IANCU DE HUNEDOARA

Iancu a ocupat consecutiv functiile de ban de

Severin(1438-1441),de voivod al
Transilvaniei(1441-1446),de guvernator(1446-
1453) si de capitan general al regatului(1453-
1456).El s-a nascut in jurul anului 1387 intr-o
familie innobilata pentru merite deosebite,in anul
1409,de imparatul Sigismund de Luxembourg in
calitatea acestuia de rege al Ungariei.

Domnia:
Inacu de Hunedoara a fost voievod al
Transilvaniei intre anii 1441 si 1456.El s-a
remarcat prin calitatile sale de comandant militar si prin faptul ca a studiat mult
timp tactica de lupta a otomanilor,constituind detasamente de cavalerie
usoara,capabile sa execute lovituri rapide asupra adversarului.El a fost adeptul
campanilor ofensive antiotomane.Inca din anul 1438,si-a demonstrat calitatiile
militare in luptele din Serbia impotriva otomanilor.
In anul 1441,dupa ce a devenit voievod al Transilvaniei,el a invins din nou o
oaste a acestora,iar in 1442 a obtinut o alta victorie la Santimbru,langa Alba-Iulia
,asupra fortelor comandate de beiul de Vidin.
Aceste victorii i-au oferit un prestigiu deosebit in Europa,motiv pentru care atat
Papa de la Roma,cat si statul Venetian il considerau potrivit pentru a conduce
trupele militare intr-o viitoare cruciada antiotomana.Voivodul era hotorat sa se
implice decisiv in aceasta actiune,idea luptei contra Semilunei animandu-l pana
la sfarsitul vietii.
Voievodul transilvanean a acordat importanta si necesitatii ca in fruntea Moldovei
si a Tarii Romanesti sa se afle domnitori care sa-i fie aliati si pe care sa se poata
sprijini la nevoie.Ca urmare,l-a inscaunat pe Barab al-II-lea pe tronul Tarii
Romanesti,in anul 1442,iar pe cel al Moldovei,in anul 1448,pe Petru al-II-lea.
Perioada 1443-1456 a reprezentat etapa marilor confruntari cu
otomanii.Voievodul transilvanean si regele Vladislav I al Ungariei au inceput
campania cea lunga,desfasurata la sud de Dunare in conditiile in care nici Papa
Eugeniu al-IV-lea,nici principii crestini nu le-au oferit ajutor in lupta
antiotomana.Aceasta campanie,inceputa in septembrie 1443 si incheiata in ianuarie
1444,a fost incununata de succes.Dintre victoriile de rasunet datorate priceperii
militare a lui Iancu trebuie amintite cele de la Nis,Sofia si Zlatita.Venirea iernii i-
a impiedicat pe Iancu si pe regele maghiar sa continue inaintarea spre
Adrianopol,ei luand decizia de a se intoarce la Buda.
Succesele militare obtinute i-au
facut atat pe principii crestini,cat si
pe Papa de la Roma sa se gandeasca
la organizarea unei cruciade pentru
alungarea otomanilor din
Europa.Au fost stranse fondurile
pentru echiparea unei armate si,cu
toate ca incheiase o pace
avantajoasa,pe 10 ani,cu sultanul
Murad al-II-lea,regele Vladislav a
fost determinat de Papa de la Roma
sa nu mai recunoasca tratatul
semnat cu otomanii si sa se
alature coalitei crestine.Din
aceasta faceau acum parte ostile BATALIA DE LA VARNA
multor nobili apuseni si flota
venetiana.Iancu s-a alaturat si el,in septembrie 1444,fortelor crestine,inaintand cu
armata la sud de Dunare,indreptandu-se spre Varna.Dar cruciada de la Varna s-a
incheiat cu un esec,deoarece regale maghiar Vladislav I,la 10 noiembrie 1444,a
folosit o tactica gresita,declansand un atac nechibzuit.Oastea otomana a obtinut o
victorie usoara asupra fortelor crestine,interventia lui Iancu nemaiputand sa
schimbe soarta bataliei.Regele Vladislav a fost ucis in lupta.In aceste conditii,in
Ungaria s-a declansat o puternica criza politica interna,careia i s-a pus capat prin
alegerea lui Iancu,in anul 1446,in importanta functie de guvernator al Ungariei la
care a renuntat in anul 1453,avand pana la moarte titlul de capitan general al
satului maghiar.Iancu a urmarit organizarea unei noi campanii militare la sud de
Dunare impotriva otomanilor.Batalia de la 17-19 octombrie 1448,desfasurata pe
valea Moraviei,la Kossovoplje,s-a incheiat cu victoria otomanilor,in conditiile in
care trupele lui Iancu nu au putut beneficia de ajutorul celor comandate de
albanezul Gjerg Kastrioti Skanderberg.Aceasta batalie a insemnat si sfarsitul
campaniilor crestinilor pentru alungarea otomanilor din Europa.
Ultima confruntare cu otomanii a lui Iancu s-a desfasurat in anul 1456.Sultanul
Mahomed al II-lea,dupa ce a cucerit Constantinopolul in anul 1453,si-a indreptat
atentia asupra cetatii Belgradului,important punct strategic in inaintarea lor spre
centrul continentului European.Dar acesta nu a putut cuceri Belgradul,deoarece a
fost aparat de Iancu,care si-a demonstrat din nou calitatile de bun conducator
militar in batalia din 21-22 iulie 1456.El a atacat direct tabara otomana,dupa ce
fusese respins asaltul general organizat de sultan.Dar,peste numai cateva saptamani
de la victoria de la Belgrad,marele luptator antiotoman a murit la 11 august
1456,in urma izbucnirii unei epidemii de ciuma,in tabara oastei sale,la
Zemun.Iancu a fost inmormantat in catedrala catolica de la Alba Iulia,iar pe piatra
lui de mormant a fost scris;S-a stins lumina lumii.Aceste cuvinte demonstreaza
rolul lui Iancu in lupta antiotomana,Europa pierzand pe unul dintre cei mai
important luptatori ai sai.Papa Calixt al-III-lea il numise pe eroul cruciat’’atletul
cel mai puternic,unic,al lui Hristos’’.

Batalia de la Belgrad