Sunteți pe pagina 1din 17

Toxicologie clinicã - Dr.

Mihail Tudosie

CURS 6

INTOXICATIILE CU SUBSTANTE CE PRODUC HIPOXIE

INTOXICATIA ACUTA CU MONOXID DE CARBON

Monoxidul de carbon este o substanţã gazoasã care rezultã din arderile incomplete din
motoare, sobe, arderile din incendii.
Prin proprietãtile sale - inodor, incolor şi neiritant, monoxidul de carbon este o substanţã
nedetectabilã senzorial.
Monoxidul de carbon pãtrunde inhalator şi se fixeazã pe hemoglbinã, substituind
oxigenul. Având în vedere cã afinitatea monoxidului de carbon faţã de hemoglobinã este de 270
ori mai mare decât afinitatea oxigenului faţã de hemoglobinã, se va fixa preferenţial pe
hemoglobinã, formând carboxihemoglobina (COHb). Ca urmare, transportul oxigenului la
nivelul ţesuturilor este perturbat. In condiţii de hipoxie metabolismul devine anaerob, iar acidoza
metabolicã rezultatã este cardiotoxicã şi generatoare de insuficienţã respiratorie.
Manifestãrile clinice în intoxicaţia acutã cu monoxid de carbon sunt corelate cu nivelul
concentraţiei sangvine a carboxihemoglobinei (COHb):

CO ATM % CO Hb SANG SIMPTOME

0.007 10 fara efecte nete, ↓ respiratiei in efort,senzatie


de pres. craniana
vasodilatatie cutanata

0.012 20 ↓ respiratiei in efort redus,


uneori cefalee

0.022 30 cefalee, iritabilitate, fatigabilitate, tulb. de


rationament, vedere estompata

0.035 – 0.050 40-50 cefalee, confuzie, colaps, coma

0.080 – 0.122 60-70 inconstient, convulsii intermitente, insuf.


respiratorie, moarte la expunere prelungita

0.195 80 efecte letale rapide

1
Toxicologie clinicã - Dr. Mihail Tudosie

Cauza leziunilor apãrute în contextul expunerii la monoxid de carbon este HIPOXIA.


Modificãrile în intoxicaţia acutã cu monoxid de carbon nu au specificitate.
Studiile necroptice au demonstrat prezenţa la nivel cerebral a infarctelor perivasculare,
necrozelor focale hemoragice, peteşiilor, modificãri ireversibile. Aşa se pot explica modificãrile
neurologice şi psihice dupã intoxicaţii severe cu monoxid de carbon.
Cele mai sensibile zone LA HIPOXIE sunt cortexul şi nucleii bazali.
Manifestãrile cardiovasculare se caracterizeazã prin
durere precordialã
diaforezã
modificãri electrocardiografice tip ischemic (modificãri de fazã terminalã).
Tegumentar pot apãrea în procent redus leziuni buloase, care nu sunt caracteristice
monoxidului de carbon (au fost descrise şi la antidepresive).
Coloraţia vişinie a buzelor apare la cei decedaţi prin intoxicaţie cu monoxid de carbon.
La nivelul musculaturii striate monoxidul de carbon poate determina:
rabdomiolizã
insuficienţã renalã acutã

Tratament
Primul gest terapeutic este evacuarea din mediul toxic. Obligatoriu dupã evacuare se
administreazã oxigen 100% pe mascã facialã sau pe narine. Având în vedere competiţia dintre
oxigen şi monoxid de carbon la nivelul hemoglobinei, oxigenul este considerat antidot.
Prin reducerea timpului de înjumãtãţire al carboxihemoglobinei de la 240 min la 22 min,
oxigenoterapia hiperbarã (presiunea oxigenului este de 2,5 atm) este metoda de elecţie în
tratamentul intoxicaţiei cu monoxid de carbon.
- T1/2 COHb în aer atmosferic = 240 min
- T1/2 COHb în prezenţa oxigenului 100% = 47 min
- T1/2 în hiperoxibarism = 22 min
Hiperoxibarismul este controversat, deoarece costurile sunt foarte ridicate şi pot surveni
complicaţii – perforaţii de timpan, pneumotorax sau convulsii.

2
Toxicologie clinicã - Dr. Mihail Tudosie

Criteriile în care se opteazã pentru oxigenoterapia hiperbarã sunt bine definite:


- pacienţi cu concentraţii de carboxihemoglobinã peste 40%;
- femei gravide cu concentraţii de carboxihemoglobinã peste 20%;
- comã sau fenomene neurologice severe.

3
Toxicologie clinicã - Dr. Mihail Tudosie

Terapie de susţinere
- Monitorizare ECG
- Corectarea hipotensiunii arteriale: substanţe macromoleculare, substanţe
vasoactive (dobutamina, dopamina - 2 µg/kgc/min la 24 de ore)
- Corectarea acidozei metabolice cu bicarbonat de sodiu 1-2 mEq/kgc (numai
dacă este accentuată, pH < 7,15)
- Medicaţie antisludge (dextran 40%, ticlid - 2 fiole/24 ore, s.a.)
- Medicaţie antiedematoasă (manitol 20% - 200 ml/24 ore, furosemid -
40 - 80 mg/zi, sulfat de magneziu - 2 - 4 g/zi)
- Terapie de reechilibrare hidroelectrolitică, acido-bazică şi metabolică

INTOXICATIA ACUTA CU CIANURI

Acidul cianhidric şi cianurile sunt cele mai rapide toxice letale cunoscute.
Sursele de cianuri sunt foarte variate:
industriale
laboratoare chimice
combustia unor mase plastice (poliuretan).
combustia mãtasei
arderea tutunului (o ţigarã prin ardere genereazã 150 – 200 mg acid cianhidric).
Dozele toxice sunt variabile, în funcţie de calea de pãtrundere:
- pe cale inhalatorie
100 ppm într-o orã
300 ppm în câteva minute
- digestiv – 50 mg HCN au efect letal
cianura de potasiu 200 – 300 mg

Decesul se poate produce la expunerea la 100 ppm timp de 1 orã sau 300 ppm timp de
câteva minute.
Absorbţia cianurilor este foarte rapidã. Se eliminã prin metabolizare. Reacţia metabolicã
a cianurilor are loc în prezenţa rodanazei:

4
Toxicologie clinicã - Dr. Mihail Tudosie

RODANAZA
CN- + TIOSULFAT -------------- TIOCIANAT + SULFAT

Cianurile blocheazã sistemul enzimatic al citocromoxidazelor, blocând trasportul


electronilor în lanţul respirator mitocondrial. Prin blocarea citocromoxidazelor, oxigenul deşi este
fixat pe hemoglobinã, nu poate fi utilizat în mitocondrii, în scopul genezei ATP necesar
activitãţilor celulare. Se produce o hipoxie histotoxică cu hiperlactacidemie rapidă.
Metabolismul anaerob va duce la acidozã metabolicã extrem de severã, cu consecinţe
deprimante respiratorii şi cardiovasculare.
Simptomatologia clinicã apare şi se dezvoltã în cascadã, astfel încât în interval de
câteva minute, pacientul moare prin sufocare.
Inroşire / Cefalee / Tahipnee  Constricţie laringiană  respiraţie spasmodicã
Tahicardie  bradicardie
Aritmii ventriculare  hipotensiune  colaps
Convulsii  comã  exitus

Diagnosticul pozitiv al intoxicaţiei cu cianuri cuprinde:


acidoza metabolicã profundã
sânge roşu deschis
respiraţia cu miros de migdale amare
debutul rapid al comei
absenţa cianozei
tahipnee

Tratamentul reprezintã O URGENTA!!! In lipsa unei intervenţii terapeutice de urgenţã,


supravieţuirea este imposibilã!
Mãsura terapeuticã de MAXIMA URGENTA ESTE ANTIDOTISMUL !!!!!!!!
Antidotismul reprezintã unica şansa la viaţã a unui pacient intoxicat cu cianuri.
SCOPUL antidotismului este REACTIVAREA CITOCROMOXIDAZELOR
METODA terapeuitcã este METHEMOGLOBINIZAREA controlatã paraclinic
MIJLOACELE sunt NITRITII

5
Toxicologie clinicã - Dr. Mihail Tudosie

Methemoglobinizarea iatrogenã sub control paraclinic are o explicaţie logicã. Ionul de


cian (CN-) are afinitate faţã de fierul trivalent (Fe3+), NU faţã de cel bivalent. Fier trivalent se
gãseşte în hemoglobina oxidatã (methehemoglobinã - MetHb). In acest sens se practicã
methemoglobinizarea iatrogenã, pentru a induce o stare utilã pentru bunul mers al
antidotismului. In acest sens, NITRIŢII transformã oxidativ hemoglobina la methemoglobinã.
Methemoglobina (MetHb) interacţioneazã cu compelxul format de citocromoxidazã şi ionul de
cian legat de enzimã, reacţie care conduce la REACTIVAREA CITOCROMOXIDAZEI şi
formarea de cianmethemoglobinã. Cianmethemoglobina intrã în reacţia metabolicã a cianurilor
sub acţiunea rodanazei, rezultând methemoglobinã liberã, ce reia ciclul de reacţii chimice şi
REACTIVEAZA PROGRESIV CITOCROMOXIDAZELE.

MeHb-Fe3+ + CN—CITOCROMOXIDAZA ------------→ MeHb-CN + CITOCROMOXIDAZA ACTIVĂ

RODANAZA
MeHb-CN + TIOSULFAT DE SODIU -----------→ TIOCIANAT + SULFIT DE SODIU + MeHb ----→

---→ MeHb-Fe3+ + CN—CITOCROMOXIDAZA ------------→ MeHb-CN + CITOCROMOXIDAZA ACTIVĂ

TRATAMENT

MeHb-Fe3+ + CN--CITOCROMOXIDAZA→MeHb-CN + CITOCROMOXIDAZA

RODANAZA
MeHb-CN + TIOSULFAT DE SODIU TIOCIANAT + SULFIT DE

SODIU + MeHb

6
Toxicologie clinicã - Dr. Mihail Tudosie

Nivelul de methemoglobinã nu trebuie sã depãşeascã 40%

ANTIDOTURI – NITRIŢII

Kitul antidotic clasic


NITRIT DE AMIL - PRIMA URGENTA –
perle cu nitrit de amil administrate INHALATOR 30 secunde dintr-un minut,
urmate de inhalarea 30 secunde de aer atmosferic
asigurã un nivel de methemoglobinizare de maxim 5%, suficient pentru
supravieţuirea de urgenţã, dar insuficient pentru efectul de duratã
NITRIT DE SODIU 3% 10 ml i.v. LENT
asigurã un nivel de methemoglobinizare de pânã la 20%

TIOSULFAT DE SODIU: sol. 25% 50 ml i.v. LENT;


reprezintã un donor de grupãri sulfhidril (-SH) şi completeazã rezervele de
tiosulfat de sodiu

Alte antidoturi
HIDROXICOBALAMINA 50 mg/kg i.v.
în reacţie cu complexul format de citocromoxidazã şi ionul de cian care a blocat-o
rezultã citocromoxidaza reactivatã şi ciancobalaminã, care se detoxificã spontan în organism

CoEDTA (KELOCYANOR) 0.6 g i.v


un atom de cobalt fixeazã 8 ioni de cian

Decontaminare
în caz de ingestie de acid cianhidric sau derivaţi cianogeni – prin spãlãturã
gastricã

Creşterea eliminãrii
oxigenoterapia hiperbarã – dacã celelalte metode sunt ineficiente - creşte fracţia
de oxigen solvit în sânge

7
Toxicologie clinicã - Dr. Mihail Tudosie

Terapia de susţinere
- monitorizare complexã – clinico-paraclinicã (echilibru hidroelectrolitic şi acido-bazic)
- monitorizarea nivelului de methemoglobinizare
- combaterea activã a acidozei - administrarea de alcalinizante – în scopul reducerii
riscului deprimãrii cardiovasculare şi respiratorii
- susţinerea funcţiilor vitale

INTOXICATIA ACUTA CU HIDROGEN SULFURAT


Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor, cu miros caracteristic şi înţepãtor, mai greu
dacât aerul. Rezultã din descompunerea materiilor organice, se obţine în industria petrolierã,
combinatele de apã grea şi în industria vopselelor.
Concentraţia maxim permisã pentru 10 minute de expunere pe zi este mai micã de 10
ppm.
Intr-un mod similar cu cianurile, hidrogenul sulfurat blocheazã citocromoxidazele, mai
activ decât cianurile, rezultând imposibilitatea utilizãrii oxigenului tisular şi un metabolism
anaerob cu hiperlactacidemie rapidã.
Efectele clinice sunt corelate cu nivelul concentraţiei hidrogenului sulfurat la care
pacientul este expus:

CONCENTRATIE (ppm) EFECTE____________________


0.2 – 0.3 ppm MIROS DETECTABIL, DISTINCT
10 ppm MIROS NEPLACUT
20 ppm MAXIM PERMIS PT. 8h/ZI EXP.
50 ppm IRITATIE CONJUNCTIVALA
SI RESP. dupa 1 h de expunere
100 ppm PIERDERE MIROS
150 ppm PARALIZIE NERV OLFACTIV
250 ppm EXPUN. PRELUNG → EDEM PULM
300 – 500 ppm EDEM PULMONAR, RISC VITAL
> 500 ppm CEFALEE, GREATA, VOMA, DEZORIENT.
COMA IN 30 MIN
> 700 ppm STOP CARDIORESPIRATOR,
MOARTE IMINENTA

8
Toxicologie clinicã - Dr. Mihail Tudosie

Tratamentul intoxicaţiei cu hidrogen sulfurat este O URGENTA!!!!!


Evacuarea din zona contaminatã, se face folosind respiratoarele autonome (butelii cu
oxigen, din care salvatorul respira fãrã a utiliza oxigenul atmosferic, riscând contaminarea).
Având în vedere blocarea sistemului de utilizare a oxigenului la nivel tisular, prin
blocarea citocromoxidazei, singura soluţie terapeuticã este reactivarea citocromoxidazei.

ANTIDOTISMUL
Scop – REACTIVAREA CITOCROMOXIDAZEI
Metoda terapeuticã – METHEMOGLOBINIZAREA IATROGENA
Mijloace terapeutice – NITRIŢII

Methemoglobina (MetHb) interacţioneazã cu compelxul format de citocromoxidazã şi


sulful legat de citocromoxidazã, reacţie care conduce la REACTIVAREA CITOCROMOXIDAZEI
şi formarea de sulfmethemoglobinã. Sulfmethemoglobina se detoxificã spontan în organism.

MeHb + SH- → SHMeHb

ANTIDOTURI – NITRIŢII
Kitul antidotic clasic
NITRIT DE AMIL - PRIMA URGENTA
perle cu nitrit de amil administrate INHALATOR 30 secunde dintr-un minut,
urmate de inhalarea 30 secunde de aer atmosferic
asigurã un nivel de methemoglobinizare de maxim 5%, suficient pentru
supravieţuirea de urgenţã, dar insuficient pentru efectul de duratã
NITRIT DE SODIU 3% 10 ml i.v. LENT
asigurã un nivel de methemoglobinizare de pânã la 20%
nitritul de sodiu la adulţi se administreazã în doze de 300 mg timp de 4 minute

Creşterea eliminãrii
oxigenoterapia hiperbarã – dacã celelalte metode sunt ineficiente, creşte fracţia de
oxigen solvit în sânge

9
Toxicologie clinicã - Dr. Mihail Tudosie

Terapia de susţinere
- monitorizare complexã – clinico-paraclinicã (echilibru hidroelectrolitic şi acido-bazic)
- monitorizarea nivelului de methemoglobinizare
- combaterea activã a acidozei
- susţinerea funcţiilor vitale

In CONCLUZIE, cele trei substanţe produc HIPOXIE histotoxicã, doar mecanismul fiind diferit.
Dacã monoxidul de carbon produce o tulurare de TRANSPORT al oxigenului, cianurile şi
hidrogenul sulfurat produc o tulburare de UTILIZARE a oxigenului la nivel tisular. Consecinţa
este HIPOXIA.

INTOXICATIILE ACUTE CU METALE GRELE

Unele metale au toxicitate semnificativã, recunoscutã, prin similitudinea şi competiţia


acestora cu oxianioni endogeni de tip sulfat şi fosfat.
Similitudinea dintre compuşii cu arsenic şi compuşi tip fosfat, are consecinţã asupra
sintezei de ATP. Plumbul inhibã eliberarea de acetilcolinã din terminaţiile colinergice, prin
blocarea competitivã a influxului de calciu în terminaţiile nervoase.

INTOXICATIA ACUTA CU FIER

Intoxicaţia cu fier se produce atunci când survine ingestia unor cantitãţi mari de
medicamente ce conţin fier, folosite în terapia anemiilor. Toxicitatea produselor
medicamentoase depind de cantitatea de fier elemental încorporat. Doze peste 20 mg/kg sunt
toxice, iar peste 60 mg/kg intoxicaţia este foarte severã. Doze între 180 şi 300 mg/kg au efecte
letale.
Transportul şi distribuţia fierului este asiguratã de sistemul feritinã – transferinã. Când
cantitatea de fier este foarte mare, este depãşitã capacitatea de legare de cãtre transferinã,
fierul circulând liber în interiorul sistemului vascular. Depunerea în pereţii vaselor de sânge duce
la eliberarea de histaminã şi serotoninã, cu creşterea permeabilitãţii vasculare şi apariţia
hemoragiilor. La nivel gastrointestinal, lezarea vascularã prin efectul coroziv duce la apariţia de
ulceraţii şi hemoragii, exteriorizate prin hematemezã si melenã. Depunerile în hepatocit şi în
celulele Kupffer duc la apariţia insuficienţei hepatice cu hipoprotrombinemie şi tulburãri de

10
Toxicologie clinicã - Dr. Mihail Tudosie

coagulare. Edemul cerebral poate sã aparã prin lezarea vascularã şi acidozei metabolice
(alterarea metabolismului oxidativ). La rândul sãu, edemul cerebral poate duce la convulsii.

Fenomenele clinice în intoxicaţia acutã cu fier se contureazã în patru stadii de evoluţie:


- faza de debut, caracterizat prin fenomene digestive şi hemoragice, la 1 – 2
ore postingestie; tot în acest stadiu pot apãrea fenomenele SNC – letargie,
comã; cardiovascular apare tahicardia şi ulterior hipotensiunea
- faza de aparentã stabilizare – fenomenele clinice scad în intensitate pânã la
dispariţie – pânã la 12 ore; stabilizarea este falsã, cu riscul de a genera
externarea pacientului
- faza recurentã – între 12 şi 24 ore – apar hemoragiile digestive, fenomenele
nervoase – convulsii, comã; se dezvoltã fenomenele cardiovasculare –
colapsul vasomotor, edem pulmonar; fenomenele de insuficienţã hepato-
renalã; acidoza metabolicã severã
- faza tardivã – descrisã dupã 4 – 6 sãptãmâni, constã în aparitia cicatricilor
gastrice - stenoza piloricã

Determinãrile sideremiei la 3 – 5 ore postingestie pot permite o corelaţie între


concentraţia plasmaticã şi gravitatea intoxicaţiei:
- 0 -100 µg%
- 500 – 1000 µg% intoxicaţie marcatã
- > 1000 µg% efect letal

Terapia intoxicaţiei cu fier vizeazã compensarea pierderilor volemice datorate


hemoragiilor, tratamentul cu chelator şi terapia simptomaticã
Decontaminare internã
spãlãturã gastricã
administrarea de deferoxaminã pe sonda naso-gastricã
administrarea de cãrbune activat pe sonda naso-gastricã; deşi cãrbunele activat
nu adsoarbe fierul, adsoarbe complexul fier – deferoxaminã
Antidotism – chelatorii
DEFEROXAMINA – cheleazã fierul liber şi fierul intracelular
se administreazã intramuscular 40 - 90 mg/kg pânã la o dozã totalã maximã de 6
g/zi

11
Toxicologie clinicã - Dr. Mihail Tudosie

fierul eliminat urinar coloreazã urina în negru; administrarea de deferoxaminã


duce la transformarea urinii în roz-roşu (în urinã se eliminã complexul fier -
deferoxaminã);
se administreazã deferoxaminã pânã când urina se limpezeşte
Terapia de susţinere
- compensarea pierderilor volemice prin mãsuri de reechilibrare hidricã şi
electroliticã
- combaterea acidozei metabolice
- tratamentul convulsiilor
- protectoare gastrice
- susţinerea funcţiilor vitale

INTOXICATIA ACUTA CU PLUMB

Cunoscut din cele mai vechi timpuri, plumbul este din ce în ce mai mult implicat în
fenomenul de poluare în ultimii ani, datoritã dezvoltãrii industriei. Cantitatea de plumb eliberatã
în aer şi apã depãseşte mult limitele admise. In organismul uman nu se cunoaşte niciun fel de
rol fiziologic al plumbului, fiind doar un element toxic. O cantitate de 15 g oxid de plumb la om
produce efecte letale.
Sursele de intoxicaţie cu plumb includ:
- fabricile de acumulatori, cabluri
- fabricile de armament
- vopsitorii
- tipografii
- industria petrolierã
Cei mai vulnerabili la expunerile la plumb sunt copiii. Absorbţia este mult mai mare, iar
excreţia mult mai redusã.
Plumbul se absoarbe diferit pe cale digestivã – la adulţi în proporţie variabilã, între 5% şi
10%. La copii absorbţia digestivã este mi importantã – pânã la 40% din doza ingeratã. In
schimb, pe cale inhalatorie 70% din cantitatea inhalatã este absorbitã în organism. Absorbţia
transcutanã a plumbului este foarte bunã şi suficientã pentru a genera fenomene sistemice
(exemplu tetraetilul de plumb).
Distribuţia plumbului în organism are loc în trei compartimente: în hematii, în ţesuturile
moi şi în oase. Dacã timpul de înjumãtãţire în hematii şi în ţesuturile moi variazã între 35 şi 40

12
Toxicologie clinicã - Dr. Mihail Tudosie

zile, în oase timpul de înjumãtãţire este de 20 - 30 ani. Plumbul constituie depozite în oase.
Eliminarea se produce pe cale renalã prin filtrare glomerularã sau secreţie tubularã. Secundar
se eliminã prin transpiraţie şi digestiv.

 DISTRIBUTIE: CIRCULATIE, TESUTURI MOI, OASE (DEPOZIT)

HEMATII T 1/2 = 40 ZILE T1/2 = 20 – 30 ANI


T1/2 = 35 ZILE

Plumbul se leagã în organism de grupãrile sulfhidril enzimatice şi proteice, cu


consecinţe sistemice severe.
Prima perturbare la nivel sistemic este anemia, consecutivã blocãrii biosintezei hemului
(blocheazã conversia acidului δ- aminolevulinic la porfobilinogen şî inhibiţia ferochelatazei, cu
blocarea inserţiei fierului trivalent în protporfirinã pentru formarea hemului).
Demielinizarea segmentalã a nervilor periferici scade viteza de conducere nervoasã.
Neuropatia perifericã este expresia clinicã a a cestei afecţiuni. La copii apare cel mai frecvent
encefalopatia saturninã, caracterizatã prin vãrsãturi în jet şi cefalee atroce.
La nivel renal plumbul produce sindromul Fanconi – aminoacidurie, fosfaturie, glicozurie
şi acidozã tubularã renalã. Leziunile renale sunt reversibile, leziunile fiind mai frecvent
interstiţiale decât glomerulare.
Clinic, fenomenele intoxicaţiei acute cu plumb cuprind:
Manifestãri digestive
dureri abdominale colicative
constipaţie

13
Toxicologie clinicã - Dr. Mihail Tudosie

vomă
salivaţie

Manifestãri sistemice
anemie
artralgii
slăbiciune
agitaţie

Manifestãri SNC
tulburãri de comportament
iritabilitate
convulsii
comă
neuropatie motorie
encefalopatie
insuficienţă renală

Toate aceste manifestãri pot fi reunite într-o triadã clinicã a intoxicaţiei:


ANEMIE
APATIE
ANOREXIE

Terapia intoxicaţiei cu metale grele se bazeazã pe chelatori. In cazul plumbului existã


mai mulţi chelatori
- Dimercaprol 5 mg/kg intramuscular - cheleazã plumbul intracelular şi cel
extracelular
poate produce frecvent reacţii adverse: greaţă, vomă,
parestezii, salivaţie, cefalee
este contraindicat în insuficienţa hepatică
- EDTA Na2Ca – cheleazã numai plumbul extracelular
1,5 g/zi i.m. sau i.v. în două prize
- D-penicilamina 20 - 40 mg/kgc/zi în 4 prize oral
utilizat în special pentru mobilizarea plumbului din oase

14
Toxicologie clinicã - Dr. Mihail Tudosie

- Analogii orali ai dimercaprolului – acidul dimercaptosuccinic (succimer) 30


mg/kg în trei prize – reduce nivelul plumbului cu 70%

Terapia de susţinere
Administrarea de fluide pentru menţinerea unui flux urinar ridicat
Menţinerea chelatoterapiei trebuie corelată cu plumbemia şi plumburia
Terapia convulsiilor cu diazepam

INTOXICATIA ACUTA CU ARSENIC

Arsenicul este cunoscut ca toxic cu efecte letale.


Provine din:
pesticide
rodenticide
ierbicide
vopsele
hidrogenul arseniat (AsH3 sau gaz-arsina).
In mediul înconjurãtor, datoritã conversiei sale de cãtre microorganisme în
dimetilarseniat, se gãseşte sub formã de acid dimetilarsenic.
Nu are nici miros, nici gust, deci nu poate fi uşor depistat.
Arsenicul existã sub douã forme: o formã trivalentã şi o formã pentavalentã. Forma
trivalentã are o toxicitate mult mai mare decât forma pentavalentã. In forma trivalentã, în
combinaţie cu hidrogenul, poate produce hidrogenul arseniat sau gaz arsina, cel mai toxic
compus cu arsen. Ingestia a 200 – 300 mg de compus cu arsen poate produce efecte letale.
Gaz arsina produce hemolizã intravascularã.

Arsenicul circulã în sânge legat de o globulinã plasmaticã. Arsenicul trivalent blocheazã


grupãrile tiolice proteice din acetil –CoA (CoA-SH) şi din alte complexe enzimatice, cu
acumularea de acid piruvic în sânge. Prin decuplarea fosforilãrii oxidative, în competiţie cu
fosfatul anorganic, blocheazã geneza de ATP. O mare cantitate de arsenic se depoziteazã în
ficat, producând degenerescenţa grasã a ficatului. Modificãrile sistemice constau în:
- cardiovascular deprimarea contractilitãţii miocardice, vasodilataţie, leziuni
vasculare
- gastrointestinal – dilataţia vaselor splanhnice, rupturi vasculare, hemoragii

15
Toxicologie clinicã - Dr. Mihail Tudosie

- renal – necrozã tubularã, oligurie, proteinurie, hematurie


- tegumentar – eritem palmar, hiperkeratozã, atrofii tegumentare, piodermite
- SNC - resorbţia mielinei, neuropatii senzoriale, atrofii musculare
- hepatic – degenerescenţa grasã a ficatului, necroza hepaticã, cirozã
- anexele tegumentare – alopecie, unghii sfãrâmicioase

Manifestãrile clinice cele mai pregnante sunt cele digestive


greaţă
vomă
diaree sanguinolentă
dureri abdominale intense
respiraţie şi salivă cu miros de usturoi

Sistemic
slăbiciune, ameţeală
delir
convulsii
comă

Cardiovascular
aritmii cardiace
hipotensiune

16
Toxicologie clinicã - Dr. Mihail Tudosie

Cea mai severã manifestare clinicã este gastroenterita hemoragicã. Ruptura vaselor
splanhnice şi diareea severã duc la pierderi volemice mari şi insuficienţã circulatorie progresivã
pânã la colaps. Decesul se poate produce între 24 şi 96 ore prin insuficienţã circulatorie severã.
In expunerea la gaz arsinã, dupã 24 ore de latenţã apar dureri abdominale, hemolizã
intravascularã şi insuficienţã renalã, prin hemoglobinurie.
Diagnosticul pozitiv este susţinut de;
colici abdominale intense
diaree sangvinolentã
albuminurie
miros de usturoi
Nivelele ridicate în firele de pãr denotã expunerea exogenã.

Tratamentul se bazeazã pe compensarea volemicã a pierderilor datorate gastroenteritei


hemoragice şi administrarea de chelator
Corectarea hipotensiunii arteriale
substanţe macromoleculare
substanţe vasoactive (dobutamina, dopamina - 2 mcg/kgc/min la 24 de
ore)

Decontaminare
spălătură gastrică
decontaminarea tegumentelor, dacă acestea au fost expuse
Antidotism
dimercaprol 3 - 5 mg/kgc i.m. la 4 ore
penicilamina, doze orale de 500 mg x 4/zi

Creşterea eliminãrii
alcalinizare urinară
hidratare adecvată
Tratament de susţinere în terapie intensivă
Pentru gaz-arsina (AsH3, gaz) chelatoterapia nu este eficientă. Se recomandă
hemodializă pentru insuficienţa renală şi se evaluează necesitatea exsangvinotransfuziei (la
peste 1.5 g hemoglobină liberă).

17

S-ar putea să vă placă și