Modul: NURSING GENERAL II – CURS 9

CURS 9
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA
(BUCALA, PER OS)

Calea bucala este calea naturala de administrare a medicamentelor. Per os se

pot administra medicamente solide (tablete, capsule, pulberi), lichide, (mixturi,
solutii, tincturi, uleiuri). Se renunta la calea orala doar daca:
- medicamentul se descompune si este inactivat sub influenta sucurilor
digestive (ex. nitroglicerina, clorura de calciu)
- bolnavul refuza inghitirea medicamentului
- este nevoie de o actiune rapida a medicamentului
- medicamentul are o actiune iritanta asupra mucoasei gastrice
- bolnavul prezinta trismus, tulburari de deglutitie sau stare comatoasa
- medicul doreste sa ocoleasca sistemul venei porte
Medicamentele administrate pe cale orala au efect:
-local- asupra tubului digestiv: favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor ,
protejeaza mucoasa digestiva (magnesia usta), excita peristaltismul (unele
purgative), sau il inhiba (tinctura de beladona), dezinfecteaza tubul digestiv
(saprosan), scad procesele fermentative din tubul digestive (carbune medicinal,
carbonat de calciu).
-general- medicamentele se absorb la nivelul mucoasei digestive, ajung in
sange si au efect asupra intregului organism (antibiotice, calmante), sau numai
asupra unui organ sau aparat (cardiotonice, antiastmatice).
Medicamentele lichide se administreaza ca atare sau diluate cu apa, ceai.
Doza de medicament activ se exprima in grame iar asistenta tb sa cunoasca
concentratia medicamentului si continutul in unitati de masura: lingurite,
picaturi. Asistenta tb sa cunoasca capacitatea aproximativa a veselei:
-o ceasca de cafea = cca 50 ml
-un pahar (vin) = cca 100 ml
-un pahar (apa) = cca 200ml
-o lingurita (de ceai) = cca 5 gr apa, 6,5 gr sirop, 4,5 gr ulei
-o lingurita (desert) = cca 10 gr apa, 13 gr sirop, 9 gr ulei
-o lingura (de supa) = cca 15 gr apa, 20 gr sirop, 12,5 gr ulei
Tincturile se administreaza sub forma de picaturi, care tb foarte exact
numarate. Picuratoarele au diametrul de 1 mm si:
-1 gr solutie apoasa = 20 picaturi
-1 gr solutie alcoolica = 60 picaturi
-1 gr solutie uleioasa = 45-50 picaturi
-1 gram tinctura alcoolica =52-60 picaturi
Unele medicamente sunt livrate cu menzuri ( pahare gradate, lingurite).
-lichidele cu gust dezagreabil pot fi diluate cu putin ceai, iar dupa inghitire
bolnavul isi clateste gura cu apa sau, mai bea putin ceai;
-unele medicamente se pot administra cu zahar (ex. cystenal);

1 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 9

-substantele acide sau feruginoase se administreaza prin aspirare cu paiul,

fara sa atinga dintii (afecteaza smaltul dintilor)
- medicamentele uleioase pot fi administrate in capsule gelatinoase;
-uleiul de ricin se adminstreaza cald ( pt a-i diminua vascozitatea) impreuna
cu cateva picaturi de esenta de menta sau cafea, sirop de zmeura, lapte. Dupa
inghitirea lui e bine sa i se dea bolnavului o bautura acidulata (sirop de lamaie).
Se sterg buzele pt ca resturile de ulei sa nu-i provoace greata si varsaturi.
-purgativele (sarurile) se dizolva in cat mai putina apa , apoi bolnavul bea
apa pana la disparitia gustului
-medicamentele gelatinoase se administreaza in stare calda cu adaos de lapte
sau suc de fructe
-emulsiile, mixturile se administreaza dupa o agitare puternica in prealabil…
-ceaiurile medicinale se prepara proaspat si se administreaza imediat, caci
altfel se volatilizeaza substantele active pe care le contin. Se prepara sub forma
de infuzie din flori si frunze peste care se pune apa clocotita si se lasa acoperit
15 min, apoi se strecoara si se completeaza cu apa (ex. ceai de menta, musetel,
soc). Preparat astfel se pastreaza substantele active din plante care prin fierbere
s-ar pierde. Ceaiurile din seminte, radacini se prepara sub forma de decoct: se
acopera cu apa rece , se pune la fiert, se lasa in stare clocotinda 10-30 min, apoi
se strecoara si se completeaza apa. Cantitatea de plante necesara: 1 lingurita de
plante la la o ceasca de apa.
Administrarea medicamentelor solide .
Prafurile se administreaza divizate de catre farmacist in pliculete , in dozele
prescrise de catre medic dar asistenta tb sa stie:
- o lingurita cu varf = 2,5-5 gr
- o lingurita rasa = 1,5-2,5gr
- un varf de cutit rotunjit = 0,5- 1gr
-praful se pune pe limba bolnavului cat mai aproape de baza (de radacina
acesteia) apoi bolnavul bea putina apa
-unele prafuri cu gust dezagreabil se includ in casete
-daca pacientului tb sa i se administreze si carbune medicinal, acesta se va
administra la cel putin 3 ore dupa celelalte medicamente, pt ca el le suprima sau
le reduce actiunea
-tabletele, comprimatele se administreaza intregi sau sfaramate sau inmuiate
in apa (ex.aspirina)
-unele medicamente cu gust dezagreabil sunt preparate in fabrica prin
accoperirea lor cu o pelicula de zahar (drageuri)
-exista medicamente cu actiune iritativa asupra mucoasei gastrice sau al caror
efect este anihilat de sucul gastric si de aceea ele sunt invelite intr-o capsula de
keratina, rezistenta la acidul clorhidric; ajung in intestin unde fermentii dizolva
invelisul protector si pun in libertate medicamentul (medicamente
enterosolvente) . La bolnavii inconstienti se pot administra medicamente prin
sonda naso-gastrica, direct in stomac sau duoden.

2 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 9

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALA se

face daca:
-bolnavul are intoleranta digestiva (greata, varsaturi)
-medicamentul are actiune iritanta asupra mucoasei gastrice
-bolnavul prezinta tulburari de deglutitie
-bolnavul a suferit o interventie chirurgicala pe tubul digestive superior
-bolnavul refuza inghitirea medicamentului
-medicul doreste sa evite trecerea medicamentului prin ficat care
neutralizeaza o serie de medicamente (ocoleste sistemul venei porte, reteaua
venoasa a rectului varsandu-se direct in vena cava)
-se urmareste un efect strict local
Medicamentele se administreaza pe cale rectala sub forma de supozitoare sau
clisma medicamentoasa.
Supozitoarele sunt forme medicamentoase compuse din o substanta activa
ce este cuprinsa intr-o masa solida (unt de cacao); au forma conica si sunt
ambalate in folie de material plastic sau staniol. Supozitoarele se administreaza
cu scop:
-purgativ (supozitor cu glicerina, pt golirea rectului)
-terapeutic (antipiretice, antiinflamatorii)
Mod de administrare.Dupa ce se scoate din ambalaj supozitorul se poate
incalzi usor sau se scufunda in apa calda pt a facilita patrunderea lui sau, de
preferat, se lubrefiaza cu putin ulei de masline. Se pozitioneaza bolnavul in
decubit lateral, cu membrele inferioare flectate. Asistenta medicala imbraca
manusile de cauciuc, cu mana stg departeaza fesele descoperind orificiul anal iar
cu mana dreapta introduce supozitorul, cu partea sa ascutita si il impinge cu
indexul pana cand supozitorul trece de sfincterul intern al anusului.
Supozitoarele administrate cu scop terapeutic (local sau general) se introduc
obligatoriu dupa golirea rectului (prin clisma evacuatorie sau cu supozitor cu
glicerina, daca bolnavul nu a avut scaun). Supozitorul se introduce dupa tehnica
descrisa, eventual se introduce un tub de gaze pt ca acesta sa nu fie expulzat de
gazele acumulate in intestin. Dupa administrarea supozitorului bolnavul prezinta
senzatie de defecare care dispare odata cu topirea supozitorului.
Clismele medicamentoase se administreaza sub forma de microclisme sau
clisma picatura cu picatura. Clismele terapeutice au scopul de a introduce in
organism substante medicamentoase cu efect local (de obicei) sau general, atunci
cand medicul doreste a ocoli calea portala de absorbtie. Introducerea
medicamentelor sub forma de clisma se face dizolvandu-le in apa, in concentratii
cat mai apropiate de solutiile izotonice. Clisma terapeutica este totdeauna
precedata de cea evacuatorie cu 1h- 1 1/2h. Daca se administreaza mai multe
clisme medicamentoase intr-o zi, clisma evacuatorie se face doar una, dimineata.
Microclismele.Substanta medicamentoasa se dizolva intr-o cantitate de cca
10-15 ml de apa sau ser fiziologic si cu ajutorul unei sonde rectale montate
(aplicate) la o seringa se administreaza solutia incet, apoi se retrage sonda cu

3 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 9

precautie , fara a pierde din solutia administrata. Cantitatea maxima ce se poate

administra prin microclisma este de 100-200 ml (peste aceasta cantitate rectul nu
mai absoarbe si bolnavul nu poate retine solutia). Pentru administarea unor
cantitati mai mari de solutii medicamentoase (cca 1-2 l) se recurge la clismele
picatura cu picatura.

Faze de lucru pt clismele picatura cu picatura

Pregatirea materialelor necesare
Pe o tava, in partea dr a bolnavului se pregatesc:
-irigator Esmarch, care are adaptat un tub de cauciuc cu lungime de cca 1,5-
2 m, cu diametru de 10 mm, la care se intercaleaza un picurator Martin sau o
clema Hoffmann (care regleaza ritmul de administrare).
-canula rectala
-solutia de administrat la temperatura prescrisa (de obicei 22-30 grade)
-substanta lubrefianta si comprese (pt ungerea canulei)
Pregatirea bolnavului
-psihica – i se explica necesitatea efectuarii tehnicii si i se solicita cooperarea
-fizica – bolnavul se pozitioneaza in decubit lateral stg, cu membrul
inferior… in extensie si cu cel…in flexie fortata a coapsei pe abdomen.
-la bolnavii astenici se poate efectua si in decubit dorsal, punand sub bazin
o perna pt a-l ridica, sau in pozitie genu-pectorala.
-patul bolnavului se izoleaza de restul salonului cu paravan
-patura se impatureste la picioarele bolnavului
-sub bolnav se pune musamaua acoperita cu aleza si se acopera bolnavul
cu o invelitoare de flanela
Efectuarea tehnicii
- irigatorul cu solutia de administrat se suspenda pe un stativ la cca 0,5 -1,5
m
-se deschide robinetul canulei pt a evacua coloana de aer de pe tub, apoi se
inchide; se lubrefiaza canula
-asistenta, cu mana inmanusata, indeparteaza fesele cu mana stg, iar cu cea
dr introduce canula prin anus in rect, prin miscari de rotatie in jurul axului
longitudinal al canulei, cca 10-12 cm
-se regleaza ritmul de administrare = cca 60 picaturi pe minut
-este importanta mentinera temperaturii lichidului de administrat ( se
incalzeste tot lichidul la cca 39-42 grade Celsius, se pune in irigator cca 100 ml,
restul lichidului mentinandu-se la cald, pe baie marina si completand pe cel din
irigator, pe masura ce acesta se consuma)
-la final se inchide canula, se indeparteaza si se pune in tavita renala, apoi se
face toaleta regiunii anale.
-daca nu sunt canule de unica folosinta, cea utilizata se curata si se pregateste
pt sterilizare

4 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 9

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

Medicamentele administrate prin mucoasa respiratorie pot fi:

-gaze
-lichide sub forma de - vapori
- fin pulverizate (aerosoli)
- instilatii
-solide (prafuri nedizolvate)

1.Oxigenul este furnizat din rezervoare din otel (butelii, de culoare albastra)
sau prin statia centrala a spitalului. Buteliile de oxigen sunt prevazute cu un
reductor de presiune (care reduce presiunea inalta din butelie intr-o presiune joasa,
reglabila, dupa necesitatile bolnavului) si un manometru (manometru de lucru,
care permite aprecierea presiunii oxigenului ce trece spre bolnav).
De retinut:
-Robinetele buteliei de oxigen functioneaza prin rotire in sens invers decat
robinetele de apa
-Buteliile de oxigen tb tinute in pozitie verticala, fixate, pt a nu se rasturna
accidental
-Buteliile de oxigen tb tinute cat mai departe de sursele de caldura (calorifer)
-Este interzis a se aprinde o flacara in apropierea tubului de oxigen in timpul
degajarii gazului (pericol de explozie)
-Contactul oxigenului cu grasimi sau uleiuri poate da nastere la explozii sau
incendiu, de aceea manipularea surselor de oxigen se face doar cu mainile curate
-Oxigenul are o actiune iritanta asupra mucoasei cailor respiratorii, de aceea
el se administreaza dupa ce este umidificat, utilizand pt aceasta un aparat special
numit barbotor.
Barbotorul este confectionat dintr-un recipient de sticla (borcan), inchis
ermetic cu un dop prin care trec doua tuburi de sticla: unul ajunge pana aproape
de baza recipientului, celalalt se termina chiar sub dop. Barbotorul se racordeaza
la sursa de oxigen prin tubul cel lung, iar tubul scurt se racordeaza la tubul care
transporta oxigenul la bolnav. Recipientul se umple pe jumatate cu apa sterila sau
ser fiziologic, iar barbotarea oxigenului sub lichid ii asigura umidificarea.
Asistenta tb sa aiba grija de buna functionare a barbotorului caci rasturnarea
acestuia poate determina impingerea lichidului, prin tuburile de legatura, in caile
respiratorii ale bolnavului, axfisiindu-l, de aceea se recomanda fixarea
barbotorului in perete.

5 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 9

a — butelia de oxigen cu :
1 — robinetul bombei ;
2 — reductor de presiune ;
3,4 — manometre ;
5 — robinet de închidere ;
6 — robinet de reglare a presiunii
de ieşire a oxigenului ;
7 — lanţ de fixare ;

b — umidificator (detaliu) cu :
8 — oxigen de la butelie ;
9— tub spre bolnav

Oxigenul poate fi administra bolnavilor dupa metode diferite:

-adm. intranazala prin sonda Nelaton (sterila), care se introduce pe una din
fosele nazale pana la o adancime de cca 6-8 cm, pana in faringe, iar daca bolnavul
nu tolereaza sonda, se face anestezia cavitatii nazale, prin badijonaj sau
pulverizare cu sol lydocaina 1-2%. Sonda se fixeaza cu leucoplast de obrazul
bolnavului. Aceasta metoda permite administrarea oxigenului in concentratie de
25-45%. Daca este necesar a se adm oxigen bolnavului mai multe zile, sonda se
scoate o data pe zi, se inlocuieste si se introduce pe cealalta fosa nazala.
-ochelarii de oxigen = un dispozitiv format din 2 tuburi de cauciuc ce se
introduc in ambele fose nazale si se fixeaza de fata bolnavului, ca niste ochelari;
se utilizeaza la copii si pacientii agitati
-masca de oxigen = realizeaza adm oxigenului in concentratie de 40-60%, se
aplica bine pe relieful fetei bolnavului dar este incomoda datorita sistemului de
prindere si accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii; nu se utilizeaza la
pacientii cu arsuri pe fata
-cortul de oxigen = confectionat din material plastic transparent care acopera
tot patul sau doar extremitatea cefalica a pacientului. Bolnavul respira liber sub
cort, ceea ce incalzeste si supraincarca cu vapori de apa atmosfera de de sub cort.
De aceea oxigenul administrat sub cort nu se umidifica ci se trece printr-un vas
cu gheata pt a-l raci. Concentratia oxigenului administrat sub cort nu poate depasi
50%. Cortul este greu suportat de bolnav,il oboseste. La copii se utilizeaza asa
numitele ,,izolete” care acopera numai capul sugarului.
Toate aceste dispozitive vor fi bine curatate si dezinfectate dupa fiecare
utilizare.
Cantitatea de oxigen care ajunge la bolnav se apreciaza dupa mai multe
metode:
-prin presiunea pe care o indica manometrul sursei de oxigen

6 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 9

-prin viteza de barbotare a oxigenului in lichidul din barbotor

-cu ajutorul rotometrului, care permite determinarea exacta a debitului de
oxigen. Rotometrul este cofectionat dintr-un tub de sticla gradat in care se gaseste
un flotor f usor ce este ridicat de presiunea oxigenului pana la un nivel ce se poate
,,citi” pe gradatia tubului. Gradatia este astfel calculata incat ea exprima debitul
oxigenului in litri pe minut. Rotometrul se ataseaza barbotorului.
Administrarea oxigenului este indicata bolnavilor cu stari de insuficienta
respiratorie. Conditia esentiala a administrarii oxigenului este permeabilitatea
cailor respiratorii si accesibilitatea alveolelor pulmonare (daca exista un obstacol
la nivelul cailor respiratorii sau alveolele sunt inundate, administrarea oxigenului
este ineficienta).
Oxigenul se poate administra in stare pura dar, nu mai mult de 12 ore. Se
poate administra in combinatie cu bioxid de carbon 5% sub numele de carbogen,
dar nu mai mult de o ora. Se mai poate administra in camere hiperbare la 2-3
atmosfere, unde comprimarea si decomprimarea oxigenului se face progresiv si
care asigura ridicarea proportiei de oxigen dizolvat in plasma de la 0,2 % la 12%.
2.Substantele narcotice (eterul, cloroformul, clorura de etil, protoxidul de
azot,etc) – administrarea lor e de competenta medicului anestezist.
3. Substantele antiastmatice
-substante ce se ard intr-un vas si se inspira fumul degajat
-substante inhalante, cu ajutorul vaporilor de apa; au scop de a decongestiona
mucoasele inflamate ale cailor respiratorii (uleiuri si esente aromatice, antiseptice
volatile, saruri minerale: ulei de eucalipt, balsam de peru, bicarbonat de sodiu,
clorura de sodiu). La 1-2 litri de apa clocotinda se pune 1 lingurita de substanta,
iar bolnavul sta cu capul aplecat peste vasul cu apa, avand capul acoperit cu un
prosop si respira cu gura deschisa vaporii formati.
-substante inhalante in stare pulverizata (pulverizate cat mai fin); ele pot fi
pulverizate la cald sau la rece. Exista aparate speciale care pulverizeaza foarte fin
lichidele, sub forma unui nor lichidian (aerosoli). Bolnavul este asezat la 30-80
cm in fata aparatului si inspira pe gura , expirand pe nas. Prin aerosoli se mai pot
administra: antibiotice, anestezice, antialergice, bronhodilatatoare, hemostatice
locale, fluidifiante, substante fibrinolitice, expectorante. E foarte important ca
lichidele sa fie foarte fin pulverizate pt ca particulele cu dimensiuni mai mici de
10 microni patrund pana la nivelul alveolelor pulmonare.
-instilatia traheala consta in introducerea medicamentelor in stare lichida in
caile respiratorii (trahee) , cu ajutorul unei seringi speciale = e de competenta
medicului.
-aspirarea pulberilor, cu ajutorul unor tuburi in forma de ,,S” cu care praful
medicamentos este atras in vestibulul laringian si depus pe toata suprafata sa (ex:
subst anestezice).

7 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA