1) SOLUTIO EFERVESCENS (F.R.

X)
Soluţia I : Într-un flacon tarat se cântăreşte siropul simplu şi se adaugă soluţia de
carbonat acid de sodiu obţinută prin dizolvarea acestuia în 70 g apă. Se completează
apoi cu apă la 100 g. Flaconul va avea o etichetă albastră pe care se notează Soluţia I.

Soluţia II : Într-un flacon tarat se cântăreşte siropul simplu şi se adaugă soluţia de

acid citric obţinută prin dizolvarea acestuia într-o cantitate corespunzătoare de apă
(aproximativ 70 g). Soluţia obţinută se completează cu apă la 100 g. Pe eticheta
flaconului se notează Soluţia II.

Utilizari : Soluţia se utilizează pentru acţiunea antiemetică, răcoritoare. Se

administrează o linguriţă sau o lingură din soluţia I (cu gust mai neplăcut) şi apoi din
soluţia II. Se poate administra cu ajutorul unui pahar cu perete despărţitor, având
două compartimente, cele două soluţii se amestecă în cavitatea bucală, producând
un efect puternic răcoritor.

2) SIRUPUS CITRI (F.R. IX)

Într-un vas tarat în care se dizolvă acidul citric în apă, se aduce apoi o parte din
cantitatea de sirop simplu prevăzut în formulă. Separat, într-o capsulă de porţelan
sau cristalizor, se dizolvă într-un gram de alcool (63 de picături cu picătorul normal
conform F.R. X) 0,1 g ulei volatil de lămâie. Soluţia alcoolică se adaugă peste
amestecul de sirop simplu şi acid citric, şi se completează cu sirop simplu la masa
prevăzută. Se agită pentru omogenizare.

Utilizari : Corector de gust şi miros al unor preparate de uz intern. Are rol edulcorant
şi aromatizant

3) Formula lui Young : Dc = [A / (A+12)]*Da

Dozele maxime pentru un copil de 12 ani :

Sulfat de atropina : (12/12+12)*0,002 = 0 ,001g (pentru o data)

(12/12+12)*0,004 = 0 ,002g (pentru 24h)

Dionina : (12/12+12)*0,1 = 0 ,05g (pentru o data)

(12/12+12)*0,3 = 0 ,15g (pentru 24h)

Conform F.R. X. numărul de picături pe gram, măsurate la 20 0C cu ajutorul picătorului

normal, este, pentru apa distilată 20.
o dată 1g de soluţie

în 24 de ore 2 g soluţie.

pentru o data: 1 g soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,001 g sulfat de atropină

20 g soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . x 1 g sulfat de atropină

pentru 24 de ore: 2 g soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,002 g sulfat de atropină

20 g soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . x 2 g sulfat de atropină

Sunt depăşite ambele doze. Se va reduce cantitatea de substanţă activă din soluţie la
valoarea 0,02 g, adnotând reţeta sub semnătura farmacistului care a efectuat
reducerea de doze. Pentru exactitatea cântăririi se va folosi soluţie titrată de sulfat
de atropină 1%, din care se va lua o cantitate corespunzătoare şi se va adnota reţeta
(2 g).

Dionină: o data : 1 g soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,05 g dionină

20 g soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . y 1 g dionină

24 ore : 2 g soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,15 g dionină

20 g soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . y 2 g dionină

Adnotare : Soluţie titrată sulfat de atropină 1% 2g

Ethylmorphini hydrochloridi 0,20 g

Aquae destillata 18,02 g

Într-un flacon tarat se dizolvă în aproximativ 15-17 g apă dionina şi se adaugă 2 g
soluţie titrată de sulfat de atropină 1% măsurată în picături (40 picături). Soluţia se
completează cu apă distilată la masa prevăzută, se agită pentru omogenizare şi la
nevoie se filtrează prin hârtie de filtru. Se eliberează în flacon, preferabil cu dop
prevăzut cu picător. Pe etichetă se menţionează modul de administrare şi se
menţionează „Atenţie otravă!”.

Utilizari : În unele afecţiuni ale căilor respiratorii, datorită acţiunii antispastice a

sulfatului de atropină şi antitusive şi analgezice de tip morfinic a dioninei.
4) Verificarea dozelor maxime :
15 g soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,075 g extract de beladona

100 g . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .x1 g extract de beladona

x1 = 0,5 g extract de beladona

2 x 15 g soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,20 g extract de beladona

100 g soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . x2 g extract de beladona

x2 = 0,66 g extract de beladona

În consecinţă se va reduce cantitatea de extract de beladonă din reţeta magistrală la

valoarea cea mai mică obţinută prin calcul, respectiv la 0,50 g.

15 g soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,50 g clorhidrat de procaină

100 g soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . y1 g clorhidrat de procaină

y1 = 3,33 g clorhidrat de procaină

2 x 15 g soluţie. . . . . . . . . . . . . . . . . 1,00 . . . . . . . . 2,00 g clorhidrat de procaină

100 g soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . ..y 2 g . . . . . . . . y3 g clorhidrat de procaină

y2 = 3,33 g clorhidrat de procaină y3 = 6,66 g clorhidrat de procaină

Deoarece în întreaga cantitate de soluţie se află numai 0,50 g substanţă activă,

rezultă că în cazul clorhidratului de procaină dozele maxime nu sunt depăşite.

Adnotare : Extracti Belladonnae 0,50g

Procaini hydrochloridi 0,50 g

Sirupi citri 10,00 g

Aquae Menthae

Aquae Melissae

Aquae Chloroformii aa 30,00 g

 1. Într-un mojar uscat se pulverizează extractul de beladonă şi se dispersează cu o
cantitate mică de apă de mentă. Dispersia coloidală obţinută se trece cantitativ, cu
restul de apă de mentă, peste siropul de lămâie cântărit anterior într-un flacon tarat.
Se agită amestecul pentru omogenizare. Se adaugă apoi, procaina clorhidrică
dizolvată în apa de melisă, apa cloroformată şi amestecul se agită pentru
omogenizare.

2. Într-un pahar Berzelius se realizează vehiculul soluţiei magistrale prin amestecarea

celor trei ape aromatice prescrise în formulă. Separat, într-un mojar uscat se
pulverizează extractul de beladonă şi se dispersează cu o cantitate mică din vehiculul
preparat anterior. Dispersia coloidală obţinută se aduce cantitativ, cu mici porţiuni
din vehicul, peste siropul de lămâie cântărit anterior în flacon tarat. Se adaugă în final
procaina clorhidrică solubilizată în restul de vehicul. Se agită pentru omogenizare.

Utilizari : În afecţiuni gastrice datorită acţiunii antispastice a extractului de beladonă,

acţiunii anestezice locale a procainei clorhidrice şi acţiunii antispasticecarminative a
celor trei ape aromatice.

5) Deoarece cantitatea prescrisă de fenobarbital depăşeşte mult coeficientul de

solubilitate (pentru a dizolva 0,2 g fenobarbital acid sunt necesare 220 g apă), se va
înlocui cu luminal sodic (solubil în apă 1:1,5), luat în cantitate stoechiometrică .

232,2 g fenobarbital acid. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254,2 g fenobarbital sodic

0,20 g fenobarbital acid . . . . . . . . . . . . . . . . . . . X g fenobarbital sodic

X = 0,22 g fenobarbital sodic

Adnotare : Phenobarbitali natrici 0,22 g

Sirupi simplicis 10,00 g

Aquae q. s. ad. 20,00 g

Fenobarbitalul sodic se dizolvă în 10 g apă şi soluţia obţinută se aduce peste siropul
simplu cântărit într-un flacon tarat. Se completează cu apă la masa prevăzută. Soluţia
se filtrează la nevoie.

6) Acidul acetilsalicilic, sinonim aspirina, se prezintă sub formă de cristale aciculare,

incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros sau cu miros slab de acid acetic şi gust
acru; are solubilitatea în alcool de 1:3 şi în apă de 1:300 (este foarte puţin solubil în
apă). În această reţetă nu se află în limita coeficientului de solubilitate şi aspirina se
va solubiliza prin transformare în sare de sodiu, care se realizează cu ajutorul
bicarbonatului de sodiu calculat stoechiometric.

Adnotare : Natrii hydrogenocarbonatis 0,5 g

Acidi acetylsalicylici 1 g

Sirupi simplicis 10 g

Aqua q. s. ad. 100 g

Într-o eprubetă, în circa 10 g apă se dizolvă prin agitare 0,5 g carbonat acid de sodiu.
În soluţia obţinută se adaugă treptat şi sub agitare aspirina, în prealabil pulverizată.
Amestecul se agită timp de 10-15 minute până la dizolvarea totală a aspirinei. După
dizolvare completă, soluţia se aduce cantitativ peste siropul cântărit într-un flacon
tarat şi se completează cu apă la masa revăzută. Soluţia obţinută se filtrează.

Utilizari : Pentru acţiunea analgezică, antipiretică, antiinflamatoare a aspirinei.

7) SOLUŢIE APOASĂ DE IOD IODURAT

Într-un flacon tarat se dizolvă iodura de potasiu într-o cantitate dublă de apă
distilată. Peste soluţia concentrată de iodură de potasiu obţinută se adaugă iodul
anterior pulverizat la mojar. Amestecul se agită până la dizolvarea completă a iodului
şi soluţia se completează cu apă, adăugată treptat şi sub agitare, la masa prevăzută.

Utilizari : Se foloseşte extern - caustic, antiseptic şi micostatic cu acţiune topică,

folosită în tratamentul micozelor cutanate, sub formă de badijonări. Intern, se
foloseşte ca antitiroidian, antisclerozant - sub formă de picături în afecţiuni
tiroidiene, ateroscleroză.

8) SOLUTIO CAMPHORAE SPIRITUOSA 10% (F.R. X)

Camforul se dizolvă în 70 g alcool. Se adaugă apoi cele 20 g apă în mici porţiuni şi sub
agitare până la 100 g. Soluţia obţinută se filtrează.

Utilizari : Se foloseşte extern sub formă de frecţii în dureri reumatismale, gripă

datorită acţiunii revulsive. Se foloseşte în unele afecţiuni dermatologice, degerături,
în cosmetică datorită acţiunii antipruriginoase şi antiseptice a camforului.

9) SOLUTIO IODI SPIRITUOSA (F.R. X)

Într-un flacon tarat se dizolvă iodul, anterior pulverizat la mojar şi iodura de potasiu
în 30 g alcool de 50c şi se completează cu acelaşi solvent la 100 g

Utilizari : Extern dezinfectant, antiseptic şi antimicotic al pielii, rănilor (şi pentru plăgi
deschise) şi în tratamentul dermatozelor. În practica farmaceutică se prescrie
frecvent pentru uz extern alcool iodat în diferite concentraţii 1-2-3 %

10) SOLUTIO AMMONII CHLORIDI ANISATA (F.R. IX)

Într-un pahar Berzelius tarat se cântăreşte alcoolul şi în el se dizolvă uleiul volatil de
anason. Separat se dizolvă clorura de amoniu în aproximativ 40 g de apă şi soluţia
obţinută se adaugă treptat şi sub agitare peste soluţia alcoolică de ulei volatil. Se
completează cu apă la masa prevăzută. Se lasă în repaus 24 ore şi se filtrează.

Utilizari : Ca expectorant, datorită ionului amoniu şi uleiului de anason, în soluţii

medicamentoase alături de infuzii, decocturi şi alte substanţe active cu acţiune
expectorantă.

11) Acidul benzoic, acidul salicilic şi iodul se dizolvă în cele 67,5 g alcool concentrat
(95c necesar obţinerii a 100 g alcool diluat), iar benzoatul de sodiu în 32,5 g în apă.
Se adaugă soluţia apoasă treptat peste soluţia alcoolică, sub agitare continuă.

Utilizari : Extern în dermatoze, ca antipruriginos.

12) Într-o capsulă de porţelan tarată se cântăreşte glicerina (9,75 g), se adaugă
boraxul pulverizat în prealabil la mojar şi amestecul se încălzeşte pe baia de apă,
agitând cu o baghetă până la dizolvarea boraxului. După răcire amestecul se
cântăreşte, şi dacă este cazul, se completează cu apă la 11,75 g. Ulterior se
încorporează soluţia alcoolică de mentol şi, la sfârşit, soluţia apoasă de iodiodurat.
Amestecul obţinut se omogenizează cu o baghetă.

Utilizari : Sub formă de badijonări în gingivite şi afte bucale, datorită acţiunii

antipruriginoase, antiseptice şi antimicotice.

13) În a II-a formulă concentraţia bromurilor > 5% => salefiere

Rezolvare: dublarea cantitatii de vehicul, modificând corespunzător posologia

Adnotare : Papaverini hydrochloridi 0,20 g 0,20 g

Kalii bromidi

Ammonii bromidi aa 1,00 g 3,00 g

 Sirupi simplicis 10,00 g 10,00 g

Aquae q. s. ad. 100,00 g 200,00 g

M. f. solutio D. S. intern 3*2 linguriţe pe zi.

Se dizolvă papaverina clorhidrică într-o cantitate corespunzătoare de apă (circa 20 g);
separat se vor dizolva cele două bromuri în aproximativ 120 g la formula II. Într-un
flacon tarat se cântăreşte siropul simplu şi se adaugă soluţia de papaverină; se
adaugă apoi soluţia diluată de bromuri treptat şi sub agitare. Se completează cu apă
până la 200 g (formula II).

Utilizari : antispastic şi sedativ.

14) Obs. precipitat fin de acid salicilic şi camfor

Rezolvare: Apa se inlocuieste cu o cantitate echivalentă de alcool de 70

grade şi se va adnota reţeta.
Într-un flacon tarat se cântăreşte spirtul camforat şi alcoolul de 70; în această
soluţie alcoolică se dizolvă rezorcina, hidrochinona şi acidul salicilic. Soluţia obţinută
se adaugă peste glicerina cântărită într-un flacon şi la sfârşit se încorporează acidul
fosforic sub formă de picături (8 picături).

Utilizari : pentru curăţirea pielii (cheratolitic şi antiseptic).

15) Rezolvare - se va aduce pH-ul acid al componentelor din formulă la

valoarea de neutralitate cu ajutorul unei soluţii de hidroxid de amoniu
10% sau de carbonat acid de sodiu 5% în prezenţa hârtiei indicator.
Siropul de lămâie se înlocuieşte cu o cantitate echivalentă de sirop
simplu. Fiind un preparat de uz intern se verifică dozele maxim admise.
Se va adnota reţeta cu toate modificările făcute.
Bromura de amoniu se dizolvă într-o cantitate corespunzătoare de apă şi se aduce
pH-ul soluţiei spre neutralitate cu ajutorul soluţiei de hidroxid de amoniu 10% care se
adaugă treptat sub formă de picături în prezenţa hârtiei indicator. În această soluţie
se dizolvă apoi bromura de potasiu şi bromura de sodiu. În sticla de expediţie se
cântăreşte siropul simplu şi se adaugă soluţia de bromuri obţinută anterior şi soluţia
de fenobarbital sodic (obţinută prin dizolvarea într-o cantitate corespunzătoare de
apă circa 10 g).
Utilizare : Sedativ

16) Rezolvare: 1. se va aduce pH-ul alcalin al componentelor din formulă

la un pH acid (4-5)cu ajutorul unei soluţii de acid citric 10% şi se va
adnota reţeta.

2. Se poate înlocui cafeina bază cu cantitatea corespunzătoare de

cafeină citrică care are solubilitatea în apă de 1:35. Se va lua o cantitate
dublă de cafeină citrică faţă de cantitatea prescrisă.

3. Se poate înlocui siropul de tiocol cu o cantitate echivalentă de sirop

simplu.

Pentru ajustarea valorii pH-ului nu se foloseşte un acid tare, pentru că

ar favoriza descompunerea benzoatului de sodiu la acid benzoic ce
apare ca precipitat.
Se dizolvă benzoatul de sodiu în 40 g apă; se adaugă siropul simplu şi apoi se aduce
pH-ul la o valoare de aproximativ 4-5 cu ajutorul unei soluţii de acid citric 10%, care
se adaugă picătură cu picătură în prezenţa hârtiei indicator. În soluţia obţinută se va
dizolva cafeina citrică. Se dizolvă clorhidratul de papaverină şi fosfatul de codeină în
aproximativ 40 g apă. Cele două soluţii obţinute se amestecă şi se completează cu
apă la 100 g.

Utilizari : în tratamentul afecţiunilor căilor respiratorii (antispastic, antitusiv,

antipiretic, expectorant

17) Adnotare : Natrii hydrogenocarbonatis 0,5 g

Solubilizarea aspirinei cu ajutorul bicarbonatului de sodiu se face într-o eprubetă în
care se prepară iniţial o soluţie concentrată de bicarbonat de sodiu prin dizolvarea
acestuia într-o cantitate mică de apă circa 10 g. La această soluţie se adaugă treptat
şi sub agitare aspirina, continuând agitarea până la dizolvarea completă a acidului
acetilsalicilic. Într-un flacon tarat se cântăreşte siropul simplu, se adaugă soluţia de
benzoat de sodiu (care se obţine prin dizolvarea benzoatului de sodiu într-o cantitate
corespunzătoare de apă - aproximativ 10-20 g), se adaugă aspirina solubilizată şi se
completează cu apă.

Utilizare : tratamentul starilor gripale

18) 1. fenobarbital sodic - fenobarbital acid în limita c. s în apă 1 : 1100.
2. pH-ul alcalin – pH neutru cu soluţie acid citric 10%

la pH-ul alcalin rezulta cloroform şi formiat de sodiu lipsiţi de activitatea

terapeutică a cloralului hidrat. Cloroformul (1:150 apa) va apărea sub formă de
picături la baza flaconului.

3. se poate suspenda fenobarbitalul acid cu care se înlocuieşte fenobarbitalul sodic

dacă acesta depăşeşte limita coeficientului de solubilitate în apă.

1,1 g fenobarbital sodic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 g fenobarbital acid

0,1 g fenobarbital sodic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . X g fenobarbital acid

X = 0,09 g fenobarbital acid

1,00 g fenobarbital acid . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1100 g apă

0,09 g fenobarbital acid . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Y g apă

Y = 99 g apă

Adnotare : Phenobarbitali 0,09 g

Phenobarbitali natrici 0,10 g

În aproximativ 150 g de apă se dizolvă fenobarbitalul acid şi bromura de sodiu iar
soluţia obţinută se adaugă peste siropul simplu cântărit într-un flacon tarat. În
flaconul de expediţie se adaugă apoi soluţia de cloralhidrat obţinută prin dizolvarea
într-o cantitate corespunzătoare de apă circa 20 g. În final se completează soluţia cu
apă la 350 g.

Utilizari : acţiune sedativă, hipnotică imprimată de fenobarbital, cloralhidrat şi

bromura de sodiu.

19) La pH-ul acid creat în soluţie de clorura de amoniu are loc descompunerea
nitritului de sodiu până la oxizi de azot care vor oxida iodura de potasiu cu
eliberare de iod molecular. Această incompatibilitate devine vizibilă prin colorarea
soluţiei în galben pană la brun în funcţie de cantitatea de iod care rezultă.
 => pH neutru folosind soluţie de hidroxid de amoniu 10% sau de carbonat
acid de sodiu 5%.

Adnotare : Ammonii hydroxidi 10% x pic.

Clorura de amoniu se dizolvă într-o cantitate corespunzătoare de apă circa 20 g şi se
aduce la pH neutru cu ajutorul soluţiei de hidroxid de amoniu 10% în prezenţa hârtiei
indicator. Separat într-o cantitate corespunzătoare de apă (40 g) se dizolvă nitritul de
sodiu şi iodura de potasiu. Cele două soluţii se aduc într-un flacon tarat şi se
completează cu apă la 200 g.

Utilizari : actiune hipotensiva, în tratamentul HTA (nitritul de sodiu - vasodilatator,

clorura de amoniu - diuretic).

20) Clorura de calciu este o pulbere cristalină, incoloră, fără miros, cu gust sărat-
amărui şi arzător. Peste 30C se dizolvă în apa de cristalizare (CaCl2 x 6H2O).

Este o substanţă delicvescentă, motiv pentru care se păstrează în flacoane

bine închise, parafinate. În momentul deschiderii flaconului toată cantitatea de
clorură de calciu se dizolvă într-o cantitate egală de apă, obţinându-se soluţia stoc
de clorură de calciu 1:1 sau 50%; clorura de calciu are solubilitatea în apă de 1:0,2.
Din această soluţie stoc se va lua o cantitate dublă faţă de cantitatea de clorură de
sodiu prevăzută în formulă şi se adnotează reţeta.

La asocierea clorurii de calciu cu benzoat de sodiu poate să apară în sistem un

precipitat de benzoat de calciu dacă acesta nu se află în limita coeficientului de
solubilitate în apă de 5 :100. => dublarea cantităţii de vehicul şi modificarea
corespunzătoare a posologiei, adnotând reţeta cu modificările făcute.

Adnotare : I II

Sol. stoc clorură de calciu 4 g 10 g

Natrii benzoatis 3 g 6 g

Sirupi simplicis 10 g 10 g

Aquae q. s. ad. 100 g 200 g

M. f. solutio M. f. solutio

D. S. intern 3lg/zi D. S. intern 3*2lg/zi

Într-un flacon tarat se cântăreşte siropul simplu, se adaugă soluţia de benzoat de
sodiu obţinută prin dizolvarea acestuia în 10 g apă (20 g pentru formula II), iar la
sfârşit se adaugă soluţia diluată de clorură de calciu. Se completează cu apă la masa
prevăzută.

Utilizare : antialergic

21) OCULOGUTTE ARGENTI NITRATIS 1% (F.R. IX)

În 80 g apă distilată proaspăt fiartă şi răcită se dizolvă azotatul de sodiu şi azotatul de
argint. Soluţia obţinută se completează cu apă la 100 g şi se filtrează prin filtru de
sticlă; se condiţionează în flacoane sterile, colorate prevăzute cu picurător. Se
prepară pe cale aseptică.

Utilizari : Se foloseşte pentru acţiunea antiseptică. Se administrează în oftalmia nou-

născuţilor (congestia conjunctivei şi a corneei) câte o picătură în fiecare ochi. Se mai
numeşte şi colir pentru nou-născuţi (Collirum pro neo natis). Acţiunea antiseptică se
datorează ionului Ag+ care precipită proteinele plasmatice ale microorganismelor.

22) OCULOGUTTAE RESORCINOLI 1% (F.R. X)

În 80 g apă distilată se dizolvă prin încălzire la fierbere acidul boric. După răcirea
soluţiei se va dizolva rezorcinolul şi se va adăuga soluţia de boratfenilmercuric 0,2%.
Soluţia obţinută se va completa cu apă distilată la 100 g şi se filtrează.

Utilizari : Se foloseşte pentru acţiunea antiseptică în tratamentul unor blefarite şi

conjunctivite.

23) OCULOGUTTAE CHLORAMPHENICOLI 0,5% (F.R. IX)

În 80 g apă distilată încălzită la fierbere se dizolvă acidul boric, boraxul; se adaugă
apoi cloramfenicolul. La sfârşit se va adăuga soluţia de borat de fenilmercur 0,2%.
Soluţia obţinută se completează cu apă la 100 g şi se filtrează.

Utilizari : Se foloseşte pentru acţiunea antiseptică şi uşor astringentă în tratamentul

unor blefarite şi conjunctivite.

24) OCULOGUTTAE ATROPINI SULFATIS 1%(F.R. X)

În 90 g apă distilată se dizolvă prin încălzire la fierbere acidul boric şi boraxul. Soluţia
obţinută se răceşte şi în această soluţie se dizolvă sulfatul de atropină; se adaugă
apoi soluţia de borat fenilmercuric. Se completează cu apă la 100 g; se filtrează şi se
condiţionează în flacoane prevăzute cu dop picător; pe etichetă se menţionează
„ATENŢIE OTRAVĂ!” sau se pune eticheta „cap de mort”.

Utilizari : acţiune midriatică, în scop de diagnostic pentru examinarea fundului de

ochi, sau în scop terapeutic pentru tratarea unor cheratite, irite (inflamarea
mucoasei iridiene), iridociclite (inflamarea irisului şi corpului ciliar).

25) OCULOGUTTAE PILOCARPINI NITRATIS 2% ( F.R. X)

În 90 g apă distilată se dizolvă prin încălzire la fierbere acidul boric şi boraxul. Soluţia
obţinută se răceşte şi în aceasta se dizolvă nitratul de pilocarpină; se adaugă soluţia
de borat fenilmercur. Se completează cu apă la 100 g, se filtrează şi se condiţionează
în flacoane colorate prevăzute cu dop picător; pe etichetă se menţionează „ATENŢIE
OTRAVĂ!” sau se pune eticheta „cap de mort”.

Utilizari : Se foloseşte pentru acţiune miotică în tratamentul glaucomului; scade

tensiunea intraoculară. Acţiune apare la circa 15 minute de la administrare şi durează
6-8 ore.

26) EMULSIE DE BROMOFORM

Doza care se poate administra unui copil se calculează în funcţie de vârsta acestuia şi
de doza care se poate administra adultului:

Dc = [A / (A+12)]*Da

Emulsia se administrează cu linguriţa, deci se administrează 5 g o dată şi 15 g în 24 de

ore; fiind o emulsie de uz intern trebuie verificate dozele:

5 g . . . . . . . . . . . . 0,227 g

100 g . . . . . . . . . . . . . x

x = 4,54 g

32 3 x 5 g . . . . . . . . . . . . 0,681 g

100 g . . . . . . . . . . . . . . . . . . y

y = 4,54 g

Se constată că dozele maxime nu sunt depăşite

Bromoformul are densitatea mare (aproximativ 2,8) şi datorită diferenţei mari între
valoarea acestuia şi valoarea densităţii apei s-ar obţine o emulsie instabilă, motiv
pentru care se recurge la amestecarea bromoformului cu ulei de floarea-soarelui
(care are densitatea mai mică decât a apei) în raport de 1:5. În acest caz faza uleioasă
va fi de 6 g (1 g bromoform plus 5 g de ulei); trebuie adăugat un emulgator care va fi
luat la jumătate faţă de faza uleioasă adică 3 g, iar pentru prepararea emulsiei
primare mai sunt necesare 4,5 g apă. Se adnotează reţeta cu modificările făcute.

Adnotare : Bromoformii 1 g

Natrii benzoatis 2 g

Sirupi simplicis 10 g

Aquae q. s . ad. 100 g

Helianthi olei 5 g

Gummi arabici 3 g

Metoda gumei uscate : Se cântăresc 5 g ulei de floarea-soarelui în capsula de

porţelan, se adaugă 1 g de bromoform în picături (1 g = 41 picături F.R. IX) şi se
amestecă pentru omogenizare. În mojar uscat se pulverizează guma arabică , se
adaugă faza uleioasă şi se triturează uşor; se adaugă apa necesară preparării emulsiei
primare dintr-o dată şi se triturează energic până la obţinerea emulsiei primare care
se diluează cu aproximativ 60 g apă adăugaţi treptat şi sub continuă agitare. Se trece
cantitativ în flaconul de expediţie în care se cântărise siropul simplu şi peste care se
va adăuga şi soluţia obţinută prin dizolvarea benzoatului de sodiu într-o cantitate
mică de apă. Se va completa cu apă la masa prevăzută.

Emulsia de bromoform în concentraţie 0,5–2% se foloseşte pentru acţiunea

antitusivă

27) Faza internă a acestei emulsii va fi soluţia apoasă de efedrină clorhidrică, iar faza
externă va fi formată de uleiul volatil de eucalipt, mentol şi uleiul de floarea-soarelui;
emulsia va fi stabilizată folosind emulgator de tip A/U exemplu: lanolina. Emulsia
obţinută este de tip A/U datorită proporţiei de ulei comparativ cu cea de apă.
Emulgatorul folosit se va lua (de obicei) în cantitate dublă faţă de soluţia apoasă.
Efedrina clorhidrică este solubilă în apă în raportul 1:4 şi pentru dizolvarea acesteia
se ia o cantitate de apă de 10 picături. Se adnotează reţeta cu modificările făcute:

Adnotare : Ephedrini hydrocloridi 0,10 g

 Aetherolei Eucalipti 0,15 g

Mentholi 0,05 g

Aqua X guttae

Adipis lanae 1,00 g

Olei Helianthi q. s. ad. 20,00 g

Se pulverizează la mojar efedrina clorhidrică şi se dizolvă la mojar în 10 picături de
apă; peste soluţia obţinută se adaugă 1 g de lanolină şi se triturează energic până la
încorporarea soluţiei apoase ca fază internă. Separat într-o capsulă de porţelan se
cântăreşte uleiul de floarea-soarelui, se dizolvă mentolul la 42 temperatura camerei
şi se adaugă eucaliptolul în picături amestecându-se pentru omogenizare. Soluţia
uleioasă obţinută se aduce treptat peste emulsia din mojar sub triturare continuă;
produsul obţinut se trece cantitativ în flaconul de expediţie şi se completează cu ulei
la masa prevăzută.

Utilizari : Se foloseşte pentru acţiunea vasoconstrictoare (efedrina clorhidrică),

antiseptică (uleiul volatil de eucalipt) şi antipruriginoasă (mentolul), în tratamentul
catarului nazal acut şi inflamaţiilor mucoasei nazale. Se agită înainte de administrare
şi se instilă 4-6 picături în fiecare nară.

28) Se încălzesc parafina lichidă, ceara, lanolina anhidră într-o capsulă sau patentulă
pe baia de apă. Separat se dizolvă boraxul în apă la cald. Amestecul de substanţe
grase topite se aduce la mojar şi peste acesta se adaugă soluţia apoasă de 44 borax
încălzită la aceeaşi temperatură treptat şi sub triturare continuă. Triturarea continuă
până la răcirea emulsiei.

Utilizari : Acţiunea este de curăţire datorită uleiului de parafină ce dizolvă

impurităţile grase de pe piele; hidratantă datorită cerii şi lanolinei ce formează un
film ocluziv care împiedică evaporarea apei. Săpunul de sodiu format în timpul
preparării emulsiei acţionează asemănător spălării cu apă şi cu săpun. Emulsie
demachiantă pentru ten uscat.

29) Deoarece fenobarbitalul acid este hidrofob la prepararea acestei suspensii se

foloseşte ca agent de umectare (şi de creştere a vâscozităţii) mucilagul de
metilceluloză 2% în proporţie de 25% din masa totală a amestecului. Se adnotează
reţeta cu modificarea făcută.
Adnotare :
Phenobarbitali 0,50 g

Chlorali hydratis 1,50 g

Kalii bromidi 3,00 g

Tincturae Valerianae 2,50 g

Sirupi simplicis 15,00 g

Mucilago methylcellulosi 2% 25,00 g

Aquae q. s. ad. 100,00 g

Se pulverizează fenobarbitalul la mojar şi peste acesta se adaugă mucilagul de

metilceluloză în mici porţiuni şi sub triturare. Separat se cântăreşte siropul simplu şi
în acesta se încorporează tinctura de valeriană adusă sub formă de picături, ambele
aducându-se în flaconul de expediţie tarat. Într-o cantitate mică de apă se dizolvă
bromura de potasiu; separat în alt recipient se dizolvă cloral hidratul, cele două
soluţii obţinute adăugându-se peste suspensia din flacon, completând cu apă la masa
prevăzută.

Utilizare : Sedativ

30) Benzocaina este o substanţă hidrofobă, umectarea particulelor acesteia

realizându-se cu mucilag de metilceluloză care are şi rol de creşterea vâscozităţii
mediului de dispersie. Se adnotează reţeta cu modificarea făcută. Cantitatea de
mucilag de metilceluloză care se adăugă se scade din cele două ape aromatice.
Deoarece în cazul acestei suspensii mediul de dispersie folosit are acţiune
terapeutică se reduce cantitatea de mucilag adăugată.

Adnotare : Benzocainii 0,40 g

Procaini hydrocloridi 0,50 g

Sirupi Belladonnae 30 00 g

Mucilago methylcellulosi 2% 10,00g

Aquae Menthae

Aquae Melissae aa 75,00g

Se pulverizează benzocaina la mojar, se adaugă mucilagul de metilceluloză în mici
porţiuni şi sub triturare. Dispersia obţinută se aduce cantitativ cu ajutorul unei ape
aromatice peste siropul de Belladonna cântărit în flaconul de expediţie. Procaina
clorhidrică se dizolvă în cealaltă apă aromatică şi se aduce peste suspensia din flacon.
Se completează cu restul de apa aromatică la masa prevăzută.

Utilizari : Se foloseşte în tratamentul gastralgiilor datorită acţiunii anestezice locale

(benzocaina şi procaina), antispastice (siropul de Belladonna şi apa de mentă). Are
acţiune carminativă şi antiemetică datorită apelor aromatice.

31) Peste bismutul subnitric care se pulverizează la mojar, se adaugă carbonatul de

calciu triturând pentru omogenizare şi pulberea astfel obţinută se trece prin sita VIII.
Se adaugă la mojar unde se triturează cu 10-15 ml apă de mentă. Suspensia obţinută
se trece cantitativ în flaconul de expediţie. Separat se dizolvă extractul uscat de
beladona într-o porţiune de apă aromatică la mojar şi soluţia obţinută se aduce
cantitativ peste suspensia din flacon. Se completează cu apa de mentă la masa
prevăzută.

Utilizari : Se foloseşte în tratamentul afecţiunilor digestive pentru acţiunea antiacidă

(bismutul subnitric şi carbonatul de calciu), antispastică (extractul de beladona şi apa
de mentă), antiemetică şi carminativă (apa de mentă).

32) Oxidul de zinc şi talcul se triturează la mojar şi se trec prin sita VII pentru
omogenizarea amestecului. Se triturează în mojar cu glicerina apoi se adaugă în
porţiuni apa distilată din formulă, triturând după fiecare adăugare. Se aduce
amestecul cantitativ în sticla de expediţie.

Utilizari : Se foloseşte sub formă de pensulaţii. Are acţiune răcoritoare, sicativă,

antiinflamatoare şi uşor astringentă.

33) Se prepară o pulbere compusă omogenă din talc, oxid de zinc şi caolin. Pulberea
obţinută se trece prin sita VII; peste pulbere se adaugă soluţia alcoolică de mentol
triturând bine amestecul. Se adaugă glicerina şi apoi apa, treptat triturând pentru
omogenizare. Se aduce în flaconul de expediţie şi pe etichetă se va scrie “A SE AGITA
ÎNAINTE DE ÎNTREBUINŢARE!“.

Utilizare : Pensulaţii externe cu efect calmant, astringent, antipruriginos, antialergic.

34) Preparatul conţine două substanţe (mentolul şi anestezina) hidrofobe, care nu se
umectează cu apă; acestea sunt insolubile în apă şi în glicerină dar solubile în alcool.
Se vor înlocui 5 g de apă cu alcool şi 0,5 g apă cu tween 80 pentru a asigura
dispersarea omogenă a celor două substanţe hidrofobe, adnotând reţeta.

Adnotare :

Aethyli para aminobenzoatis 2,0 g

Mentholi 0,5 g

Talci

Zinci oxydi

Glyceroli aa 10,0 g

Alcool 5,0 g

Tween 80 0,5 g

Aquae 24,5 g

Se triturează mentolul şi anestezina la mojar, se adaugă alcoolul în care s-au adăugat

cele 0,5 g de tween 80. Se adaugă pulberile de talc şi oxid de zinc trecute în prealabil
prin sita VII, se omogenizează şi se triturează apoi cu glicerina şi cu apa. Se aduce în
sticla de expediţie şi pe etichetă se va scrie “A SE AGITA ÎNAINTE DE
ÎNTREBUINŢARE!“.

Utilizare : Sub formă de pensulaţii cu efect calmant, astringent, antipruriginos,

anestezic în tratamentul diverselor afecţiuni dermatologice.

35) Sulful precipitat se prezintă ca o pulbere foarte fină amorfă, alb-gălbuie, aproape
fără miros şi fără gust. Este solubil în disulfură de carbon, practic insolubil în alcool şi
apă. Pentru a asigura umectarea sulfului se folosesc 0,5 g tween 80.

Adnotare : Tween 80 0,5 g

Se pulverizează sulful la mojar şi se trece prin sita VII; se triturează cu glicerina şi cu
cele 0,5 g tween 80. Se adaugă în porţiuni soluţia alcoolică de camfor. Se aduce totul
în sticla de expediţie şi se diluează treptat şi sub agitare cu apă; la sfârşit se adaugă
acidul lactic. Pe eticheta se va scrie “A SE AGITA ÎNAINTE DE ÎNTREBUINŢARE!“.

Utilizare : În tratamentul alopeciei seboreice.

36) UNGUENTUM EMULSIFICANS (F.R. X)
Amestecul de substanţe se topeşte pe baia de apă şi apoi se triturează până la răcire
pentru omogenizare.

Utilizare : La obţinerea unguentului emulgator hidratat care se foloseşte ca bază de

unguent la prepararea unguentelor medicamentoase.

37) UNGUENTUM GLYCEROLI (F.R. X)

Într-o capsulă de porţelan în prealabil cântărită şi încălzită se adaugă amidonul,
nipaesterii şi apa încălzită la aproximativ 700C. Se lasă la îmbibat aproximativ 10
minute, se adaugă glicerina încălzită pe baia de apă la aproximativ 900C şi se
încălzeşte pe sită până la gelificare. Se completează cu apă încălzită la aproximativ
700C la masa prevăzută.

Utiizare : Emolientă. Preparatul se foloseşte la îngrijirea mâinilor, la tratarea

călcâielor crăpate când se asociază cu vitamina A uleioasă.

38) UNGUENT SALIFORM

Se triturează în mojar mentolul, camforul, acidul salicilic; peste amestecul eutectic
format se adaugă unguentul simplu în mici porţiuni şi sub triturare continuă. Se
încorporează apoi cloroformul şi salicilatul de metil; se omogenizează.

Utilizari : In tratamentul afecţiunilor reumatismale având acţiune revulsivă,

antipruriginoasă, antiseptică locală.

39) UNGUENTUM HYDROCORTIZONI ACETATIS 1% (F.R. X)

Se topesc componentele grase pe baia de apă; peste acetatul de hidrocortizon
pulverizat la mojar se adaugă o porţiune aproximativ egală de excipient topit; se
triturează pentru omogenizare şi se adaugă treptat sub triturare continuă restul
bazei de unguent semifluidificate; se triturează până la omogenizare şi răcire.

Utilizare : Are acţiune antiinflamatoare, acetatul de hidrocortizon fiind un

antiinflamator steroidian.

40) UNGUENTUM PHENYLBUTAZONI 4% (F.R. X)

Se triturează la mojar fenilbutazona; se adaugă o cantitate aproximativ egală de
unguent simplu semisolid şi se triturează pentru omogenizare, se adaugă treptat 127
sub triturare continuă restul bazei de unguent semifluidificate; se triturează până la
omogenizare şi răcire.

Actiune : Are acţiune antiinflamatoare, fenilbutazona fiind un antiinflamator

nesteroidian folosit în tratamentul afecţiunilor reumatismale.

41) UNGUENTUM ZINCI OXYDI 10 % (F.R. X)

Se triturează la mojar oxidul de zinc, se adaugă o cantitate aproximativ egală de
unguent simplu semisolid şi se triturează pentru omogenizare. Se adaugă treptat sub
triturare continuă restul bazei de unguent semifluidificate; se triturează până la
omogenizare şi răcire.

Actiune : Are acţiune absorbantă, astringentă datorită oxidului de zinc şi se foloseşte

în tratamentul afecţiunilor inflamatoare ale pielii.

42) UNGUENTUM ZINCI OXYDI CUM ACIDO SALYCILICO (F.R. IX)

Se pulverizează acidul salicilic la mojar, se adaugă oxidul de zinc în porţiuni mici şi sub
triturare, apoi adăugăm amidonul. Pulberea compusă se trece prin sita VII. Peste
pulberea din mojar se adaugă vaselina topită în porţiuni mici triturând după fiecare
adăugare. Se lucrează în mojar încălzit în prealabil.

Actiune : Absorbantă, antiseptică, astringentă; este folosit în tratamentul afecţiunilor

inflamatoare ale pielii.

43) Se pulverizează mentolul la mojar. Se adaugă unguentul simplu semifluidificat,

triturând până la dizolvarea mentolului. În alt mojar se dizolvă procaina clorhidrică şi
efedrina clorhidrică într-o cantitate de 1 gram de apă. Peste această soluţie se
adaugă soluţia de acetotartrat de aluminiu în picături şi apoi unguentul mentolat. Se
triturează până la emulsionare.

Actiune : Are acţiune antipruriginoasă (mentolul), anestezic locală (procaina),

vasoconstrictoare (efedrina), antiinflamatoare (soluţia de acetotartrat de aluminiu).

44) Se pulverizează acidul salicilic la mojar, se adaugă sulful precipitat şi se

omogenizează. Peste pulberea compusă de adaugă o porţiune aproximativ egală de
unguent topit şi se triturează pentru omogenizare. Se adaugă restul de unguent
semifluidificat triturând până la răcire şi omogenizare. Se dizolvă rezorcina într-o
cantitate egală de apă şi soluţia apoasă se adaugă treptat în unguentul preparat
anterior, triturând până la emulsionare. Se va adnota reţeta cu modificarea făcută.
Actiune : Are acţiune cheratolitică, antiseptică fiind folosită în tratamentul eczemelor
uscate.

45) Se amestecă 0,6 g nistatin cu 12 g masă estarinun (sau unt de cacao) mărunţită
în prealabil. După obţinerea unui amestec omogen prin triturare uşoară se trece la
malaxare până la obţinerea unei mase plastice uşor de modelat. Masa plastică se
rulează sub formă unui magdaleon care se divide în şase fragmente fiecăruia i se dă
apoi prin modelare manuală forma dorită (sferică). Se conspergă cu lactoză.

Utilizare : Antimicotică. Se foloseşte în tratamentul candidozelor vaginale

46) 1. Modelare manuală. 2. Topire şi turnare în forme.

1. se foloseşte ca excipient untul de cacao sau masa estarinum. Se pulverizează
fenilbutazona la mojar. Se adaugă paracetamolul şi se triturează până la
omogenizare. Peste pulberea compusă din mojar se adaugă masa estarinum sau
untul de cacao (mărunţite în prealabil). Iniţial se triturează uşor pentru omogenizare,
apoi se triturează energic pentru obţinerea unei mase plastice uşor de modelat.
Aceasta se rulează în magdaleon şi se divide în 6 fragmente fiecăruia i se dă forma
dorită. Se conspergă cu amidon.

2. folosind ca excipient untul de cacao Untul de cacao se topeşte pe baia de apă la

maxim 350oC. Se adaugă pulberea compusă obţinută anterior din fenilbutazonă şi
paracetamol. Se triturează pentru omogenizare şi se toarnă în forme unse în
prealabil cu spirt saponat.

Au acţiune analgezică-antipiretică, antiinflamatoare.

47) Această reţetă magistrală reprezintă o pulbere de uz intern care conţine o

substanţă toxică - sulfat de atropină. Deoarece cantitatea de sulfat de atropină din
formulă este foarte mică, pentru a preveni erorile ce pot să apară la cântărire, în
locul acesteia se va folosi pulberea titrată de sulfat de atropină 1:100.

Dozele maxime pentru sulfatul de atropină sunt, conform F.R. X, 2 mg pentru o dată
şi 4 mg pentru 24 de ore. Conform reţetei magistrale cantitatea administrată o dată
pacientului este de 3 mg, iar în 24 de ore acesta primeşte 6 mg sulfat de atropină.
Deci, cele două doze maxime sunt depăşite şi se va face corectarea acestora
reducând cantitatea de sulfat de atropină din reţetă de la 0,003 g la 0,002 g.

Deoarece la preparare folosim pulberea titrată de sulfat de atropină 1:100, vom

calcula care este cantitatea de pulbere titrată pe care o folosim şi cantitatea de
lactoză pe care o aducem în preparat prin intermediul acesteia. Pentru a nu modifica
compoziţia procentuală a preparatului şi implicit concentraţia în substanţe active,
cantitatea de lactoză adăugată va fi scăzută din lactoza prescrisă în formulă.

1,000 g sulfat de atropină . . . . . . . . . . . . . . 100 g pulbere titrată 1:100

0,002 g sulfat de atropină . . . . . . . . . . . . . . X g pulbere titrată 1:100

X = 0,200 g pulbere titrată 1 g pulbere titrată 1:100

1 g pulbere titrata 1:100 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,99 g lactoză

0,2 g pulbere titrată 1:100 . . . . . . . . . . . . . . . . Y g lactoză

Y = 0,198 g lactoză = 198 mg

Conform reţetei magistrale, pentru un plic cu pulbere, cantitatea de lactoză prescrisă

este de 500 mg. Deoarece la adăugarea de 0,2 g pulbere titrată 1:100, în preparat noi
aducem alături de 2 mg sulfat de atropină şi 198 mg lactoză, cantitatea de lactoză
care mai trebuie adăugată este de: 500 - 198 = 302 mg.

P : Se pulverizează glicerofosfatul de calciu la mojar, se adaugă pulberea titrată de

sulfat de atropină şi apoi lactoza triturând după fiecare adăugare. Se determină masa
totală a pulberii şi se divide în cinci prin cântărirea fiecărei doze în parte. Se
ambalează în capsule de hârtie.

Utilizare : Pulberea obţinută are acţiune antispastică datorită sulfatului de atropină şi

recalcifiantă datorită glicerofosfatului de calciu.

48) Reţeta magistrală de mai sus este o pulbere de uz intern care conţine o
substanţă toxică - sulfatul de stricnină şi o substanţă puternic activă - fenobarbitalul.
În locul sulfatului de stricnină se va folosi la preparare pulberea titrată de sulfat de
stricnină 10:100. Se verifică dozele terapeutice maxime, pentru o dată şi pentru 24
de ore, pentru fenobarbital şi sulfat de stricnină. Dozele maxime, conform F.R. X,
pentru sulfatul de stricnină sunt 0,006 g pentru o dată şi 0,015 g pentru 24 de ore iar
pentru fenobarbital 0,3 g respectiv 0,6 g. Cantităţile de sulfat de stricnină
administrate o dată şi în 24 de ore, conform reţetei magistrale de mai sus, sunt de
0,006 g respectiv 0,018g. se observă că doza maximă pentru o zi este depăşită şi se
va reduce cantitatea de sulfat de stricnină din formulă la valoarea de 0,005 g.

Pentru a preveni erorile care pot să apară la cântărire, cele 0,005 g sulfat de stricnină
se aduc în preparat folosind 0,05 g pulbere titrată de sulfat de stricnină 10:100. Se
calculează care este cantitatea de lactoză care se aduce în preparat la adăugarea
pulberii titrate de sulfat de stricnină 10:100.
10,0 g sulfat de stricnină. . . . . . . . . . . . . . 100 g pulbere titrată 10:100

0,005 g sulfat de stricnină . . . . . . . . . . . . . . X g pulbere titrată 10:100

X = 0,05 g pulbere titrată

100 g pulbere titrată 10:100. . . . . . . 10 g sulfat de stricnină . . . . . . . . . . .90 g lactoză

0,05 g pulbere titrată 10:100 . . . . . . 0,005 g sulfat de stricnină . .. .. . . . . Y g lactoză

Y = 0,045 g lactoză = 45 mg

500 mg lactoză prescrisă - 45 mg lactoză = 445 mg, valoare cu care se modifica reţeta

P : Se pulverizează pulberea titrată de sulfat de stricnină, fenobarbitalul şi lactoza

triturând după fiecare adăugare. Se determină masa totală a pulberii şi se divide în
cinci prin cântărirea fiecărei doze în parte. Se ambalează în capsule de hârtie.

Utilizare : Pulberea obţinută are acţiune excitantă medulară datorită sulfatului de

stricnină şi sedativă datorită fenobarbitalului.

49) Reţeta magistrală de mai sus este o pulbere de uz intern care conţine substanţe
puternic active, cu următoarele doze maxime: pentru amilocaina clorhidrică 0,08 g
pentru o dată, respectiv 0,15 g pentru 24 de ore; pentru fenobarbital 0,3 g pentru o
dată, respectiv 0,6 g pentru 24 de ore. Se verifică dacă dozele maxime pentru cele
două substanţe sunt depăşite sau nu şi se adnotează reţeta.

P : Se pulverizează o cantitate mică de bismut subnitric la mojar. Se adaugă

amilocaina clorhidrică şi apoi fenobarbitalul, triturând după fiecare adăugare. Restul
substanţelor se aduc în ordinea descrescătoare a densităţilor: bismutul subnitric,
carbonatul de calciu, oxidul de magneziu. Pulberea obţinută se cerne prin sita V sau
VI, după care se amestecă cu o cartelă şi se ambalează în pungi de hârtie.

50) PULVIS ALCALINUM (F.R. X)

Componentele se pulverizează separat apoi se aduc la mojar în ordinea crescătoare a
maselor triturând după fiecare adăugare. Pulberea compusă obţinută se trece prin
sita V. Se eliberează în pungă de hârtie de dimensiuni potrivite

Actiune - Coleretic-colagog

51) PULVIS EFFERVESCENS LAXANS (F.R. X)

I – se aduc componentele la mojar în ordinea crescătoare a maselor şi se triturează
pentru omogenizare. Pulberea obţinută se trece prin sita V. Se ambalează şi se
eliberează în capsulă de hârtie albastră.

II – se pulverizează acidul tartric la mojar şi se trece prin sita V. Se ambalează şi se

eliberează în capsulă de hârtie albă.

Utilizare : Preparatul are acţiune laxativă, acţiune datorată sulfatului de sodiu şi

tartratului de sodiu.

52) Se aduc pe rând la mojar carbonatul acid de sodiu, caolinul, oxidul de magneziu
triturându-se pentru obţinerea unei pulberi omogene. În final se adaugă cărbunele
medicinal iar pulberea obţinută se trece prin sita VI. După cernere pulberea se
reomogenizează la mojar şi se eliberează într-o pungă de hârtie care se etichetează
corespunzător precizând modul de administrare.

Utilizare : Preparatul are acţiune antiacidă datorată carbonatului acid de sodiu şi

oxidului de magneziu şi acţiune adsorbantă (pentru toxine şi microbi) care se
datorează prezenţei în preparat a caolinului, şi cărbunelui medicinal.

53) După pulverizarea zahărului la mojar, se aduc peste acesta 2 picături de ulei
volatil de mentă triturând pentru dispersarea omogenă a acestuia. Peste oleozaharul
format se aduc celelalte componente în ordinea descrescătoare a densităţilor:
bismut subnitric, caolin, oxid de magneziu. Pulberea obţinută se trece prin sita VI, iar
după cernere se reomogenizează la mojar. Se eliberează în capsule de hârtie cerată.

Utilizare : Preparatul are acţiune antiacidă şi adsorbantă. Oleozaharul are rol

aromatizant şi edulcorant.

54) Peste acidul salicilic pulverizat la mojar se adaugă amidonul şi apoi talcul,
triturând după fiecare adăugare. Pulberea compusă obţinută se trece prin sita VIII. Se
condiţionează şi se eliberează în cutii de material plastic.

Utilizare - Preparatul are acţiune antiseptică (acidul salicilic) şi sicativă (talcul şi

amidonul).

55) Se pulverizează mentolul la mojar, se adaugă talcul treptat, triturând după

fiecare adăugare. Pulberea obţinută se trece prin sita VIII şi se eliberează în pungi de
hârtie cerată sau în flacoane de sticlă.

Actiune - Pudra are acţiune antipruriginoasă şi sicativă.

56) I. Se triturează la mojar camforul şi mentolul. Peste amestecul eutectic format se
adaugă talcul în mici porţiuni şi triturând după fiecare adăugare până la
omogenizarea preparatului. Pulberea obţinută se trece prin sita VIII.

II. Se lucrează în două mojare, astfel: în primul se pulverizează mentolul şi se

amestecă cu jumătate din cantitatea de talc; în celălalt mojar se pulverizează
camforul şi se amestecă cu restul de talc. La final cele două porţiuni se reunesc şi se
triturează pentru omogenizare, iar pudra obţinută se trece prin sita VIII.

Utilizare - Preparatul are acţiune antipruriginoasă şi antiseptică.

57) Într-un mojar se pulverizează acidul boric cu ajutorul alcoolului şi după

evaporarea alcoolului se adaugă oxidul de zinc şi talcul triturând după fiecare
adăugare. Pulberea obţinută se trece prin sita VIII şi se supune sterilizării la etuvă la
1700C. Într-un mojar sterilizat se pulverizează cloramfenicolul şi peste acesta se
adaugă treptat amestecul de excipienţi sterilizat şi răcit.

Utilizare - Preparatul are acţiune antiseptică şi sicativă.

58) Se triturează la mojar oxidul de zinc şi talcul. Pulberea obţinută se trece prin sita
VIII şi apoi se sterilizează la etuvă 60 de minute la 1700C. Se pulverizează mentolul şi
se amestecă cu jumătate din cantitatea de pulbere compusă obţinută anterior. În alt
mojar se pulverizează tetraciclina şi se amestecă cu restul de pulbere compusă. Se
reunesc cele două porţiuni şi se triturează pentru omogenizare. Preparatul se
eliberează în recipiente închise etanş.

Actiune - Preparatul are acţiune antiseptică, antipruriginoasă, sicativă.

59) Se pulverizează acidul boric la mojar prin intermediul alcoolului etilic; apoi se
adaugă talcul şi sulfatiazolul şi amestecul se triturează pentru omogenizare. Se trece
pulberea obţinută prin sita VIII şi se sterilizează la etuvă 60 de minute la 1700C. Peste
tetraciclina pulverizată într-un mojar se adaugă treptat şi sub triturare jumătate din
pulberea compusă obţinută anterior. Restul pulberii compuse se amestecă, în alt
mojar, cu dermatolul anterior pulverizat. Cele două pulberi obţinute se reunesc şi se
omogenizează. Se ambalează şi se eliberează în recipiente închise etanş.

Actiune - Preparatul are acţiune antiseptică, antipruriginoasă, sicativă.