Sunteți pe pagina 1din 13

MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

Facultatea „Business şi Administrarea Afacerilor”


Catedra „Merceologie şi Tehnologie”

Îndrumări metodice
pentru lucrările practice la disciplina
TEHNOLOGII NEALIMENTARE
pentru studenţii anului II,
specialitatea „Merceologie şi Comerţ”

Editura ASEM

© Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM


TEMA 1. STUDIEREA STANDARDELOR ŞI CONDIŢIILOR TEHNICE

Scopul lucrării: studierea structurii, conţinutului standardelor şi condiţiilor tehnice.


Materiale: complete de standarde, condiţii tehnice.
Literatură: 1. Stanciu I., Olaru M. „Bazele merceologiei”, Bucureşti , 1992, cap. B.
2. Legea R. Moldova „Cu privire la standardizare”. M.O. al R.M. nr.78-80/din 08.07. 2000.
3. M. Olaru, R. Panfilie „Fundamentele ştiinţei mărfurilor”. Editura Eficient, Bucureşti,
1999.
4. Diverse standarde ale grupelor de mărfuri nealimentare.
Lucrarea 1. Studierea conţinutului standardelor şi condiţiilor tehnice
1. Luaţi cunoştinţă de următoarele categorii de standarde: standarde naţionale; standarde
internaţionale; standarde de întreprindere; standarde de ramură; standarde din alte ţări.
Studiaţi şi scrieţi în caiete: a) denumirea standardului: de cine e elaborat şi aprobat
standardul; domeniul de apreciere; b) marcarea: numărul de înregistrare; anul aprobării şi
termenul de funcţionare; c) tipul standardului: condiţiile tehnice şi cerinţele tehnice;
standardele parametrilor şi dimensiunilor, construcţiei şi mărimilor, materiei prime, mărcilor,
regulilor de recepţie, metodelor de determinare a calităţii, regulamentelor de exploatare.
2. Luaţi cunoştinţă de două standarde de tipuri şi categorii diferite. Daţi caracteristica
comparativă a lor.
3. Observaţi şi notaţi în caiete deosebirile după întrebuinţare dintre condiţiile tehnice şi cerinţele
tehnice.

Lucrarea 2. Determinarea condiţiilor atmosferice şi umidităţii materialelor


1. Luaţi cunoştinţă de aparatele pentru determinarea periodică a temperaturii şi umidităţii
relative a aerului (psihrometru simplu; higroscop cu fir de păr) şi determinarea continuă a
temperaturii şi umidităţii relative a aerului (termograf; higroscop).
2. Luaţi cunoştinţă de principiul de lucru al aparatelor. Determinaţi umiditatea relativă în
auditoriu cu ajutorul psihrometrului.
3. Determinarea umidităţii materialelor higroscopice. Umiditatea materialelor considerabil
acţionează asupra masei lor, proprietăţilor mecanice, termoizolatoare şi altele.
De aceea, umiditatea este strict reglementată de standarde. Se cunosc mai multe metode de
determinare a umidităţii. Alegerea metodei depinde de natura materialului şi precizia rezultatelor
necesare.
Cea mai simplă e metoda termică, care e bazată pe uscarea materialului la 100-1050C până la o
masă constantă. Uscarea se realizează în etuva de uscare.
Umiditatea (U), în procente, se determină după formula:
m − m2
U= 1 • 100,
m2
unde: m1 – masa mostrei înainte de uscare, g;
m2 – masa mostrei după uscare, g.
Această metodă are un grad înalt de precizie, dar necesită timp îndelungat (de 1-2 ore).
Determinaţi prin metoda termică umiditatea materialelor: lemn, hârtie, fire, ţesături. Folosiţi
standardele respective.

Verificarea cunoştinţelor:
1. Daţi definiţia de standardizare.
2. Care sunt esenţa, scopul şi sarcinile standardizării?
3. Numiţi categoriile şi tipurile de standarde.
4. Cine elaborează şi care organizaţii aprobă diferite categorii de standarde?
5. Care este necesitatea cunoaşterii umidităţii relative a aerului şi temperaturii?
6. Cum se determină umiditatea materialelor higroscopice?

1
7. Numiţi aparatele cu ajutorul cărora se poate determina umiditatea aerului.

Tema 2. STUDIEREA PROPRIETĂŢILOR ŞI METODELOR DE FABRICARE A


ARTICOLELOR
DIN MASE PLASTICE

Scopul lucrării: studierea proprietăţilor şi metodelor de fabricare a articolelor din mase plastice.
Materiale: varietăţi de mase plastice, posteruri, colecţie de mase plastice, materiale ilustrative,
articole din mase plastice, rigle.
Literatură: 1. C.Pumnea, I. Vodnar, „Tehnologia industrială”, Bucureşti, 1992, pag. 227-233.
2. Dinu Vasile ş.a., „Merceologie”, Bucureşti, 1999, cap I.

Lucrarea 1. Determinarea masei plastice prin metoda organoleptică


Semnaţi în caiete particularităţile maselor plastice:
1. Determinaţi culoarea şi transparenţa maselor plastice.
Studiaţi culoarea în razele luminii reflectate, iar transparenţa – în fluxul de lumină trecut
prin masa plastică.
2. Determinaţi starea fizică a maselor plastice prin îndoire (duritatea, rigiditatea, flexibilitatea).
3. Determinaţi sunetul emis de masa plastică la lovire. Pentru aceasta aşezaţi articolul pe masă
şi loviţi peste marginea lui cu un beţişor din lemn (sunet surd, răsunător).

Lucrarea 2. Determinarea metodelor de producere a articolelor din mase plastice


Folosind mostre „Metodele de producere a articolelor din mase plastice”, semnaţi
particularităţile prelucrării maselor plastice termoplastice şi termoreactive, determinaţi utilajul
folosit, temperatura de prelucrare. Studiaţi 10 articole din mase plastice. Pentru obţinerea articolelor
din mase plastice se aplică diferite metode: calandrare, ejecţie, extrudare, presare în matriţe ş.a.
Articolele confecţionate prin turnarea sub presiune se deosebesc prin canalul de turnare. Prin
ştanţare se produc articole din mase plastice, cu marginile lente, ovale, netede.
Articolele din mase plastice termorigide se obţin prin presarea în matriţe metalice. Ele au
marginile ascuţite, diametrul de sus este mai mare ca diametrul de jos.
Articolele obţinute prin suflare sub presiune au diametrul de sus mai mic ca diametrul de jos.
Pe suprafaţă se observă urme de la matriţe. Prin calandrare se obţin pelicule din polietilenă şi
policlorură de vinil. Prin ejecţie se obţin fibrele chimice.
Prin extrudare se obţin tuburi, ţevi de diferite profiluri.
Notaţi rezultatele lucrării în tabelul 1:
Tabelul 1

Nr. Particularităţile metodei Denumirea


Tipul masei plastice Metodele de producere
crt. de producere articolului
1 2 3 4 5

Verificarea cunoştinţelor:
1. Care sunt avantajele maselor plastice?
2. Caracterizaţi metoda organoleptică de determinare a tipului de masă plastică.
3. Caracterizaţi metodele de obţinere a produselor din mase plastice.
4. Numiţi particularităţile metodelor de producere a articolelor din masă plastică.

2
Tema 3. DETERMINAREA TIPURILOR DE CERAMICĂ, METODELE DE FASONARE ŞI
DE DECOR

Scopul lucrării: 1. Determinarea după particularităţile exterioare ale produselor din diferite
tipuri de ceramică.
2. Studierea mijloacelor de decor şi de fasonare a mărfurilor din ceramică.
Materiale: articole din porţelan, faianţă, majolică cu diverse metode de decor; tabele, albumuri,
rigle, ilustraţii.
Literatură: 1. Pumnea G., Vodnar I. „Tehnologia industrială”, Bucureşti, 1992, pag.152-183.
2. Stanciu I., Nicolae D. „Merceologie”, Bucureşti, 1989, pag.142-147.

Lucrarea 1. Studierea particularităţilor caracteristice ale produselor din porţelan, faianţă, majolică şi
olărie
Folosindu-vă de varietăţile de cioburi şi mărfuri din ceramică, comparându-le între ele trebuie
să vă învăţaţi a recunoaşte produsele din porţelan, faianţă, majolică şi olărie.

Tabelul 2
Caracteristica tipurilor de ceramică

Nr.
Caracteristicile Porţelanul Faianţa Majolica
crt.
Culoarea ciobului Albă cu o nuanţă albăstrie Albă cu o nuanţă Albă (de faianţă) sau colorată
1.
galbenă (din ceramică comună)
2. Structura ciobului Ciob dens Ciob poros Ciob poros
3. Comportarea la lumină Transluciditate la obiecte Opacă Opacă
mai subţiri de 3 mm
4. Comportarea la lichide Impermeabil Permeabilă Permeabilă
5. Sunetul la lovire Clar, prelung Înfundat Înfundat
6. Glazura Lipseşte pe suprafaţa Este acoperită toată Colorată, netransparenţă lipseşte
de suport suprafaţa pe suprafaţa de suport
7. Sortimentul Larg, cuprinde produse Îngust, produse Caracteristic, veselă decorativă
pentru menaj, articole pentru menaj pentru servirea mesei
decorative

Rezultatele studierii proprietăţilor cioburilor ceramice notaţi-le în tabelul 3.


Tabelul 3
Nr. Culoarea Structura Comportarea Denumirea
Sunetul la lovire Glazura
crt. ciobului ciobului la lumină ceramicii
1 2 3 4 5 6 7

Lucrarea 2. Studierea metodelor de fasonare a articolelor ceramice


Studiaţi articolele din ceramică obţinute prin metodele: strunjire pe roata olarului, turnare
(borbotina este turnată manual în forme de ipsos sau semiautomat prin sistemul conveier) şi prin
presarea materiilor pulverulente în matriţe metalice.
Notaţi rezultatele lucrării în tabelul 4:
Tabelul 4
Nr. Denumirea Metoda Metoda de fasonare
crt. articolului de fasonare a detaliilor
1 2 3 4

Lucrarea 3. Studierea mijloacelor de decor a articolelor ceramice


Studiaţi mijloacele de decor al produselor din porţelan, faianţă şi majolică, cercetând mărfuri de

3
diferite metode de decor sub glazură sau peste glazură, panglică, benzi, pictare, pulverizare,
sitografică, decalcomanie şi altele.
Notaţi rezultatele lucrării în tabelul 5:
Tabelul 5
Nr. Denumirea Metoda Particularităţile
Nota
crt. produselor de decor specifice decorului
1 2 3 4 5

Verificarea cunoştinţelor:
1. Care este materia primă folosită la producerea ceramicii?
2. Cum se clasifică ceramica?
3. Care sunt proprietăţile ceramicii?
4. Care sunt metodele de fabricare a articolelor din ceramică?
5. Care sunt metodele de decor al articolelor din ceramică?
6. Prin ce se deosebesc mijloacele de decor al porţelanului şi a faianţei?
7. Care sunt avantajele şi dezavantajele decorului sub glazură?

Tema 4. STUDIEREA VARIETĂŢILOR DE METALE ŞI CARACTERISTICA


METODELOR DE FABRICARE A MĂRFURILOR METALICE

Scopul lucrării: studierea metalelor şi aliajelor şi metodele de obţinere a veselei metalice.


Materiale: veselă metalică, instrumente pentru măsurarea dimensiunilor, albume, colecţie de
metale, pile, acid acetic de 4%, pipetă, alcool etilic, creion din ceară , vată, lupe, rigle.
Literatură: 1. Stanciu I., Nicolae D. „Merceologie”, Bucureşti, 1989, pag. 148-153.
2. Pumnea C., Vodnar I., Biro V. ş.a. „Tehnologia industrială”, Bucureşti, 1992, vol. I.
3. Агбаш В.Л., Елизарова В.Ф. и др. «Товароведение непродовольственных товаров».
М., 1989.
4. E. Popovici. „Merceologia produselor industriale”, Iaşi, 1993, vol. 2.

Lucrarea 1. Studierea tipului şi proprietăţilor metalelor şi aliajelor


Luaţi cunoştinţă de tipul de metal folosit la obţinerea veselei metalice (aluminiu, oţel, fontă,
alamă, inox, melchior ş.a.). Atrageţi atenţie la culoare, luciu, structura suprafeţei, masă, duritate.
Daţi caracteristica organoleptică a metalelor şi aliajelor.
Notaţi rezultatele în tabelul 6.
Tabelul 6
Nr. Denumirea metalelor şi Interacţiunea Duritatea (proba Alte
Culoarea
crt. aliajelor cu magnetul cu pila) particularităţi
1 2 3 4 5 6

Lucrarea 2. Studierea metodelor de obţinere a veselei metalice


Vesela din metal se obţine prin matriţare (lighene, cratiţe de înălţime mică ş.a.), ambutisare (cratiţe
înalte), ambutisare cu prelucrarea succesivă prin presare (ceainice, ibrice şi alte obiecte de formă
complexă), turnare (ceaune, tigăi, tave şi altele).
Vesela din oţel, pentru a fi protejată de coroziune, se acoperă cu smalţ, vopsea, metale (zinc,
cositor); de asemenea, este anodată.
Luaţi cunoştinţă de metodele de cuplare a veselei metalice prin sudare, lipire, nituire, fălţuire.
Notaţi rezultatele lucrării în tabelul 7:
Tabelul 7
Nr. Denumirea Metoda Tipul stratului Metoda
Tipul de metal
crt. articolului de obţinere protector de cuplare
1 2 3 4 5 6

4
Lucrarea 3. Determinarea rezistenţei chimice a acoperirii cu email
• Ştergeţi suprafaţa articolului cu alcool şi conturaţi cu un creion de ceară locul tratat.
• În centru picuraţi o picătură de acid acetic de 4% şi menţineţi un minut.
• Ştergeţi locul tratat cu alcool.
După studiere, pe suprafaţa articolului nu trebuie să fie pete mate.
Verificarea cunoştinţelor:
1. Care-s particularităţile caracteristice ale oţelului, fontei, aluminiului şi cuprului?
2. Cere-s metodele de obţinere a veselei metalice?
3. Care-s metodele de combatere a coroziunii ?
4. Daţi caracteristica sortimentului veselei din oţel, fontă, aluminiu şi cupru.

TEMA 5. STUDIEREA SRUCTURII ŞI PROPRIETĂŢILOR TRICOTURILOR. BAZELE


PROCESULUI DE TRICOTARE

Scopul lucrării: studierea principiilor de stabilire a tipurilor de structură şi a bazei procesului


de tricotare.
Materiale: cataloage de tricoturi de diverse structuri, tipuri de ochiuri, ace, lupe, scheme de
reprezentare grafică a tricoturilor, clei, foarfece, rigle, albumuri, articole tricotate,
centimetru.
Literatură: 1. Pumnea G., Vodnar I. „Tehnologia industrială”, Bucureşti, 1992, vol. I,
pag.152-183.
2. Stanciu I., Nicolae D. „Merceologie”, Bucureşti, 1989, pag. 134-141.
3. Redeş Alexandru ş.a. „Merceologia industrială”, Bucureşti, 2001, vol. II, cap II.
4. Агбаш В.Л., Елизарова В.Ф. и др. «Товароведение непродовольственных
товаров», М., 1989.
5. Bucurenci E., Bucurenci I. „Utilajul şi tehnologia finisării produselor textile”,
Bucureşti, 1988.
6. Iosif E. ş.a. „Tehnologii textile şi de confecţii”, Bucureşti, 1989.

Lucrarea 1. Studierea principalelor proprietăţi de structură a tricoturilor


Cercetaţi placardele şi metodele de tricoturi, ochiurile, faceţi cunoştinţă cu tipurile de ochiuri şi
elementele lor, desenându-le în caiete. Lungimea firului unui ochi se exprimă în mm şi este
constituită din suma porţiunilor de fir ce compun ochiul (semibuclă de platină, flancurile ochiului,
bucla de ac şi segmentul de legătură pentru tricotul urzit).
Ea se determină după formula:
L
I=
P
unde: L – lungimea firului, mm; P – numărul de ochiuri în porţiunea de fire.
Firul se scoate din tricotul simplu prin destrămarea unui rând de ochiuri. Lungimea firului (L)
se măsoară în stare îndreptată, fără încordare.
Desimea tricotului reprezintă numărul de ochiuri dispuse pe o unitate de lungime de 50 mm şi
100 mm în direcţia rândurilor de ochiuri şi separat în direcţia şirurilor de ochiuri. Desimea dintr-un
şir reprezintă numărul de ochiuri pe unitatea de lungime şi se notează cu Pg şi Pv. Desimea
ochiurilor unui rând reprezintă numărul de şiruri de ochiuri pe unitatea de lungime şi se notează prin
Pg şi Pv.
Pasul ochiului este distanţa dintre axele de simetrie ale buclei de ac de platină vecine în direcţia
şirului de ochiuri.
Rezultatele se notează în tabelul 8:

5
Tabelul 8

Desimea
Pasul
Modelul Reprezentarea grafică Lungimea firului Înălţimea
Nr. crt. ochiului
tricotului a ochiurilor în ochi (mm) în ochiului
în rând (mm)
şir
Pg
Pv
1 2 3 4 5 6 7 8

Înălţimea ochiului este distanţa dintre centrele a două bucle de ac de platină vecine în direcţia
şirului de ochiuri.

Lucrarea 2. Studierea practică a principalelor tipuri de legătură ale tricoturilor


Structura principalelor tipuri de tricot simplu şi urzit o studiaţi după schemele şi reprezentările
grafice. La studierea modelelor de tricot simplu este de a determina faţa şi dosul, începutul şi
sfârşitul buclării după rândul şi şirul de ochiuri. Apoi determinaţi apartenenţa tricotului la legăturile
de bază (glat, patent, linx), derivate, cu desen (în relief, de culoare) şi doar după aceasta tipul lor.
Studiind tricoturile, determinaţi faţa şi dosul după desenul de pe ele.
Determinaţi principalele deosebiri caracteristice dintre tricotul simplu (dintr-un fir) şi cel urzit.
Caracteristica tricoturilor o notaţi în tabelul 9:

Tabelul 9

Principalele proprietăţi
Reprezentarea grafică

Compoziţia fibroasă

Modul de obţinere a
Modelul tricotului

Simplu sau dublu


Tipul de legătură

Clasa tricotului
Nr.
Caracteristici

ale tricotului
crt.
particulare

Destinaţia
desenului

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Lucrarea 3. Studierea construcţiei îmbrăcămintei, tipului de finisare, asamblare după


şabloane
Faceţi cunoştinţă cu denumirile, configuraţia şi destinaţia pieselor după placarde şi după
modele. După STAS studiaţi denumirea, marcarea şi întrebuinţarea cusăturilor la articolele tricotate.
După tiparele propuse fiecare student trebuie să elaboreze un model, indicând denumirea confecţiei,
materia primă recomandată anotimpului şi condiţiile de exploatare (de lucru, de odihnă), silueta,
stilul (sportiv, clasic, de lucru), elementele decorative etc.
Comparaţi modelele şi apreciaţi proprietăţile lor.

Verificarea cunoştinţelor:
1. Numiţi materia primă folosită la fabricarea tricoturilor.
2. Care sunt principalele deosebiri dintre procesul de tricotare şi ţesere?
3. Numiţi principalele metode de tricotare.
4. Caracterizaţi principalele tipuri de legătură al tricoturilor.
5. Numiţi domeniile de întrebuinţare a tricoturilor.

6
Tema 6. STUDIEREA PIEILOR NATURALE, ARTIFICIALE ŞI METODELE
DE PRODUCERE A ÎNCĂLŢĂMINTEI

Scopul lucrării: deosebirea pieilor naturale de cele artificiale, studierea principalelor metode
de fabricare a încălţămintei.
Materiale: piei naturale, colecţie de piei, lupe, dispozitive pentru măsurarea grosimii, piei cu
defecte tipice, standarde.
Literatură: 1. Popovici E. „Merceologia produselor industriale”, Iaşi, 1992, vol. II, cap.2.
2. Ionaşcu I., Răducanu I., Afanase I. „Merceologia produselor nealimentare.
Mărfuri textile şi de pielărie”. Bucureşti, 1987, cap 1,2,3.
3. Redeş Alexandru, Petrescu Viorel. Merceologia industrială, Editura Eficient,
Bucureşti, 1999.
4. Nicita M., Gheorghescu C. „Utilajul şi tehnologia confecţionării
încălţămintei”. Bucureşti, 1985.

Lucrarea 1. Studierea sortimentului pieilor naturale


1. Însuşiţi principiile de clasificare a pieilor naturale cu ajutorul tabelului 10.
2. Studiaţi după colecţie principalele tipuri de piei naturale şi determinaţi particularităţile
individuale ale fiecărui tip.
Tabelul 10
Tipuri de piei naturale folosite pentru fabricarea încălţămintei
Nr. Denumirea Animalul de la
Caracteristicile principale ale pieii
crt. pieii finite care provin
1 2 3 4
1. Box Bovine, Moale, fină, culoare uniformă, desen mărunt, porozitate fină, rezistenţă, faţă
bubaline naturală sau corectată.
2. Bizon Bovine, Caracter plin, moale, pe suprafaţă reprezintă un desen caracteristic obţinut
bubaline prin presare la cald, rezistentă, bizonul
uns este impermeabil.
3. Iuft Bovine Faţă netedă, plină, aspect mat, unsuros, impermeabil, rezistent.
4. Satin Bovine Moale, plin, vopsit, aspect satinat, faţă netedă sau presată.
5. Şevro Caprine, cabaline, Faţă netedă, uneori, presată, desen caracteristic, moale, fină, subţire.
canine
6. Şevretă Ovine Faţă netedă, naturală sau corectată, desen caracteristic, subţire, suplă, tuşeu
mai moale ca la şevro, mai rară ca la şevro, proprietăţi mecanice reduse.
7. Lac Taurine Faţă netedă, presată sau şifonată, acoperită cu un luciu intens.
Bubaline Cele mai bune pelicule sunt de lacuri poliuretanice.
Cabaline, caprine, Lacul fin, aderent, elastic, rezistent la variaţii de temperaturi, flexibil, lucios.
porcine
8. Piele şifonată Ovine, Vopsită.
caprine, Moale, sumplă.
canine, Faţă şifonată.
porcine Faţă şifonată.
9. Velur (antilopă) Porcine, Faţă velurată cu spic mic, regulat, suplu, moale, aspect catifelat.
bovine,
cabaline,
caprine,
ovine
10. Şpalţ velur Bovine, Velurat pe ambele părţi.
porcine Rezistenţă mică, moale.
11. Năbuc Bovine, Aspect mat catifelat – alb sau vopsite în culori deschise.
Cabaline Moale.

12. Toval Bovine, Faţă netedă, culoare naturală galben-cafeniu, plin, suplu.
porcine
cabaline

7
1 2 3 4
13. Meşină Bovine, cabaline, Moale, subţire, retăbăcită cu aldehidă formică, împiedică transpiraţia
caprine, ovine, piciorului.
canine, porcine
14. Talpă Taurine, Culoarea naturală, flexibilă, groasă, caracter plin, rezistenţă, compactă,
impermeabilă. Interioară tălpii de bovină, grosimi variabile, absoarbe
uşor apa, tuşeu mai rar şi mai spongios.
Bubaline Obţinută prin grosime uniformă, tuşeu compact, tare, elastic, bună
rezistenţă.
Cabaline Structură poroasă specifică, datorită foliculilor piloşi, adânci şi
prezenţei glandelor sebacee, proprietăţi fizico-mecanice interioare,
absorbţie mare la apă.
15. Talpă oglindă Crupon de cal Structură compactă, densă, bună rezistenţă la uzură, bună rezistenţă la
apă.
16. Talpă velurată Din şpalţ de bovine Obţinută prin tăbăcirea vegetală a şpalţului de bovine, velurat, flexibil,
ţesut puţin compact.

Lucrarea 2. Determinarea tipului şi denumirii pieilor naturale folosite pentru fabricarea


încălţămintei
1. Studiaţi partea din faţă a modelului de piele şi după forma desenului stabiliţi tipul materiei
prime.
2. Faceţi o tăietură transversală la modelele de piei studiate şi după culoarea tăieturii stabiliţi
metodele de tăbăcire.
3. Măsuraţi cu ajutorul dispozitivului pentru măsurarea grosimii, grosimea pieilor în trei-patru
locuri şi calculaţi grosimea medie.
4. Determinaţi metoda de finisare a modelelor de piei naturale.
5. Rezultatele primite comparaţi-le cu datele din tabelul 11, scrieţi-le în caiete după următoarea
formă.
Tabelul 11
pieilor naturale

pieilor naturale

pieilor naturale
Tipul materiei

Caracteristica

de fabricare
feţei pieilor

Denumirea

Nr.
de finisare

Grosimea
naturale

Menirea
crt.
Metoda

Metoda
prime

1 2 3 4 5 6 7 8

Lucrarea 3. Determinarea gradului de dubire a pieilor naturale


1. Determinaţi gradul de dubire a pieilor naturale tăbăcite cu tanin sau crom-tanin.
2. Pregătiţi un model de piele naturală cu grosimea de 3 mm. Introduceţ-o pe 20-30 min. într-o
eprubetă cu o soluţie de 20% acid acetic. La pieile tăbăcite normal nu trebuie să apară întăritură,
înflături sau dungi de culoare deschisă.
1. Determinaţi gradul de dubire a pieilor tăbăcite cu crom.
a) măsuraţi suprafaţa modelului de piele şi faceţi conturul pe o bucată de hârtie
milimetrică;
b) introduceţi modelul pe 3 min. într-un vas cu apă clocotită. După aceasta efectuaţi
măsurările suprafeţei încă o dată.
Calculaţi procentul de restrângere după formula:
S1 − S 2
⋅ 100 ,
S0
unde: S0 – suprafaţa modelului până la scufundare în apă, cm;
S1 – suprafaţa modelului după scufundare în apă, cm.
Pielea tăbăcită normal se restrânge până la 10%.
8
Lucrarea 4. Determinaţi trăinicia vopsirii pieilor naturale
1. Întindeţi o bucată de piele vopsită şi cu ajutorul unei bucăţi uscate de ţesătură albă frecaţi
această piele.
2. Repetaţi experienţa cu o bucată de ţesătură albă umedă.
3. După gradul de murdărire a ţesăturii albe determinaţi trăinicia vopsirii.

Verificarea cunoştinţelor
1. Care sunt principalele metode de tăbăcire a pieilor naturale?
2. Care este procesul tehnologic de obţinere a pieilor naturale?
3. Care sunt metodele de unire a părţii de jos cu partea de sus a încălţămintei?

Tema 7. STUDIEREA MATERIALELOR ŞI A PRINCIPALELOR METODE DE


ASAMBLARE A DETALIILOR FOLOSITE LA FABRICAREA MOBILEI

Scopul lucrării: studierea materialelor folosite la fabricarea mobilei, tehnologia fabricării şi


metodele de finisare.
Materialele: varietăţi de lemn de diferite specii, lupe, rigle, articole de mobilă, standarde,
albume.
Literatură: 1. Redeş Alexandru, Petrescu Viorel. „Merceologia industrială”, Editura Eficient,
Bucureşti, 1999.
2. Ionaşcu I., Răducanu I., Atanase I. „Merceologia produselor nealimentare.
Mărfuri textile şi de pielărie”, Bucureşti, 1987.
3. Pumnea C., Vodnar I., Biro V. ş.a. „Tehnologia industrială”, Bucureşti, 1992,
vol. I.
4. Агбаш В.Л., Елизарова В.Ф. и др. «Товароведение непродовольственных
товаров», М., 1989.
5. E.Popovici. „Merceologia produselor industriale”. Iaşi, 1993, vol. II.

Lucrarea 1. Studierea structurii materialelor lemnoase


1. Stabiliţi pe model structura lemnului, coaja, lemnul, miezul.
2. Studiaţi lemnul în secţiune transversală şi stabiliţi hotarul dintre partea moale şi partea dură
a lemnului.
3. Desenaţi în caiete strictura lemnului notând:
a) principalele straturi lemnoase;
b) particularităţile texturii în secţiunea transversală şi longitudinală a tulpinii;
4. Studiaţi cu ajutorul lupei varietăţi de lemn de diferite specii. Faceţi caracteristica
comparativă a lor.
5. Studiaţi şi arătaţi în caiete principalele proprietăţi ale lemnului.

Lucrarea 2. Studierea speciilor de lemn şi defectele lemnului


1. Studiaţi varietăţile speciilor după colecţii. Atrageţi atenţie la culoare, luciu, textură, inele
anuale ale lemnului. Învăţaţi-vă să determinaţi speciile lemnului după starea exterioară.
Înscrieţi în caiete:
a) speciile de lemn, folosite la fabricarea mobilei;
b) speciile de lemn, folosite la finisarea mobilei.
2. Studiaţi defectele lemnului după colecţie, placate.
3. Studiaţi structura şi conţinutul standardului (GOST 2140-71) „Defectele lemnului”. Înscrieţi
în caiete:
a) numărul de grupe, în care se împart defectele lemnului;
b) regulile de determinare a dimensiunilor defectelor;

9
c) ordinea determinării gradului de nimicire a lemnului de către insecte;
d) speciile de lemn, la care se întâlneşte înclinarea fibrelor lemnoase;
e) defectele lemnului, ce influenţează finisarea, calitatea încleierii şi starea exterioară a
materialelor de finisare.
4. Determinaţi speciile lemnului şi defectele lui.
Rezultatele înscrieţi-le în caiete în formă de tabel (tabelul 12).
Tabelul 12

Nr. Particularităţile Defectele Corespunderea


Specia lemnului
crt. speciilor de lemn lemnului cu standardul
1 2 3 4 5

Lucrarea 3. Studierea materialelor, elementelor şi metodelor de ajustare a detaliilor mobilei


1. Studiaţi materialele folosite la fabricarea mobilei:
a) studiaţi varietăţile de furnir şi placaj;
b) studiaţi varietăţile de materiale din fibre şi rumeguş de lemn;
c) studiaţi varietăţile de materiale folosite pentru finisarea mobilei.
2. Caracterizaţi 10 materiale folosite la fabricarea mobilei. Rezultatele înscrieţi-le în tabelul 13.

Tabelul 13

Nr. Concluzii despre calitatea


Tipul materialului Grupa Destinaţia
crt. şi corespunderea cerinţelor actuale
1 2 3 4 5

3. Studiaţi elementele mobilei şi principalele metode de ajustare a detaliilor mobilei.


a) Studiaţi elementele principale ale mobilei (bare, blocuri, rame, cutii, săltare, semisăltare,
detalii îndoite, detalii moi). Desenaţi-le în caiete.
b) Studiaţi principalele metode de ajustare a detaliilor mobilei. Folosind standardele
desenaţi-le în caiete.
c) Arătaţi principalele elemente de ajustare pe articolele de mobilă.
4. Studiaţi metodele de finisare a mobilei.
5. Examinaţi 5 articole de mobilă. Stabiliţi tipul mobilei după: metoda de fabricare, materialul
folosit, metoda de finisare, construcţie.
Rezultatele înscrieţi-le în tabelul 14.
Tabelul 14

Nr. Denumirea Metoda Detaliile principale Materialele Particularităţile Metoda


crt. mobilei de fabricare şi metoda de ajustare folosite constructive de finisare
1 2 3 4 5 6 7

Verificarea cunoştinţelor:
1. Numiţi principalele specii de lemn folosite la fabricarea mobilei.
2. Numiţi defectele lemnului.
3. Numiţi materialele lemnoase folosite la fabricarea mobilei.
4. Numiţi principalele metode de ajustare a detaliilor mobilei.
5. Numiţi metodele de finisare a mobilei.

10
Bibliografie recomandată adăugător:
„Tehnologii nealimentare”

1. Pumnea C., Vodnar I., Biro V. ş.a. „Tehnologia industrială”, Bucureşti, 1992, vol. I.
2. Агбаш В.Л., Елизарова В.Ф. и др. «Товароведение непродовольственных товаров», М.,
1989.
3. E.Popovici. „Merceologia produselor industriale”, Iaşi, 1993, vol. 2.
4. Ionaşcu I., Răducanu I., Afanase I. „Merceologia produselor nealimentare”, „Mărfuri textile şi
de pielărie”, Bucureşti, 1987.
5. Bucurenci E., Bucurenci I. „Utilajul şi tehnologia finisării produselor textile”, Bucureşti,
1988.
6. Nicita M., Gheorghescu C. „Utilajul şi tehnologia confecţionării încălţămintei”, Bucureşti,
1985.
7. Iosif E. ş.a. „Tehnologii textile şi de confecţii”, Bucureşti, 1989.
8. Barna S. ş.a. „Utilajul şi tehnologia fabricării şi prelucrării sticlei”. Bucureşti, 1988.
9. Bălăneanu M. „Structura şi proiectarea firelor”, Bucureşti, 1988.
10. Ciutea M., Dragu P. „Utilajul şi tehnologia confecţiilor textile”, Bucureşti, 1989.
11. Ciontea Ch., Tănase F. „Utilajul şi tehnologia confecţiilor”, Bucureşti, 1989.
12. Benjaminof M. „Utilajul şi tehnologia ţeserii şi calcule în ţesătorie”, Bucureşti, 1988.
13. Ionescu A. „Structura şi proiectarea ţesăturilor”, Bucureşti, 1988.
14. Ciontea Ch., Rădulescu M. „Proiectarea îmbrăcămintei”, Bucureşti, 1983.
15. Dinu V. ş.a. „Merceologia şi tehnica vânzării mărfurilor”, Bucureşti, 1989.
16. Алексеев И.С. «Товароведение хозяйственных товаров». Том 1. М., Экономика, 1989.
17. Ещенко В.Ф., Леженин Е. Д. «Товароведение хозяйственных товаров». Том 2. М.,
Экономика, 1984.
18. Орловский Э.И., Платонов В.В., Бершадсекий М.И. «Товароведение культтоваров». М.,
Экономика, 1987.
19. Гусейнова Т.С. «Товароведение швейных и трикотажных товаров». М., Экономика,
1991.

11
Redactor ştiinţific – Maria Năstase
Rectificare computerizată – Tatiana Boico
Procesare computerizată – Feofan Belicov

Semnat pentru tipar 17.01.06


Format 60 x 84 1/16. Coli de tipar 1,7
Coli de autor 1,86. Comanda_______ Tirajul 50 ex.
Tipografia Departamentului Editorial-Poligrafic al ASEM
Chişinău, str. Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni 59
tel. 22-98-86

12

S-ar putea să vă placă și