilor economici pentru
acoperirea necesităţilor financiare de scurtă durată (termen de
până la 1 an); credite convertirea activelor: se acordă pentru
finanţarea discrepanţei dintre termenul creditului comercial şi
termenul obţinerii mijloacelor băneşti din vânzarea mărfurilor
(termen de până la 1,5 ani); credite pentru achiziţia de valori
mobiliare corporative: se acordă pe un termen de până la 5 ani;
credite sub circulaţia fluxurilor băneşti: se acordă pentru
achiziţia de utilaje, maşini şi pentru menţinerea creşterii
capitalului circulant (termen de peste 1 an); credite bazate pe
active: se acordă pentru menţinerea nivelului înalt al activelor
lichide (leasing, ipotecă, livrare, credit industrial, asigurare cu
maşini şi utilaje, termene diverse ); credite de proiect:
combinarea creditelor sub circulaţia fluxurilor băneşti cu
creditele bazate pe active
Linii de creditare
1. Resursele proprii ale băncilor
Destinaţia Termenul
completarea mijloacelor circulante până la 18 luni
investiţii până la 36 luni
2. Linia creditară oferită de către Banca Europeană pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD):
Scopul Termenul Suma Perioada de Contribuţia
creditului graţie proprie
finanţarea pro- până la 60 până la 500 până la 12 30%
gramelor luni mii dolari luni
investtiţionale şi SUA
a capitalului
circulant al
întreprinderilor
private

272
 3. Linia creditară oferită de către Corporaţia Financiară
Internaţională (IFC)
Scopul Termenul Suma Perioada Contribuţia
creditului de graţie proprie
finanţarea până la 7 ani până la până la 12 30%
programelor 500 mii luni
investiţionale dolari
şi a capitalului SUA
circulant al
întreprinderilor
private

Sursa: http:// www.bnm.md

Anexa 33

BC „VICTORIABANK” SA. Cerinţe faţă de beneficiari:

situaţia satisfăcătoare financiar-economică a companiei (a
grupei de companii); existenţa unui business stabil şi de
perspectivă; prezenţa unei experienţe de succes în lucru.
Tipuri de credite acordate: agricultura şi industria
prelucrătoare; construcţii şi ameliorare funciară a pământului;
procurarea imobilului; construcţia drumurilor şi transportarea.
În funcţie de suma creditului, acestea pot fi: credite mari:
sunt considerate datoriile pe credit, care constituie 10% sau mai
mult de la capitalul normativ al băncii (peste 23 mln. lei);
credite mijlocii: de la 30 000 USD până la 400 000 USD (sau
echivalent în lei moldoveneşti); microcredite: credite de
mărime de la 30 000 USD (sau echivalent în lei).
Programe speciale pentru creditarea micului business.
Banca comercială oferă posibilitatea clienţilor săi să
beneficieze de programe speciale pentru creditarea micului
business, oferite de către Proiectul Investiţii şi Servicii Rurale
(RISP) şi fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii
(IFAD).

273
 Agenţia Internaţională pentru
Dezvoltare (IDA)
Scopul susţinerea restructurării
comercializării sectoarelor
(privat, agricol şi rural),
acordând o atenţie specială
susţinerii grupului de fermieri ce
se ocupă de prelucrarea
antreprenorilor rurali
Linia de linia de credit este divizată în
credit subcomponente:
a) subcomponente A (Linia de
Credit Comercial)
Suma: nu va depăşi echivalentul
USD 30000;
Beneficiarii eligibili:
gospodăriile de fermier şi
familiale, societăţi de producere,
prelucrare, comercializare
agricolă în orice formă de
organizare juridică
b) subcomponente B (Linia
Specială pentru organizaţiile fără
istoria creditară) care include în
sine asistenţa tehnică gratis
Suma: nu va depăşi echivalentul
USD 30000;
Beneficiarii eligibili: orice
persoană juridică care activează
în sectorul rural şi solicită
împrumutul în cauză pentru
prima dată
Condiţii: necesitatea investirii în
mijloace fixe – cel puţin 75%
din totalul valorii împrumutului
şi în capital circulant – până la
25%
c) întreprinderi individuale
pentru fermierii privaţi suma nu
va fi mai mare de USD 5 000
274
Fondul Internaţional
pentru Dezvoltarea
Agriculturii
şi finanţarea rurală şi
dezvoltarea întreprinderilor
mici şi mijlocii cu profil
agricol, aflate pe teritoriul
proiectului
30 000 USD - pentru
întreprinderile mici şi
mijlocii
100 000 USD – pentru
cooperativele de producere şi
asociaţiile de gospodării
ţărăneşti
Beneficiarii agricoli:
întreprinderile mici şi
mijlocii cu profil agricol;
numărul de angajaţi – nu mai
mare de 50; volumul anual al
vânzărilor nete – până la 10
mln. MDL
Destinaţia: reînnoirea /
plantarea viilor şi livezilor;
prelucrarea materiei prime
agricole; coordonarea
serviciilor mecanizate
agricole; centre de colectare
şi de depozitare; magazine
agricole şi centre în baza
CNFA; alte tipuri
 Condiţii: necesitatea investirii în
mijloace fixe – cel puţin 75%
din totalul valorii împrumutate şi
în capital – până la 25%
Contribuţia nu mai puţin de 20% din costul nu mai puţin de 10% din
beneficiarului proiectului costul proiectului
Zona teritoriul republicii în afara mun. teritoriul raioanelor: Bălţi,
proiectului Chişinău şi Bălţi Cahul, Orhei, Chişinău,
Ungheni, Edineţ, Lăpuşna,
Soroca, Taraclia, Tighina
Valuta lei moldoveneşti lei moldoveneşti – pentru
piaţa internă
dolari SUA – pentru
achitarea cu nerezidenţii
Termenul subcredite: 15 ani cu perioada de termenul mediu până la 5 ani
graţie până la 3 ani (ultima dată cu perioada de graţie până la
de extragere din sursele IDA- 2 ani;
30.06.2005) activitatea în viticultură –
până la 15 ani cu perioada de
graţie până la 5 ani
Dobânda până la 01.05.2005 rata dobânzii până la 01.05.2005 rata
va constitui în MDL: maxim dobânzii va constitui MDL
18,2% anual 16,2% anual
USD maxim 9% anual USD 8,5% anual
Restricţiile procurarea sau arenda refinanţarea oricărei datorii
pământului, a casei de locuit sau existente, procurarea tehnicii
amenajarea acesteia, refinanţarea noi
oricărei datorii existente,
procurarea pesticidelor

Sursa: http:// www.bnm.md

275
 Anexa 34
BC „BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ –
CHIŞINĂU” SA. Tipuri de credite acordate: utilizări din
deschideri de credite permanente (linii de credite în lei şi valută);
credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare (în
lei şi valută); credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor
sezoniere (în lei); credite pentru prefinanţarea exporturilor (în lei
şi valută); credite pe documente de plată aflate în curs de
încasare (în lei); credite pe ordine de plată (în lei); credite pentru
facilităţi de cont (în lei); credite pe descoperit de cont (overdraft)
(în lei); credite pentru echipament (investiţii) în completarea
surselor proprii (în lei şi în valută); credite pentru activitatea de
leasing (în lei şi în valută)
Chişinău Central Bank 122.824.825
Bălţi 26.492.608
Soroca 6.490.168
Comrat 15.182.456
Edineţ 8.978.236
Orhei 11.916.742
Cahul 8.879.249
Ungheni 6.098.086
Străşeni 2.602.881
Chişinău-Râşcani 3.196.894
Oficiul Mobil 1.797.444
Căuşeni 4.133.099
Drochia 6.793.244
Floreşti 768.148
Chişinau-Ciocana 1.709.400
Hânceşti 103.301
Total 227.956.806
Sursa: http:// www.bnm.md

276
 Anexa 35
„PROCREDIT” SA este o companie financiară orientată
spre dezvoltarea prin prestarea serviciilor de creditare
întreprinderilor micro, mici şi mijlocii. Pe parcursul ultimilor ani,
ProCedit a devenit instituţia lider în Moldova în domeniul
microfinanţării, având un portofoliu de 5 700 credite în valoare de
160 mil. lei la sfârşitul anului 2004, şi dispune de 16 filiale în
toată ţara. Pe parcursul anului 2004 au fost acordate 7.195
credite, cu o rată medie a dobânzii de 20,36%. Conform
informaţiei din tabelele de mai jos, suma creditelor acordate în
2004 (în lei) a constituit:
Destinaţia business-creditelor
Agricultură Comerţ Producere Servicii
10.355.781 131.714.954. 27.344.773 58.541.299

Beneficiari de business-credite
SA SRL II IP ALTE
510.523 49.707.750 27.099.638 149.088.281 1.550.615

Produsele ProCredit
Termenul
Denumirea Termenul Rata Gajul
Suma de luare a
produsului creditării dobânzii creditului
decizie
100- până la pentru 23% anual
1,000 15000 capital USD/EURO
/EURO MDL circulant- Fără gaj şi
până la 12 Termenul fideiusori
luni de luare a
ProExpres pentru 28% anual deciziei în
capital fix- în MDL decurs de
până la 24 1 zi
luni (18 luni
în MDL)

277
 1,001- 15,001- pentru 23% anual 1 fidejusor
3,000 40,000 capital USD/EURO sau 50%
/EURO MDL circulant- gaj al
până la 12 bunurilor
luni mobile
pentru 28% anual
capital fix- în MDL
până la 24
luni (18 luni
în MDL)
3,001-10,000 pentru 100% gaj:
ProRapid USD/EURO capital -bunuri
circulant- 20-23% Termenul mobile
până la 12 anual de luare a (stocuri de
luni deciziei mărfuri,
pentru până la 3 utilaj,
capital fix- zile transport
până la 36 auto)
luni -
40,001-100,000 pentru fidejusiune
MDL capital
circulant- 26-28%
până la 12 anual
luni
pentru
capital fix-
până la 18
luni
ProVip 10,001-100,000 pentru Termenul 100% gaj:
USD/EURO capital de luare a - imobil
circulant- 14-21% deciziei - bunuri
până la 18 anual până la 7 mobile
luni zile -
pentru fideiusiune
capital fix-
până la 36
luni

Sursa: http:// www.bnm.md

278
 Anexa 36
Finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
Indicii primordiali
Indicatorul Bulgaria Lituania Moldova România Slovacia Ucraina
Mărimea 100-
împrumutului 3000- 15000- 500- 30000- 30000;
/creditului 250000 250000 125000 200000 30000-
(USD) 125000
Durata
1/6-7 3-7 1,5-5 2-6 1,5-5
creditului (ani)
Rata dobânzii 6,84-
9-13% 11-12% 4,5-9% 12-16%
(%) 8,78%
Perioada de
6-12 24 36 3-12 24
graţie (luni)
Numărul de
documente 6-8 6,14-21 14-16
necesare
Mărimea 130- 120-
120%
gajului 145% 200%
Timpul
necesar pentru
aprobarea 5-7; 35-
5-20 15-17
împrumutului 52
(zile)

Sursa: http:// www.bnm.md

Anexa 37
Finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Surse de
finanţare pentru necesităţile întreprinderilor mici şi
mijlocii. Capitalul de lucru
Indicator Moldova România Bulgaria
1 2 3 4
fonduri interne 66,9% 69,5% 68,1%
bănci private locale 10,0% 8,1% 3,7%
familia/prieteni 9,6% 5,9% 7,3%
credit furnizor 5,4% 3,5% 6,5%
altele 2,2% 2,0% 1,5%

279
 1 2 3 4
credit client 1,7% 1,2% 1,2%
bănci străine 1,3% 1,0% 1,2%
bănci de stat 1,1% 2,6% 4,6%
creditori 0,7% 1,1% 2,1%
guvern 0,6% 2,0% 2,9%
capital social 0,2% 2,3% 0,1%
leasing 0,2% 2,1% 0,9%
cărţi de credit 0,0% 0,7% 0,0%
Sursa: http:// www.bnm.md

Anexa 38
Finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Sursele de
finanţare a întreprinderilor mici şi mijlocii. Investiţiile
Indicator Moldova România Bulgaria
fonduri interne 63,9% 62,2% 73,2%
bănci private locale 12,9% 5,6% 5,7%
familia/prieteni 11,1% 6,4% 3,8%
credit furnizor 3,6% 1,3% 1,5%
altele 3,2% 1,2% 2,1%
credit client 2,0% 0,1% 0,0%
bănci străine 1,3% 3,6% 2,6%
bănci de stat 0,9% 2,4% 2,3%
creditori 0,6% 1,0% 1,6%
guvern 0,4% 0,8% 0,0%
capital social 0,1% 1,4% 1,5%
leasing 0,0% 2,0% 4,3%
cărţi de credit 0,0% 0,9% 1,4%
Sursa: http:// www.bnm.md

280
 Anexa 39
Finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
Instrumentele de finanţare
Indicator Moldova România Bulgaria
bănci comerciale, 16 40
dintre care: 54,5% 67%
venitul băncilor străine nesemnificativ
finanţele comerciale ale
7 4 6
întreprinderilor mici şi mijlocii
finanţele comerţului 4
microfinanţe 2 1 5
leasing 1 3 2
contribuţii la capitalul social insificient insuficient
disponibile
disponibile disponibile
Sursa: http:// www.bnm.md
Anexa 40
Finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
Sursele indirecte de finanţare
Organizaţii
Moldova România
financiare
Uniunea Europeană -Phare; -SAPARD;
-MARR Fund; -Grand
Suport; - Scheme pentru
iniţierea businessului
Kreditastalt fur Fondul Romano-German
Wiederaufbau (KfW)
USAID -Fondul de investiţii
Romano-American
BERD -Senior Convertible Loan
Banca Mondială Private Sector Development
Credit Line
International Finance -Credit Line
Corporation (IFC)
IFAD -RISP
-Agricultor Financing
Project
Sursa: http:// www.bnm.md

281
 Anexa 41
Finanţarea IMM: Fondurile de garantare
Ţara Fondurile de Descrierea
garantare
România Fondul Naţional de se adresează IMM solicitante de credite în ROL şi/sau
Garanţie pentru valută străină, dar care nu au gajul necesar
Creditele instituţiilor Bănci participante: BCR, Banca Românească, Banca
mici şi mijlocii comercială Carp atica, EXIMBANK, CEC, BRD-GSG,
Raiffesea Bank, BancPost, Romextera, RIB, Eurobank
Fondul de Garanţii se adresează IMM solicitante de credite în ROL şi/sau
pentru creditul rural valută străină, dar care nu au gajul necesar
Bănci participante: BCR, Banca Românească,
EXIMBANK, CEC, BRD-GSG, Raiffesea Bank,
BancPost,ING Bank Eurobank
Fondul Român se adresează IMM solicitante de credite în ROL şi/sau
pentru creditele valută străină, dar care nu au gajul necesar. Fondul
Organizaţiilor Private acoperă până la 70% din valoarea nominală a creditului,
Este valabil doar pentru solicitanţii de credite pe termen
mediu sau de lungă durată
Moldova Microîntrerpinderile Obiectiv: consilierea sectorului financiar în vederea
şi micul business. mobilizării creditelor de către microîntreprinderi şi micul
Portofoliul de business printr-o înţelegere de asumare a riscurilor în
împrumuturi. comun
Garanţia de Condiţii: (I) până la 50% din pierderile nete ale instituţiei
împrumuturi (LPG) financiare din totalul de împrumuturi; (II) suma
principală pentru aprobarea împrumutului. Suma nu
poate să depăşească echivalentul în valuta naţională a
5000 dolari SUA, pentru împrumuturile
microîntreprinderilor; 150,000 dolari SUA pentru
împrumuturile micului business; (III) termenul de
rambursare este de până la 5 ani.
Participanţi: Agroindbank, Fincombank, and
Victoriabank
Programul de Obiective: intenţionează să încurajeze băncile
creditare moldoveneşti alese să ofere credite fermierilor şi
întreprinderilor mici şi mijlocii, facilitând accesul la
capital
Participanţi: Agroindbank, Fincombank, and
Victoriabank, Mobiasbanka, Banca Socială, Rural
Finance Corporation

Sursa: http:// www.bnm.md

282
 Anexa 42
Alcătuirea modelului economico-matematic numeric
Formularea problemei: a alcătui modelul numeric pentru
a calcula la MEK planul optimal al structurii de producere în
SRL „Iocam-Agro”, pentru a obţine un profit net maxim,
bazându-se pe următoarele condiţii:
În SRL „Iocam-Agro” pot fi cultivate culturile agricole şi se
pot dezvolta ramurile enumărate în tabelul 1. Gospodăria dispune
de următoarele resurse de producere: suprafaţa terenului arabil –
17 ha; volumul resurselor forţei de muncă în ansamblu pe an –
25000 om-ore, volumul de lucrări mecanizate - 350 de hectare
etaloane convenţionale, volumul de apă – 4100 m3. Cheltuielile de
producţie pentru producţia globală şi cheltuielile generale,
administrative şi veniturile din vânzări de la producţia agricolă
trebuie să fie determinate în procesul rezolvării problemei.
Conform cerinţelor asolamentelor, suprafaţa culturilor prăşitoare
nu trebuie să depăşească 50 % din suprafaţa totală, ardeii – nu mai
mult de 15 %, iar suprafaţa ocupată – nu mai puţin de 1 ha.
SRL „Iocam-Agro” trebuie să realizeze următoarea cantitate de
producţie (t), pentru a îndeplini contractele cu agenţii economici,
grâu de toamnă – 18,0 t, varză – 56,0 t, cartofi – 22,0 t.
La întocmirea modelului economico-matematic al
problemei trebuie să se ţină cont că Magazinul Agricol trebuie
să constituie cca 50 % din activitatea totală a întreprinderii, iar
serviciile mecanizate prestate să constituie ponderea de cca 25
% din activitatea întreprinderii. Celelalte date necesare sunt
prezentate în tabelul 1.
Rezultând din conţinutul problemei, înainte de a descrie
condiţiile ei în modelul economico-matematic numeric, notăm
variabilele, şi anume:
x1 – suprafaţa însămânţată cu grâu de toamnă
x2 – suprafaţa însămânţată cu varză de toamnă
x3 – suprafaţa însămânţată cu cartofi
x4 – suprafaţa însămânţată cu tomate

283
 x5 – suprafaţa însămânţată cu ardei graşi
x6 – valoarea consumurilor de producţie din agricultură
x7 – valoarea profitului brut obţinut din activitatea agricolă
(producţia agricolă)
x8 – cheltuielile generale şi administrative înregistrate în
activitatea agricolă (producţia agricolă)
x9 – venitul din vânzări obţinut din activitatea agricolă (producţia
agricolă)
x10 – consumurile totale de producţie pe întreprinderea agricolă
x11 – costul vânzărilor înregistrate la Magazinul Agricol
x12 – total venitul din vânzări pe întreprinderea agricolă
x13 – venitul din vânzări înregistrat la Magazinul Agricol
x14 – total cheltuieli generale şi administrative pe întreprinderea
agricolă
Coeficienţii tehnico-economici (SRL „Iocam-Agro”)
Grâu
Ardei
Indicatorii de Varză Cartofi Tomate
graşi
toamnă
Mărimile variabile x1 x2 x3 x4 x5
Recolta, q/ha 36,2 280,9 223,5 189,6 163,1
Consumurile de resurse de 42 2832 2649 2240 2378
muncă la ha, om-ore
Volumul lucrărilor 10,4 26 28,4 22,3 23,8
mecanizate la 1ha, ha etalon
convenţional
Cheltuielile generale şi 11,3 8,7 16,6 10,3 14,2
administrative la 1q, lei
Consumurile de producţie la 85,2 67,2 127,9 79,6 110,3
1q, lei
Veniturile din vânzări la 1q, 103,1 95,6 153,2 130,8 170,6
lei
Profitul brut la 1q, lei 17,9 28,4 25,3 51,2 60,3
Profitul net la 1q, lei 6,6 19,7 8,7 40,9 46,1
Sursa: calculată de autori în baza bilanţului contabil

284
 Anexa 42 (continuare)

Modelul economico-matematic numeric

Funcţia-scop – de a obţine profit net maxim
Z max = 6,6*36,2*x1+19,7*280,9*x2+8,7*223,5*x3+40,9*
* 189,6*x4+46,1*163,1*x5
Acest maxim poate fi obţinut, bazându-se pe următoarele
condiţii:
1. Folosirea raţională a terenului agricol
x1+x2+x3+x4+x5=17
2. Folosirea mai deplină a resurselor de forţă de muncă în
total pe an, om-ore
42x1+2832x2+2649x3+2240x4+2378x5 ≤ 25000
3. Utilizarea raţională a mijloacelor de mecanizare în total
pe an, ha etalon convenţionale
10,4x1+26x2+28,4x3+22,3x4+23,8x5 ≤ 350
4. Folosirea raţională a volumului de apă în gospodărie, m3
450x2+450x3+450x4+450x5 ≤ 4100
5. Determinarea consumurilor de producţie din agricultură
85,2*36,2x1+67,2*280,9x2+127,9*223,5x3+79,6*
*189,6x4+110,3*163,1x5=x6
6. Determinarea profitului brut de la producţia agricolă prin x7
17,9*36,2x1+28,4*280,9x2+25,3*223,5x3+51,2*
*189,6x4+60,3*163,1x5=x7
7. Determinarea cheltuielilelor generale şi administrative
de la producţia agricolă prin x8
11,3*36,2x1+8,7*28,9x2+16,6*223,5x3+10,3*
*189,6x4+14,2*163,1x3=x8
8. Determinarea veniturilor din vânzări de la producţia
agricolă prin x9
103,1*36,2x1+95,6*280,9x2+153,2*223,5x3+130,8*
*1289,6x4+170,6*163,1x5=x9
9. Suprafaţa ocupată de culturile prăşitoare nu mai mult de
50 % din suprafaţa totală

285
 x2+x3+x4+x5 ≤ 0,5*17
10. Suprafaţa ocupată de ardei nu mai mult de 15% din
suprafaţa totală
x5 ≤ 0,15*17
11. Suprafaţa ocupată de tomate nu mai puţin de 1 ha
x4 ≥ 1
Următoarea grupă de restricţii prevede îndeplinirea
contractelor de realizare a producţiei agricole, şi anume (q):
12. Grâu de toamnă
36,2x1 ≥ 180
13. Varză
280,9x2 ≥ 560
14. Cartofi
223,5x3 ≥ 220
15. Consumurile totale de la producţia agricolă deţin cel
mult 25% din consumurile totale pe gospodărie
x6=0,25x10
16. Consumurile de la magazinul agricol deţin 50% din
consumurile totale
x11=0,5x10
17. Veniturile din vânzări de la producţia agricolă deţin
cel mult 25% din vânzările totale
x9=0,25x12
18. Veniturile din vânzări de la magazinul agricol deţin
55% din vânzările totale pe gospodărie
x13=0,55x12
19. Cheltuielile generale şi administrative de la producţia
agricolă deţin 20% din cheltuielile generale şi administrative
totale pe gospodărie
x8=0,2x14
Nenegativitatea variabilelor
xf ≥ 0: f=1,2,3,4,5
x1 ≥ 0: i=6,7,8,9,10,11,12,13,14
Sursa: calculată de autori în baza bilanţului contabil

286
 Anexa 42 (continuare)

Program: Linear Programming

Problem Title : Optimizarea structurii de producere în
SRL „Iocam-Agro”,
s. Coropceni, r. Teleneşti
***** Input Data *****
Max. Z = 238.92x1 + 5533.73x2 + 1944.45x3 +
+ 7754.64x4 + 7518.91x5
Subject to
C1 1x1 + 1x2 + 1x3 + 1x4 + 1x5 = 17
C2 42x1 + 2832x2 + 2649x3 + 2240x4 + 2378x5 <= 25000
C3 10.4x1 + 26x2 + 28.4x3 + 22.3x4 + 23.8x5 <= 350
C4 450x2 + 450x3 + 450x4 + 450x5 <= 4100
C5 3084.24x1 + 18876.48x2 + 28585.65x3 +
+ 15092.16x4 + 17989.93x5 - 1x6 = 0
C6 647.98x1 + 7977.56x2 + 5654.55x3 + 9707.52x4 +
+ 9834.93x5 - 1x7 = 0
C7 409.06x1 + 2443.83x2 + 3710.1x3 + 1952.88x4 +
+ 2316.02x5 - 1x8 = 0
C8 3732.22x1 + 26854.04x2 + 34240.2x3 +
+ 24799.68x4 + 27824.86x5 - 1x9 = 0
C9 1x2 + 1x3 + 1x4 + 1x5 <= 8.5
C10 1x5 <= 2.25
C11 1x4 >= 1
C12 36.2x1 >= 180
C13 280.9x2 >= 560
C14 223.5x3 >= 220
C15 1x6 - 0.25x10 = 0
C16 -0.5x10 + 1x11 = 0
C17 1x9 - 0.25x12 = 0
C18 -0.55x12 + 1x13 = 0
C19 1x8 - 0.2x14 = 0

287
 Anexa 42 (continuare)
***** Program Output *****
Final Optimal Solution
Z = 57798.469
-------------------------------------------------
Variable Value Reduced Cost
-------------------------------------------------
x1 8.500 0.000
x2 1.994 0.000
x3 0.984 0.000
x4 5.522 0.000
x5 0.000 235.730
x6 175325.973 0.000
x7 80583.415 0.000
x8 22784.946 0.000
x9 255909.388 0.000
x10 701303.891 0.000
x11 350651.945 0.000
x12 1023637.550 0.000
x13 563000.653 0.000
x14 113924.730 0.000
----------------------------------------
Constraint Slack/Surplus Shadow Price
----------------------------------------
C2 4020.198 0.000
C3 58.669 0.000
C4 275.000 0.000
C9 0.000 7515.720
C10 2.250 0.000
C11 4.522 0.000
C12 127.700 0.000
C13 0.000 -7.906
C14 0.000 -25.996
----------------------------------------

288
 Anexa 42 (continuare)
Objective Coefficient Ranges

Lower Current Upper Allowable Allowable

Variables
Limit Values Limit Increase Decrease
x1 No limit 238.920 7754.640 7515.720 No limit
x2 No limit 5533.730 7754.640 2220.910 No limit
x3 No limit 1944.450 7754.640 5810.190 No limit
x4 7518.910 7754.640 No limit No limit 235.730
x5 No limit 7518.910 7754.640 235.730 No limit
x6 -0.626 0.000 0.081 0.081 0.626
x7 -0.830 0.000 1.850 1.850 0.830
x8 -4.868 0.000 0.649 0.649 4.868
x9 -0.357 0.000 0.078 0.078 0.357
x10 -0.156 0.000 0.020 0.020 0.156
x11 -0.313 0.000 0.041 0.041 0.313
x12 -0.089 0.000 0.019 0.019 0.089
x13 -0.162 0.000 0.035 0.035 0.162
x14 -0.974 0.000 0.130 0.130 0.974

Right Hand Side Ranges

Lower Current Upper Allowable Allowable

Constraints
Limit Values Limit Increase Decrease
C1 13.472 17.000 22.641 5.641 3.528
C2 20979.802 25000.000 No limit No limit 4020.198
C3 291.331 350.000 No limit No limit 58.669
C4 3825.000 4100.000 No limit No limit 275.000
C5 No limit 0.000 175325.973 175325.973 No limit
C6 No limit 0.000 80583.415 80583.415 No limit
C7 No limit 0.000 22784.946 22784.946 No limit
C8 No limit 0.000 255909.388 255909.388 No limit
C9 3.978 8.500 9.111 0.611 4.522

289
 Anexa 42 (continuare)
C10 0.000 2.250 No limit No limit 2.250
C11 No limit 1.000 5.522 4.522 No limit
C12 No limit 180.000 307.700 127.700 No limit
C13 -0.000 560.000 1830.249 1270.249 560.000
C14 0.000 220.000 1230.682 1010.682 220.000
C15 No limit 0.000 175325.973 175325.973 No limit
C16 -350651.945 0.000 No limit No limit 350651.945

C17 No limit 0.000 255909.388 255909.388 No limit

C18 -563000.653 0.000 No limit No limit 563000.653

C19 No limit 0.000 22784.946 22784.946 No limit

***** End of Output *****

Sursa: prognoză efectuată de autori în baza bilanţului contabil

Anexa 43
Calcularea cheltuielilor anuale ale SRL "Iocam-Agro"
Anual
Nr. Articolul
Suma, lei Structura
1 Plata muncii person. Admin. + F.S. 63 251 66,1%
2 Cheltuieli de deplasare 853 0,9%
3 Mărfuri de birou 600 0,6%
4 Cheltuieli de reclamă 1 000 1,0%
5 Cheltuieli telefon 2 500 2,6%
6 Energia electrică 3 500 3,7%
7 Încălzirea MA 4 500 4,7%
8 Alte cheltuieli 2 500 2,6%
9 Amortizarea clădirilor şi edificiilor 16 926 17,7%
TOTALCHELTUIELI 95 630 100,0%
Sursa: calculată de autori

290
 Anexa 44

Contribuţia marginală a SRL "Iocam-Agro" (varianta

planificată)

Cheltuieli variabile în

Structura contribuţiei
marginală, lei

marginale, %
Specificarea

Contribuţia
Încasări, lei

Servicii agricole
140 250 82 119 total, lei 58 131 27,3%
mecanizate
Producţia agricolă 289 772 187 861 101 911 47,8%
Seminţe 66 419 55 349 11 070 5,2%
Îngrăşăminte minerale 42 592 35 493 7 099 3,3%
Preparate chimice 30 596 25 497 5 099 2,4%
Mărfuri veterinare 28 982 24 152 4 830 2,3%
Materiale de
26 572 22 143 4 429 2,1%
construcţie
Mărfuri de uz casnic 77 665 64 721 12 944 6,1%
Unelte şi echipament
33 505 27 921 5 584 2,6%
agricol
Altele 12 172 10 143 2 029 1,0%
TOTAL 748 525 535 399 213 125 100%
Sursa: calculată de autori

291
292
293
 Anexa 47

294
 Anexa 47 (continuare)

295
 Anexa 47 (continuare)

296
 Anexa 48

297
 Anexa 48 (continuare)

298
 Anexa 48 (continuare)

299
 Anexa 49

300
 Anexa 49 (continuare)

301
 Anexa 49 (continuare)

302
 Anexa 50

303
 Anexa 50 (continuare)

304
 Anexa 50 (continuare)

305
 Anexa 51

306
 Anexa 51 (continuare)

307
 Anexa 51 (continuare)

308
309
310
311
312
313
314
315
316
 Anexa 54

Active

317
 Anexa 55

Indicatori

318
319
320
321
 Anexa 58

322
323
 Anexa 60
Instituţiile financiare
Asociaţiile de Economii şi Împrumuturi. Asociaţiile de
economii şi împrumut ale cetăţenilor sunt organizaţii
necomerciale cu statut special care primesc ca depuneri
economiile membrilor şi acordă împrumuturi cu destinaţie
specială.
Corporaţia de Finanţare Rurală. Fondată în noiembrie 1997
de reprezentanţii a 9 AEI a ajuns la 283 acţionari la data de
1.07.03. CFR a acordat 110 mii de lei sub formă de împrumuturi
la peste 35 mii de beneficiari. Portofoliul de împrumut pentru
AEIC este de 95 milioane de lei. Din anul 2002 a început
creditarea directă a persoanelor fizice şi juridice din mediu rural.
MicroInvest. Misiunea MicroInvest constă în finanţarea
întreprinderilor micro şi mici. Activitatea a început în aprilie 2003
prin oferirea de credite, garanţii şi capital de risc. Fondatorul este
Fundaţia Soros.
Micro Enterprise Credit din Moldova - S A este o companie
financiară internaţională; specializată în creditarea businessului
mic, înregistrată în Republica Moldova la 16 decembrie 1999.
Fondatorii MEC-ului sunt Banca Europeană pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare (Londra, Corporaţia Financiară
Internaţională - IFC (Washington), Western NIS Enterprise Fun
(Chicago) şi alţii. Activitatea MEC-Moldova este orientată spre
susţinerea financiară a activităţii antreprenoriale în sferele de
producţie, comerţ, prestări de servicii şi în domeniul agriculturii.
Moldova Agroindbank - fondată în 1991 în baza
"Agroprombank-Moldova". În ultimii şase ani de activitate a
finanţat 225 de AEIC cu un portofoliu de 86 milioane de lei.
MAIB, spre deosebire de alte bănci comerciale, finanţează intens
micul business.
Banca Socială a fost fondată în anul 1991. Din 1996 banca a
devenit complet privată. În ultimii ani a început activ finanţarea
micului business prin liniile de creditare FIDA şi RISP.

324
 Instituţiile nefinanciare
Alianţa Microfinanţare Moldova. AMM are misiunea de a
crea şi dezvolta noi instituţii: AEI, cooperative, întreprinderi
micro şi mici prin asistenţă, consultanţă, instruire şi finanţare
pentru crearea noilor locuri de muncă şi creşterea nivelului de trai.
AMM este prima organizaţie de dezvoltare a sectorului de
microfinanţare în Republica Moldova fondată în septembrie 1997.
În cei şase ani de activitate a creat şi dezvoltat 235 de AEI,
precum şi 15 cooperative de întreprinzător. A garantat creditele
debursate de MAIB asociaţiilor de economii şi împrumut. A
elaborat noi produse de microfinanţare capitalul de risc şi
garantarea creditelor.
Centrul de Dezvoltare Rurală. Pe parcursul a patru ani de
activitate a acordat asistenţă la crearea şi înregistrarea a 220 de
AEI. A sprijinit fondarea şi înregistrarea a 26 de întreprinderi noi.
A pregătit pachete de documente pentru finanţarea a 28 de afaceri
noi.
Federaţia Naţională a AEI. FNAEI a fost fondată în 1998 de
46 AEI. Funcţiile de bază:
1) reprezentarea şi protejarea intereselor membrilor în
relaţiile cu statul, creditorii şi alte instituţii,
2) prestarea serviciilor de instruire şi consultanţă a
membrilor.
În prezent FNAEI este constituită din 414 asociaţii
membre.
Atribuţiile de bază ale serviciului sunt:
• supravegherea activităţii asociaţiilor şi a federaţiilor
acestora.
• elaborarea şi prezentarea spre aprobare a actelor
normative ce ţin de activitatea AEI.
• apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale
asociaţiilor şi a membrilor acestora.
Sursa: http: //www.bnm.md

325
 Anexa 61
ORGANIZAŢII DONATOARE CARE SUSŢIN
MICROFINANTAREA IN MOLDOVA

Banca Mondială a elaborat şi a implementat proiectul

de finanţare rurală începând cu anul 1997. BM a acordat,
sub garanţia statului, un credit de 5 mil.dolari SUA pentru
finanţarea AEI. Creditul este acordat CFR-ului pentru
finanţarea AEI-urilor. BM a elaborat şi implementează la
moment programul RISP. Fondurile sunt acordate sub
garanţia statului pentru creditarea şi dezvoltarea afacerilor
în zonele rurale.
Guvernul Republicii Moldova a susţinut primul proiect
de finanţare rurală din 1997 până în 2002 prin aprobarea
Legii privind AEI, stabilirea şi finanţarea Serviciului
Supravegherii de Stat privind AEI, aprobarea standardului
de contabilitate şi a normelor de prudenţă financiară.
Open Society Institute şi Fundaţia Soros au susţinut
financiar crearea şi dezvoltarea AEI din 1997 până în
prezent prin alianţa “Microfinanţare-Moldova“. Din anul
2003 OSI/Economic and Busines Development Fund va
acorda asistenţă tehnică şi financiară MicroInvest-ului.
GTZ-ul a susţinut financiar FIDES la elaborarea
conceptului de AEIC din 1997. FIDES a consultat AMM în
domeniul dezvoltării reţelei de AEI, a asistat la elaborarea
legii şi a standardului de contabilitate pentru AEI. FIDES, la
momentul de faţă, consultă FNAEI în elaborarea planului
strategic.
Guvernul Olandei a acordat un grant pentru creditarea
primelor AEI în 1997. În anii 1997 şi 1998 a finanţat WWB,
care a acordat asistenţă AMM pentru crearea şi dezvoltarea
reţelei de AEI.
DFID, începând cu 1999 până în prezent, acordă
asistenţă tehnică şi financiară Centrului de Dezvoltare Rurală
pentru crearea şi dezvoltarea AEI în zona de nord şi
326
Găgăuzia. Cu ajutorul consultanţilor au fost editate cărţi
pentru AEI.
USAID în Moldova a început să ofere asistenţă tehnică
pentru dezvoltarea AEI din anul 1999. USAID, prin
subcontractorii săi ACDI/VOCA, EWMI şi CNFA, susţine
CDR, AMM şi FNAEI. Prin proiectul BizPro, începând cu
2001, oferă instruire şi băncilor comerciale care doresc să se
implice în microfinanţare.
IFAD-ul a oferit, sub garanţia statului, un credit care va
fi debursat prin băncile comerciale pentru crearea şi
dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în zonele rurale.
Pe de altă parte, oferă granturi ONG-urilor de dezvoltare,
care pregătesc business-planuri. IFADU-ul a început
activitatea în 2000.
MEC-ul, începând cu 1999, s-a bucurat de susţinere
enormă din partea:
• IFC-ului, care a oferit capital;
• EBRD-ului, care a oferit capital şi credit;
• IMI, care a oferit capital;
• WNISEF, care a oferit capital;
• IPC-uIui, care a oferit şi oferă asistenţă tehnică MEC-
ului.
Toate acestea au dus la o dezvoltare extrem de rapidă a
MEC-ului în sectorul de microfinanţare.

Sursa: http: //www.bnm.md

327
 Anexa 62
SERVICIILE INSTITUŢIILOR ACTIVE PE PIAŢA
DE MICROFINANŢARE
a) CFR
Produse financiare pentru AEIC:
• Termen: 2-24 luni
• Rata dob.: 12,5-15 anual
• 2. Termen: 2-36 luni
• Rambursarea: la scadenţă sau la finele
anului
• Gaj: pentru sume mai mari de 10000 lei
Împrumuturi pentru II, GŢ:
• Până la 5000 dolari SUA
• Până la 15 ani
• Min. 24 luni
• 12,5-15% anual
• Perioada de garanţie: 36 luni
• Gaj 130%
• Contribuţie personală: min. 10%
• Rambursarea:lunar/trimestrial/semianual
b) MEC
„ExpressCredit”
Până la 1000 dolari SUA
• Primul credit – până la 9 luni
• 23% anual (dolari SUA)
• 2 fideiusori
Credit repetat
• Până la 12 luni
• 28% anual (MDL)
• 1 fidejusor plus bunuri mobile sau 100%
amanet
• „StandardCredit”

328
Până la 70000 lei
• Până la 12 luni
• 26-28% anual (MDL)
• Gajul imobilului nu este necesar
Până la 10 000 în dolari SUA
• pentru mijloace fixe
• 20 - 23% anual
• Rata fixă pe un termen de până la 36 luni
c) MAIB
Microcredite titularilor de patentă
• De la 500 dolari SUA – 10 mii SUA (în
lei sau dolari SUA)
(Sursa: http: //www.bnm.md)
• Termenul de examinare: în medie 5 zile
(după prezentarea întregului pachet de
documente)
Credite microîntreprinderilor
• Microîntreprinderi, cu numărul mediu
anual de angajaţi de la 1 la 19
• 1000-30000 dolari SUA (în lei sau dolari
SUA)
• Termenul de examinare: în medie 7 zile
(după prezentarea întregului pachet de
documente)
Credite întreprinderilor mici
• Beneficiarul: întreprinderi mici, cu
numărul mediu anual de angajaţi de la 20
la 75 şi volumul vânzărilor ce nu
depăşeşte 300 mii lei
• Suma: 5000-50000 dolari SUA (în lei sau
dolari SUA)
• Termenul de examinare: în medie 10 zile
(după prezentarea întregului pachet de
documente)
329
 d) MicroInvest
Credite în valută naţională
• Valoarea: până la 140000 mii lei
• Rata dobânzii : de la 2% lunar
• Termenul : până la 3 ani
• Perioada de graţie : 8 luni
Garanţii
• Până la 50% din valoarea creditului bancar
• Creditul bancar nu mai mare de 280000
lei
• Preţul 3-5% anual
Capital de risc:
• Investiţii în capitalul statutar în valoare de
până la 50000 dolari SUA (echivalentul în
lei);
• Investiţii fără gaj;
• Perioada de recuperare – 5 ani. După 5 ani
beneficiarul răscumpără capitalul şi
rămâne cu echipament şi întreprinderea în
proprietate 100%;
• Costul investiţiei – partea de profit,
proporţional cotei deţinute de investitor,
nu mai mică de 25% din valoarea
investiţiei (anual);
• Investiţii în industria de prelucrare a
produselor agricole, în cea alimentară, în
industria uşoară cea de construcţii.
Sursa: http: //www.bnm.md

330
 Anexa 63
SUCCINTA PRIVIRE ASUPRA CADRULUI NORMATIV
AL MICROFINANTARII IN REPUBLICA MOLDOVA
Cadrul normativ (cel legislativ + cel de reglementare) al
Republicii Moldova, care determină activitatea financiară a
instituţiilor financiare, include două compartimente: (i) cadrul
normativ al activităţii financiare a băncilor şi (ii) cadrul normativ
al activităţii financiare a AEI.
Cadrul normativ al activităţii financiare a băncilor
Acest cadrul normativ include:
Legea cu privire la BNM (1995);
Legea instituţiilor financiare (1995);
Actele de reglementare ale BNM (1995 - 2003).
Baza normativă a activităţii financiare a asociaţiilor de
economii şi împrumut
Luând în considerare „vacuumul normativ” referitor la IMF,
Ministerul Finanţelor, prin intermediul asistenţei tehnice acordate
de către Banca Mondială, a început în 1997 crearea cadrului
legislativ şi cel de reglementare al AEI. La sfârşitul anului 2003,
acest cadru normativ includea:
Legea privind AEI. Această lege nu a avut un analog în
masivul normativ al Republicii Moldova. Printre inovaţiile acestei
legi se pot remarca normele:
despre dreptul AEI de a accepta depuneri de economii
exclusiv de la membrii săi, fapt care măreşte posibilitatea
capitalizării acestor asociaţii. Pe lângă aceasta, Parlamentul a
recunoscut că atare activitate de depozitare a asociaţiilor, precum
şi activitatea lor de acordare a împrumuturilor numai membrilor
săi nu constituie o activitate financiară prevăzută de Legea
instituţiilor financiare;
despre capitalul social variabil al AEI care, împreună cu
introducerea registrului membrilor săi, a permis evitarea
înregistrărilor continue ale schimbărilor în capitalul social şi în
componenţa membrilor asociaţiei la Camera Înregistrării de Stat;
331
 privind includerea AEI în clasa organizaţiilor
necomerciale, fapt ce a permis, pentru o anumită perioadă,
stabilirea unui regim adecvat de impozitare a asociaţiilor;
cu privire la crearea unui organ statal de reglementare şi
supraveghere a activităţii AEÎ, subordonat Ministerului Finanţelor
(şi nu BNM), fapt ce a dat posibilitate unei reglementări şi
supravegheri de stat adecvate a activităţii asociaţiilor;
cu privire la atribuirea Federaţiei Naţionale a AEI a unor
funcţii ale ONG – elaborarea standardelor activităţii asociaţiilor,
instruirea membrilor şi specialiştilor din cadrul asociaţiei,
colectarea şi prelucrarea informaţiei despre activitatea financiară
a asociaţiilor. Acest fapt a contribuit la perfecţionarea gestionării
întregului sistem al AEI pe o bază democratică de
autoadministrare şi, prin aceasta, a permis atingerea unor efecte
de sinergie în segmentul AEI.
Regulamentul Serviciului supravegherii de stat a
activităţii AEI. Acest regulament este aprobat de către Guvern şi
prevede că serviciul dat este obligat să (1) reglementeze în măsura
competenţei sale activitatea asociaţiilor, (2) să elibereze, să
suspende şi să retragă licenţele asociaţiilor şi (3) să supravegheze
activitatea asociaţiilor. În conformitate cu Hotarârea Guvernului
din 30 septembrie 1998, organul dat, în componenţa căruia intră
un conducător şi 5 specialişti, este creat şi activează pe lângă
ministrul Finanţelor.
De exemplu, în 1999 Serviciul supravegherii de stat a
activităţii AEI a introdus modificări în Planul de conturi al
evidenţei contabile a activităţii asociaţiilor, care au rezultat din
SNC 36 «Dezvăluiri ale informaţiei în contabilitatea AEI». Sursa:
http: //www.bnm.md
Din păcate, începând cu 2001, serviciul vizat a fost lipsit de
dreptul de a licenţia asociaţiile şi acest drept a fost transmis
Camerei de Licenţiere, căreia i s-a cerut să aplice o politică statală
de licenţiere unică.

332
 Regulamentul cu privire la licenţierea activităţii AEI.
Regulamentul dat a fost aprobat de către Guvern şi prevede: (1)
setul de documente şi alte cerinţe care trebuie să fie îndeplinite
pentru obţinerea licenţei, (2) încălcările nesemnificative, care
servesc drept temei pentru suspendarea licenţei şi (3) încălcările
grave care permit retragerea licenţei. Acest regulament este în
vigoare şi până în prezent.
Normele de prudenţă financiară ale AEI. Normele vizate
sunt aprobate de către Guvern şi prevăd pentru asociaţii: (1) lista
genurilor de activităţi financiare autoriizate şi cea a tipurilor de
tranzacţii economice interzise; (2) normativele cu privire la
suficienţa capitalului propriu al asociaţiei şi la asigurarea
împrumuturilor acordate; (3) normativele privind repartizarea
riscurilor financiare; (4) cerinţele de stabilire a ratei dobânzii
pentru împrumuturile acordate şi (5) cerinţele faţă de aşa-numitele
provizioane (rezervele de acoperire a pierderilor posibile în urma
nerambursării împrumutului). Aceste norme sunt uneori mai
complicate decât cele bancare.
SNC 63 „Prezentarea informaţiei în rapoartele
financiare ale AEI şi ale altor intituţii similare”. Standardul
respectiv a fost elaborat în baza Standardului internaţional de
evidenţă contabilă 30 «Informaţii prezentate în situaţiile
financiare ale băncilor şi ale instituţiilor financiare similare”
(revizuit în 1994) şi SNC 36 «Dezvăluiri ale informaţiei în
contabilitatea AEI». SNC 63 a fost aprobat de către Ministerul
Finanţelor şi a intrat în vigoare în loc de SNC 36.
Avantajele principale ale SNC 63 constau în faptul că acesta
se aplică asupra tuturor tipurilor IMF, precum şi include cerinţele
de evidenţă financiară a cotelor-părţi în capitalul social al
asociaţiilor, al depunerilor de economii şi al împrumuturilor,
clasificarea normativă a împrumuturilor şi prevede forme mai
simple de rapoarte financiare ale IMF, precum şi recomandări în
ceea ce priveşte politica de evidenţă a AEI şi a altor IMF. În plus,
standardul dat, ca şi celelalte SNC, ,.suferă" de o reglementare

333
prea voluminoasă şi excesivă a evidenţei financiare în AEI şi de o
legătură precară cu necesităţile practicii reale de întreprinzător,
îndeosebi cu cerinţele evidenţei fiscale.
Proiectul de Lege privind cooperativele de economii şi
împrumut. Proiectul de lege vizată a fost elaborat în 2002, cu
asistenţa tehnică a BIZPRO - Moldova. Scopul principal al
acestui proiect de lege este asigurarea accesului persoanelor
juridice mici la microîmprumuturi. Proiectul se bazează pe Legea
privind cooperativele de întreprinzător (2001) şi Legea privind
AEI (1998). Proiectul califică AEI ca organizaţii comerciale, însă
reflectă într-un mod superficial aspectele finaciare ale activităţii
acestor cooperative care reprezintă un nou tip de IMF în
Republica Moldova; acestui proiect de lege îi sînt caracteristice şi
neajunsuri inerente Legii privind AEI.
Nefinalizarea proiectului de lege vizat se explică, în primul
rând, prin nesoluţionarea problemelor sistemice ale IMF. Printre
ele se numără problema organului de reglementare şi de
supraveghere a activităţii CEI.
Având în vedere faptul că Republica Moldova nu-şi poate
permite să-şi extindă numărul organelor de administrare ale IMF,
atunci, în cadrul structurii existente de administrare a pieţei
financiare republicane, reglementarea şi supravegherea activităţii
acestor cooperative poate fi efectuată sau de Serviciul de stat de
supraveghere a activităţii AEI (funcţiile ei trebuie să fie extinse, în
mod corespunzător), sau de un alt organ al administrării de stat.
Oricum, această structură trebuie să fie un organ de stat unic
(integrat) de reglementare şi supraveghere a activităţii IMF de
toate tipurile, însă integritatea organului de stat al administrării
diferitelor tipuri de IMF necesită o metodologie, strategie, precum
şi un cadru legislativ unic de microfinanţare în Republica
Moldova.
Impozitarea AEI se reduce doar la două tipuri de impozite
- impozitul pe venit şi TVA. În etapa iniţială, în Legea privind
AEI (art.5) se prevedea scutirea asociaţiilor de ambele taxe. Însă

334
norma dată a fost în vigoare doar un an şi jumătate - în 1999 ea a
fost abrogată la iniţiativa Ministerului Finanţelor, în legătură cu
codificarea legislaţiei fiscale prin introducerea Codului fiscal şi
prin „curăţiarea” altor legi de normele improprii lor, ce se referă
la orice tip de impozitare.
În ceea ce priveşte TVA pe serviciile financiare prestate de
AEI, atunci, în conformitate cu prima redacţie a Codului fiscal
(art.103), toate aceste servicii, inclusiv de depuneri, de
împrumuturi şi de creditare, nu se supun TVA. Aşadar, statutul
fiscal al asociaţiilor nu s-a schimbat în raport cu TVA, drept
impozit neesenţial după mărimea sa.
Un pic mai deplorabilă este situaţia impozitului pe venit al
AEI. Datorită eforturilor mari din partea Federaţiei Naţionale a
AEI, modificarea compensatorie în ceea ce priveşte acest impozit
a fost introdusă în legislaţia fiscală doar în 2002 şi ea se referă
doar la scutirea de taxă pe dobânziie pentru depunerile de
economii persoanelor fizice – membri ai asociaţiei – şi a intrat în
vigoare la 1 ianuarie 2003, fiind valabilă până la 1 ianuarie 2010,
adică pentru o perioadă de 7 ani. În privinţa impozitului pe venit
al asociaţiilor se aplică statutul fiscal al organizaţiilor
necomerciale prevăzut de Codul fiscal (art.52) şi fiecare asociaţie
trebuie să obţină permisiune individuală pentru scutirea de
impozitul pe venit, în mod general.
După cum se vede, în legislaţia fiscală nu există o abordare
generală a diferitelor tipuri de IMF, iar lipsa unui statut
cooperativ clasic al AEI a defavorizat asociaţiile în ceea ce
priveşte scutirea lor de impozitul pe venit.
Ca rezultat al examinării cadrului legislativ şi de
reglementare al microfinanţării în Republica Moldova, se poate
ajunge la următoarele concluzii:
1. Atât legea cu privire la BNM, cît şi Legea instituţiilor
financiare nu conţine nici măcar o aluzie la IMF. Acest lapt face
posibilă apariţia unor neclarităţi şi confuzii care, într-o mare
măsură, se datorează nedezvoltării în trecut a sectorului dat al

335
sistemului financiar autohton şi, din păcat, subaprecierii rolului
acestui sector în prezent. În acest context, ar fi necesară eliminarea
aceastei nedreptaţi.
2. Conform Legii cu privire la BNM şi Legii instituţiilor
financiare, IMF nu se supun acestor legi. Dar nici una din aceste
legi nu stipulează în mod evident acest fapt. Astfel, a apărut
necesitatea de a elimina această lacună, fapt care ar permite
excluderea oricăror confuzii şi crearea unor garanţii legale pentru
dezvoltarea IMF în Republica Moldova.
3. Pentru R. Moldova, Legea privind AEI este o lege de
pionierat, care se referă la cooperativele financiare de
consumatori. Cadrul legislativ şi de reglementare a activităţii AEI,
creat în baza acesteia, este tânăr, dar destul de dezvoltat şi el a
jucat un rol stimulator în formarea şi dezvoltarea sistemului
acestor asociaţii în satele moldoveneşti.
4. Odată cu dezvoltarea AEI, au fost scoase în evidenţă şi
nişte deficienţe, care le permit utilizarea, în mod deplin, a
potenţialului bogat al acestei forme cooperatiste a IMF. Lista
acestor deficienţe include:
limitarea sferei de activitate a unei asociaţii la o unitate
teritorială, fapt ce duce la crearea asociaţiilor doar în satele mari,
întrucât în satele mici numărul de membri ai asociaţiei se
limitează artificial;
lipsa unor proceduri normative de fuziune (contopire sau
absorbţie) a asociaţiilor, fapt ce creează probleme în cazul
dezvoltării (mărirea numărului de membri) asociaţiilor existente,
salvării asociaţiilor slabe etc.;
lipsa procedurilor normative care ar reglementa
specificul de lichidare a asociaţiilor, fapt ce creează probleme în
cazul retragerii licenţei asociaţiilor;
lipsa dreptului asociaţiei de a acorda împrumuturi
comerciale (pentru achitarea bonurilor de plată privind tranzacţiile
de întreprinzător) membrilor săi, în cazul în care ei sunt
întreprinzători individuali (posesori ai patentei de întreprinzător,

336
membri ai gospodăriei ţărăneşti (de fermieri) sau ai unei
întreprinderi individuale ori familiale);
elaborarea unor norme de prudenţă privind activitatea
financiară a asociaţiilor în stil alambicat, adică „barrocco
financiară”, în timp ce normele care se referă la responsabilităţile
personalului asociaţiei, precum şi la controlul şi auditul extern
sunt prezentate destul de slab;
utilizarea doar a unui tip de licenţă, care în unele cazuri
face dificilă aplicarea sancţiunilor lejere asupra asociaţiilor –
„infractori mici”;
abaterea statutului legal al asociaţiilor de la unele
principii clasice cooperatiste, fapt ce împiedică stabilirea unui
regim civil şi fiscal adecvat pentru aceste asociaţii;
limitarea infrastructurii instituţionale proprii asociaţiilor,
fapt ce complică consolidarea sistemului intern al acestor asociaţii
şi generarea efectului sinergiei.
5. Încercarea de a elabora o lege specială privind un nou tip
de IMF - Legea privind cooperativele de economii şi împrumut -
de facto s-a blocat din cauza nesoluţionării unor probleme
sistemice care ţin de dezvoltarea sectorului IMF în R. Moldova.
Soluţionarea lor, prin dezvoltarea legislaţiei, ar permite unificarea
sau armonizarea multor aspecte ce ţin de evidenţa, impozitarea,
reglementarea şi supravegherea de stat a activităţii tuturor tipurilor
de IMF. Mai mult decât atât, acele instituţii ale infrastructurii IMF
(companii de asigurare, organizaţii de garantare, de arbitraj, de
audit etc.) la care AEI nu au avut acces, au o şansă reală de
existenţă doar în cazul apariţiei şi a altor tipuri de IMF în sectorul
microfinanţării din Republica Moldova.

Sursa: http: //www.bnm.md

337
 Anexa 64
O PRIVIRE SUCCINTA ASUPRA CADRULUI
NORMATIV AL MICROFINANTARII IN TARILE CU
ECONOMIA IN TRANZITIE
Azerbaidjan. În această ţară, nu există legislaţie specială
cu privire la IMF şi microfinanţarea se efectuează în baza
Codului civil şi a Legii cu privire la bănci şi activitatea
bancară. Ca rezultat al impreciziei/nedeterminării juridice, în
sectorul IMF au apărut şi mai apar multe probleme specifice,
în special în legătură cu IMF necomerciale.
Astfel, IMF necomerciale pot fi infiinţate numai în
formă de SRL, ele primesc licenţa Băncii Naţionale şi achită
toate impozitele. Serviciile IMF se scutesc de TVA, iar înseşi
IMF - de impozitul pe venit numai într-un caz, dacă aceste
instituţii sunt finanţate de guvernul SUA (în virtutea acordului
interguvernamental al acestor ţări). În 2003, Parlamentul a
introdus o modificare în Legea cu privire la bănci şi activitatea
bancară care a interzis organizaţiilor necomerciale să fie
fondatori ai instituţiilor financiare.
Asociaţia instituţiilor de microfinanţare din Azerbaidjan,
creată în 2001, încearcă să soluţioneze aceste probleme ale
sectorului de microfinanţare.
Sursa. Policy Monitor (Microfinance Centre for CEE and
the NIS), 2003, N3.
Armenia. În această ţară nu există legislaţie specială
privind IMF. Microfinanţarea se efectuează în baza Codului
civil şi a Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară, de
regulă, în forma organizaţiilor necomerciale, şi anume a
fundaţiilor. Fundaţia are o capacitate de folosinţă specială - a
desfăşura activităţi exclusiv în conformitate cu prevederile
statutului acesteia. Această formă juridică nu are restricţii cu
privire la împrumut - acesta poate deveni atât o persoană
fizică, cât şi o persoană juridică. Fundaţia este în drept să

338
creeze sau să procure întreprinderi-fiice şi întreprinderi
afiliate. Venitul fundaţiilor, dacă va apărea, nu este supus
impozitării. Supravegherea activităţii fundaţiilor nu intră în
jurisdicţia nici a Ministerului Finanţelor, nici a Băncii
Naţionale.
Conform Codului Civil al Armeniei, cooperativele pot fi
bănci, în ţară funcţionând Banca Cooperativă Agricolă a
Armeniei.
Au fost elaborate, cel puţin, 3 proiecte de lege cu
privire la IMF: primul - de către consorţiul instituţiilor
financiare – Credit Forum – şi altele două de către Ministerul
Finanţelor. Aceste proiecte nu sunt finalizate - ele nu conţin
lista formelor juridice acceptabile pentru IMF şi modul de
distribuire a activelor fără datorii în cazul lichidării IMF;
nu este clar dacă IMF pot fi create în formă de cooperative
etc. Nici unul din aceste proiecte nu a fost adoptat. Totuşi,
trebuie să menţionăm faptul că ONG au fost implicate în
procesul legislativ.
Problemele dezvoltării legislaţiei privind IMF constau în:
legalizarea cluburilor de economii, create de proiectul-pilot
finanţat de dolari SUA; elaborarea modului de transformare a
IMF în bănci de microfinanţare; reglementarea ratelor
procentuale pentru împrumuturile acordate de către IMF etc.
Sursa. Kate Lauer, Timothy R. Lyman. Survey of Legal
and Regulatory Environmcnt for Microfinance Institutîons in
the Republic of Armenia 2001.
Bosnia şi Herţegovina. Este prima ţară cu economia
în tranziţie care a adoptat Legea cu privire la IMF (2000) şi
care deja intenţionează să introducă modificări în această
lege. Ele trebuie să soluţioneze următoarele sarcini:
• să extindă lista formelor juridice acceptabile ale IMF
(în special, să permită crearea asociaţiilor IMF);
• să faciliteze transformarea IMF necomerciale în
instituţii financiare comerciale, inclusiv în bănci;

339
 • să permită IMF necomerciale să investească în
alte instituţii financiare în scopul trecerii la autofinanţare
în cazul încetării ajutorului donator şi să determine formele
de colaborare dintre instituţiile financiare-mamă şi - fiică sau
afiliate;
• să scutească IMF de impozitul pe venit, cu condiţia
că la lichidarea acestora activele nete nu se vor repartiza
între participanţii lor, dar se vor distribui numai în ţară;
• să introducă pe întreg teritoriul ţării controlul din
partea Ministerului Fianţelor, care va forma baza unică de
reglementare a activităţii IMF şi va primi rapoarte financiare
de la acestea.
Banca Mondială planifică să acorde asistenţă tehnică la
elaborarea modificărilor menţionate în Legea cu privire la
IMF.
Sursa. Policy Monitor (Microfinance Centre for CEE and
the NIS), 2003, N3.
Kazahstan. Banca Naţională a acestei ţări, timp de
doi ani, cu ajutorul tehnic al USAID, a elaborat Legea cu
privire la IMF, care a intrat în vigoare în martie 2003. Legea
permite crearea a două tipuri financiare şi două forme
juridice de IMF: (1) organizaţia financiară în formă de SRL
şi (2) instituţia necomercială în formă de fond. Fondul poate
fi înfiinţat numai cu scopul finanţării microbusinessului şi
businessului mic.
Microcreditul este limitat de două plafoane - acesta nu
va depăşi 25% din capitalul propriu al IMF şi 1000 de
„indici minimali de calcul”, stabiliţi de Parlament în bugetul
ţării. Este stabilită, de asemenea, o listă exhaustivă a
genurilor suplimentare de activitate a IMF:
• primirea împrumuturilor şi a granturilor de la
rezidenţi şi nonrezidenţi;
• investirea capitalului în alte întreprinderi, depozite
bancare şi valori mobiliare;

340
 • efectuarea tranzacţiilor cu patrimoniu gajat şi a
operaţiunilor de leasing financiar;
• prestarea consultaţiilor gratuite şi oferirea cursurilor
de instruire gratuite în domeniul microfinanlării.
IMF nu se licenziază şi nu sunt supravegheate de către
Banca Naţională, adică restricţiile bancare nu se referă la ele.
Însă regimul liberal al IMF are şi o latură inversă - ele nu
beneficiază de un regim fiscal favorabil (scutirea serviciilor
financiare de TVA, scăderea din venitul impozabil a
rezervelor pentru compensarea microîmprumuturilor
nerambursate etc.). Dacă instituţiile financiare nu sunt
controlate de către stat, atunci, din cauza fricii faţă de
abuzuri, el nu este dispus să ofere scutiri fiscale. Plus la
aceasta, sunt mărite cerinţele faţă de volumul de documente
al fişierului de credit ai împrumutatului - documentele de
constituire, acordul de garanţie, dovezile împuternicirilor
garantului etc. Aceste reprezintă anume acele probleme
care stau în faţa IMF în Kazahstan.
Sursa. Policy Monitor (Microfinance Centre for CEE and
the NIS), 2003, N3.
Kârgâzstan. În 2001, Preşedintele Kârgâzstanului a
semnat Decretul privind măsurile de dezvoltare a sistemului
de microfinanţare, care s-a încadrat reuşit în Forumul
Naţional „Microcreditarea - metodă de combatere a sărăciei
şi de mobilizare a societăţii”, ce a avut loc în acelaşi an.
La rândul său, Banca Naţională, cu susţinerea PROUN,
FINCA şi a Corpului de Caritate, a elaborat proiectul de lege
cu privire la IMF, care a fost aprobat de către Parlament în
iulie 2002. Legea permite să se creeze IMF de trei tipuri
financiare: (1) agenţii de microcreditare, (2) companie de
microcreditare şi (3) companie de microfinanţare.
IMF de primele două tipuri nu sunt în drept să
recepţioneze depozite, iar companiile de microfinanţare le au,
însă numai după doi ani de activitate. Banca Naţională face

341
doar observaţii asupra primelor două tipuri de IMF
(monitoring) şi efectuează o supraveghere riguroasă asupra
celui de al treilea tip de IMF (analiza rapoartelor financiare,
auditul extern, studierea detaliată a documentaţiei etc.) Secţia
de control asupra instituţiilor financiare nebancare ale Băncii
Naţionale, majorându-şi statele de personal, a elaborat un
şir de instrucţiuni provizorii, în particular Instrucţiunea
privind modul de creare a IMF, în care a determinat în mod
detaliat conţinutul documentelor de constituire (dirijism
clasic).
Concomitent, funcţionează Legea cu privire la
uniunile de creditare. Aceste uniuni se creează şi sunt
conduse de către clienţi. Legea cu privire la IMF nu se
referă la uniuni, în afară de cazul în care însăşi uniunea va
dori să-şi atribuie unul din tipurile financiare prevăzute în
această lege.
Astfel, baza legislativă a IMF în Kârgâzstan este
destul de dezvoltată.
Sursa. Policy Monitor (Microfinance Centre for CEE and the
NIS), 2003, N3.
Mongolia. În această ţară instituţiile financiare
nebancare, inclusiv IMF, conform modificării operate în
1993 în Legea cu privire la bănci, sunt în drept să efectueze
operaţiuni bancare numai în baza licenţei Băncii Centrale. Însă
modul neclar de obţinere a acestor licenţe nu permitea crearea
IMF. Monopolul băncilor a dus la limitarea cercului
împrumutătorilor, deficitul de resurse creditare şi, ca
rezultat, la rate procentuale înalte. Modificările din 1997 în
Legea cu privire la bănci au permis crearea organizaţiilor
financiare nebancare licenţiate şi controlate de către Banca
Centrală.
În 2002, a fost adoptată Legea cu privire la instituţiile
financiare nebancare, conform căreia ONG nu au dreptul să
desfăşoare activitate financiară, iar IMF nu este în drept să

342
atragă depozite şi să presteze servicii de plată. IMF sunt în
drept: să acorde împrumuturi şi garanţii, să fie intermediari
pe piaţa financiară, să efectueze leasing financiar, să emită
documentele de plată, să presteze servicii de trust, să
schimbe valută, să ofere consultaţii privind investiţiile şi să
efectueze investiţii în valori mobiliare pe termen scurt.
Banca Centrală formează baza de reglementare, inclusiv
standardele prudenţiale ale activităţii financiare a IMF. După
cum vedem, activitatea IMF în Mongolia se află sub un
control riguros al statului.
Sursa. Policy Monitor (Microfinance Centre for CEE and
the NIS), 2003, N3.
Rusia. În Rusia, în 2001, a fost adoptată prima lege
cu privire la IMF - Legea Federală cu privire la
cooperativele de consum de credit ale cetăţenilor. Aceasta
a fost elaborată sub influenţa Legii moldoveneşti cu privire
la AEI d i n 1998. Funcţiile de bază ale acestor cooperative
este recepţionarea depunerilor de economii exclusiv de la
membrii cooperativei şi acordarea împrumuturilor numai lor.
Următoarele norme, care deosebesc legea dată de legea
moldovenească analogică, prezintă interes prin:
1. Atribuirea cooperativelor date în clasa de
consum, ceea ce este important pentru asigurarea
înlesnirilor privind impozitul pe venit, deoarece
cooperativele de consum, conform legislaţiei Rusiei se referă
la organizaţii necomerciale (a se vedea art.50, pct.2 din Codul
civil al Federaţiei Ruse);
2. Acceptarea eliberării împrumuturilor în scopuri de
antreprenoriat membrilor cooperativei, însă nu mai mult de
1/2 din fondul ajutorului financiar reciproc;
3. Menţionarea şi evidenţierea categoriei de servicii
nefinanciare a cooperativei (încheierea contractelor de
asigurare din numele membrilor şi conform sarcinilor date
de către aceasta, consultaţii etc.);

343
 4. Majorarea numărului restricţiilor activităţii
financiare a cooperativei (ea nu este în drept să elibereze
împrumuturi persoanelor juridice, să fie garant al
obligaţiilor membrilor săi sau ale persoanelor terţe etc.);
5. Prevederea creării de către cooperativele de credit a
companiilor de asigurări proprii, fondului de asigurări
pentru acoperirea cheltuielilor din neachitarea
împrumuturilor şi rezervei pentru acoperirea cheltuielilor
neprevăzute;
6. Stabilirea listei normelor prudenţiale obligatorii,
definită ca raport dintre: sumele cotelor în capitalul social
şi sumele fondului de ajutor reciproc financiar, sumele
capitalului propriu şi sumele tuturor obligaţiilor cooperativei
etc.;
7. Descrierea detaliată a funcţiilor şi modul de
formare şi de activitate a comitetului pentru împrumuturile
membrilor, eliberate de către cooperativă;
8. Stabilirea plafonului maxim al membrilor
cooperativei (2 mii), care ţine cont de limitele de conducere
şi serveşte drept un instrument de protejare a intereselor atât
ale cooperativei, cât şi ale membrilor acesteia;
9. Desfăşurarea funcţiilor asociaţiilor de drept ONG
ale cooperativelor de creditare - monitorizarea activităţii
cooperativelor, inspectoratelor pentru respectarea legislaţiei,
prezentarea acţiunilor în judecată în scopul protecţiei
membrilor asociaţiei etc.
Supravegerea de către stat a activităţii cooperativelor vizate
se va efectua nu de către Banca Centrală, ci de către aşa-
numitul „organ ai puterii executive împuternicit”.
Printre problemele dezvoltării IMF în Rusia se
menţionează: crearea sectorului instituţiilor financiare
nebancare în calitate de „sectorul al treilea” al sistemului
financiar; adoptarea legii de bază privind cooperativele;
crearea fondului unificat de garanţii ale cooperativelor de

344
creditare; introducerea sistemului de premii pentru
conducătorii cooperativei conform experienţei Băncii
Raiffasen; scutirea cooperativelor de creditare de la
impozitele corespunzătoare; crearea băncilor cooperatiste etc.
• Tadjikistan. În anul 2003, Banca Naţională a acestei
ţări, cu asistenţa tehnică a USAID şi IFC, a început
elaborarea proiectului de Lege privind IMF. Proiectul
determină 3 tipuri de IMF:
instituţii care primesc depozite şi sunt licenţiate şi
supravegheate de Banca Naţională;
companii comerciale nedepozitare, care sunt
licenţiate, de asemenea, de către Banca Naţională;
ONG nedepozitare, care de asemenea sunt
licenţiate de către Banca Naţională, dar care sunt
scutite de impozite.
Organizaţiile nedepozitare vor prezenta Băncii Naţionale
numai rapoarte financiare.
Surse: 1. Policy Monitor (Microfinance Centre for CEE
and the NIS), 2003, N3.
2. Kate Lauer, Timothy R. Lyman, Davcid
Sargsian. Report of Legal and Regulatory
Environment for Microfinance Activities in the
Republic of Tajikistan 2001.
Ucraina. Încă în 1993, preşedintele acestei ţări a
aprobat Regulamentul temporar privind societăţile de
creditare în Ucraina, care le-a atribuit statutul de organizaţii
publice nonprofit orăşeneşti; în 1994, Banca Naţională
aprobă statutul-tip al societăţilor de creditare, în baza
acestor două acte normative, societăţile de creditare au
început să se dezvolte rapid, mai ales în oraşele mici.
Au fost întreprinse câteva încercări (anii 1992, 1998,
1999) de a adopta Legea privind societăţile de creditare, dar
acestea au fost respinse de către Parlament. Numai după
sistematizarea experienţei proprii - şi sub presiunea

345
Asociaţiei Naţionale a Societăţilor de Creditare – în anul
2001 a fost adoptată Legea privind societăţile de creditare. În
această lege, societăţile vizate se examinează drept instituţii
financiare nonprofit, create de către persoane fizice pe
principii cooperatiste. Sunt posibile trei tipuri ale acestora:
1) societăţi de creditare primare;
2) societăţi de creditare unite, adică „cooperative ale
cooperativelor”;
3) bănci cooperatiste, adică societăţi de creditare de
nivelul al treilea.
Societăţile de creditare primare sunt în drept să efectueze
numai un cerc strict determinat al activităţilor financiare, în
particular:
• să acorde împrumuturi în numerar sau prin virament
membrilor săi şi întreprinderilor create de aceştia,
precum şi altor societăţi de creditare;
• să efectueze din numele membrilor săi plăţi, în limita
împrumuturilor acordate acestora;
• să primească de la membrii săi, în baza contractului,
depuneri de economii în numerar sau prin virament;
• să fie garant al obligaţiilor membrilor săi.
Societăţile de creditare unite se creează în scopul
atragerii mijloacelor temporar libere ale unor societăţi de
creditare primare şi acordării împrumuturilor altor societăţi
de creditare primare, ceea ce sporeşte autosuficienţa
financiară şi siguranţa sectorului de microfinanţare.
Şi primul, şi al doilea tip al societăţilor de creditare
încă nu reprezintă cooperative financiare cu valoare
deplină (credit union), deoarece în acestea sunt definite
procedurile organizaţionale şi de drept ale cooperativelor
(în Ucraina lipseşte legea de bază privind cooperativele) şi
astfel acestea nu au dreptul să efectueze multe alte servicii
financiare.

346
 Soluţionarea acestor probleme este legată de introducerea
anumitor modificări în legea menţionată şi de elaborarea legii
de bază privind cooperativele.
Asociaţia Naţională a Societăţilor de Creditare, creată în
1994, după puterea sa de lobbism (front office) şi spectrul
serviciilor prestate (back office), nu are asociaţii analogice pe
tot teritoriul CSI. Asociaţia a creat un Centru Metodic de
învăţământ, un Serviciu Informativ-Consultativ, Centrul
Prestări de Servicii, un organ de presă şi pagina WEB. Atrage
atenţie elaborarea standardelor operaţionale, programelor de
computer unificate, monitorizarea regulată a activităţii
financiare a membrilor săi, crearea programului de asigurare a
stabilităţii financiare a societăţilor de creditare. Asociaţia
este membru al WOCCU. Menţionăm că USAID, Guvernul
canadian, ONU, Fundaţia Eurasia, Fundaţia Internaţională de
Ajutor Social şi alţi donatori au acordat un ajutor esenţial
pentru constituirea asociaţiei vizate.
În 2001, a fost adoptată Legea generală privind serviciile
financiare şi reglementările de stat ale pieţei serviciilor
financiare. Aceasta reglementează un cerc destul de larg de
servicii financiare (bancare, de asigurare, investiţionale, pe
piaţa valorilor mobiliare etc.), din care cauză deseori poartă
un caracter abstract. Totuşi, în această lege atrage atenţia
descrierea detaliată a:
• împuternicirilor organului de stat unic, menit să
reglementeze activitatea tuturor participanţilor la
pieţele financiare, cu excepţia pieţei serviciilor
bancare şi a pieţei valorilor imobiliare;
• modului unic de licenţiere a participanţilor la piaţa
serviciilor financiare şi de aplicare a măsurilor de
influenţare asupra participanţilor în cazul încălcării
de către aceştia a legislaţiei financiare;
• implementării efectului sinergismului sistemului
financiar pe calea impunerii diferitelor organe de

347
 reglementare de stat a pieţelor serviciilor financiare
să – îşi coordoneze activităţile.
Legea vizată a contribuit semnificativ la apariţia Legii
privind instituţiile de creditare examinate mai sus,
După cum se vede, participarea ONG-lor în procesul
legislativ a îmbunătăţit esenţial calitatea bazei legislative
ucrainene examinate.
Muntenegru. Guvernul ţării date susţine
microfinanţarea, ceea ce s-a reflectat în Strategia Naţională
de Dezvoltare a Businessului Mic şi Mijlociu, aprobata în
2002. Primul act normativ specializat, în baza căruia au
început să se creeze IMF, a devenit Decretul guvernamental
privind mijloacele de acordare a creditelor NGO pentru
persoanele fizice şi juridice alte Muntenegrului, adoptat în
1998 cu susţinerea Alter Modus şi Corpului de Caritate. Dar
în Muntenegru, ca şi în alte ţări cu economia în tranziţie,
legislaţia suferă modificări multiple. Deja în 2000 a fost
adoptată Legea privind Banca Centrala, care a anulat decretul
menţionat.
Pentru a lichida incertitudinea legislativă a IMF, a fost
creată o coaliţie neformală (Alter Modus + NGO Agroinvest
+ KPMG), care a promovat în Asociaţia Băncilor a
Muntenegrului, apoi şi la Banca Centrală hotărârea privind
IMF. Aceasta a fost adoptată de către Banca Centrală în
2002. Hotărârea a determinat necesitatea de a licenţia IMF,
acordându-i dreptul de a da împrumuturi microcompaniilor,
de a investi în valori mobiliare pe termen scurt, de a
desfăşura operaţiuni de leasing financiar şi de a acorda
consultaţii financiare. Capitalul minim de bază al IMF este
de 100 mii euro, primul microîmprumut pentru business nu
poate depăşi 8, iar al doilea - 20 mii euro.
Sursa. Policy Monitor (Microfinance Centre for CEE and
the NIS), 2003, N3.

348
 Anexa 65
OBIECTIVELE PREZENTEI STRATEGII
Prezenta Strategie reprezintă un instrument al Guvernului,
destinat îndeplinirii obiectivelor Strategiei de Creştere
Economică şi Reducere a Sărăciei şi asigurării realizării
angajamentelor Republicii Moldova stipulate în Acordul de
Parteneriat şi Cooperare şi în Planul de Acţiuni Republica
Moldova-Uniunea Europeană privind dezvoltarea durabilă a
businessului mic şi mijlociu din Moldova. Implementarea
consecventă a Strategiei va permite sectorului întreprinderilor
mici şi mijlocii autohton să concureze cu succes pe piaţa
europeană şi mondială.
Obiectivul pezentei Strategii este crearea condiţiilor pentru
dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, în
scopul majorării contribuţiei sale, pe termen lung, la
dezvoltarea economică durabilă şi reducerea sărăciei.
La realizarea obiectivelor şi sarcinilor nominalizate vor
contribui procesele de implementare a strategiilor aferente şi
tangenţiale subiectului de dezvoltare a antreprenoriatului, cum
ar fi Strategia pentru promovarea exporturilor, Strategia
naţională de edificare a societăţii informaţionale – „Moldova
electronică”, Strategia ocupării forţei de muncă etc.
DIRECŢIILE STRATEGICE DE ACTIVITATE
ALE PREZENTEI STRATEGII
Întru realizarea obiectivului şi atingerea sarcinilor
strategice, Guvernul a identificat următoarele direcţii strategice
de activitate pentru perioada 2006-2008:
1. Crearea cardului legislativ, de reglementare,
instituţional şi fiscal stimulator dezvoltării întreprinderilor
mici şi mijlocii
Guvernul este conştient de faptul că pentru asigurarea
dezvoltării durabile a întreprinderilor, în special celor mici şi
mijlocii, sunt necesare legi şi reglementări clare şi transparente,

349
administrate într-un mod eficient. Legislaţia şi reglementările
în domeniul activităţii antreprenoriale urmează să ofere un
cadru de reguli comune, care ar asigura desfăşurarea
transparentă şi liberă a tranzacţiilor comerciale, cu respectarea
intereselor întreprinderilor, consumatorilor şi ale societăţii în
general, şi concurenţa loială. Contrar schimbărilor
semnificative care au fost realizate în ultimii trei ani, Guvernul
acceptă faptul că acest cadru regulator constituie în continuare
o povară pentru întreprinderile mici şi mijlocii, creând bariere
în comerţ, investiţii, inovare, diminuând eficienţa economică.
Pe parcusul ultimilor ani, legile şi reglementările statelor-
membre ale Uniunii Europene în domeniul activităţii
antreprenoriale au fost perfecţionate, luându-se în considerare
principiile Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare
Economică. Guvernul s-a aliniat la acest proces, iniţiind
Reforma Cadrului Reglator.
Guvernul va întreprinde următoarele acţiuni:
aducerea în prim-plan a reformelor legislative pe
agenda sa;
consultarea sectorului privat în procesul de elaborare
şi promulgare a legislaţiei şi actelor normative;
revizuirea sistematică a reglementărilor pentru
asigurarea unei eficacităţi continue;
reformarea serviciilor publice în scopul asigurării
eficienţei şi calităţii înalte a acestora, inclusiv
implementarea pretutindeni în activitatea acestor
servicii a principiului „ghişeului unic”;
introducerea serviciului e-guvern pentru a permite
interacţiunea online cu organele oficiale, introducerea
progresivă a tehnologiilor informaţionale şi de
comunicaţie în sistemul de reglementare.
Un alt factor important de influenţă asupra activităţii
economice este sistemul fiscal. În scopul îmbunătăţirii
performanţelor antreprenorilor din Moldova vor fi întreprinse

350
acţiuni de eficientizare a sistemului de administrare fiscală (de
exemplu, optimizarea periodicităţii şi numărului dărilor de
seamă). Vor fi întreprinse acţiuni de creare a unui mediu fiscal
care va asigura condiţii egale de activitate pentru toţi agenţii
economici, va stimula achitarea impozitelor şi va facilita
procesul de iniţiere şi dezvoltare a afacerii, va condiţiona
tranziţia de la businessul mic spre businessul mijlociu şi chiar
la cel de proporţii prin crearea unor avantaje comparative pe
plan regional, stimulând astfel investiţiile autohtone şi străine
directe.
Totodată, Guvernul va consolida capacitatea instituţională
a principalelor ministere, a altor autorităţi administrative
centrale şi a autorităţilor administraţiei publice locale de
definire, implementare şi monitorizare a politicii pentru
întreprinderile mici şi mijlocii, conform principiilor stipulate în
Carta Europeană pentru Întreprinderile Mici.
Implementarea completă a prevederilor din cadrul
direcţiei strategice de activitate va contribui:
1. La crearea în Moldova a unui mediu regulator al
activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii şi instituţional
comparabile cu cele mai bune standarde internaţionale.
Atingerea acestui obiectiv va cauza realizarea acţiunilor
planificate în cadrul celorlalte direcţii strategice de activitate
ale prezentei Strategii.
2.Va facilita accesul întreprinderilor mici şi mijlocii la
finanţe.
Guvernul consideră prioritar facilitarea accesului
întreprinderilor mici şi mijlocii la finanţe şi se angajează să
încurajeze şi să promoveze investiţiile private şi implicarea mai
activă a instituţiilor financiare la satisfacerea cerinţelor de
finanţare a sectorului. De asemenea, Guvernul va asigura
îmbunătăţirea accesului la finanţare prin asigurarea unui cadru
legislativ de reglementare şi instituţional funcţional, precum şi
prin elaborarea şi implementarea mecanismelor menite să

351
soluţioneze neajunsurile întreprinderilor mici şi mijlocii pe
piaţa financiară (riscuri înalte în procesul de creditare,
îndeosebi în etapa de lansare a afacerii, lipsa gajului, nivelul
înalt al ratelor dobânzii, perioada scurtă de creditare).
Deşi în ultimii ani a avut loc o îmbunătăţire semnificativă
a finanţării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, cea mai
mare parte a resurselor financiare rămân a fi în continuare
investiţiile personale. Astfel, este necesară implementarea
acţiunilor de dezvoltare a infrastructurii financiare pentru
întreprinderile mici şi mijlocii din Moldova în conformitate cu
cele mai bune standarde internaţionale. În perioada de acţiune a
prezentei Strategii priorităţile Guvernului la acest capitol vor fi:
• dezvoltarea cadrului legislativ, normativ regulator şi
instituţional în scopul introducerii noilor instrumente
financiare;
• amplificarea resurselor financiare destinate
întreprinderilor mici şi mijlocii.
3. Va dezvolta cultura antreprenorială şi serviciile
moderne de consultanţă în afaceri
În prezent este recunoscut faptul că întreprinderile mici şi
mijlocii constituie un factor important în asigurarea unei
creşteri economice şi generarea noilor locuri de muncă,
diversificarea şi lărgirea continuă a acestui fapt, o componentă-
cheie a oricărei politici pentru întreprinderile mici şi mijlocii
trebuind să fie încurajarea creării noilor întreprinderi,
susţinerea spiritului managerial şi promovarea
antreprenoriatului ca opţiune de carieră.
Pornind de la această convingere, Guvernul a stabilit drept
prioritate, pentru perioada anilor 2006-2008, încurajarea şi
promovarea activă a antreprenoriatului prin intermediul
dezvoltării culturii afacerilor şi acordării sprijinului practic
întreprinderilor mici, cu potenţial de creştere şi dinamice,
bazate pe utilizarea tehnologiilor, produselor şi serviciilor
moderne. Guvernul va depune eforturi pentru dezvoltarea unei

352
pături de tineri antreprenori, talentaţi şi bine instruiţi, cu studii
economice.
Totodată, în scopul asigurării unei oferte constante de
servicii calitative de informare, tehnice, de instruire şi de
consultanţă pentru antreprenorii mici şi mijlocii va fi dezvoltată
reţeaua prestatorilor serviciilor de consultanţă în afaceri.
În conformitate cu principiile Cartei Europene pentru
Întreprinderile Mici, Guvernul va urma trei iniţiative:
• Promovarea şi extinderea educaţiei antreprenoriale.
• Ridicarea calităţii serviciilor acordate întreprinderilor
mici şi mijlocii în afaceri şi dezvoltarea reţelei
prestatorilor de servicii respective.
• Facilitarea procesului de deschidere a afacerii.
4. Va spori competitivitatea întreprinderilor mici şi mijlocii
Ţările Uniunii Europene au declarat intenţia de a transforma,
către sfârşitul anului 2008, economia Europei în cea mai
competitivă, dinamică şi tehnologizată economie din lume, cu un
potenţial de creştere economică durabilă şi o mai mare coeziune
socială. Iar, în procesul adoptării Cartei Europene pentru
Întreprinderile Mici, şefii statelor UE au recunoscut rolul
întreprinderilor mici şi mijlocii în procesul de tranziţie spre o
economie competitivă.
Guvernul sprijină în întregime principiile Cartei Europene
pentru Întreprinderile Mici şi se angajează să sporească
competitivitatea produselor şi serviciilor întreprinderilor mici şi
mijlocii autohtone pe piaţa mondială. În acest scop, Guvernul va
întreprinde un set de acţiuni în cadrul următoarelor direcţii:
• Stimularea dezvoltării unei culturi inovaţionale orientate
spre eficientizarea procesului de producere, marketing,
înbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor, lansarea a
noi produse şi servicii, însuşirea noilor procese de
producere.
• Consolidarea utilizării tehnologiilor informaţionale şi de
comunicaţii.

353
 • Facilitarea accesului pe pieţele internaţionale.
O metodă de sporire a competitivităţii întreprinderilor mici şi
mijlocii va fi identificarea şi implementarea metodelor şi
schemelor de stimulare a relaţiilor de contractare şi subcontractare
a micilor întreprinderi, din sectoarele strategice cu un potenţial de
creştere, de către întreprinderile mari.
5. Întensificarea consultaţiilor şi dialogul dintre Guvern şi
sectorul privat
Pentru asigurarea adoptării şi implementării cu succes a
activităţilor optime, necesare dezvoltării întreprinderilor mici şi
mijlocii, Guvernul urmează să asigure abordarea de parteneriat şi
dialogul dintre sectorul public şi privat.
În acest scop, o componentă-cheie a Strategiei este stabilirea
mecanismelor eficiente de consultanţă, cooperare şi coordonare
dintre Guvern şi structurile de reprezentare a intereselor
producătorilor mici şi mijlocii.
Guvernul sprijină principiile de dialog social, în prezent
Consiliul Economic pe lângă Prim-ministru reprezintă interesele
patronilor şi angajaţilor. Acesta are prerogativa de a discuta
politica, legile şi actele normative de dezvoltare, inclusiv a
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
Ministerul Economiei şi Comerţului organizează periodic
întâlniri cu antreprenorii şi organizaţiile care reprezintă interesele
întreprinderilor mici şi mijlocii. Însă, aceste căi de comunicare şi
consultanţă încă nu au fost formalizate. În mare parte, aceasta se
datorează numărului mare de structuri care reprezintă interesele
micilor antreprenori.
Multe din aceste organizaţii nu corespund ghidului întocmit
de Asociaţia Europeană a Patronatului, Asociaţia Europeană a
Firmelor de Artizanat şi Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Euro-
Camerelor privind funcţiile, criteriul de membru şi gradul de
reprezentanţă a asociaţiilor naţionale, necesare creării
precondiţiilor unui dialog eficient dintre Guvern şi sectorul privat,
fiind necesară raţionalizarea structurilor respective.

354
 Astfel, pentru a crea un dialog stabil, transparent şi eficient cu
sectorul privat, Guvernul va urma un număr de iniţiative destinate
consolidării interguvernamentale, va susţine şi va încuraja
formarea unui număr de asociaţii naţionale reprezentative ale
antreprenorilor şi întreprinderilor mici şi mijlocii, va promova
adoptarea şi aplicarea actelor legislative şi normative privind
drepturile şi obligaţiile asociaţiilor naţionale, va defini termenul
de „reprezentanţă” şi va crea mecanisme care vor garanta dialogul
permanent dintre Guvern şi sectorul privat privind problemele cu
care se confruntă întreprinderile mici şi mijlocii. Dialogul va viza
elaborarea şi implementarea politicii naţionale cu privire la
întreprinderile mici şi mijlocii şi elaborarea noilor legi şi acte
normative, va angaja sectorul privat la maximum posibil în
procesul de monitorizare a eficacităţii şi impactul politicii, legilor
şi reglementărilor asupra evoluţiei sectorului.
Guvernul va încuraja şi facilita reprezentanţa puternică,
îndependenţa şi eficienţa întreprinderilor mici şi mijlocii. În acest
context, va sprijini asociaţiile naţionale ale antreprenorilor şi
întreprinderilor mici şi mijlocii prin atragerea suportului
donatorilor pentru consolidarea capacităţilor instituţionale şi
umane ale acestora şi lărgirea setului de servicii de asistenţă pe
care le acordă membrilor acestora, va facilita participarea
asociaţiilor naţionale ale antreprenorilor şi întreprinderilor mici şi
mijlocii, precum şi a camerelor de comerţ la reţelele europene de
asistenţă în afaceri şi programele de cercetare şi dezvoltare
finanţate de către Comisia Europeană.
Dezvoltarea structurilor şi proceselor eficiente pentru
consultanţă şi cooperare cu sectorul privat va servi Guvernului
drept precondiţie pentru implementarea cu succes a Strategiei şi
drept instrument-cheie pentru Ministerul Economiei şi Comerţului
în procesul de monitorizare a implementării acesteia.

355
 IMPLEMENTAREA ŞI MONOTORIZAREA STRATEGIEI

Procesul de implementare a prezentei Strategii se va

desfăşura la nivel naţional şi local. La nivel naţional
responsabilitatea pentru implementarea componentelor
Strategiei o vor avea ministerele, birourile şi serviciile de
resort, în timp ce la nivel local, autorităţile administraţiei
publice locale. Coordonarea şi monitorizarea procesului
respectiv revine în sarcina Ministerului Economiei şi
Comerţului.
Acţiunile care ţin de funcţiile directe ale instituţiilor
publice centrale, inclusiv elaborarea şi implementarea cadrului
legislativ şi de reglementare, vor fi realizate nemijlocit de către
acestea şi nu vor condiţiona costuri suplimentare celor curente
la bugetul de stat. În ceea ce priveşte acţiunile cu efect direct
asupra întreprinderilor mici şi mijlocii sau care implică costuri
de implementare adiţionale celor existente, vor fi finanţate din
resursele donatoare străine. Implementarea acţiunilor
respective va fi realizată prin intermediul partenerilor
Guvernului în procesul de implementare a Strategiei:
Organizaţiile care reprezintă interesele
întreprinderilor mici şi mijlocii (asociaţiile de
business);
Prestatorii de servicii în business;
Instituţiile financiare internaţionale şi organizaţiile
donatorilor.
Implementarea acţiunilor strategice prin intermediul
organizaţiilor neguvernamentale şi sectorului privat, cu
utilizarea metodelor transparente de selectare a instituţiilor
respective, va contribui la gestionarea eficientă a resurselor
financiare alocate în acest scop şi la maximalizarea efectelor
scontate.
Asigurarea financiară a prezentei Strategii se efectuează
din contul mijloacelor financiare bugetare, asistenţei tehnice şi

356
financiare şi din alte surse care nu contravin legislaţiei în
vigoare.
Ministerele, alte autorităţi administrative centrale,
autorităţile administraţiei publice locale, infrastructura de
suport în afaceri şi asistenţa donatorilor străini constituie cadrul
instituţional de implementare a politicii de stat pentru
susţinerea businessului mic şi mijlociu pentru anii 2006-2008.
Nucleul cadrului instituţional şi logistic de implementare a
Strategiei îl va constitui instituţia publică cu funcţii de
susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii, prin intermediul
căreia vor fi canalizate resursele financiare destinate
implementării acţiunilor Strategiei şi va fi colectată informaţia
privind rezultatele şi efectele obţinute în urma implementării
acesteia.
Toate instituţiile şi organizaţiile implicate în realizarea
obiectivelor şi acţiunilor prezentei Strategii vor prezenta, în
limitele competenţei, Ministerului Economiei şi Comerţului, o
dare de seamă privind procesul de implementare a Strategiei,
care va sintetiza informaţiile parvenite şi le va înainta
Guvernului pentru examinare şi concluzii.

357
Redactare – Galina Cotelea
Rectificare şi procesare computerizată – Feofan Belicov

Semnat pentru tipar 08.11.06

Format 60 × 84 1/16. Coli de autor 17,1.
Coli de tipar 22,4. Coli editoriale 20,4.
Comanda Tirajul 100 ex.

Tipografia Departamentului Editorial-Poligrafic al ASEM

Chişinău – 2005, str. Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni 59,
tel. 402-936

358