APELUL

Cuprins
1) Noțiune. Fomele apelului
2) Condiții ale exercitării apelului
3) Procedura de soluționare a apelului

Competențele unității de învățare

 argumentarea soluțiilor legale de admitere, respingere, anulare a apelului, raportat
la cazuri concrete;
 capacitatea de a transpune în practică cunoștințele legate de condițiile legale
privind exercitarea apelului;
 dezvoltarea raționamentului logico-juridic și a capacității de analiză a unui caz
judecat în apel.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 4 ore.

1. Noțiune. Formele apelului.

-este o cale ordinară de atac prin intermediul căreia oricare din părţi poate solicita unei
instanţe superioare reformarea hotărârii pronunţate de prima instanţă;
- reprezintă o cale de atac devolutivă, care permite o reexaminare completă a cauzei, atât
în fapt, cât şi în drept, de către o instanţă superioară, în complet format din doi judecători.
- NCPC reglementează trei forme ale apelului:
 apelul principal – poate fi exercitat de oricare parte, în contradictoriu cu oricare
participant care a avut calitatea de parte la judecata în fond, dar numai înlăuntrul
termenului de apel;
 apelul incident – poate fi formulat în scris de către intimat, după împlinirea
termenului de apel, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea
potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe;
 apelul provocat: în caz de coparticipare procesuală, precum şi atunci când la prima
instanţă au intervenit terţe persoane în proces, intimatul este în drept, după împlinirea
termenului de apel, să declare în scris apel împotriva altui intimat sau a unei persoane
care a figurat în primă instanţă şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din
urmă ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces;

2. Condiții ale exercitării apelului

A. Condiții de fond
- pe lângă condiţiile generale ale exercitării dreptului la acţiune, exercitarea căii de
atac a apelului impune unele condiţii speciale cu privire la: a) hotărârile
susceptibile de apel; b) subiectele apelului; c) termenul de apel.

a) hotărârile susceptibile de apel (art.466 NCPC)

- pot fi atacate cu apel:
 hotărârile pronunţate în primă instanţă, dacă legea nu prevede în mod
expres altfel.
 hotărârile date în ultimă instanţă dacă, potrivit legii, instanţa nu putea să
judece decât în primă instanţă.
- hotărârile date în ultimă instanţă rămân neapelabile, chiar dacă în hotărâre s-a
arătat că au fost pronunţate în primă instanţă.
- împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu
fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.

b) subiectele apelului
- părţile: în principiu, sunt îndreptăţite să exercite calea de atac a apelului doar
părţile din proces, în măsura în care sunt nemulţumite de hotărârea dată în primă
instanţă; partea care declară apel se numeşte apelant, iar partea adversă – intimat;
- terţii care au intervenit în proces, în prima instanţă, în condiţiile art.61-79 NCPC,
au dreptul de a declara apel;
 apelul intervenientului accesoriu este condiţionat de exercitarea căii de atac şi
de către partea în favoarea căreia a intervenit, în caz contrar apelul său fiind
considerat neavenit (art.67 al.4 NCPC);
- procurorul: procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor
pronunţate în cazurile prevăzute la art.92 al.1 NCPC, chiar dacă nu a pornit
acţiunea civilă, precum şi atunci când a participat la judecată, în condiţiile legii.

c) termenul de apel (art.468, 469 NCPC)

- regula: termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă
legea nu dispune altfel.
- se aplică principiul echipolenţei (comunicarea hotărârii poate fi înlocuită cu un
act echivalent, sub aspectul momentului de la care începe să curgă termenul) în
următoarele situaţii:
 termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta
a fost făcută odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite.
 dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte
comunicată la data depunerii cererii de apel.
- termenul de apel se întrerupe prin:
 moartea părţii care are interes să facă apel; în acest caz se face din nou o
singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părţii, pe
numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor,
termenul de apel începând să curgă din nou de la data acestei comunicări;
 moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea; se va face o nouă
comunicare părţii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgă
din nou de la această dată.
B. Condiții de formă (art.470 NCPC)
- cererea de apel va cuprinde: a) datele de identificare ale părților; b) indicarea
hotărârii atacate; c) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul; d)
probele invocate în susţinerea apelului; e) semnătura.
- la cererea de apel se va ataşa dovada achitării taxelor de timbru.
- cerinţele de la lit. b) şi e) şi dovada taxei de timbru sunt prevăzute sub sancţiunea
nulităţii, iar cele de la lit. c) şi d), sub sancţiunea decăderii; lipsa semnăturii poate
fi împlinită în condiţiile art. 196 alin. (2), iar lipsa dovezii achitării taxei de timbru
poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal
citată în apel.

3.Procedura de soluționare a apelului. Efectul devolutiv.

a) depunerea cererii de apel, comunicarea acesteia, formularea întâmpinării (art.471,
474 NCPC)
- apelul şi motivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub
sancţiunea nulităţii (a se vedea și art. 195);
- dosarul va fi înaintat instanţei de apel, împreună cu apelurile făcute, numai după
împlinirea termenului de apel pentru toate părţile; dacă s-au formulat atât apel,
cât şi cereri potrivit art. 442-444, dosarul nu va fi trimis instanţei de apel decât
după împlinirea termenului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urmă
cereri;
- preşedintele instanţei de apel (persoana desemnată de acesta), îndată ce primeşte
dosarul, va lua măsuri în vederea repartizării aleatorii la un complet de judecată;
în cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege,
completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel şi îi va
comunica, în scris, apelantului că are obligaţia de a completa sau modifica
cererea: completarea sau modificarea cererii se va face în termen de cel mult 10
zile de la data comunicării;
- după după regularizarea cererii de apel, completul va dispune comunicarea cererii
de apel şi a motivelor de apel intimatului, împreună cu copiile de pe înscrisurile
alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţă, punându-i-se în vedere
obligaţia de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data
comunicării;
- întâmpinarea depusă se comunică apelantului de îndată, punându-i-se în vedere
posibilitatea de a depune la dosar răspunsul la întâmpinare în termen de cel mult
10 zile de la data comunicării; intimatul va lua cunoştinţă de răspunsul la
întâmpinare din dosarul cauzei;
- în termen de 3 zile de la data depunerii întâmpinării, judecătorul fixează prin
rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data
rezoluţiei, dispunând citarea părţilor; dispoziţiile art. 201 alin. (5) şi (6) se aplică
în mod corespunzător;
- apelurile principale, incidente şi provocate făcute împotriva aceleiaşi hotărâri vor
fi repartizate la acelaşi complet de judecată. Când apelurile au fost repartizate la
complete diferite, ultimul complet învestit va dispune pe cale administrativă
trimiterea apelului la completul cel dintâi învestit
 - apelul incident şi apelul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea
la apelul principal, fiind aplicabile prevederile art. 471^1 alin. (4); apelul provocat
se comunică şi intimatului din acest apel, acesta fiind dator să depună întâmpinare
în termenul prevăzut la art. 471^1 alin. (4), care se aplică în mod corespunzător;
cel care a exercitat apelul provocat va lua cunoştinţă de întâmpinare de la dosarul
cauzei.

b) efectul devolutiv (art.476-478 NCPC)

- apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de
apel statuând atât în fapt, cât şi în drept; în cazul în care apelul nu se motivează
ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare
sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor
invocate la prima instanţă.
- limitele efectului devolutiv
 determinate de ceea ce s-a apelat („tantum devolutum quantum appellatum”):
instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres
sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt
dependente de partea din hotărâre care a fost atacată;
 determinate de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă („tantum
devolutum quantum iudicatum”): prin apel nu se poate schimba cadrul
procesual stabilit în faţa primei instanţe.
 părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive,
mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau
arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare; instanţa de apel poate
încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din
dezbateri.
 în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul
cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi;
părţile pot însă să expliciteze pretenţiile care au fost cuprinse implicit
în cererile sau apărările adresate primei instanţe.
 se vor putea cere, de asemenea, dobânzi, rate, venituri ajunse la
termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei
instanţe şi va putea fi invocată compensaţia legală.

c) pregătirea judecăţii apelului; dispoziții speciale privind judecata (art.475, art.479

NCPC)
- preşedintele instanţei de apel sau persoana desemnată, va lua de îndată, prin
rezoluţie, măsuri în vederea repartizării aleatorii la un complet de judecată;
apelurile principale, incidente şi provocate făcute împotriva aceleiaşi hotărâri
vor fi repartizate la acelaşi complet de judecată (când apelurile au fost repartizate
la complete diferite, ultimul complet învestit va dispune trimiterea apelului la
completul cel dintâi învestit);
- preşedintele completului de judecată stabileşte primul termen de judecată, care va
fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei preşedintelui instanţei de apel,
dispunând citarea părţilor;
 - instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt
şi aplicarea legii de către prima instanţă; motivele de ordine publică pot fi
invocate şi din oficiu;
- instanţa de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor
administrate la prima instanţă, în cazul în care consideră că sunt necesare pentru
soluţionarea cauzei, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile
art. 478 alin. 2.

d) soluțiile instanței de apel (art.480 NCPC)

 respingerea/anularea/constatarea perimării apelului (păstrarea hotărârii atacate)
 admiterea apelului
 anularea hotărârii apelate – în următoarele situații:
1) în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a
soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului;
2) judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată;
 ca urmare a anulării hotărârii apelate în aceste două cazuri,
instanţa de apel poate proceda astfel:
 fie va judeca procesul, evocând fondul (aceasta este regula);
 fie va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei
instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi
circumscripţie, dacă părţile au solicitat în mod expres luarea
acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare;
o dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel,
precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii
pentru judecătorii fondului.
3) dacă instanţa de apel stabileşte că prima instanţă a fost necompetentă,
iar necompetenţa a fost invocată în condiţiile legii;
o ca urmare a anulării hotărârii apelate, instanța de apel:
 va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui
organ cu activitate jurisdicţională competent;
 va respinge cererea ca inadmisibilă;
 în cazul în care instanţa de apel constată că ea are competenţa
să judece în primă instanţă, va judeca în fond, pronunţând o
hotărâre susceptibilă, după caz, de apel sau recurs.
4) când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la
art.480 alin. (5), iar prima instanţă a judecat în fond:
 instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată în
faţa primei instanţe şi hotărârea atacată, va reţine procesul spre
judecare, pronunţând o hotărâre susceptibilă de recurs, dacă este
cazul.
 schimbarea în tot sau în parte a hotărârii apelate, în cazul în care instanța
de apel constată că hotărârea atacată este netemeinică.
 Rezumat
Apelul este o cale ordinară de atac prin intermediul căreia oricare din părţi poate
solicita unei instanţe superioare reformarea hotărârii pronunţate de prima instanţă;
NCPC reglementează trei forme ale apelului:
 apelul principal;
 apelul incident;
 apelul provocat
Soluții posibile în apel:
- respingerea/anularea/constatarea perimării apelului (păstrarea hotărârii atacate)
- admiterea apelului
 anularea hotărârii
 schimbarea în tot sau în parte a hotărârii apelate

Test de evaluare a cunoștințelor

- Care sunt formele apelului reglementate de NCPC?
- Enumerați și explicați condițiile de exercitare a apelului.
- Dezvoltați regulile de procedură privind soluționarea apelului.