1

DRĂGHIȚĂ (DOBRE) CRISTINA FLORICA

ANUL I MISMF
MODUL II PSIHOPEDAGOGIC
DISCIPLINA: Psihopedagogia adolescenţilor, tinerilor şi adulţilor
TITULAR DISCIPLINĂ: Conf. Univ. Dr. LAURA GIURGIU

REFERAT PROGRAM MASTERAT

MODUL II PSOHOPEDAGOGIC

Perioada adultă reprezintă una dintre cele mai importante etape din viaţa unei
persoane. Această perioadă înseamnă posibilitatea de a fi pe cont propriu (detaşarea de casa
părintească), de a acţiona singur şi de a lua propriile decizii fără sfaturi din partea altor
persoane, de a contura preferinţele personale şi de alegere a profesiei, de a întemeia relaţii
serioase, de a-şi gestiona propriul cămin şi buget şi de a-şi pune în valoare calităţile pe care le
are în câmpul de muncă ales.

Perioada adultă tânără reprezintă o etapă în călătoria lungă pe care adultul o are de
parcurs şi înseamnă o perioadă marcată de curiozitate, de explorare, de descoperiri, de
schimbări în plan fizic şi psihic, de clădire a unor relaţii durabile şi a unei vieţi extrem de
diferită faţă de cea trăită până atunci. Tinereţea reprezintă perioada alegerilor în ceea ce
priveşte studiile, cariera, partenerul de viaţă, stilului de viaţă. Dar simplu spus, tinereţea este
apogeul vieţii unui om.

În plan general, perioada adultă tânără înseamnă o detaşare de familia originară şi

cunoaşterea unor persoane noi, în care tânărul adult caută să-şi dobândească statutul de
persoană independentă, să îşi facă propriile alegeri, să acorde mai mult interes pentru legarea
unor relaţii de prietenie sau pentru găsirea unui partener în vederea formării unei relaţii de
lungă durată.
 2

S-au scris numeroase cărţi despre perioada adultă, fiecare autor utilizându-şi propriile
teorii şi convingeri la felul în care este structurată perioada adultă. Există numeroase
convingeri cu privire la care sunt limitele de vârstă din perioada tinereţii, şi fiecare autor îşi
motivează părerea după diverse argumente.

Monica Secui vorbeşte despre tinereţe ca fiind o etapă a vârstei adulte. Limita
inferioară a tinereţii se situează între 20 şi 24-25 de ani, perioadă care se suprapune cu
perioada adolescenţei prelungite – trecerea spre statutul virtual de adult. Limita superioară
este fixată la vârsta de 35 de ani, dar se poate întinde până la 40 de ani, în funcţie de gradul de
dezvoltare al persoanei. Totuşi, majoritatea autorilor se pun de acord într-o privinţă; aceştia
identifică pentru această etapă două categorii de sarcini care vizează dezvoltarea personală. În
prima categorie sunt incluse relaţiile sociale, acestea satisfăcând nevoia de afiliere şi de
intimitate a persoanei (se pune accentul pe relaţionarea în cadrul cuplului de îndrăgostiţi şi cel
marital). Cea de-a doua categorie se referă la formarea şi dezvoltarea abilităţilor necesare
pentru activitatea profesională (aici sunt incluse şi câştigarea independenţei economice, modul
în care persoana îşi gestionează resursele financiare, conturarea rolului profesional şi ce
înseamnă realizarea profesională). Astfel, persoana tânără se maturizează odată cu rolurile noi
pe care ea şi le asumă pe plan interpersonal, dar şi profesional (Secui M., Tinereţea, în
Bonchiş E. Şi Secui M. (coord.), Psihologia Vârstelor, 2004, Edit. Universităţii din Oradea,
274-275).

Ursula Şchiopu consideră că tinereţea este o etapă a dezvoltării umane, cuprinsă între
24-35 de ani, care la rândul său, poate fi împărţită în 3 subetape: 24-28 de ani – perioada de
adaptare, de ucenicie (adaptare familială şi profesională); 28-32 ani – perioada de implantaţie
(se acumulează experienţă profesională şi se dezvoltă statutul de părinte); 32-35 ani –
perioada în care se fixează valorile, conduitele şi aspiraţiile formulate în perioadele anterioare.
Fiecare subetapă are elementele ei definitorii. Subetapa 24-28 de ani înseamnă o oarecare
opozabilitate în privinţa noilor roluri, dar totodată şi o flexibilitate şi adaptabilitate care-l ajută
pe tânăr să facă faţă acestor noi provocări; de asemenea, această perioadă înseamnă şi o
puternică dorinţă de autoafirmare, astfel că tânărul este dispus la o învăţare practică
productivă; tânărul trebuie să facă faţă nu doar rolului de angajat, ci şi celui de soţ/soţie. În
următoarea subetapă, 28-32 de ani tânărul a reuşit să se adapteze în rolul de angajat şi bazat
pe experienţă, caută să se perfecţioneze prin cursuri de perfecţionare etc.; relaţiile sociale se
extind, iar în familie responsabilităţile cresc (se poate să apară şi copii, care implică
schimbarea obiceiurilor, rutinei). Ultima subetapă, 32-35 de ani, înseamnă o readucere în
 3

prim-plan a statutului socio-profesional, care este din nou în ascensiune; după trecerea prin
nişte schimbări majore, viaţa de familie din această subetapă se stabilizează (Şchiopu U.
Psihologie modernă, 2008, Ediura Diana Press SRL, Bucureşti 233).

O teorie interesantă este cea a lui Levinson, în care dezvoltarea adultului se bazează pe
ideea unei serii de faze presupuse că apar în fiecare ciclu de viaţă al individului. Pe baza unor
interviuri detaliate cu 40 de bărbaţi americani cu vârste cuprinse între 35 şi 45 de ani,
Levinson a reuşit să distingă 4 perioade de viaţă (bărbaţilor intervievaţi li s-a cerut să-şi
analizeze viaţa trăită până la momentul respectiv). Cele 4 perioade sunt: copilăria şi
adolescenţa, perioada adultă timpurie (aproximativ 17-45 de ani), perioada adultă mijlocie
(aproximativ 40-65 de ani), perioada adultă în regresie (de la 60 de ani în sus). Levinson
identifică perioada adultă timpurie ca fiind stadiul în care individul caută independenţa faţă de
părinţi şi în care işi pune bazele pentru asigurarea scopurilor sale în viaţă. Trăsătura
definitorie a perioadei adulte timpurii este existenţa unui mentor, a unui mentor mai
experimentat şi mai în vârstă, care să-i dea sfaturi individului aflat în acest stadiu al vieţii cu
privire la cariera profesională. Cu toate că această teorie s-a axat doar pe perioada adultă
timpurie şi mijlocie în cazul bărbaţilor, autorul consideră că există un model asemănător şi în
cazul femeilor. În completarea teoriei lui Levinson, au venit Roberts şi Newton, care în 1987
şi-au propus să descopere dacă modelul lui Levinson era aplicabil şi la femei. Din această
teorie a reieşit că evoluţia vârstei femeilor semăna cu evoluţia vârstei bărbaţilor, cu o vizibilă
diferenţă: în cazul dezvoltării femeilor exista o complexitate mai mare. Astfel, acestea aveau
fixate scopuri mai complexe decât cele ale bărbaţilor, iar ele nu aveau un mentor. Deşi
evoluţia e similară, femeile au pus accent mai mult pe relaţii decât pe cariera profesională, iar
scopurile acestora au fost orientate în jurul altor oameni (Birch A., Psihologia Dezvoltării,
2000, Editura Tehnică, Bucureşti 270-273).

După alţi autori, perioada adultă tânără are subetapele dezvoltării structurate într-un
mod diferit. Acestea sunt:

- tranziţia spre tinereţe (perioada 18-22 de ani), în care persoana se confruntă cu

dorinţa de câstigare a propriei autonomii emoţionale şi financiare în faţa familiei. Alegerile
sunt diverse: continuarea studiilor, angajarea, ambele opţiuni;

- intrarea în lumea adulţilor (perioada 22-28 ani), când persoana trebuie să facă faţă
multor solicitări legate de două sarcini ale dezvoltării: explorarea varietăţii rolurilor de adult
 4

(anagajat, partener în cadrul unei relaţii intime, membru al unor grupuri) şi apariţia unui grad
relativ de stabilitate cu privire la asumarea rolurilor respective;

- tranziţia spre 30 de ani (perioada 28-33 ani) este perioada în care alegerile făcute în etapele
anterioare sunt evaluate şi în care pot fi luate decizii cu privire la ce urmează; această tranziţie
este considerată crucială deoarece în cazul în care structura adoptată este compatibilă cu
capacităţile şi idealul persoanei (Secui, M. Tinereţea, în E. Bonchiş (coord.) Dezvoltarea
umană. Aspecte psiho-sociale, 2000, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 214).

O abordare interesantă este cea a lui White, care se potriveşte cu opiniile altor autori;
White a identificat cinci direcţii de dezvoltare observate în perioada adultă tânără. Prima
direcţie – stabilizarea identităţii eului – este mai intensă decât în oricare altă perioadă
anterioară de devoltare; eul nu poate fi grav afectat ca în celelalte perioade, ci din contră,
poate fi definit şi menţinut stabil şi consistent dacă se optează pentru o angajare mai intensă în
rolurile sociale. A doua direcţie – independenţa relaţiilor personale – înseamnă dezvoltarea
unor relaţii personale puternice cu ceilalţi; acest lucru este cu atât mai posibil dacă prima
etapă s-a realizat cu succes (există deja o opinie stabilă despre propria persoană, acest lucru
determinând scăderea interesului faţă de propria persoană), tânărul fiind capabil să fie atent la
trebuinţele celor din jur. Cea de-a treia direcţie – creşterea intereselor – presupune mai mult
interes şi curiozitate, acesta angajându-se în numeroase activităţi (studiu, hobby-uri, profesie,
relaţii interpersonale). A patra direcţie – umanizarea valorilor – înseamnă acordarea unui
interes pentru problemele morale şi etice din viaţa reală şi modul în care se aplică în societate;
tânărul face conexiunea între diverse experienţe de viaţă şi problemele morale care au apărut.
Ultima etapă – extinderea ocrotirii – înseamnă acordarea unui interes mult mai general pentru
bunăstarea celorlalţi; asta nu înseamnă ca tânărul va fi preocupat doar de persoanele
apropiate, ci şi de indivizii aflaţi în suferinţă din societatea în care se află. Trebuie spus că
White subliniază că aceste direcţii sunt cele ideale ale dezvoltării din perioada adolescenţei şi
perioada adultă tânără, dar că nu toţi oamenii trec prin toate aceste direcţii de dezvoltare.
(Birch A., Psihologia Dezvoltării, 2000, Editura Tehnică, Bucureşti 270-273).

Deşi literatura de specialitate identifică adultul tânăr ca încadrându-se în diverse

categorii de vârstă, majoritatea autorilor se pun de acord când vine vorba de definirea acestei
perioade ca fiind cuprinsă între 20 şi 35 de ani. Totodată, ei se pun de acord şi în ceea ce
priveşte direcţiile spre care tinerii se îndreaptă, care sunt preocupările lor principale, dar şi
care sunt dificultăţile cu care se confruntă.
 5

Conform lui Jeffrey Jensen Arnett, vârsta adultă tânără este definită de trei criterii:
acceptarea responsabilităţii proprii, luarea deciziilor într-o manieră independentă şi obţinerea
independenţei financiare (apud Papalia D., Wendkos Olds S., Duskin Feldman R., Dezvoltare
Umană, 2010, Editura TREI, BUCUREŞTI, 503). Dacă în trecut aceste decizii se petreceau
la intervale mici una faţă de cealaltă – bărbatul căutându-şi un serviciu după terminarea
studiilor şi apoi întemeindu-şi o familie, iar femeia îşi căuta un partener potrivit în vederea
căsătoriei – în prezent lucrurile s-au schimbat pe motivul progreselor tehnologice, durând mai
mult timp în luarea deciziilor legate de cele trei criterii ale vârstei adulte. Deoarece contextul
social şi politic a introdus tot mai mult oportunităţi pentru persoanele cu vârste între 20-35 de
ani, desfăşurarea vieţii unui adult tânăr din viziunea lui Arnett este schimbată de numeroase
evenimente importante, precum: mutarea din casa părintească, înscrierea la o facultate,
găsirea unui loc de muncă, găsirea unui partener de viaţă, căsătoria, naşterea copiilor etc.
Toate aceste evenimente pot fi sau nu afectate de o stare de sănătate precară, de un psihic
dezechilibrat sau de mediul extern.

Aşa cum reiese şi din rândurile de mai sus, perioada adultă tânără presupune
numeroase schimbări, atât pe plan fizic, cât şi pe plan emoţional sau social.

Tinereţea este perioada în care se pun bazele unei funcţionări fizice bune sau nu pentru
durata întregii vieţi. Sănătatea este unul dintre factorii cei mai importanţi pentru susţinerea
unui stil de viaţă corespunzător, astfel că este important felul în care acest aspect al vieţii este
gestionat. Sănătatea este influenţată de mulţi factori, printre care: ereditatea, alimentaţia,
bolile avute până în această perioadă sau exerciţiile fizice (sedentar, activ); la rândul ei,
sănătatea influenţează dezvoltarea fizică, stilul de viaţă, modul de a gândi, relaţiile cu ceilalţi.

Ca o descriere a ce înseamnă perioada tinereţii în plan fizic, este bine de spus că

prototipul tânărului de 25 de ani se apropie cel mai mult de idealul uman în ceea ce priveşte
aspectul şi forma fizică, funcţiile organismului fiind pe deplin dezvoltate; după 25 de ani,
până la aproximativ 50 de ani, apare un declin gradual, dar care este foarte greu de remarcat.
Între 30-45 de ani, înălţimea rămâne neschimbată, dar după această vârstă ea începe să scadă.
Forţa musculară atinge apogeul între 20 şi 30 de ani, după această perioadă urmând o scădere
gradată de 10% între 30 şi 60 de ani. În ceea ce priveşte timpul de reacţie, perioada de vârf a
acestui aspect se situează între 18 şi 30 de ani. În ceea ce priveşte acuitatea vizuală, deseori se
întâmplă ca declinul său să apară încă din tinereţe; cu toate acestea, el devine observabil abia
după vârsta de 40 de ani. Aceste schimbări se produc gradual şi există posibilitatea să fie uşor
 6

compensate. (Secui M, Tinereţea, în E Bonchiş şi Secui M, Psihologia Vârstelor, 2004,

Editura Universităţii din Oradea, 383-384).

În „Psihologia dezvoltării umane” Florinda Golu spune că în anii tinereţii, dezvoltarea

fizică atinge apogeul, capacităţile fizice atingând atunci un vârf de manifestare. Motricitatea
este la punctul său culminant, astfel că în primii ani ai acestei perioade viteza, precizia
mişcărilor şi abilităţile corporale sunt la nivel maxim. Partea tristă este aceea că deşi perioada
cuprinsă între 18-30 ani constituie „anii vitezei şi ai agilităţii”, multe dintre persoanele care au
vârsta cuprinsă în acest interval îşi pierd interesul pentru sport şi o parte din vigoare şi forţă.
Ca factorii frecvent întâlniţi care pot dăuna sănătăţii pot fi enumeraţi alcoolul şi tutunul.
Alcoolul reprezintă o problemă gravă printre adulţii tineri. Efectul primar al alcoolului este
producerea unei încetiniri graduale a reacţiilor creierului şi sistemului nervos. Deşi foarte
mulţi oameni cred că alcoolul este un stimulent, acest lucru este fals, alcoolul fiind de fapt
tranchilizant şi relaxant. Pe lângă acest dăunător efect primar, mai sunt alte reacţii aparent
pozitive la consumul de alcool, precum ingeniozitatea sau apetitul sexual. De fapt, acestea nu
sunt reacţii pozitive deoarece ingeniozitatea se datorează alcoolului şi multe dintre persoanele
care o înconjoară pe persoana consumatoare nu îi împărtăşesc sentimentul, iar apetitul sexual
într-adevăr există, însă performaţele sexuale sunt drastic afectate de consum. Şi fumatul
prezintă mari riscuri pentru sănătate deoarece conţine trei chimicale periculoase: monoxid de
carbon, nicotină şi gudron. Diverse statistici ajung la concluzia că un fumător este de 40 de ori
mai vulnerabil în faţa unei morţi cauzată de cancer la plămâni şi gură decât un nefumător, de
patru ori mai predisupus să moară de cancer esofagian şi de două ori mai vulnerabil la un atac
de cord. De asemenea, fumatul mai înseamnă şi un risc la o presiune sanguină ridicată, dar şi
un factor principal în apariţia bronşitei. Pe lângă aceste lucruri, făcute voluntar, sunt lucruri
legate de sănătate care nu pot fi controlate (sănătatea mentală). Un exemplu relevant arată că
o boală gravă afectează adultul tânăr – schizofrenia – ea debutează către finalul adolescenţei ţi
începutul perioadei de adult tânăr. Conform Institutului Naţional pentru Sănătate Mentală, în
America există aproximativ 1 milion de americani care au primit acest diagnostic (Golu F.,
Psihologia dezvoltării Umane, 2010, Editura Universitară, Bucureşti, 238-239).

Cu toate că persoanele tinere sunt considerate ca fiind segmentul cu cele mai puţine
probleme de sănătate, există şi în cazul lor câteva aspecte care nu ar trebui neglijate. De
exemplu, afecţiunile căilor respiratorii şi bolile cu transmitere sexuală sunt unele dintre
afecţiunile minore cu care se confruntă populaţia tânără. Un alt aspect interesant este acela că
femeile apelează mai des la servicii medicale decât o fac bărbaţii; pentru acest lucru există
 7

două explicaţii posibile: aspecte legate de aparatul genital (detectarea timpurie a cancerului de
col uterin, controale în timpul gravidităţii şi după naştere etc.) şi preocuparea mai mare a
femeilor pentru propriul corp. Ca boli care duc la moarte în rândul persoanelor tinere sunt
cancerul şi afecţiunile cardiace. Este bine de ştiut că foarte multe persoane tinere mor din
cauza accidentelor, mai ales cele rutiere (aceasta este şi o cauză principală a mortalităţii în
rândul bărbaţilor tineri). La femei cauza principală a mortalităţii este cancerul, însă acestea
înregistrează o rată a mortalităţii de două ori mai mică decât bărbaţii. Tot aici se poate discuta
despre diferenţele între sexe în ceea ce priveşte stilul de viaţă. Astfel, în cazul femeilor stresul
profesional este mai redus, iar consumul de tutun şi alcool este mai redus decât al bărbaţilor
(cu toate că în ultimii ani o creştere a ratei de apariţie a cancerului pulmonar la femei,
explicată de apropierea stilurilor de viaţă). De asemenea hormonii feminini au efecte benefice
asupra organismului, reprezentând o bună sursă de protecţie împotriva afecţiunilor
coronariene (Secui M, Tinereţea, în E Bonchiş şi Secui M, Psihologia Vârstelor, 2004,
Editura Universităţii din Oradea, 384-385)

Alimentaţia reprezintă şi ea un factor important în dezvoltarea şi menţinerea unei stări

de sănătate bune. Epoca vitezei în care trăim a schimbat dramatic regimul alimentar al
oamenilor, cu precădere pe cel al adolescenţilor şi adulţilor tineri. Astfel, aceştia nu mai
acordă atenţie la ceea ce mănâncă, sărind deseori peste micul-dejun şi alegând cine copioase,
optând mereu pentru mese rapide, care nu le oferă nutrienţii necesari pentru o viaţă sănătoasă,
iar în timp duc la diverse carenţe şi afecţiuni (diverse tipuri de cancer, hipertensiune, afecţiuni
cardiovasculare, diabet, afecţiuni ale ficatului).

În plan cognitiv, perioada de adult tânăr reprezintă o etapă benefică pentru dobândirea
noilor cunoştinţe. Este perioada cu cel mai înalt grad de păstrare al informaţiilor memorate.
Cu toate că nu intervin mari schimbări în gândirea tânărului, deoarece trăsăturile
fundamentale s-au dezvoltat în adolescenţă, apare o trăsătură importantă: adaptabilitatea
mintală la sarcinile profesionale specifice. Această trăsătură ajută o persoană tânără să facă
trecerea de la învăţarea teoretică la cea aplicativă, concretă mult mai uşoară. Încă un plus al
aspectului cognitiv din perioada tinereţii este selectivitatea. În tinereţe, capacitatea de învăţare
selectivă, mai accentuat voluntară şi conştientă decât în perioada adolescenţei. Există câţiva
factori care influenţează capacitatea de gândire şi nivelul de inteligenţă: nivelul general de
şcolaritate al tânărului, gradul calificării profesionale şi ponderea solicitărilor intelectuale la
locul de muncă (Creţu T., Psihologia Vârstelor, Editura Credis, Bucureşti, 331-332). Se poate
 8

deduce cu uşurinţă că în tinereţe memoria şi capacitatea de învăţare se conturează, iar un

factor care influenţează foarte mult aceste aspecte, este nivelul de educaţie.

De asemenea trebuie făcută diferenţa între diferitele tipuri de inteligenţă existente.

Inteligenţa fluidă (se măsoară prin probe de raţionament şi aptitudini spaţiale) atinge nivelul
său maxim către finalul adolescenţei şi începutul tinereţii, scăzând spre finalul cele din urmă.
Un alt tip de inteligenţă, cea cristalizată implică sarcini care depind de nivelul educaţiei; la
acest aspect performanţa se păstrează până în perioada vârstei a treia.

Rezolvarea de probleme este o abilitate care ne ajută enorm pe parcursul întregii vieţi.
Referitor la acest aspect, studiile lui Sigelman şi Shaffer au arătat că persoanele tinere le
depăşesc pe cele adulte la rezolvarea unor sarcini tradiţionale, în condiţii de laborator. Dacă
ne referim la alt tip de sarcini, care vizează domeniile în care persoana este competentă, reiese
că adulţii maturi îi depăşesc pe cei tineri (Secui M, Tinereţea, în E Bonchiş şi Secui M,
Psihologia Vârstelor, 2004, Editura Universităţii din Oradea, 390-391).

În ceea ce priveşte sexualitatea, în cartea „Psihologia dezvoltării umane”, aceasta este

considerată foarte importantă în dezvoltarea fizică şi cognitivă. În carte sunt descrise câteva
mari teorii referitor la sexualitate în perioada tinereţii. Una dintre teorii spune că sexualitatea
joacă un rol esenţial, deoarece cei care nu reuşesc să-şi satisfacă nevoile sexuale sunt
predispuşi unor tulburări mentale. O altă teorie afirmă că la baza comportamentului sexual se
află o serie de nevoi (nevoia de intimitate, nevoia de apartenenţă, nevoia de supunere, nevoia
de putere şi control, nevoia de joc aprobat social, pasiunea şi extazul, curiozitatea) care
necesită să fie satisfăcute (Golu F., Psihologia dezvoltării Umane, 2010, Editura Universitară,
Bucureşti, 239).

În vederea unei observări mai bune a ceea ce înseamnă perioada de adult tânăr, am
studiat cazul unui tânăr de 26 de ani, care se regăseşte în foarte multe dintre cele redate
teoretic mai sus. El a părăsit casa părintească de mai bine de 5 ani, la început în vederea
efectuării unor studii superioare, iar apoi din dorinţa de a avea un loc de muncă bine plătit, dar
care să ofere şi satisfacţie spirituală. Părăsirea oraşului natal a însemnat o detaşare, dar şi
lărgirea cercului social, tânărul facându-şi prieteni noi. De asemenea, există şi o preocupare
pentru activităţile sportive şi alte hobby-uri (în timpul liber). El se află într-o relaţie serioasă
de aproximativ 4 ani. În plan profesional, acesta are locul de muncă apropiat de dorinţele sale,
deşi îşi doreşte să avanseze (motiv pentru care mai face şi cursuri de specializare după
 9

încheierea programului). De asemenea, deoarece îşi doreşte să câştige aprecierea colegilor, le

sare mereu în ajutor când e nevoie şi iese cu aceştia frecvent.

Perioada adultă tânără este una dintre cele mai pline de satisfacţii, deoarece include o
sferă largă de activităţi şi posibilităţi de opţiuni. Trecerea de la perioada adolescenţei la cea de
adult poate fi un şoc pentru mulţi, dar din fericire, majoritatea reuşesc să facă faţă noilor roluri
care vin odată cu maturizarea. Echilibrul între viaţa profesională şi cea familială este
fascinant, dar din păcate multe persoane nu reuşesc să echilibreze aceste două aspecte .

Interpretarea datelor obținute prin aplicarea :

CHESTIONARULUI VALORILOR EDUCATIONALE SI FAMILIALE

Analizând raspunsurile obtinute la chestionar, 20 de subiecți cuprinși în studiu, dintre

care 16 femei și 4 bărbați, toți provenind din mediul urban, cu pregătire liceală sau
universitară, au răspuns după cum urmează:

Percepția asupra sistemului educațional

1. Consider că ce am învățat în sisistemul educațional îmi este util pentru:

Majoritatea, 60% consideră că înformațiile acumulate în timpul anilor de studiul le

sunt utile pentru viață în general, o proporție de 30% consideră că înformațiile au fost utile
pentru profesie și doar 10% consideră că au folosit informațiile doar la examene.

Prin urmare viziunea se adaptează majorității care identifică importanța scolii pentru
formarea individului pentru viață în general.

2. Cunoștințele dobăndite în sistemul educațional au presuus un efort:

70%din subiecții chestionați au răspuns că pentru a dezluși informațiile primite în

timpul anilor de studiu au depus un efort mediu, iar restul subiecților afirmă că au depus un
efort mare de înțelegere.

Astfel deduc că pentru generația chestionată nivelul de expunere a informației a fost

peste media de înțelegere.
 10

3. Profesorii își adaptau moul de predare la nivelul de înțelegere:

Acest item este relevant pentru faptul că evedențiază ân 80 % dintre răspunsuri că doar
câțiva dintre profesori își adaptau modul de predarea la nivelul de înțelegere al elevilor.

4. Profesorii își manifestau disponibilitatea de a comunica cu noi, pe probleme

personale:

70% dintre subiecții chestionați afirmă că doar câțiva dintre profesori aveau
posibilitatea de timp ți disponibilitatea de a discuta cu aceștia problemele personale, prin
urmare generația este conturată de o rigiditate în comunicarea profesor –elev.

5. Profesorii ne evaluau în mod obiectiv:

Acest item aduce în lumină faptul că din pacate 60% dintre subiecții chestionați
sugerează că doar câțiva dintre profesori erau obiectivi în aprecierea / evaluarea elevilor.

6. Participând la diverse cursuri de formare continuă, am observat că profesorii

sunt:

Itemul pune în evidență faptul că 70% dintre subiecții chestionați au participat la un

curs de formare continuă și apreciază că profesorii sunt mult mai bine pregătiți și mai deschiși
pentru comunicare.

7. Cred că formarea continuă pentru adulți este:

Majoritatea 80% dintre adulții chestionați cred că formarea continuă este o necesitatea
a omului modern fapt ce identifică preocuparea în legătură cu dezvoltarea educațională
permanentă.

8. Cred că formarea tinerilor adulți ar trebui să fie dinamică, interactivă si cu

multe aplicații practice:

60% dintre adulții chestionați au răspuns că formarea trebuie să fie dinamică și

interactivă, 30% au răspuns că trebuie să formeze noi competenșe și 10 % să fie atractivă și
mai puțin încărcată cu teorie.
 11

Itemii 9- 15

Majoritatea subiecților chestionați au descris amintiri din perioada scolii legate de

emoții negative (dictare) iar ceilați amintiri legate de omul de la catedră, pe care le-am asociat
cu amintiri plăcute, frumoase.

Majoritatea afirmă că si-au ideplinit visul din copilărie de a profesa ce si-au dorit iar
cealaltă parte afirmă că situția socială și conjunctura de viață a fost factorul decizional în
profesiile actuale.

Majoritatea afirmă că au satisfații la locul de muncă și că familia se împacă cu

practicarea profesiei, în sensul că familia îi susține.

16. Toți subiecții chestionați s-au căsătorit în erioada 20-25 de ani.

17. Deși există căsătorii mixte, acestea nu se refletă între etnii cu religii diferite deși
există o toleranță crescută pentru căsătoriile mixte.

21. Perspectiva de a alege un partener care nu are un loc de muncă este de neconceput
pentr 90 % dintre subiecții chestionți.

22. Pentru decizia de divort, oamenii manifesto deschidere dar cu o analiză temeinică
anterior.

23.Majoritatea consideră că inzilele nostre un partener este greu de găsit.

24. ideea ca o persoană să se căsătoreasă și să divorțeze de mai multe ori este pentri
80% dintre subiecții chestionați greu de conceput.

25. Copii din afara căsătoriei sunt pentru majoritate, acceptabili dar nu și de dorit.
 12

Bibliografie

Birch A., Psihologia Dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2000.

Creţu T., Psihologia Vârstelor, Editura Credis, Bucureşti, 2001.

Golu F., Psihologia dezvoltării Umane, Editura Universitară, Bucureşti, 2010.

Papalia D., Wendkos Olds S., Duskin Feldman R., Dezvoltare Umană, Editura TREI,
Bucureşti, 2010.

Secui M., Tinereţea, în Bonchiş E. şi Secui M. (coord.), Psihologia Vârstelor, 2004, Edit.
Universităţii din Oradea.

Secui, M. Tinereţea, în E. Bonchiş (coord.) Dezvoltarea umană. Aspecte psiho-sociale,

Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2000.

Şchiopu U. Psihologie modernă, Ediura Diana Press SRL, Bucureşti, 2008.