Ghid informativ privind

cresterea armonioasa a copilului

Primul an de viata este dominat de 3 achizitii esentiale:
- apucarea si manuirea elementara a obiectelor
- mersul
- primele cuvinte
In primele 10 zile se produce o acomodare minima reciproca intre copil si familia sa;
se pun bazele ritmurilor circadiene si se schiteaza un orar de viata.
In prima luna, sugarul traverseaza o autentica ”varsta a somnului”, pentru ca el doarme
aproximativ 4/5 din timpul aferent unei zile, datorita epuizarii rapide a tonusului muscular,
diminuarii reactivitatii sistemului nervos si focalizarii energiei vitale catre necesitatile
digestiei. Oricum, la finele primului an de viata, durata somnului scade la 15-16 ore.
Calcularea greutatii si inaltimii optime se face
 pana la 6 luni:
1. pentru greutate:se inmulteste varsta in luni cu 600 si se adauga greutatea de la
nastere
 pentru inaltime: se inmulteste varsta in luni cu 2,5 si se aduna inaltimea de la
nastere
 de la 6 luni la 12 luni
 pentru greutate:se inmulteste varsta in luni cu 500 si se aduna greutatea de la
nastere
 pentru inaltime: se inmulteste varsta in luni cu 2 si se aduna cu inaltimea de la
nastere

Evolutia psihologica

In primul an de viata, din punct de vedere psihologic se fac progrese spectaculoase.

Pana la 6 luni, energia vitala a copilului se focalizeaza pe dezvoltarea sa senzoriala, pentru ca
de la 6 la 12 luni ea sa se redistribuie catre intelegerea semnificatiei primare a obiectelor.
In primul an de viata copilul face progrese vizibile cu ajutorul invatarii prin obisnuinta,
conditionare si imitare. Bebelusii dupa 7-72 de ore de la nastere pot imita adultul prin gesturi
ca deschiderea gurii si scoaterea limbii. Deci in primul an de viata bebelusul se limiteaza la
gesturi corporale si exterioare care semnifica pana la aparitia limbajului, unul dintre cele mai
pretioase mijloace de interrelationare.
In ceea ce priveste tactul, receptorii tactili sunt distribuiti pe toata suprafata corpului
dar prezinta aglomerari in anumite zone ceea ce determina o sensibilitate deosebita in jurul
gurii, ochilor si a palmelor. Tactul sugarului este specializat deopotriva pentru frig, presiune si
durere de aceea temperatura optima a ambiantei trebuie sa se plaseze in jurul a 20 de grade C.
Gustul si mirosul functioneaza impreuna, copilul mnanifestand acuitate mai ales
pentru dulce si acru si mai putin pentru sarat si amar. De la 3 zile pana la 2-5 ani copilul isi
identifica mama pe cale odorifica. La varsta de 3 luni gura se transforma intr-un autentic
instrument cognitiv. Asa se explica obiceiul copilului de a suge orice obiect care se gaseste in
preajma lui.
Noul nascut reactioneaza imediat dupa nastere la sunetele care il asalteaza. Este foarte
importanta sensibiliatea crescuta a urechilor deoarece in primele 2 saptamani pericolul otitelor
este foarte crescut intrucat urechea este inca invadata de lichidul amniotic.
Copilul este utilat pentru vaz din luna a saptea intrauterina la nastere ochii avand o
forma sferica si o culoare albastra care se definitiveaza in jurul varstei de 3 luni. O acuitate
oculara intensa poate evoca, la aceasta varsta un coeficient intelectual superior.
 Inca din primele zile de viata copilul manifesta preferinta pentru tot ceea ce este nou si
din ce in ce mai complex.
Nou nascutii nu agreeaza lumina puternica, dar in semiobscuritate isi deschid ochii
larg si au o intensa activitate vizuala. La varsta de 4 luni copilul vede colorat, mai intai
sugarul este receptiv fata de galben, negru si tot ce este viu colorat. Catre varsta de 6
saptamani interesul vizual al copilului se polarizeaza catre gura, nas, ochi. Interesanta este
tendinta sugarului de a-si dirija privirea, cand i se vorbeste, catre ochii interlocutorului si nu
catre gura acestuia. Mama trebuie sa sustina privirea bebelusului, incurajandu-l prin mimica,
gestica si limbaj.

Pe plan intelectual

Aparitia la 2-3 luni a perceptiei iar la 4 luni a curiozitatii intretine primele achizitii
cognitive ale copilului. Capacitatea mnezica a sugarului are initial un caracter involuntar si
concret. La 3 luni el fixeaza usa pe care a iesit cineva,asteptandu-i reintoarcerea, iar la 6 luni
face distinctia intre persoanele cunoscute si cele necunoscute. Copilul isi aminteste doar ceea
ce a inteles nu ceea ce a perceput de aceea este foarte important ca acestuia sa ii fie explicat
orice amanunt. Cu cat explicatiile sunt mai clare cu atat acesta va avea mai multe achizitii.
Pana la instalarea limbajului comunicarea nonverbala este foarte importanta. Sugarul este mai
receptiv la expresiile pozitive emise de adult decat la cele negative concordand cu primele
stari afective instalate in ontogeneza si anume emotiile pozitive (zambetul, rasul se instaleaza
inaintea fricii). De aceea un lucru esential in ingrijirea copilului este starea afectiva care ne
domina; copilul trebuie inconjurat cu emotii pozitive, are nevoie ca persoana care il ingrijeste
sa fie vesela si optimista.
Plansul este unul dintre primele mijloace de comunicare ale noului nascut. S-au
identificat 3 tipuri de plans:
 plansul primar- indus mai ales de foame
 plansul furios
 plansul de durere
Ori de cate ori copilul plange se recomanda:
 cerecetarea cauzei din care acesta plange
 inainte de a-l lua in brate, se recomanda adoptarea unor strategii simple, cu potential
de linistire: schimbarea pozitiei copilului in leagan, distragerea atentiei prin
intermediul unei jucarii, sau a altui obiect, etc.
 Daca plansul persista, sugarul trebuie luat in brate si leganat (caci aceasta manevra
reediteaza ritmul corpului matern).
Cauzele pentru care copilul se linisteste in brate sunt fie mirosul familiar, fie
cunoscutele batai ale inimii umane.
Surasul apare la varsta de 3-4 saptamani si este acompaniat de o privire luminoasa,
iradianta fiind mijloc de comunicare nonverbala. Pana la aceasta varsta eventualele zambete
erau simple rictusuri fiziologice, cauzate de starea interna a copilului. Catre 4 luni copilul stie
sa rada. S-a constatat ca pe masura ce creste, rasul este declansat de stimuli tot mai complecsi.
La varsta de 4 luni copilul intinde mainile sa fie luat in brate, iar la 6 luni stie sa salute
cu mana. O data cu dobandirea limbajului asistam la o estompare treptata a comunicarii
nonverbale.
 la 3 luni copiulul gangureste
 la 6 luni vocalizeaza silabe (”la”, ”da”,”pa”,”ba”)
 la 9 luni apar holofrazele – cuvinte cu rol de propozitii
 la 9-12 luni apar primele cuvinte.
 S-a constatat ca o solicitare saraca a copilului sub raport verbal conduce la o dominare
a comunicarii nonverbale. Se recomanda sa se vorbeasca copilului cat mai mult posibil, chiar
si inainte ca acesta sa decodifice sensul cuvintelor.
Cunoasterea de sine implica existenta a 3 fatete distincte:
 eul corporal
 eul spiritual
 eul social
Primele contururi ale constiintei de sine apartin eului corporal:
 la cateva zile isi descopera degetul mare pe care il suge cu frenezie
 la 2 luni isi identifica mainile pe care le analizeaza ca si cum ar fi straine
 6-7-9 luni copilul se repereaza in oglinda.
Dupa opinia lui R.Mc.Call in primele 6 luni nu conteaza cine este adultul care il
ingrijeste, important este ca acesta sa fie o prezenta securizanta si calda. Dupa primele 6-7
luni, insa, prezenta unui strain il nelinisteste pana la lacrimi daca acesta se dovedeste prea
insistent. De aceea se recomanda ca persoana respectiva, sa se apropie cu mult tact de copil.
Sa tatoneze in prealabil terenul si daca observa ca este acceptat poate sa se apropie cu
adevarat. Anxietatea provocata de prezenta unei persoane straine se poate manifesta chiar
daca copilul se afla in bratele securizante ale mamei.
Pe plan afectiv primul an de viata este foarte important deoarece aici se vorbeste de
atasament care are 3 etape:
 etapa de preatasament – caracterizata printr-o stare nediscriminatorie si care se extinde
de la nastere la 3 luni
 faza de crestere si dezvoltare a atasamentului – definita printr-o atitudine preferentiala
fata de personele familiare si care debuteaza la 3-4 luni
 etapa atasamentului caracterizata prin accentuarea dependentei fata de primele
persoane din anturajul apropiat ce l-au ingrijit pe copil.
La 10 zile apare ambivalenta afectiva, sugarii find mai expresivi emotional atunci cand
sunt in compania altei persoane decat atunci cand sunt singuri.
Intre 3-6 luni, emotionalitatea se coloreaza caci alaturi de trairile afective cauzate fiziologic,
apar si cele psihologice. Concret, la 3-4 luni apare supararea, mirarea, tristetea, intre 5-7 luni
debuteaza frica, iar intre 6-8 luni isi face aparitia rusinea si timiditatea.
Afectivitatea se nuanteaza si in functie de relatiile obiectuale:
 la 6 luni copilul decodifica tonusul psihologic al mamei sale
 la 10-11 luni stie sa simuleze plansul
 la 11 luni evita privirea celui care l-a mustrat si bate locul unde s-a lovit.
In concluzie, resortul miraculos, prin care se actioneaza asupra copilului in primul an de
viata este afectiunea.

Evolutia motrica. Activitatea

Achizitiile motrice aferente primului an de viata sunt urmatoarele:

 la 1 luna miscarile sunt haotice
 la 2 luni se intoarce de pe fata pe spate – ca urmare trebuie sa fim vigilenti pentru ca
sugarul sa nu se inece cu propria voma. Se recomanda sprijinirea spatelui cu un sul,
confectionat dintr-un material textil si care poate stopa modificarea pozitiei
 La 3 luni isi tine capul singur
 La 4 luni se perfectioneaza abilitatea motrica a mainilor
 La 6 luni sta in sezut nesprijinit si isi prinde picioarele. Pentru a invata sa sada mai
repede L.Pernoud, sugereaza ca incepand de la 4 luni, sugarul sa fie asezat intr-un
fotoliu cu speteaza, in 2 sau 3 reprize, dar nu mai mult de 30 de minute pe zi.
  Intre 6-9 luni incep primele manevre de deplasare:tarare, in patru labe
 Intre 9-12 luni copilul se ridica singur si merge sprijinindu-se de obiectele din jur sau
de adult. In dobandirea mersului se confrunta cu 2 tendinte: dorinta imperioasa de a
merge si teama paralizanta de cadere.
Orarul de masa si de somn trebuie sa se desfasoare cu o oarecare ritmicitate care, chiar
daca nu este prea rigida sa se instituie ca o parghie de discipliare. Pe aceasta cale se va
contribui la formarea unor deprinderi alimentare, igenice si de calire a organismului.
Intrucat copilul este un jucator innascut, timpul acestuia trebuie ocupat cu activitati ludice.
Jocul constituie de la cea mai frageda varsta nu numai o modalitate de a-i capta si
orienta activismul sau natural, dar si un pretios instrument de cunoastere. La acest capitol
trebuiesc respectate cateva principii:
 jocul si jucariile sa fie in concordanta cu preferintele fiecarei varste
 sa se evite transformarea jocului intr-un mijloc de discriminare sexuala, ceea ce
inseamna ca, in cazul in care copilul se simte atras de o jucarie, cotata ca apartinand
sexului opus, sa nu i se refuze accesul la ea, in virtutea unor prejudecati absurde si
desuete
 sa se aleaga jucarii simple, nesofisticate care sunt calea cea mai fertila de stimulare a
imaginatiei. Trebuie preferate jucariile ieftine caci, de regula, copilul nu manifesta nici
un respect pentru lucruri
 sa se evite jucariile periculoase – copilului mic sa ii dati jucatii mari- pentru a nu se
rani sau pentru a nu le inghiti
 sa se elimine jucariile ce stimuleaza agresivitatea si cruzimea.
Lista de jucarii:
 Intre 1-4 luni sunt indicate jucariile simple, de plastic, viu colorate, care zornaie,
precum si animalele din cauciuc.
 Intre 4-8 luni se pot oferi jucarii mai complicate cum sunt animalele din cauciuc,
jucarii muzicale
 Intre 8 – 11 luni (cand ii place sa tranteasca si sa loveasca) trebuie oferite jucarii ce nu
se sparg, cele mecanice (mai ales animale care merg si danseaza)
 La baie se prefera jucariile care plutesc
Copilului trebuie sa i se dea cate o jucarie din cand in cand si nu toate odata pentru a nu se
simti neglijat si abandonat.
 pana la 7 luni, partenerul exclusiv de joaca al copilului este adultul.
 Intre 7-9 luni, se manifesta o diferentiere pe orizontala, care se manifesta prin
schitarea deschiderii copilului fata de alti copii din ambianta apropiata.
 Intre 9-12 luni apare diferenta pe verticala cand, atractia spontana dintre copii,
alimenteaza structurarea primara a grupului.
! de la varsta de 4 saptamani, plimbarile in aer curat, trebuie sa devina o practica uzuala in
exigenta sugarului.
Educatia copilului incepe de la nastere. ”toate acele timpurii, afirma J.Paul, raman
vesnic in copil, primele culori, primele flori, prima muzica...” relatile care se stabilesc intre
parinti si copil sunt biunivoce, in sensul ca nu numai familia contribuie la formarea copilului
ci si invers este adevarat. Exemplul personal constituie forta educativa inestimabila. Inca de
la nastere orice copil este un unicat inconfundabil, educatia acestuia trebuie sa evite retete
osificate si sa se plieze pe caracteristicile fiecarui caz in parte. O exigenta educativa majora
este de a accepta copilul asa cum este, indiferent de calitatile si defectele sale.
! este foarte important ca din primul an de viata sa se presteze o educatie democratica,
adica sa stimuleze deopotriva copilul indiferet de sex. In fiecare zi intervalul de joc si
comunicare intre familie si copil trebuie sa fie de minimum 30-40 de minute, cu o crestere
progresiva pe masura inaintarii sale in varsta.
 Principalele parghii pentru forjarea comportamentului infantil sunt: imitarea,
recompensarea, pedeapsa, identificarea si autodescoperirea. Incurajarea prompta si generoasa
constituie un tonic indispensabil pentru o dezvoltare favorabila.
Copilul trebuie antrenat intr-o serie de experiente:
 pentru vaz este recomandata zugravirea camerei in culori calde, pastelate, precum si
tapetarea leaganului in interior, cu material roz, iar in exterior cu bleu. Mai apoi, sa se
confectioneze din carton diverse forme colorate, care sa fie suspendate deasupra
locului unde doarme
 pentru auz, se sugereaza plasarea copilului, cand este treaza, intr-o ambianta muzicala
dulce si senina,
 pentru miros, se sugereaza instalarea copilului in bucatarie atunci cand se gateste,
pentru a-i oferi o gama cat mai diversa de experiente olfactive
 pentru simtul tactil, i se vor da copilului testuri de consistenta diferita, pe care sa le
poata manevra in voie.
Intrucat sugarul iubeste mult miscarea, prin intermediul unor exercitii de gimnastica
simpla (la baie sau cu alte ocazii) se poate accelera procesul de disciplinare motrica, dar si de
fortificare a intregului organism.
Pentru stimularea limbajului, se recomanda sa i se vorbeasca ori de cate ori este treaz.
Pentru stimularea evolutiei sale intelectuale este de dorit ca el sa poata experimenta cat
mai mult de aceea camera trebuie sa fie lipsita de obiecte fragile si valoroase.
Pana in varsta de 6 luni disciplinarea directa este ineficienta. Incepand cu varsta de 3
luni, in recuzita educativa utilizata de parinti pot fi introduse, pe ton netraumatizant , dar
ferm, primele interdictii. In cea de-a doua jumatate a primului an, pe masura ce copilul creste,
mustrarea devine o arma eficienta. Important este ca interdictiile sa fie clare, ferme si sa fii
consecvent in apararea lor.
Pentru plasarea in cresa se prefera primele luni de viata, intrucat, dupa 8 luni, copilul
devine prea atasat de parintii sai pentru o separare aproape zilnica, sa fie tolerata cu
usurinta.Semnele certe care sugereaza neadaptarea in cresa sunt: tulburari ale apetitului, ale
somnului, plansul frecvent, cat si manifestarile stereotipe ca suptul degetului si balansarea.
Prima lumanare aprinsa pe tortul aniversar, la implinirea varstei de 1 an, are o valoare
de simbol, intrucat consfinteste cele dintai victorii, aparent marunte, dar atat de hotaratoare
pe care copilul le-a dobandit, prin truda calda si devotiunea inegalabila a parintilor sai, pe
drumul aspru al civilizarii si construirii de sine.

Varsta anteprescolara (prima copilarie): 1-3 ani

Acum se dobandeste aproximativ 60% din experienta fundamentala de viata.

Copilul face progrese notabile in ceea ce priveste procesul socializarii lui generale si a
integrarii lui in familie.

Evolutia somato-fiziologica

Sporesc dimensiunile antropometrice ale copilului.

Configuratia creierului, la 3 ani, seamana cu a adultului.
Intre 1-2 ani continua eruptia dentara, pentru ca la 3 ani, sa se definitiveze dentitia
provizorie.
Ritmul respirator si pulsul sunt mai rapide. Se dezvolta mult sistemul osos si muscular,
insa copilul oboseste repede.
 Nevrozitatea lui inregistreaza cote ridicate, fiind intretinuta de mai multe cauze: eruptii
dentare, privarea copilului de miscare in aer liber.

Dezvoltarea motricitatii

La aceasta varsta, copilul este de un activism debordant. Cele mai importante achizitii
sunt: mersul si perfectionarea miscarilor mainii.
In ceea ce priveste mersul, el va ajuta copilul sa dobandeasca geometria verticalitatii.
Ucenicia mersului reclama din partea parintilor respectarea unor exigente simple: sa-i
fie un partener de nadejde in toate escapadele copilului; sa-i lase acestuia nevoia nestirbita de
a experimenta; sa-i ia din cale tot ce i-ar putea primejdui securitatea; cand copilul ramane
singur, nesupravegheat sa fie plasat intr-un tarc, unde sa i se ofere nu numai jucarii, ci si
obiecte uzuale de tot felul, dar numai lucruri nepericuloase.
Dupa 2 ani, mersul realizeaza o serie de progrese: dobandeste un surplus de siguranta,
dar si dexteritati noi (stie sa mearga cu spatele, sa stea intr-un picior, sa evite obstacolele) etc.
Referitor la perfectionarea miscarilor mainii, pentru a manca nu-i ajunge lingurita asa
ca utilizeaza frecvent si degetele, ceea ce demostreaza dobandirea unor rafinamente motrice.
Dupa 2 ani sau 2 ani si jumatate, experimenteaza cu frenezie orice.
Copilul anteprescolar isi perfectioneaza miscarile si prin imitatia activa a adultului.
Progresele inregistrare de copil in plan motric stimuleaza independenta si dilatarea
orizontului sau de cunoastere.
Abilitatea de a manca singur se contureaza treptat: la 18 luni mananca singur (dar
neingrijit), la 2 ani si jumatate foloseste corect si furculita, la 3 ani are si o pozitie corecta la
masa.
Dezbracatul se invata mai usor decat imbracatul: la 1 an copilul este cooperant in
activitatea de imbracare, la 3 ani stie sa-si puna singur paltonul, dar abia la 4 ani se imbraca
corect si fara ajutor.

Dezvoltarea psihologica

1.Pe plan senzorial

Senzatiile tactile vor trece treptat sub controlul celor vizuale si auditive.
Din punct de vedere vizual, copilul percepe anevoios obiectele mici si indepartate.
La 1 an si jumatate copilul manifesta interes si receptivitate pentru figurile colorate, iar
la 2 ani si cele necolorate ii pot retine atentia.
Sub raport auditiv, de la 1 an si jumatate, copilul probeaza o evidenta sensibilitate
muzicala, iar la 2 ani si fata de ritm.
Gustul si mirosul inregistreaza o evidenta specializare, copilul avand preferinte si
aversiuni alimentare.
Memoria de scurta durata.Cooperarea mai buna dintre analizatori contribuie la
optimizarea aprecierii de catre copil a dimensiunilor.
La aceasta varsta, copilul traieste ancorat inca intr-un prezent continuu.

2. Reprezentarile

Au un pronuntat caracter intuitiv-concret, fiind inca mult tributare perceptiei. Ele insa
intra in scena dupa varsta de 2 ani ( astfel, daca initial copilul va hrani papusa numai cand are
o lingurita, la 2 ani si jumatate poate mima gestul si in absenta ei).
 La inceput, reprezentarile apar involuntar, apoi voluntar uzitand de mecanismele
verbale.
Aparitia reprezentarilor are o importanta deosebita in procesul de formare a
realismului practic la copil.

3. Pe plan intelectual

a) Memoria
Are un caracter involuntar, mecanic si afectogen (retine mai ales lucrurile care il
atrag). Capacitatea de recunoastere este mai buna decat cea de reproducere.
Memoria se bazeaza mai ales pe asociatii de contagiune. Specifica este acum memoria
de scurta durata.
Cat priveste latenta memoriei, daca la 1 ani este de cateva sapatamani, la 3 ani este de
cateva luni.

b) Imaginatia
Se exerseaza cu ocazia micilor povestiri.
In intervalul 1-3 ani, granitele dintre real si fantastic sunt extreme de flexibile.

c) Limbajul
Prin limbaj copilul cucereste spatiul social.
Aparitia limbajului se insoteste de 3 consecinte majore: socializarea actiunii,
constituirea gandirii propiu-zise si interiorizarea actiunii.
Copilul se angajeaza intr-o veritabila vanatoare de cuvinte.
Intreaga experienta a copilului se verbalizeaza.
Varsta anteprescolara pune si bazele limbii materne.
Debitul verbal este intr-o permanenta ascensiune. La 1 an si jumatate apare vorbirea in
propozitii, iar la 2 ani se organizeaza structura gramaticala.
Domina substantivele si adjectivele.
Uziteaza masiv de analogii.
Limbajul indeplineste mai multe functii la aceasta varsta:
• de a desemna obiectele si fenomenele prezente;
• de a actualiza fapte, fenomene din experienta trecuta;
• de a evoca fapte din experienta adultului, la care copilul nu a participat, dar i s-a
relatat
La 3 ani copilul insumeaza aproximativ 1100 de cuvinte.
Pe la 2 ani, debuteaza o intensa perioada interogativa. Fenomenul este stimulat de cel
putin doua situatii esentiale: intelegerea faptului ca multe obiecte par diferite, desi sunt
acelasi lucru, dar si a situatiei inverse.
Sub aspectul pronuntiei, sunt frecvente unele disfunctionalitati:
• eliziunea (omiterea de silabe, sunete)
• preferinta pentru constructii simple
• substitutie intre sunete apropiate
• metateza (schimbarea sunetelor si silabelor in cuvant)
• dublarea unor silabe
• contaminarea
• inlocuirea cuvintelor greu de pronuntat cu structuri concentrate, dar mai simple
Pot aparea si defecte de rostire (balbaiala, gangaveala). Adeseori deficientele de
vorbire ale copilului se datoresc si parintilor. Care vorbesc cu acesta o “limba pasareasca”.
Cel mai dezinvolt si mai inspirat se comporta in vorbirea cu mama sa.
 d) Gandirea
Spre varsta de 2 ani, se restrang treptat pozitiile inteligentei senzorio-motorii ca sa
debuteze o noua etapa, cea a inteligentei intuitive.
Caracteristic perioadei anteprescolare este o subetapa: gandirea simbolica
preconceptuala: la 1 an priveste obiectul aflat pe dulap dar nu stie sa-l ia, la 1 ani si jumatate
apeleaza la un scaun sau se foloseste de un bat, dupa 2 ani, daca nu este lasat de parinti sa
intre in posesia obiectului respectiv, asteapta noaptea sau o perioada in care adultii absenteaza
si isi satisface dorinta.
Rezolvarea problemelor se bazeaza pe manuirea obiectelor concrete. Cea mai
importana achizitie a stadiului preoperational este capacitatea de a utiliza simboluri.
Nota distinctiva a gandirii preoperationale este caracterul ei egocentric.
Rationametul specific varstei este rationametul transductiv, care nu este capabil nici de
deductie, nici de reversibilitate, in schimb uziteaza frecvent de preconcepte si analogii.
La varsta de 3 ani, gandirea preconceptuala inregistreaza un salt evident, ceea ce se
concretizeaza prin utilizarea in exprimare a 3 termeni: subiect, predicat, copula.
Numeroase studii atrag atentia asupra caracterului benefic al unei educatii intelectuale
timpurii si intensive, ce poate contribui la precocizarea copilului pe acest plan.

e) Constiinta de sine
La varsta anteprescolara face un veritabil salt calitativ.
Procesul formarii constiintei de sine are un traseu lent, contorsionat dar ascendent, ce
se concretizeaza printr-un sirag de achizitii.
Constiinta de sine se cristalizeaza in stransa interdependenta cu imaginea de altul.
Identificarea de sine se plaseaza intre 18 luni - 2 ani. Identificarea in oglinda a altuia
este mai tarzie decat reperarea propriei imagini.
Eul copilului dobadeste forme de exprimare pentru toate cele trei aspecte ale sale: eul
corporal, eul spiritual si eul social.
Pana la nivelul clasei a 2-a, imaginea de sine pedaleaza preponderent pe capacitatea
individului de a evoca trasaturile sale fizice.
Procesul formarii constiintei de sine uziteaza, la aceasta varsta, de mai multe
mecanisme de diferentiere:
- diferenta dintre eu si obiecte;
- diferenta dintre actiunile sale si obiectele actiunii
- diferenta dintre eu si altul
Cat priveste fenomenul distinctiei dintre eu – altul, acesta isi face simtita prezenta prin
urmatoarele:
• utilizarea pe la 3 ani a pronumelui de persoana intaia singular “eu”
• egocentrismul infatil
• negativismul, ce apare dupa 2 ani si jumatate

f) Pe plan reglatoriu

• Atentia
Initial copilul prezinta o concentrare foarte fragila, asa incat pana catre 2 ani trece
spontan la alta activitate. Dupa 2 ani se poate implica intr-o activitate timp de 10 minute, iar la
3 ani timp de 15 minute.
Conduita adultului polarizeaza, cu prioritate, atentia copilului, ceea ce reclama din
partea acestuia o grija particulara in directia cenzurii propriului comportament.
• Afectivitatea
 Legea care guverneaza este legea celei mai mari tentatii.
Constelatia afectiva a copilului anteprescolar este dominata, la 1 an si jumatate, de
atasamentul fata de mama.
La varsta de 2 ani tatal trece, pentru un timp, in varful piramidei afective, iar la 2 ani si
jumatate apare inca un destinatar al afectiunii sale: jucaria preferata.
Dintre starile afective, ce dau culoare primei copilarii putem enumera:
- impresionabilitatea. Copilul este avid de afectiune, devine foarte gelos. Cand este
certat, traieste un anume sentiment de abandon si abordeaza o mimica suparata.
- anxietatea. Prezenta persoanelor straine este anxiogena, declansandu-i timiditatea, dar
si reactia de prestanta, pe care o simte primejduita. Individul apeleaza pentru a o
contracara la unele mecanisme de aparare cum ar fi: indepartarea si negarea. Exista
desigur si la indemana parintilor cateva strategii pentru a lupta impotriva starii
anxioase a copilului lor: in cazul anxietatii de separare, cuplul parental sa puna la
curent copilul cu intentiile sale de a lipsi o perioada, iar in caz ca intarzie, sa dea un
semn pentru a-si linisti copilul, explicandu-i cauza prelungirii absentei sale de acasa.
- dupa 2 ani, copilul este receptiv fata de umor
- la 2 ani si jumatate, suferinta ii provoaca mila si compasiune. Devine deosebit de atent
cand este laudat.
- tot la 2 ani si jumatate se instaleaza negativismul primar

Activitatea

Activitatea se perfectioneaza prin intermediul unor mecanisme fundamentale, printre

care:

• imitatia adultului
• asimilarea si consolidarea unor deprinderi noi
• inhibarea unor reactii neadecvate
Se dobandesc o serie de abilitati.
Activitatea fundamentala a varstei este jocul.
In etapa anteprescolara se trece, treptat, de la jocuri de manuire a obiectelor la jocuri
simbolice.
Cat priveste partenerul de joc, adultul ocupa rolul primordial. Pana la 3 ani, copilul nu
stie sa se joace cu alti copii si nu este vorba de egocentrism ci, in primul rand, de carentele
unor trasaturi pe care le reclama jocul, privind distributivitatea atentiei, capacitatea de
cooperare etc. La 3 ani insa, debuteaza jocul colectiv cu roluri. Pana la varsta de 3-4 ani, nu
trebuie sa i se pretinda copilului sa fie ordonat cand se joaca.

Exigentele educative

Cuplul parental are o multitudine de sarcini educative. Trebuie gasita calea optima
intre autoritarismul exagerat si supraprotectie. Avand in vedere ca pana la varsta de 3 ani se
desfasoara un intens proces de fixare a figurilor parentale este imperios necesar ca acestia sa
manifeste atitudini educative constante fata de copil.
O problema majora aferenta varstei este aceea legata de perfectionarea conduitei
igienice, respectiv a dresajului sfincterian. S-a observat ca disciplinarea intestinului se
realizeaza mai repede decat cea a vezicii urinare. Copilul invata, mai intai, sa fie curat ziua (la
2 ani – 2 ani si jumatate) si apoi noaptea (la 2 ani si jumatate – 3 ani).
Pentru a determina eficacitatea dresajului sfincterian, parintii trebuie sa aiba in vedere
cateva principii
 • adultul sa manifeste o atitudine calma, destinsa
• dupa 18 luni copilul trebuie instalat cu regularitate pe olita si ridicat imediat dupa ce
si-a facut nevoile
• daca intarzie nu trebuie tinut peste 10 minute, trasformand statul pe olita intr-o
pedeapsa
• trebuie laudat pentru orice reusita
• cand copilul refuza se se aseze pe olita nu trebuie fortat
Copilul nu trebuie sa stea in fata micului ecran mai mult de o ora pe zi si doar la
emisiunile potrivite varstei, pentru ca este stimulata lenea intelectuala
In perioada anteprescolara debuteaza educatia sexuala, iar familia trebuie sa tina cont
de cateva principii:
• sa nu evite raspunsurile la intrebarile copilului
• sa nu minta, dar nici sa nu dea prea multe amanunte
• sa raspunda prompt, cu naturalete
• daca intrebarea il surprinde pe nepregatite pe parinte si el are nevoie ca in prealabil sa
reflecteze, atunci copilul este sfatuit sa redeschida subiectul mai tarziu, pentru a avea
mai mult timp sa-i satisfaca dorinta
• parintii nu trebuie sa inoculeze copilului ideea ca sexualitatea este un fenomen trivial,
vulgar, dezgustator.
Exista cateva trucuri pe care familia le poate utiliza in scopul atenuarii agresivitatii
copilului:
• sa i se distraga atentia
• parintele trebuie sa ofere, in replica la furia copilului, calmul sau
• orice greseala trebuie penalizata, insa dupa consumarea pedepsei se recomanda
reluarea bunelor relatii
• interdictiile trebuie sa fie ferme si clare
• in fata unor eventuale gesturi sadice sa nu i se raspunda cu aceeasi moneda
• negativismul nu se poate rezolva decat prin caldura si permanenta suplete educationala
Prima copilarie trebuie sa ofere si spatiul pentru cristalizarea educatiei religioase a
individului.

Varsta prescolara (a doua copilarie): 3 – 6/7 ani

Odata cu intrarea copilului in gradinita, orizontul sau existential se dilata deosebit de

mult.
Reperele psihologice fundamentale, ce dau contur si individualitate celei de a doua
copilarii sunt jocul si tipul relatiilor in care este antrenat.

Dezvoltarea somato-fiziologica

Procesul de osificare continua.

Sensibilitatea excesiva a mucoaselor rinofaringiene induce un teren fertil de
manifestare pentru puseele virale si afectiunile bronho-pulmonare.
Caracterul superficial al respiratiei determina o rezistenta inca scazuta a organismului
la oboseala, insa cu toate astea activismul este debordant.
Continua procesul de perfectionare a sistemului nervos.
Cat priveste pofta de mancare, ea fluctueaza, inregistrand o adevarata criza de
anorexie la 6 ani.
 Se contureaza si cateva diferente intre cele 2 sexe, sub raport comportamental. Fetele
sunt mai cooperante si mai vorbarete, in timp ce baietii sunt mai rezervati si mai nelinistiti.
La 5 ani, copilul traverseaza o varsta nodala, iar panta va fi mult mai lina.

Evolutia psihologica

 Pe plan senzorial
Tactul pierde din teren in favoarea vazului si auzului.
Cooperarea dintre tact si vaz, se imbunatateste asa incat un obiect poate fi identificat
fara a fi vazut, doar prin simpla palpare si invers.
Sub aspect auditiv, se perfectioneaza auzul fonematic, muzical, precum si abilitatea de
a repera obiectele si fenomenele numai dupa sunetul lor.
Copilul face progrese si pe plan gustativ si odorific, mediul de provenienta avand un
rol decisiv in reglarea preferintelor si aversiunilor sale pe acest plan.
Sub raport perceptiv, se trece de la forme elementare de perceptie la forme superioare,
ca observatia. Inca de la 3-4 ani copiii, ghidandu-se mai ales dupa culoarea pielii, pot sesiza
diferentele ce apar intre oamenii ce apartin unor rase diferite, dar le cred pasagere.
Perceptia se detaseaza prin cateva note distincte:
• are o mare incarcatura afectiva
• reflecta mai usor culoarea si forma decat volumul
• prezinta dificultati in perceperea relatiei dintre intreg si parte
• cooperarea mai buna intre analizatori determina noi achizitii in perceptia spatiului
si timpului
• creste capacitatea de verbalizare a unor insusiri perceptive spatiale
In domeniul reprezentarilor se produc modificari calitative si se structureaza intreaga
paleta de reprezentari, atat a celor de evocare, de completare, de anticipare, cat si a celor
fantastice.
Granitele dintre real si imaginar sunt inca labile.

 Pe plan intelectual

1. Memoria
Formele predominante sunt cea mecanica si cea involuntara. Dupa 4-5 ani, intra in
scena si memoria voluntara.
Memoria are si o puternica amprenta afectogena (retine, mai ales, ceea ce l-a
emotionat intens, fie pozitiv, fie negativ), dar si intuitiv-concret (se memoreaza mai usor acea
informatie care este ilustrata prin imagini plastice).
Memoria indeplineste si importante functii sociale, deoarece contribuie prin
mecanismul imitatiei la insusirea conduitelor civilizate fundamentale.

2. Limbajul
Daca debutul varstei este caracterizat de limbajul situativ, format din propozitii simple,
acompaniate de exces gestual si piperat, cu exclamatii, interjectii, repetitii, onomatopee,
treptat se impune limbajul contextual.
Zestrea de cuvinte a vocabularului sporeste, la 6 ani este de cel mult 2500 de cuvinte.
Prescolarul sufera de o autentica logoree.
Sub aspect calitativ progresele sunt evidente:
• se amelioreaza corectitudinea
• comunicarea gestuala se estompeaza
• copilul are capacitatea de a-si adapta limbajul la caracteristicile interlocutorului
 • apare conduita verbala reverentioasa
• copilul are capacitatea de a construi cuvinte noi
• se structureaza si limbajul interior
• la 4 ani apare limbajul de alternanta, care semnifica posibilitatea copilului de a
interpreta in timpul jocului mai multe roluri
• tot in jurul varstei de 4 ani debuteaza, cu frenezie, o noua perioada interogativa
O problema importanta la capitolul insusirii limbajului este cea a bilingvismului., care
ofera copilului un triplu avantaj: cognitiv, social si cultural.
In ceea ce priveste defectele de vorbire, se poate vorbi de doua categorii distincte:
• cele functionale (fiziologice), care sunt pasagere, doar pana la 5 ani: rotacismul sau
sigmatismul
• patologice

1. Gandirea
La 5 ani se formeaza aproximativ 50% din potentialul intelectual al individului.
Gandirea copilului se afla in stadiul preoperatoriu, cu urmatoarele doua secvente:
• pana la 4 ani, gandirea este preconceptual simbolica, identificandu-se prin cateva
particularitati:
1. egocentrismul
2. intelegerea globala, nediferentiata a fenomenelor
3. tendinta de a insufleti intreaga realitate inconjuratoare
4. copilul considera numele obiectelor ca pe o insusire intrinseca a lor
5. caracter practice-situational
• intre 4 - 7/8 ani, gandirea este intuitiva din mai multe considerente:
1. se formeaza sub influenta investigatiilor practice ale copilului
2. este destinata rezolvarii unor probleme imediate
3. rationametul transductiv este inlocuit de cel intuitiv, inductiv, deductiv
Gandirea prescolarului opereaza cu notiuni concrete.
Notiunile de conservare cantitativa sunt fragile.

4. Imaginatia
Jocul ofera un teren deosebit de fertil pentru dezvoltarea imaginatiei, cat si o serie de
activitati organizate la gradinita. Acesta este un mare amator de basme si povestiri, iar
capacitatea fabulatorie este deosebit de activa. Daca la 3 ani, copilul confunda fantasticul cu
realul, dupa 5 ani, fantasticul devine doar o conventie dictata de joc.
Educatoarea poate si trebuie sa organizeze o serie de activitati pentru stimularea
creativitatii.

5. Pe plan reglatoriu

• Atentia
Jocul solicita si functiile atentiei, mai ales, a celei involuntare, dar treptat si a celei
voluntare. Concentrarea inregistreaza ameliorari successive: la prescolarul mic este de 5-7
minute, la prescolarul mijlociu este de 20-25 de minute, iar la prescolarul mare de 45-50 de
minute.
Capacitatea de concentrare este strict proportionala cu interesul copilului.

• Afectivitatea
Plasarea copilului in gradinita diversifica registrul trairilor afective. Educatoarea
devine un nou destinatar pentru plasamentele sale afective.
 Imitatia adultului constituie si sursa unor noi trairi afective (frica de reptile).
Uzual, identificarea se produce cu parintele de acelasi sex. Din perimetrul familial, in
afara cuplului parental si fratii mai mari pot constitui modele pentru copil. Dupa 5 ani,
fenomenul identificarii isi cauta modele in afara caminului parintesc, inclusive in basme, carti,
filme.
Afectivitatea prescolarului, se distinge prin caracterul ei exploziv, instabil. La 3 ani,
apare vinovatia si pudoarea, care se manifesta prin inrosirea fetei. La 4 ani, se schiteaza
mandria. La 5 ani, apare sindromul bomboanei amare, starea afectiva pe care o traverseaza
copilul cand primeste o recompensa nemeritata. La 6 ani, se manifesta criza de prestigiu,
adica disconfortul pe care il traieste copilul ori de cate ori este mustrat in public.
In joc se dezvolta si capacitatea de simulare. Germineaza, desi inca nenuantat, emotii
si sentimente de coloratura estetica, intelectuala, morala.
Un climat afectiv tonic in familie si gradinita are efecte stimulative asupra intregii sale
dezvoltari psiho-fizice.

• Vointa
Apar o serie de trasaturi pozitive: stapanirea de sine, ierarhizarea motivelor actiunii.
Prescolarul va fi capabil sa indeplineasca si activitati care nu ii plac sau ii plac mai
putin.
Parintii pot contribui la exersarea vointei sale, atribuindu-i o serie de sarcini permanente.

6. Personalitatea

Se pun bazele personalitatii copilului si se schiteaza primele trasaturi caracteriale

pozitive.
Copiii nu au nevoie numai de teluri imediate, ci si de evaluari prompte si frecvente din
partea adultului. Este recomandabil sa i se ofere cat mai multe ocazii cand sa guste din
bucuria succesului.
Formarea caracterului are o motivatie practica si presupune, mai ales, adeziune
afectiva decat rationala la normele morale. Morala micii copilarii are un caracter heteronom,
deoarece sub acest aspect individual se lasa pilotat de rigorile impuse de parinti sau de alte
persoane respectate.
Apar si primele aptitudini speciale. Se perfectioneaza, mai ales, componenta senzoriala
a aptitudinilor. Obtinerea unor performante superioare, inregistrarea unor progrese statornice,
dar si precocitatea, constituie indicatori pretiosi in identificarea corecta a aptitudinilor
speciale.
Productiile prescolarului se pot constitui si ca importante probe proiective.

7. Activitatea

Are loc un eveniment capital, cel al plasarii in gradinita. Patrunderea prescolarului in

gradinita, trebuie prefatata de o pregatire speciala.
La aceasta varsta, se poate identifica registrul cel mai diversificat de jocuri.
Principalele tipuri de activitati ludice sunt:
- jocul cu reguli
- jocul cu subiect
- jocul de miscare
- jocul de constructii
- jocul de creatie (apare si jocul dramatic)
 La 4 ani copilul simte nevoia unui partener de joc. Daca partenerul lipseste el creeaza
unul imaginar, ceea ce sugereaza aparitia jocului de alternanta.
Catre varsta de 5 ani, conduitele implicate in joc, inclusiv cele verbale sunt mai
diversificate, numarul jucariilor utilizate scad, dar cresc substitutele lor imaginare.
Jocul are numeroase functii: de relaxare, de adaptare la ambianta, de umanizare, de
educatie sociala si morala.
Cat priveste, configuratia desenului la varsta prescolara, intrucat personalitatea nu este
suficient de inchegata, productiile de acest fel nu au inca stabilitate. Privind dinamica
desenului infantil, la 3 ani este confuz, monocolor si incapabil de a raspunde intentiilor sale,
la 4 ani, forma se organizeaza treptat, la 5-6 ani, desenul tip cliseu mai persista inca, dar
castiga prin calitatea executiei si unele detalii surprinzatoare.
Prescolarul este si un mare iubitor de povesti si intrucat se implica in ele cu intreaga sa
fiinta, finalul trebuie sa fie intotdeauna optimist. Sunt recomandate basmele.
De la 3 ani, prescolarul poate frecventa teatrul de papusi, iar de la 6 ani
cinematograful. Impactul tv-ului asupra dezvoltarii copilului creste dupa varsta de 3 ani.
In ceea ce priveste conduita, la varsta prescolara cresc comunicativitatea si
sociabilitatea copilului. Este etapa cand progreseaza substantial pe latura asimilarii regulilor
de convietuire din familie si gradinita.
Se produce si o intensa culturalizare a comportamentelor alimentare, vestimentare si
igienice.
Desi coordonarea si randamentul miscarilor evolueaza, ele au un caracter fluctuant, asa
se explica frecventa atitudine ambigua pe care o are prescolarul in fata masinilor, motiv
pentru care la aceasta varsta de inregistreaza cel mai mare numar de accidente rutiere.

8. Exigentele educative

Prin activitati concrete trebuie vizate toate dimensiunile majore ale personalitatii.
Pe plan senzorial se recomanda stimularea tuturor simturilor, inclusiv a gustului si a
mirosului.
Se schiteaza constiinta morala, iar in edificarea acesteia se impun doua linii strategice:
g) capacitatea constientizarii greselilor de catre copii
h) eliminarea minciunii intentionate care germineaza in jurul varstei de 4 ani
La aparitia minciunii contribuie si familia, prin efortul de a inocula copilului regulile
de politete. Cea mai eficienta solutie impotriva minciunii este puterea exemplului.
O alta problema educativa, specifica varstei, este aparitia complexului Oedip.
Fenomenul se manifesta, de regula, intre 3-5/6 ani si se caracterizeaza prin dragoste
excesiva fata de parintele de sex opus si ostilitate fata de parintele de acelasi sex. Parintele
preferat n-ar fi indicat sa incurajeze copilul in excesele sale afective, iar cel marginalizat sa
nu-i declare razboi. Cand prin imitatie copilul va incerca sa semene cu parintele de acelasi
sex, complexul Oedip dispare. In caz de nelichidare el poate perturba viata sexuala de mai
tarziu, prin nestavilita tentativa a individului, ca partenerul sau erotic sa reediteze trasaturile
parintelui preferat. Persistenta acestui fenomen pericliteaza insasi capacitatea umana de a
sublima, adica de a evada din mrejele primitivitatii noastre initiale, pentru a ne salva intru
spirit. Meritul descoperii complexului Oedipian este acela de a fi demonstrat rolul crucial pe
care il exercita asupra formarii caracterului, relatiile timpurii ale copilului cu anturajul sau
apropiat.
O excelenta parghie educativa este asumarea treptata de catre copil a unui program
existential, care sa implice obligatoriu cateva secvente standard.
Se subliniaza si inestimabilele virtuti de socializare pe care le tezaurizeaza in familie,
mesele servite in comun.
 Spitalizarea se recomanda doar in trei cazuri:
• in comportamente serios alterate
• cand diagnosticul este incert
• daca este nevoie sa extragem copilul dintr-un mediu familial nociv si traumatizant
Exista doua cauze majore ce sunt responsabile de aparitia depresiei la varsta infantila:
o ereditate tarata si carente ale climatului afectiv. Nu se recomanda tratament medicamentos.
Printre cele mai frecvente psihoze infantile amintim autismul Kanner, ce poate surveni
inca din primele zile de viata, exista si alte psihoze precoce, care debuteaza mai tarziu, intre 2
ani si jumatate/3 ani si 5/6 ani, dupa o evolutie normala.
Posibilitatea unor fenomene de coloratura psihopatologica in copilarie pledeaza, o data
in plus, ca individul sa beneficieze, inca din primii ani ai vietii, de un climat existential
armonios, securizant si stimulativ.