Managementul dezvoltării durabile

CURS 1

CONCEPTELE DEZVOLTĂRII DURABILE

1.1. Raportul Brundtland și dezvoltarea durabilă

În contextul actual al creșterii populației, al consumului tot mai crescut de resurse și al
schimbărilor climatice, în literatura ştiinţifică contemporană apar tot mai frecvent noţiunile de
durabilitate sau dezvoltare durabilă, extrem de importante pentru asigurarea existenţei umane
[11].
Durabilitatea (numită și sustenabilitate) se referă la capacitatea unei societăți,
ecosistem, sau a oricărui alt sistem existent de a funcționa continuu într‐un viitor nedefinit fără a
ajunge la epuizarea resurselor cheie [2].
Conform DEX, durabilitatea (sustenabilitatea) este "calitatea unei activităţi antropice de
a se desfăşura fără a epuiza resursele disponibile şi fără a distruge mediul, deci fără a
compromite satisfacerea nevoilor generaţiilor viitoare".
Durabilitatea are la bază ideea că activitățile umane sunt dependente de mediul
înconjurător și de resurse. Sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică a societății sunt
esențiale în definirea calității vieții [1].
Când ne referim la dezvoltarea economică de ansamblu a unei ţări sau regiuni, este folosit
termenul “dezvoltare durabilă”, care provine din limba engleză, unde se folosesc termenii de
sustainability, sustainable şi sustainable development.
Încă de la mijlocul anilor 1970, Programul ONU pentru Mediu utiliza, pe larg, noțiunea
de „dezvoltare fără distrugere”, iar mai târziu, cea de „ecodezvoltare”, în sensul unei dezvoltări
ecologic acceptate, adică având cel mai neînsemnat impact negativ asupra mediului înconjurător.
Bazele dezvoltării durabile au fost puse în cadrul Conferinței ONU privind Mediul
Uman, de la Stockholm, în anul 1972. La acel moment, dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o
soluție la criza ecologică determinată de intensa exploatare industrială a resurselor și la
degradarea continuă a mediului și urmărea în primul rând păstrarea calității mediului
înconjurător [2]. Problemele de mediu atunci au ajuns în atenția comunităţii internaţionale, care a
decis să le trateze prin măsuri colective la nivel global, pe care a căutat să le definească şi să le
aplice prin intermediul unui cadru internaţional adecvat [7].
În Raportul Brundtland, numit și „Viitorul nostru comun”, care poartă numele fostului
prim ministru norvegian Gro Harlem Brundtland, a fost elaborat în 1987 de către Comisia
Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare, a fost prezentată pentru prima data cea mai cunoscută
definiție a dezvoltării durabile:
Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care satisface nevoile prezentului fără a
compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 1

 Managementul dezvoltării durabile

În Raportul Brundtland, dezvoltarea economică durabilă este concepută în viziunea

reconcilierii dintre om şi natură în sensul stabilirii unui nou parteneriat între cele două entităţi, a
echilibrului şi armoniei dintre ele, „pe o nouă cale de dezvoltare, care să susţină progresul uman
nu numai în câteva locuri şi pentru câţiva ani, ci pentru întreaga planetă şi pentru un viitor mai
îndelungat” [8].
Raportul Brundtland cuprinde câteva obiective potrivit cărora realizarea dezvoltării
durabile înseamnă [10]:
asigurarea în continuare a creșterii economice cu respectarea condiției de bază a
conservării resurselor naturale;
eliminarea sărăciei și asigurarea condițiilor satisfacerii nevoilor esențiale de muncă,
hrană, energie, apă, locuință și sănătate;
orientarea proceselor de crestere economică spre o nouă calitate;
asigurarea unei creșteri controlate a populației;
conservarea și sporirea resurselor naturale, supravegherea impactului dezvoltării
economice asupra mediului;
restructurarea tehnologiilor de producție și menținerea sub control a riscurilor
acestora;
asigurarea unei abordări integrate a deciziilor privind creșterea economică, mediul
înconjurător și resursele de energie.
Din Raportul Brundtland s-au desprins două concluzii şocante pentru vremea respectivă,
şi anume: una din concluzii se referă la utilizarea resurselor naturale, alta la creşterea gradului de
sărăcie a populaţiei, precum şi poluarea mediului şi acumularea de deşeuri. Dacã omenirea şi în
primul rând guvernanţii nu vor ţine cont de aceste concluzii, atunci este de aşteptat un declin al
calităţii vieţii omului. De aceea dezvoltarea durabilă constituie un proces economic continuu în
vederea satisfacerii tuturor nevoilor oamenilor, în prezent şi în viitor.

1.2. Agenda Locală 21 și aspectele dezvoltării durabile

Noțiunea de dezvoltare durabilă a devenit foarte cunoscută la nivel mondial după
Conferinţa Naţiunilor Unite de la Rio de Janeiro (numită și “Summit-ul Pământului”), din luna
iunie 1992, când a fost prezentat publicului larg Raportul Brundland și au fost elaborate mai
multe convenții referitoare la schimbările climatice (punând accentul pe reducerea emisiilor de
metan și dioxid de carbon), la diversitatea biologică (conservarea speciilor) și la stoparea
defrișărilor masive. Tot la Conferinţa Naţiunilor Unite de la Rio de Janeiro (1992) a fost
elaborată prima ediție a Agendei Locală 21 (AL 21), numită și Agenda dezvoltării durabile -
planul de susținere a dezvoltării durabile, dedicată administrației locale [10].
In cadrul Summitului Pamantului de la Rio, Natiunile Unite au convenit ca punctul de
pornire pentru realizarea unei dezvoltarii durabile se afla la nivel local. De altfel, doua treimi din
cele 2500 de obiective de actiune din cadrul Agendei 21 se adreseaza consiliilor locale. Fiecare
autoritate locala trebuie sa isi conceapa propria strategie, in urma discutiilor purtate cu cetatenii
asupra problemelor de interes major [15].

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 2

 Managementul dezvoltării durabile

Agenda Locala 21 abordeaza tema dezvoltarii durabile ca o preocupare a

comunitatilor, implicand toate sectoarele societatii, inclusiv grupurile comunitare, intreprinderile
si minoritatile etnice. Actori precum guvernele, organizatiile non-guvernamentale (ONG),
industria si societatea civila sunt incurajati sa ia parte in acest proces. . Dedicată administrației
locale, Agenda Locală 21 stabilește prin participare publică un echilibru între dezvoltarea
economică, echitatea socială și protecția mediului. Agenda 21 ofera un cadru pentru abordarea
problemelor sociale si de mediu precum poluarea aerului, apei si solului, defrisarile, pierderea
biodiversitatii, sanatatea, tendintele demografice, saracia, consumul de energie, problemele
legate de productia si transportul deseurilor [15].
Agenda 21 reprezinta modelul de dezvoltare durabila din punct de vedere social,
economic si de mediu, acestea fiind și cele trei aspecte general recunoscute ale dezvoltării
durabile [5]:
aspectul economic: un sistem durabil economic trebuie să fie capabil să producă
bunuri şi servicii în permanenţă, să menţină niveluri convenabile ale guvernării şi datoriei
externe şi să evite dezechilibrele sectoriale extreme care afectează producţia agricolă sau
industrială.
aspectul social: un sistem durabil social trebuie să atingă o echitate a distribuţiei, o
furnizare adecvată a serviciilor sociale incluzând sănătatea şi educaţia, egalitatea sexelor şi
responsabilizarea şi participarea la viaţa politică.
aspectul referitor la mediul înconjurător: un sistem durabil din punct de vedere al
mediului trebuie să menţină o bază stabilă de resurse, evitând exploatarea exagerată a resurselor
regenerabile sau a funcţiilor de evacuare şi utilizând resursele epuizabile numai în măsura în care
se investeşte în înlocuitori adecvaţi. Acestea includ susţinerea biodiversităţii, a stabilităţii
atmosferice şi a altor funcţii ale ecosistemului care nu sunt clasificate ca resurse economice.
Conform Institutului Român pentru Dezvoltare Sustenabilă (IRDS), dezvoltarea durabilă
apare doar în momentul în care cele trei aspecte ajung la un punct comun [9]:

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 3

 Managementul dezvoltării durabile

Fig. 1.1. Dependența dintre economie-societate-mediu în perspectiva dezvoltării durabile [9]

Aceste trei aspecte puse în practică satisfac definirea unui concept puternic, cu o largă
aplicabilitate. Conform Raportului Brundtland, toţi trebuie să fim responsabili de acţiunile
noastre pe care le susţinem în vederea satisfacerii tuturor nevoilor, dar să nu uităm niciun
moment de soarta generaţiilor viitoare. De asemenea, trebuie să fim conştienţi de influenţa
deciziilor şi acţiunilor noastre asupra mediului înconjurător, îmbunătăţind sănătatea generaţiilor
noastre, cât şi a generaţiilor viitoare.
Dezvoltarea durabilă este inseparabilă de calitatea vieţii şi este condiţionată de
armonizarea celor trei cerinţe: prosperitatea economică, care are la bază venituri obţinute din
activităţile productive cu scopul îndeplinirii necesităţilor oamenilor; stabilitatea sistemelor
sociale şi culturale, care asigură forţa de muncă necesară domeniului economic, social şi cultural;
stabilitatea sistemelor naturale, care constituie baza vieţii şi au rolul de a procura resursele şi
bunurile naturale.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 4

 Managementul dezvoltării durabile

Fig. 1.2. Aspecte ale conceptului de dezvoltare durabilă [1]

Practicile actuale în ceea ce priveşte evoluţia favorabilă a unor sectoare ale economiei,
precum agricultura ecologică, turismul ecologic etc. arată viabilitatea tipului nou de abordare la
nivel sectorial, care trebuie sa devină o poziţie firească asupra dezvoltării. Într-o societate
durabilă, utilizarea superioară a resurselor umane va duce la o dezvoltare economică, o
imbunătăţire calitativă a vieţii omului.
În trinomul sistemic „mediu-economic-social”, dezvoltarea durabilă scoate în evidenţă
interdependenţa componentelor şi subliniază necesitatea realizării egalităţii şi imparţialităţii între
oamenii avansaţi la rangul de „cetăţean universal”. Pledând pentru armonizarea dezvoltării
omenirii cu protejarea naturii, experţii au ajuns la un consens în soluţionarea problemelor de
mediu, capabil să influenţeze viaţa sănătoasă, prosperă şi stabilă pe întreaga planetă, prin
normalizarea relaţiei dintre situaţia economiei şi bunăstarea societăţii [17].
Aspectelor social, economic și de mediu li se pot alătura multe alte abordări
(educaţională, culturală, morală, temporală, etc.), care nu fac decât să sublinieze caracterul
multidimensional al dezvoltării durabile [3]:
aspectul educațional - educaţia este cel mai eficient mijloc pe care societatea îl are la
dispoziţie pentru a răspunde provocărilor prezente şi viitoare, progresul depinzând de capacitatea
de cercetare, inovare şi adaptare a noilor generaţii.
aspectul moral şi spiritual - durabilitatea este pusă în relaţie cu valorile etice ale
comportamentului uman; dezvoltarea durabilă trebuie să asigure o creştere a nivelului de trai al
oamenilor, cu accent deosebit asupra prosperităţii lumii sărace, evitând, în acelaşi timp, costurile
asupra viitorului;
aspectul politic - politicul, aflat în intercondiţionare cu alte activităţi umane, prin
intermediul instituţiilor statale, are rolul de organizare, coordonare şi control al ansamblului
acţiunilor sociale ale unei ţări, în funcţie de interesele diferiţilor actori;

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 5

 Managementul dezvoltării durabile

aspectul spaţial - ansamblul strategiilor de dezvoltare durabilă evidenţiază

interdependenţa dintre local şi global, dintre ţări dezvoltate şi cele în dezvoltare, accentuând
astfel necesitatea cooperării în cadrul şi între domeniile economic, social şi mediu. Dezvoltarea
durabilă înseamnă „a gândi global şi a acţiona local”.
Începând cu anul 1997, dezvoltarea durabilă a devenit și unul dintre obiectivele Uniunii
Europene, obiectiv inclus în Tratatul de la Maastricht (Olanda). S-a stabilit drept obiectiv al
Comunităţii Europene o creştere durabilă, deflaţionistă, care să respecte mediul, numit şi „mediul
înconjurător şi dezvoltare durabilă”, bazat pe documentul numit „Towards Sustainability”.
În anul 2001, la Summitul de la Goetheborg (Suedia) a fost adoptată Strategia de
Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene, strategie căreia i-a fost adaugată în anul 2002, la
Barcelona (Spania), o dimensiune externă [10].
În anul 2002 a avut loc la Johannesburg (Africa de Sud) al doilea Summit privind
Dezvoltarea Durabilă, unde s-a reafirmat dezvoltarea durabilă ca fiind un element central al
Agendei Internaţionale şi s-a dat un nou impuls pentru punerea în practică a măsurilor globale de
luptă împotriva sărăciei şi pentru protecţia mediului. S-a pus accentul pe înţelegerea conceptului
de dezvoltare durabilă, în special prin evidenţierea legăturilor importantelor dintre sărăcie, mediu
şi utilizarea resurselor naturale [6]. La Summitul din Johannesburg s-a promovat Agenda Locală
21 ca fiind instrumentul principal de realizare a bunăstării populației la nivel mondial [10].
Cu ocazia adunării francofoniei de la Ouagadougou (Burkina Faso) din decembrie 2004,
s-a extins conceptul de dezvoltare durabilă, adăugându-se componenta culturală care să ducă la
oprirea tentaţiei de marginalizare şi de eliminare a "culturii minore", a creaţiei artistice a
naţiunilor subdezvoltate, ceea ce ar duce la sărăcirea patrimoniului cultural national şi
internaţional. O mai mare diversitate culturală poate constitui un factor de creştere economică.
Un neajuns al acestui summit îl constituie inexistenţa măsurilor concrete şi a termenelor de
realizare [16].

1.3. Conceptele dezvoltării durabile

Conform Comisiei Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare, dezvoltarea durabilă implică
faptul că volumul total al capitalului, format din capital fizic (de exemplu, mașini, drumuri,
hoteluri ș.a.), capitalul uman (de exemplu, sănătatea oamenilor, cunostințele și calificarea lor) și
capitalul natural (de exemplu, pădurile, aerul, apa și solul fertil), rămâne constant sau crește în
timp. După ce denunță eroarea de a concepe mediul și dezvoltarea ca două obiective distincte și
adverse, documentul Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare promovează o abordare
integrală pentru politicile și proiectele de dezvoltare potrivit căreia, dacă acestea sunt raționale
din punct de vedere ecologic, trebuie să determine o dezvoltare durabilă atât în țările în curs de
dezvoltare, cât și în cele dezvoltate. În această viziune, rolul prioritar revine măsurilor preventive
și anticipative fără a neglija însă măsurile corective imediate [10].

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 6

 Managementul dezvoltării durabile

Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează în prezent totalitatea formelor și metodelor

de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui
echilibru între sistemele socio-economice și elementele capitalului natural.
Dezvoltarea durabilă urmărește să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea
deciziilor în orice situație în care se regăseste un raport de tipul om/mediu, fie că e vorba de
mediul înconjurător, economic sau social [10].
Conceptul de dezvoltare durabilă exprimă procesul de lărgire a posibilităţilor prin care
generaţiile prezente şi viitoare îşi pot manifesta pe deplin opţiunile în orice domeniu – economic,
social, cultural sau politic, omul fiind aşezat în centrul acţiunii destinate dezvoltării [8].
Dezvoltarea durabilă este un proces lent de schimbări, care permite folosirea pe termen
lung a mediului, astfel încât dezvoltarea economică să rămână posibilă concomitent cu
menţinerea calităţii mediului la un nivel acceptabil.
Dezvoltarea durabilă este văzută ca o formă de interacţiune (de coevoluţie) a naturii şi
societăţii, în cadrul căreia se protejează biosfera, se asigură supravieţuirea omenirii şi evoluţia de
lungă durată a acesteia [11]. Trebuie să se pună accentul pe o abordare integrativă a problemelor,
aplicarea principiului “gândește global – acționează local” și o viziune de lungă durată asupra
dezvoltării.
Dezvoltarea durabilă este capacitatea unui sistem de a menţine un nivel bine definit de
performanţă în timp, şi, dacă i se impune, de a ridica acest nivel prin legăturile sale cu alte
sisteme, fără a-şi diminua potenţialul propriu pe termen lung.
Dezvoltarea durabilă este un proces de schimbare, în care exploatarea resurselor, direcţia
investiţiilor, orientarea dezvoltării tehnologice şi schimbarea instituţională sunt coordonate atât
cu nevoile din viitor, cât şi cu cele din prezent.
În concepţia Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO),
dezvoltarea durabilă presupune amenajarea şi conservarea resurselor naturale şi orientarea
schimburilor tehnice şi instituţionale într-o manieră care să satisfacă nevoile generaţiilor
actuale şi viitoare conservarea terenurilor, apelor şi patrimoniului fito-zootehnic,
utilizarea de materiale nepericuloase pentru mediu, tehnic bine adaptate, economic viabile şi
social acceptabile. Cu alte cuvinte, durabilitatea nu se limitează doar la aspecte ecologice ale
dezvoltării durabile, din contră, concepţia are un caracter global, toţi factorii agronomici,
economici şi sociali fiind de o importanţă egală şi se referă la optimizarea resurselor, la
gestiunea mediului şi la asigurarea unor producţii abundente şi stabile.
În contextul durabilităţii, dezvoltarea nu înseamnă a creşte la infinit; dintr-un anumit
punct de pe traseul dezvoltării, o comunitate sustenabilă (durabilă) se opreşte din creştere, dar
continuă să se dezvolte, prin transformare, folosindu-şi eficient resursele existente. O comunitate
durabilă nu este o utopie, pentru că durabilitatea nu înseamnă dispariţia oricăror probleme
economice, sociale sau de mediu, ci identificarea şi aplicarea unor soluţii care iau în considerare
potenţialul uman, natural şi economic [9].

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 7

 Managementul dezvoltării durabile

În prezent, conceptul de dezvoltare durabilă s-a extins asupra calității vieții și sub aspect
economic și social [10], prin repartizarea bogăţiei între ţările dezvoltate şi cele mai puţin
dezvoltate, prin necesitatea de a asigura un trai decent milioanelor de oameni aflaţi în pericol,
mai ales în zonele în care planeta este suprasolicitată din cauza exploatării excesive a resurselor
naturale, dar mai ales prin prisma necesității de a le lăsa generaţiilor viitoare o planetă sănătoasă
[12]. Prin urmare, obiectul dezvoltării durabile este acum și preocuparea pentru dreptate și
echitate între state, nu numai între generații [10].
Alte concepte ale dezvoltării durabile:
dezvoltarea durabilă se prezintă ca un efect al inegalităţii repartiţiilor în toate domeniile
la nivel internaţional, iar susţinerea unei dezvoltări durabile eficiente nu este posibilă fără
progres tehnic, legislaţie nouă, economie de piaţă viabilă, finanţare corespunzătoare, integrare şi
modernizare;
dezvoltarea durabilă se prezintă ca o cauză cu scopul de a salva planeta;
dezvoltarea durabilă se prezintă ca un concept pentru faptul că ridică o problemă, are un
cadru de referinţă, impune operaţii, are o serie de relaţii şi o multitudine de semnificaţii;
dezvoltarea durabilă este un sistem având o ordine conferită prin fluctuaţii
spaţiotemporale;
dezvoltarea durabilă este un cvintet dimensional (dimensiunea spaţio-temporală,
socială, culturală, economică şi ecologică);
dezvoltarea durabilă este un proces având ca scop realizarea unor obiective prestabilite;
dezvoltarea durabilă este un nou mod de gândire cu accent pus pe disponibilitate,
participare, prin noţiuni, judecăţi, teorii şi practici;
dezvoltarea durabilă este o relaţie între haos şi ordine, în care omul prin activităţile sale
tinde să crească volumul de informaţii, în timp ce natura să reziste pasiv.

1.4. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului [14]

Reprezentanții a 191 state ale lumii, printre care şi România, s-au reunit în anul 2000 la
Summit-ul Mileniului Naţiunilor Unite (New York, S.U.A), pentru a adopta un angajament de a
reduce sărăcia globală şi a salva milioane de vieţi.
Declaraţia Mileniului a constituit în perioada 2000-2015 unica agendă globală în
domeniul dezvoltării asupra căreia a existat un acord la cel mai înalt nivel şi care includea ţinte
precise:
1. Reducerea sărăciei extreme şi a foametei
2. Realizarea accesului universal la educaţie primară
3. Promovarea egalităţii de gen şi emanciparea femeilor
4. Reducerea mortalităţii infantile
5. Îmbunătăţirea sănătăţii materne
6. Combaterea HIV/SIDA, a malariei şi a altor boli
7. Asigurarea sustenabilităţii mediului

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 8

 Managementul dezvoltării durabile

8. Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare

Fiecare stat participant la summit şi-a elaborat un mecanism de monitorizare a
progresului la nivel regional, naţional şi global. În România, monitorizarea este făcuta de către
guvern, cu sprijinul agenţiilor ONU care işi au sediul in ţara noastră.
Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) au adus o contribuţie importantă la
conştientizarea publică, creşterea voinţei politice şi mobilizarea de resurse pentru lupta împotriva
sărăciei la nivel global. ODM au ajutat la concentrarea acţiunii, la reformarea politicilor prin
încorporarea obiectivelor şi ţintelor de dezvoltare în strategiile naţionale şi la crearea de instituţii
care să implementeze aceste planuri în mod eficient. De exemplu, sărăcia extremă la nivel global
a fost înjumătăţită, ţinta de înjumătăţire a numărului de oameni care nu au acces la surse de apă
mai bună a fost atinsă, nouăzeci la sută dintre copiii din statele aflate în curs de dezvoltare au
acum acces la educaţie primară şi mult mai multe fete au acces la educaţie comparativ cu anul
2000. Rezultatele pozitive nu au fost însă echilibrat distribuite.
Începând cu 2008, progresul realizat până atunci a fost negativ influenţat de criza
financiară şi economică. Cel mai slab progres s-a înregistrat în ţările aflate în situaţii de conflict
sau recent angajate în procesul de stabilizare şi reconstrucţie, unde lipsa capacităţilor
instituţionale a influenţat negativ îndeplinirea obiectivelor.

1.5. Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă

Conceptul de obiective ale dezvoltării durabile s-a născut la Conferinţa Naţiunilor Unite
pentru Dezvoltare Durabilă (Rio+20), în 2012. Obiectivele Dezvoltării Durabile (ODD)
înlocuiesc cele opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) cuprinse în textul Declaraţiei
Mileniului adoptată în septembrie 2000 la ONU.
Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, adoptată de la Summitul Națiunilor Unite din
2015, reprezintă un program de acţiune globală în domeniul dezvoltării cu un caracter universal
şi care promovează echilibrul între cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile – economic,
social şi de mediu. Pentru prima oară, acţiunile vizează în egală măsură statele dezvoltate şi cele
aflate în curs de dezvoltare.
Prin intermediul Obiectivelor Globale, se stabileşte o agendă de acţiune ambiţioasă pentru
următorii 15 ani în vederea eradicării sărăciei extreme, combaterii inegalităţilor şi a injustiţiei şi
protejării planetei până în 2030.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 9

 Managementul dezvoltării durabile

Fig. 1.3. Obiectivele dezvoltării durabile conform Agendei 2030 [18]

Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă cuprinde următoarele 17 obiective ale

dezvoltării durabile (ODD), al căror progres este monitorizat și publicat anual (E/2016/75 -
Progress towards the Sustainable Development Goals) [13]:
eradicarea sărăciei, în toate formele sale și în toată lumea;
eradicarea foametei, asigurarea siguranței alimentare, îmbunătățirea nutriției și
promovarea agriculturii durabile;
asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea stării de bine pentru toți oamenii,
indiferent de vârstă;
asigurarea echitabilă a calității educației, promovarea oportunității de a învăța pe tot
parcursul vieții;
egalitatea între sexe și împuternicirea femeilor;
asigurarea disponibilității și managementul durabil al apei și igienei pentru toți
cetățenii;
asigurarea accesului la energii ieftine, de încredere, durabile și moderne pentru toți
cetățenii;
promovarea creșterii economice susținute și durabilă, asigurarea și ocuparea locurilor
de muncă productive și în condiții decente;
construcția de infrastructure rezistente, promovarea industrializării inclusive și
durabile și sprijinirea inovării;
diminuarea inechității în și între țări;
asigurarea unor orașe și așezări umane inclusive, sigure, rezistente și durabile;
asigurarea consumului durabil și a modelelor durabile de producție;

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 10

 Managementul dezvoltării durabile

adoptarea urgent a acțiunilor necesare pentru combaterea schimbărilor climatice și a

impactului acestora;
conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine în vederea
dezvoltării durabile;
protejarea, restaurarea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre,
managementul durabil al pădurilor, combaterea deșertificării, oprirea și remedierea degradării
solului și a pierderii biodiversității;
promovarea unor societăți inclusive și pașnice pentru dezvoltare durabilă, asigurarea
accesului la justiție pentru toți oamenii și construirea unor instituții eficiente și de încredere la
toate nivelele;
întărirea mijloacelor de implementare și revitalizare a parteneriatelor globale pentru
dezvoltare durabilă.
Ca membru al Uniunii Europene, România contribuie la îndeplinirea Obiectivelor de
Dezvoltare Durabilă nu numai din perspectivă naţională, dar şi la nivel internaţional, prin
sprijinul pe care îl acordă ţărilor mai puţin dezvoltate, prin intermediul asistenţei oficiale pentru
dezvoltare. Experienţa acumulată de România în procesul de tranziţie este de natură a susţine
eforturilor ţărilor interesate de a beneficia de un astfel de sprijin [14].

Bibliografie

[1]. Ciorsac A., Dezvoltare durabilă – concept și filozofie de viață (http://www.elearning-

chemistry.ro/posdru/wp-content/uploads/2015/04/150404_DezDur-ACiorsac.pdf).
[2]. Gilman R., Eco‐Villages and Sustainable Communities / Raport al Institutului
Pământului. Centrul pentru Iniţiative Civice, Sankt‐Petersburg.
[3]. Mocanu I., Dezvoltare durabilă. Capitolul V. Provocări ale dezvoltării durabile. Curs
pentru doctoranzii UPB. (http://ro.scribd.com/doc/253535924/Dezvoltare-Durabila-Curs#scribd)
[4]. Petrescu I., Dimensiunea globală a managementului dezvoltării durabile
(www.managementgeneral.ro/pdf/2_2008_1.pdf).
[5].***Conceptul de dezvoltare durabilă: repere generale și principii de bază
(http://cominovativ.ro/doc/Conceptul%20de%20dezvoltare%20durabil.pdf)
[6].***Dezvoltare durabilă. Material informativ. Grup țintă
(www.sustenabilitaterurala.ro/files/pages_files/Dezvoltare_durabilă_.pdf).
[7].***Suport de curs. Modulul 5. Managementul mediului și dezvoltării durabile
(http://portalantreprenoriat.ro/wp/wp-content/uploads/2015/07/Modul-5_Managementul-
mediului-si-dezvoltarii-durabile.pdf).
[8]. ***https://dezvoltaredurabila.wordpress.com/2010/03/08/dezvoltare-durabila/
[9].***http://www.irds.ro/static/ro/ro-despre_sustenabilitate/dezvoltarea_sustenabila.html

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 11

 Managementul dezvoltării durabile

[10].***http://www.intreprinzator.com/claroline/claroline-
latest/courses/Mandez01/document/Curs_Final_MDD.pdf.
[11].***http://library.usmf.md/old/downloads/ebooks/Ecologia.umana/VIII-
Dezvoltarea.durabila.pdf
[12].***http://www.mmediu.ro/beta/domenii/dezvoltare-durabila/
[13].***https://sustainabledevelopment.un.org/sdgs
[14].***Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă (https://www.mae.ro/node/35919)
[15].***Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă. Agenda Locală 21
(http://www.cndd.ro/portfolio-items/agenda-locala-21-2000-2009/).
[16]. Iliescu I. (2006). Pentru dezvoltare durabilă. Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura SemnE.
[17]. Grinciuc L. (2019). Dimensiunile dezvoltării durabile și modul de abordare în spaţiul
rural. Economie fundamentală și aplicativă, 504.03: 338(478).
[18]. ***http://cidonu.blogspot.com/p/obiectivele-globale.html

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 12