MINISTERUL CULTURII ȘI IDENTITĂȚII NAȚIONALE

MUZEUL NAȚIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI

În colaborare cu / In collaboration with

Muzeul Civilizației Dacice și Romane Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei

Expoziția SARMIZEGETUSA – ÎNCEPUTURILE DACIEI ROMANE

The exhibition SARMIZEGETUSA – THE BEGINNING OF ROMAN DACIA

catalog_macheta_25 iulie.indd 1 7/26/2017 1:26:05 PM

 Coordonare generală / General coordination
Ernest Oberländer-Târnoveanu – director general /general manager

Comitet organizatoric și curatorial / Curatorial and organising committee

Ovidiu Țentea, Alexandru Rațiu, Andrei Cîmpeanu

Design & layout: Andrei Cîmpeanu – arhitect / architect

Amenajare spațiu expozițional / The Set-up of the exhibition:

Ovidiu Țentea – cercetător științific / scientific researcher
Alexandru Rațiu – muzeograf / curator
Mihai Duca – asistent cercetare / research assistant
Ioana Manea – asistent cercetare / research assistant

Au mai contribuit la realizarea expoziției / Other support staff involved in the organization of the exhibition:
Raluca Sidon, Corina Borș, Radu Bălănescu, Gabriela Dragomir (conservation / restoration), Mariana Ghinea (achiziții
publice / public acquisitions), Rodica Mihai (achiziții publice / public acquisitions), Roxana Stăncescu (MCDR),
Cristina Moisescu (contabilitate / accounting), Ionel Ene – tâmplar / carpenter, Ioan Banu – lăcătuș / locksmith

Expoziția prezintă rezultate ale studiilor recente efectuate în cadrul proiectului de cercetare
CERES – Centru pentru valorizarea proiectelor cultural-științifice în arheologie
PN-II-PT-PCCA-2013-4-0495
http://certo.inoe.ro/ceres

catalog_macheta_25 iulie.indd 2 7/26/2017 1:26:05 PM

 București / Bucharest
2017

catalog_macheta_25 iulie.indd 3 7/26/2017 1:26:06 PM

 SARMIZEGETUSA – ÎNCEPUTURILE DACIEI ROMANE
SARMIZEGETUSA – THE BEGININGS OF ROMAN DACIA

CATALOGUL EXPOZIȚIEI / THE EXHIBITION CATALOGUE

Editori / Editors: Ovidiu Țentea, Alexandru Rațiu

Texte / Texts: prof. dr. Ioan Piso, dr. Ovidiu Țentea, dr. Cristian-Aurel Roman, dr. Gică Băștean, Mariana Egri
Traducere / Translation: Gabriela Balica
Corectura / Proof reading: dr. Corina Borș
Foto / Photo: Andrei Cîmpeanu, Sergiu Odenie
Design&DTP: Ruxandra Șerban

Instituții / Institutions:
Muzeul Național de Istorie a României / The National Museum of History of Romania (MNIR)
Muzeul Civilizației Dacice și Romane / The Museum of Dacian and Roman Civilisation (MCDR)
Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei / The National Museum of History of Translylvania (MNIT)
Muzeul Arheologic Sarmizegetusa / The Museum of Archaeology Sarmizegetusa (MCDR-S)

Autorii fișelor de catalog / Authors of the object records

AB – Adela Bâltâc
M-GB – Marius-Gheorghe Barbu
OCT - Oana Cornelia Tutilă
ME - Mariana Egri
IM – Ioana Manea
GB - Gică Băeștean
AR – Alexandru Rațiu
C-AR – Cristian-Aurel Roman
CȘ – Christina Știrbulescu
OȚ – Ovidiu Țentea

Editat de Muzeul Național de Istorie a României

Edited by the National Museum of Romanian History
2017
© Toate drepturile rezervate / All rights reserved

catalog_macheta_25 iulie.indd 4 7/26/2017 1:26:06 PM

 Cuprins / Contents

Cuvânt înainte / Foreword - Ernest Oberlander-Târnoveanu ...................................................................................................................... 6

Conceptul expoziției /The concept of the exhibition - Ovidiu Țentea .................................................................................................... 8

Scurt istoric al cercetărilor / Short history of research - Ovidiu Țentea ................................................................................................. 10

Colonia Dacica Sarmizegetusa. Surtă introducere / Colonia Dacica Sarmizegetusa, short introduction - Ioan Piso ............ 14

Forul lui Traian (Forum Vetus) / The Trajan’s Forum (Forum Vetus) - Ioan Piso .................................................................................... 20

Forul lui Antoninus Pius (forum novum) și Capitoliul / The Forum of Antoninus Pius (forum novum) and the Capitol - Ioan Piso .... 32

Diversitate religioasă. Zeii de la Palmyra / Religious diversify. The gods of Palmyra - Ovidiu Țentea ....................................... 39

Necropolele – lumea morților / The necropoles – world of the dead - Ovidiu Țentea, Mariana Egri ........................................ 44

Iluminatul/ The Lighting - Cristian - Aurel Roman ....................................................................................................................................... 47

Aprovizionarea cu apă / The Water supply - Gică Băeștean ...................................................................................................................... 55

Bibliografie / Bibliography ................................................................................................................................................................................... 59

Catalogul pieselor / The catalogue of objects ............................................................................................................................................... 65

5
catalog_macheta_25 iulie.indd 5 7/26/2017 1:26:06 PM
 Cuvânt înainte

C
olonia Dacica Sarmizegetusa este considerată, prin tradiţie, capitala provinciei Dacia. Acest
prim oraş al provinciei întemeiate de romani la nord de Dunăre, în 106 p. Chr., își are
originea simbolică în legătură cu fosta capitala a regatului dac, de unde preia și denumirea.
Este unul dintre siturile emblematice pentru arheologia clasică din România, aici desfășurându-se ample
cercetări de aproape un secol.
În ultimii ani, situl de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa demonstrează un potenţial major pentru a
deveni un vector al dezvoltării durabile pentru întregul areal al Ţării Haţegului, beneficiind de o serie de
proiecte de restaurare de anvergură în zona forului lui Traian și a capitoliului. Există, de asemenea, un proiect
în curs de derulare care are în vedere realizarea unui nou muzeu de sit, cu o importantă componentă digitală.
Prin organizarea expoziției Sarmizegetusa – începuturile Daciei romane, Muzeul Național de Istorie
a României, în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei și Muzeul Civilizației Dacice și
Romane aduc în atenția publicului și a specialiștilor date științifice și bunuri culturale de primă importanță
rezultate ca urmare a săpăturilor arheologice de dată recentă întreprinse în cuprinsul acestui valoros oraș
antic.
Căutând să valorizeze scenografia creată de arhitectura de inspirație neoclasică a edificiului unde
se află Muzeul Național de Istorie a României, structurarea spațiului expozițional se axează pe o serie de
elemente definitorii pentru amenajarea primului oraș roman întemeiat în Dacia. Astfel, temele vizate se
referă la: proiectarea axială a orașului și a teritoriului aparținător, rolul monumentelor publice și evoluția
acestora, dar și două dintre componentele de bază ale civilizației romane, reflectate prin descoperirile din
Colonia Dacica Sarmizegetusa – iluminatul și aducțiunea și drenarea apei.
Prin tradiţia îndelungată şi anvergura cercetării arheologice, precum şi prin impactul rezultatelor
în mediul ştiinţific naţional şi internaţional, situl s-a impus ca unul dintre cele mai bine cunoscute pe
plan european. Ca o consecinţă firească, în urmă cu peste un deceniu, acest oraș antic a fost desemnat de
Ministerul Culturii ca fiind sit arheologic prioritar. Atracţia acestui sit asupra publicului este una cu totul
aparte, de vreme ce acesta este cel mai vizitat sit arheologic din România. Explicaţia acestui fapt rezidă atât în
povestea dezvăluită de oraşul antic, de poziţia şi semnificaţia sa aparte, precum şi de mediatizarea constantă
a rezultatelor arheologice majore din ultimii ani.
Muzeul Național de Istorie a României, ca de altfel și alte instituții muzeale din România, se află
de câțiva ani în cumpănă în ceea ce privește lucrările de reabilitare a edificiului în care funcționează, dar
și referitor la demersurile de modernizare a expunerii permanente și valorizarea importantelor colecții
deținute. Într-o asemenea perspectivă, expoziția Sarmizegetusa – începuturile Daciei romane poate fi văzută și
ca expresie a unui demers muzeografic modern, care caută să armonizeze monumentalitatea unui sit clasic și
particularitatea artefactelor care redau istoria cotidianului antic.

Dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu

Director general al Muzeului Național de Istorie a României

6
catalog_macheta_25 iulie.indd 6 7/26/2017 1:26:06 PM
 Foreword

C
olonia Dacica Sarmizegetusa is traditionally considered the capital of the province of Dacia.
This first city of the province, founded by the Romans north of the Danube in AD 106, has
its symbolic origin in connection with the former capital of the Dacian kingdom, after which
it takes its name. It is one of the emblematic sites for the classical archaeology in Romania, where ample
excavations have been undertaken for almost a century.
In recent years, the site from Ulpia Traiana Sarmizegetusa demonstrates a major potential for
becoming a vector of sustainable development for the entire area of Hateg, benefiting from a series of large-
scale restoration projects in the area of Trajan’s Forum and the Capitol. There is also an ongoing project
aimed at building a new site museum with an important digital component.
By organizing the exhibition Sarmizegetusa - The beginnings of Roman Dacia, the National Museum
of Romanian History, in collaboration with the National Museum of Transylvania’s History of and the
Museum of Dacian and Roman Civilization, brings to the attention of the public and specialists alike scientific
data and artefacts of primary importance resulting from recent archaeological excavations undertaken in this
valuable ancient city.
Seeking to valorize the scenography created by the neoclassical architecture of the edifice where the
National Museum of Romanian History is located, the arrangement of the exhibition space focuses on a series
of defining elements of the building plan of the first Roman city founded in Dacia. The themes addressed by
the exhibition are: the axial design of the city and its territory, the role of the public monuments and their
evolution, and also two of the basic components of the Roman civilization, reflected by the discoveries in the
Colonia Dacia Sarmizegetusa - the lighting and the water supply and drainage.
Through its long tradition and the amplitude of the archaeological research, as well as the impact of
results in the national and international scientific milieu, Ulpia Traiana Sarmizegetusa has become one of the
best-known sites in Europe. As a natural consequence, more than a decade ago, the site was designated by
the Ministry of Culture as a priority one. The attraction of this site to the public is a very special one, since it
is the most visited archaeological site in Romania. The explanation of this fact lays both in the story revealed
by the ancient city, its position and significance, as well as in the constant media dissemination of the major
archaeological results in the recent years.
The National Museum of Romanian History, as well as other museums from Romania, has been
looking, for several years, for the best solution to rehabilitate the building in which it operates along with
the modernization of the permanent exhibition and the valorisation of the important collections held. In
this context, the exhibition Sarmizegetusa - the beginnings of Roman Dacia can be seen as an expression of
a modern museographic approach that seeks to harmonize the monumentality of a classic site and the
particularity of the artefacts that render the history of ancient ordinary life.

Dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu

Manager of the National Museum of Romanian History

7
catalog_macheta_25 iulie.indd 7 7/26/2017 1:26:06 PM
 CONCEPTUL EXPOZIȚIEI
Ovidiu Țentea
A menajarea spațiului expozițional simulează crearea
primului oraș roman întemeiat în Dacia, Colonia
Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Acest oraș a fost
fondat respectându-se cu rigoare principiile arhitecturale antice
bazate pe axialitate și simetrie. În linii generale, planul primului
oraș roman fondat pe teritoriul Daciei va fi suprapus cu planul
sălii de expoziție a muzeului, o clădire care a preluat la rândul său
o parte din simetria arhitecturii antice.
Chiar dacă forma sălii de expunere nu corespunde întrutotul
cu cea a orașului roman și expoziția nu își propune să prezinte toate
clădirile sitului antic Sarmizegetusa, au fost preluate principalele
elemente din topografia orașului care corespund dispunerii
spațiului expozițional. Astfel, cardo (una dintre axele importante
ale orașului) corespunde accesului principal în muzeu, care duce
către Columna lui Traian, devenită astfel cap de perspectivă pentru
macheta Forului lui Traian de la Sarmizegetusa, amplasată în
centrul expoziției. Principalele căi de acces sunt dublate de portice,
centrul expoziției (situat în fața machetei forului lui Traian de la
Sarmizegetusa) corespunde punctului central al orașului, locul în
care a fost fixată groma cu care a fost trasată prima centuriație a
orașului și a spațiului său aparținător. În acest punct se întâlnesc
principalele axe ale urbei, cardo maximus și decumanus maximus, ale
căror trasee se intersectează cu incinta fortificată a orașului în zona
celor patru porți de intrare.
Ideea majoră a acestei expoziții o constituie întemeierea
primului oraș din Dacia, colonie de veterani care a preluat simbolic
legitimitatea capitalei statului dac, care își încetase existența în
urma celei de-a doua expediții a împăratului Traian. Temele
subliniate sunt: proiectarea axială a orașului și a teritoriului
aparținător, rolul monumentelor publice și evoluția acestora
(accentul fiind pus pe rezultatele cercetărilor arheologice recente),
iluminatul în spațiul privat și public, precum și aducțiunea și
drenarea apei.
Una dintre temele majore dezbătute în istoriografia
românească recentă a fost cea privitoare la începuturile vieții urbane
în provincia Dacia. Dezbaterile în cauză au avut în vedere până recent
datele epigrafice și analogiile cu situația orașelor din alte provincii,
întrucât publicațiile cuprinzând rezultatele cercetărilor arheologice
ale structurilor timpurii de locuire din orașe au început să apară doar
în ultimii ani. S-au conturat două curente: unul care pune accentual
pe rolul principal al armatei în cadrul procesului de urbanizare, și
altul care argumentează dezvoltarea urbană a provinciei din cadrul
structurilor existente înainte de cucerirea romană. În pofida pasiunii
cu care sunt dezbătute unele detalii referitoare la cucerirea Daciei,
cazul întemeierii primului oraș din provincia nou-creată, Colonia
Dacica Sarmizegetusa, nu este unul atipic.
8
catalog_macheta_25 iulie.indd 8
THE EXHIBITION CONCEPT
Ovidiu Țentea
T he layout of the exhibition space simulates that of the
first Roman city established in Dacia, Colonia Ulpia
Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. The town was founded
by a rigorous compliance with ancient architectural principles
based on axiality and symmetry. Overall, the plan of the first
Roman city founded on the territory of the Roman province of
Dacia will overlap that of the exhibition hall of the museum, a
building which has partially adopted the symmetry of the ancient
architecture, as well.
Even though the shape of the exhibition hall does
not entirely correspond to that of the Roman city and since
the exhibition does not aim at presenting every building in
Sarmizegetusa, we adopted the main elements of the city
topography corresponding to the exhibition space layout. Thus,
cardo (one of the main axes of the town) corresponds to the main
access way into the museum, leading to Trajan’s Column, which
thus has become the perspective focal point of the display for
the model of the Trajan’s Forum in Sarmizegetusa, placed in the
middle of the exhibition. The main access ways are doubled by
porticoes. The focal point of the exhibition (situated in front the
model of the Trajan’s Forum) corresponds to the central point of
the town, the place where the groma was set, by which the first
centuriation (limitatio) of the town and its territory was carried
out. At this point meet the main axes of the town, cardo maximus
and decumanus maximus, whose routes intersect the fortified
enclosure of the town in the area of the four entrance gates.
The major idea behind this exhibition is the set-up of the
first town of Dacia, a colony of veterans, symbolically overtaking
legitimacy of the capital of the Dacian kingdom, which ceased to
exist subsequent to Trajan’s second expedition. The themes which
we underlined are as follows: the axial design of the town and its
territory, the role of the public monuments and their evolution
(emphasis being laid on the results of recent archaeological
excavations), lighting in the private and public space, as well as
water supply and drainage.
One of the major topics discussed by the recent Romanian
historiography regards the beginnings of urban life in the
province of Dacia. These debates have considered until recently
the epigraphic data and the parallels with towns from the other
Roman provinces, as the results of the archaeological research
of early inhabitancy structures of the town were published
starting only with the last few years. Two trends emerged: one,
which emphasizes the main role of the army within the urban
development process and the other, which claims that the urban
development of the province was carried out within structures
existent prior the Roman conquest. Despite the passionate debate
of the details regarding the conquest of Dacia, the founding of
7/26/2017 1:26:06 PM
 Modele de interpretare diverse au fost întâlnite în cazurile
mai multor provincii. În Pannonia, partea urbanizată este cu
precădere cea vestică de-a lungul Drumului Chihlimbarului,
de la Emona la Carnuntum. În Moesia, primele măsuri
considerabile se pot observa în cazul Scupi, situat la intersecţia
unor drumuri importante. Un moment semnificativ se petrece
în timpul împăratului Domitian, în timpul căruia are loc o
mare concentrare de trupe în zona Dunării. Activitatea cea
mai intensă în arealul Dunării se observă în timpul împăratului
Traian, când transformările la nivelul provinciilor dunărene sunt
fundamentale. Acum sunt întemeiate coloniile de veterani de la
Oescus în Moesia Inferior, Ratiaria în Moesia Superior, Poetovio
în Pannonia Superior şi Sarmizegetusa în Dacia. În zona estică în
această perioadă a fost colonizată populaţie grecofonă la Nicopolis
ad Istrum, Marcianopolis sau Augusta Traiana.
catalog_macheta_25 iulie.indd 9
the first town in the newly-established province, Colonia Dacica
Sarmizegetusa, is not atypical.
Various interpreting patterns are found in other provinces
as well. In Pannonia, the urban part is mainly the western one,
along the Amber Road, from Emona to Carnuntum. In Moesia,
the first considerable measures may be noted in the case of Scupi,
lying by the junction of important roads. A significant moment
is that under Emperor Domitian, when large amounts of troops
were concentrated near the Danube. The most intense activity in
the Danube area is noted under Trajan, when changes at the level
of the Danube provinces are fundamental. During this period
were founded the veteran colonies of Oescus in Moesia Inferior,
Ratiaria in Moesia Superior, Poetovio in Pannonia Superior and
Sarmizegetusa in Dacia. At the same time, in the eastern part of
the provinces, Greek origin population was colonized at Nicopolis
ad Istrum, Marcianopolis or Augusta Traiana.
9
7/26/2017 1:26:07 PM
 SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR
Ovidiu Țentea
P rimele documentații scrise privitoare la ruinele de
la Sarmizegetusa provin de la preotul Johannes
Mezerzius care identifică oraşul roman la sfârşitul sec. XV.
Luigi F. Marsigli, originar din Bologna, realizează o hartă
pe care marchează clar amfiteatrului şi alte câteva monumente
vizibile. Cu ocazia vizitei sale a desenat câteva piese epigrafice și
statui.
S. J. Hohenhausen, ofiţer austriac, publică în anul 1775 un
plan schițat al sitului.
În 1832 Michael Ackner a desenat două mozaicuri cu
scene mitologice provenite de la Sarmizegetusa.
Cu ocazia vizitei sale în Transilvania pentru desenarea
inscripțiilor din Dacia, Theodor Mommsen desenează unele
inscripții de la Sarmizegetusa care astăzi nu mai există.
Primele cercetări arheologice moderne de la Sarmizegetusa
încep după anul 1880 prin membrii „Societății de Istorie şi
Arheologie a Comitatului Hunedoara”, Téglas Gábor, Torma
Zsofia, Király Pál. Aceștia au cercetat Templul zeilor sirieni (în
partea de vest, în afara zidurilor oraşului), Templul lui Mithras
(extramuros, în colţul de sud-vest al fortificației orașului), iar
la nord de incinta orașului, zona amfiteatrului, a termelor din
imediata vecinătate, precum și templele dedicate divinităților
Aesculap şi Hygia, respectiv Malagbel (loc rămas necunoscut).
Activitatea acestei societăți, care gestiona interesul pentru istorie
și arheologie manifestat de elitele locale era o practică obișnuită,
întrucât în Imperiu (la momentul respectiv Transilvania făcea
parte din Imperiul Austro-Ungar) exista un interes aparte atât
pentru vestigiile epocii romane cât și pentru fenomenul muzeal.
Săpăturile din perioada interbelică sunt au fost derulate
într-un context istoric și politic diferit. Din 1921 situl arheologic
trece în administrarea Comisiunii Monumentelor Istorice, Secția
pentru Transilvania. Între 1924 și 1938 acestea sunt derulate
sub conducerea lui Constantin Daicoviciu, care împreună cu O.
Floca, începe săpături în Forul lui Traian, denumit până în anul
1986 „Palat al Augustalilor”, datorită numeroaselor inscripții care
menționau acest ordin, care era amplasat în sud-estul forului.
Cercetări arheologice au fost efectuate în necropola estică unde a
descoperit un important mormânt tumular, denumit „Mausoleul
familiei Aurelia”. Au fost continuate săpăturile din amfiteatru,
două villa din afara orașului, denumite vila suburbana.
După o lungă întrerupere, cercetările sunt reluate în anul
1973 sub conducerea lui Hadrian Daicoviciu (1973-1983).
10
catalog_macheta_25 iulie.indd 10
SHORT HISTORY OF RESEARCH
Ovidiu Țentea
T he first written documentation regarding the ruins from
Sarmizegetusa are coming from the priest Johannes
Mezerzius who identifies the Roman city at the end of the 15th
century.
Luigi F. Marsigli, born in Bologna, created a map on
which he clearly marked the amphitheatre and a few other visible
monuments. On this occasion, he also drew several sketches of
Roman inscriptions and statues.
S. J. Hohenhausen, an Austrian officer, published in 1775 a
schematic plan of the site.
In 1832 Michael Ackner drew two mosaics with
mythological scenes from Sarmizegetusa.
On his visit to Transylvania for the purpose of drawing the
epigraphical monuments of Roman Dacia, Theodor Mommsen
drew several inscriptions from Sarmizegetusa that have been lost
since then.
The first modern archaeological research at Sarmizegetusa
was initiated in 1880 by the members of the “Society of History
and Archaeology of Hunedoara County”, Téglas Gábor, Torma
Zsofia and Király Pál. They studied the Temple of the Syrian
gods (in the west side of the site, outside the city walls), the
Temple of Mithras (extramuros, in the south-western part of the
fortifications), going forward to the north of the city precinct
at the area of the amphitheatre, to the Roman baths from its
immediate vicinity as well as the temples dedicated to the deities
Aesculap, Hygia and respectively Malagbel (a place that still
remains unknown). The activity of these societies, that acted in
the name of the local elites showing their interest towards history
and archaeology, was a common practice in the Empire (at the
time Transylvania was part of the Austro-Hungarian Empire) as,
in that period, there was a special interest both for the Roman
vestiges and for the museum activities.
The archaeological excavations from the interwar period
took place in a different historical and political context. From
1921 the archaeological site went under the administration of
the Commission of Historical Monuments, the Department for
Transylvania. Between 1924 and 1938 they were conducted by
Constantin Daicoviciu, who, along side O. Floca, initiated the
excavations in Trajan’s Forum, referred to as “The Palace of the
Augustales” until 1986 because of the numerous inscriptions that
were mentioning this order situated in the south-eastern part
of the forum. The archaeological research was conducted in the
7/26/2017 1:26:07 PM
 11
catalog_macheta_25 iulie.indd 11 7/26/2017 1:26:08 PM
 Principalele zone cercetate extramuros au fost au fost
amfiteatrul (cercetare arheologică finalizată), templele din
vecinătatea incintei nordice a orașului, cuptoare pentru arderea
cărămizilor la est de zidurile oraşului.
După 1984, cercetările care au avut loc sub conducerea lui
Ioan Piso, s-au concetrat în interiorul orașului pe zona forurilor
și pe zona învecinată din vestul acestora. De asemenea, în anii ‘80
a fost cercetat parțial Domus Procuratoris (Palatul Procuratorului
financiar al Provinciei Dacia Apulensis), proiect reluat în ultimii
ani.
Acum sunt în curs de cercetare forum novum, edificiile de la
vest de forum vetus și domus procuratoris.
catalog_macheta_25 iulie.indd 12
eastern part of the necropolis where he discovered an important
tumular grave named the “Mausoleum of the Aurelia family”. The
excavations from the amphitheatre continued also the research of
two villae outside the city referred to as vila suburbana.
After a long period of interruption, the research was
resumed in 1973 under the leadership of Hadrian Daicoviciu
(1973-1983).
The main extramuros areas excavated were the amphitheatre
(a finalized research at present), the temples near the northern
part of the city precinct and the brick kilns to the east of the city
walls.
After 1984, the research, conducted by Ioan Piso, was
concentrated inside the city in the area of the forums and to their
west side. Furthermore, in the 1980s, Domus Procuratoris was
partially researched (The Palace of the Financial Procurator of
the province Dacia Apulensis ), a project recently resumed.
At present we are researching the forum novum and the
edifices to the west of the forum vetus and domus procuratoris.
7/26/2017 1:26:10 PM
 Colonia Dacica
Sarmizegetusa

catalog_macheta_25 iulie.indd 13 7/26/2017 1:26:10 PM

 COLONIA DACICA SARMIZEGETUSA.
SCURTĂ INTRODUCERE
Ioan Piso
Cum bine se știe, Dacia a fost cucerită de romani în
urma războiului purtat de împăratul Traian în cele
două campanii din anii 101-102 și 105-106. Motivul principal
al cuceririi a fost de natură militară. După atingerea de către
romani a liniei Dunării, cele două puteri în expansiune nu au
mai fost despărțite decât de fluviu. Chiar și așa ne putem întreba
dacă ocuparea Daciei nu ar fi putut fi evitată. În anul 102 romanii
ajunseseră până la Fețele Albe, în inima Munților Orăștiei. Ar
mai fi fost nevoie de un mic efort pentru a cuceri și Grădiștea
Muncelului (Sarmizegetusa Regia), când Traian a acceptat să
încheie pace. Oare de ce și-a asumat riscul de a purta un al doilea
război, cu nimic mai ușor decât primul? Fiindcă organizarea unei
provincii la nordul Dunării era legată de eforturi financiare uriașe.
Împăratul a preferat așadar să mențină niște capete de pod la nordul
Dunării, să lase aici trupe de supraveghere și să-l slăbească militar
pe Decebal, în speranța că acesta va respecta condițiile păcii. S-a
înșelat amarnic. Decebal a privit pacea din 102 ca pe un armistițiu
care să-i permită să se ridice din nou împotriva romanilor. Pentru
a înțelege mai bine motivele, ar trebui să pătrundem în esența
religiei dacilor și în caracterul teocratic al regatului dacic, ceea
ce ar depăși acest cadru. Cercetările recente de la Sarmizegetusa
romană au arătat că pe locul în care se va înălța orașul a avut loc
o bătălie pierdută de romani. Este probabil că o coloană romană
care a trecut prin Porțile de Fier ale Transilvaniei și urma să
intervină împotriva lui Decebal a fost distrusă de daci în Țara
Hațegului. Cu acest eveniment pare a fi început în anul 105 al
doilea război cu dacii. De data aceasta Traian trebuia să-și asume
pe deplin consecințele politicii sale față de daci și să transforme
Dacia în provincie romană. Toate centrele de putere și toate
sanctuarele dacice au fost distruse, populația dacică a fost slăbită
numeric și îndepărtată din zonele strategice, iar spațiul cucerit a
fost împânzit de trupe. Asta încă nu însemna din punct de vedere
roman provincie. Cei circa 40000 de soldați înșirați de-a lungul
unui limes foarte dificil de atins nu puteau fi aprovizionați de pe
Dunăre, cum se întâmpla în alte provincii, ca Raetia, Noricum
sau cele două Pannonii. Nu aveau nici cu cine exploata bogățiile
solului și ale subsolului, care ar fi compensat pierderile suferite.
Pentru ambele operațiuni era nevoie de structuri economice,
sociale și politice de tip roman. De ce nu au fost ele constituite pe
baza comunităților dacice? Întâi fiindcă acestea erau foarte slăbite,
apoi fiindcă erau lipsite de elita care fusese distrusă în războaie
sau deportată. Or, romanii, care în toată istoria lor nu au cunoscut
decât regim aristocratic, se adresau în crearea unor comunități de
14
catalog_macheta_25 iulie.indd 14
COLONIA DACICA SARMIZEGETUSA.
SHORT INTRODUCTION
Ioan Piso
I t is well known that Dacia was conquered by the
Romans subsequent to the wars that Emperor Trajan
fought against the Dacians in AD 101-102 and AD 105-106.
The main reason of the conquest was military in nature. After
the Romans reached the Danube line, it was only the river that
divided the two expanding powers. Even so, one may wonder if
the occupation of Dacia could not have been avoided. In AD 102,
the Romans reached the Fețele Albe fortification, in the heart
of the Orăștie Mountains. Only a small effort would have been
required to also conquer Grădiștea Muncelului (Sarmizegetusa
Regia), when Trajan agreed to make peace. Why would he risk a
second war, by nothing easier than the first? As the organization
of a province north to the Danube called for huge financial
efforts. The emperor thus chose to maintain a number of bridge
heads north the Danube, leaving there surveillance troops and
to militarily weaken Decebalus, in the hope that the latter would
abide by the peace terms. He could have never been more wrong.
Decebalus regarded the peace of 102 as nothing more than a
truce that allowed him to rise again against the Romans. For
better understanding his reasons, one should comprehend the
true nature of the Dacian religion and the theocratic character
of the Dacian kingdom, which exceeds the frame herein. Our
research at Roman Sarmizegetusa evidenced that on the place
where the Roman city would later develop, the Romans lost a
battle. It was likely a Roman column crossing by The Iron Gates
of Transylvania mountain pass with the aim of confronting
Decebalus, however destroyed by the Dacians in Țara Hațegului.
This event seems to have triggered in AD 105 the second war
against the Dacians. This time, Trajan had to fully bear the
consequences of his policy regarding the Dacians and transform
Dacia into a Roman province. Every power centre and each
Dacian sanctuary was destroyed, the Dacian population being
numerically weakened and removed from strategic areas, while
the conquered space was filled with troops. This, however, was no
province yet, according to the Romans. The almost 40000 soldiers
set along a very difficult limes could not be supplied from the
Danube, like in other provinces as Raetia, Noricum or the two
Pannonias. They also had no support in exploiting the riches of
the soil and subsoil, which would have compensated the suffered
losses. Both operations required economic, social and political
structures of Roman type. Why they were not established based
on Dacian communities? Firstly, because they were weakened,
then, because they lacked the elite, destroyed during the wars
7/26/2017 1:26:10 PM
 15
catalog_macheta_25 iulie.indd 15 7/26/2017 1:26:10 PM
 tip roman tot unor elite; numai acestea își putea asuma cheltuielile
autoadministrării și numai acestea puteau fi trase la răspundere
dacă ceva nu funcționa. Neputând crea structuri romane pe baza
comunităților autohtone, romanii le-au adus din întregul imperiu
printr-o intensă colonizare. Este ceea ce istoricul Eutropius (8, 6,
2) a afirmat foarte clar: Traianus victa Dacia ex toto orbe Romano
infinitas eo copias hominum transtulerat ad agros et urbes colendas
(După înfrângerea Daciei Traian adusese din întreaga lume
romană mulțimi infinite de oameni care să cultive ogoarele și să
locuiască orașele). O dovadă că așa s-au petrecut lucrurile este
un episod de la începutul domniei lui Hadrian relatat de același
Eutropius. Hadrian, care părăsise cele trei provincii constituie
de Traian în Orient, se gândea să procedeze la fel cu Dacia.
L-au împiedicat prietenii săi, fiindcă prea mulți cetățeni romani
ar fi rămas pe mâna barbarilor (ne multi cives Romani barbaris
traderentur). Prin urmare, pentru romanizarea Daciei nu a fost
nevoie de 165 de ani de ocupație romană. Au fost suficienți 12
ani, iar evenimentul care a ilustrat acest proces în modul cel mai
spectaculos a fost întemeierea coloniei Sarmizegetusa.
Sarmizegetusa romană, cu numele său complet Colonia
Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, a preluat numele
vechii capitale a regilor daci. Nu este un lucru neobișnuit. Romanii
păstrau pretutindeni cu sfințenie toponimele pe care le găseau.
Apoi, însuși numele ctitoriei romane urma să arate că istoria
Daciei nu a fost curmată, ci continua în cadrul statului roman.
Sarmizegetusa romană a fost întemeiată în Țara Hațegului,
la circa 30 km vest de Sarmizegetusa Regia. Locul a fost ales din
rațiuni strategice. Aici se încrucișau cele două căi strategice de
comunicație care legau Transilvania de Dunăre: drumul Drobeta
(cu celebrul pod al lui Apollodor din Damasc) – Bumbești – Pasul
Vâlcan – Valea Streiului și drumul Dierna, culoarul Timiș-Cerna
– Tibiscum – Porțile de Fier ale Transilvaniei – valea Râului Mare.
Totodată locul se găsea la mijlocul distanței între primele castre
legionare ale Daciei: cel de la Berzobis, în care staționa legiunea
IV Flavia Felix, și cel de la Apulum, în care staționa legiunea XIII
Gemina. Apoi, locul ales nu va fi fost străin de rațiuni sentimentale
sau de propagandă. Aici a avut loc bătălia amintită, în care vor fi
căzut mulți militari romani. Astfel își găsește explicația și trofeul
(tropaeum) ridicat în curtea forului traianic (forum vetus).
Aflăm de la Ulpianus că Sarmizegetusei îi fusese conferit ius
Italicum. Asta însemna că teritoriul ei era asimilat celui al Italiei.
Astfel, terenul era deținut ex iure Quiritium, potrivit dreptului
civil roman, cetățenii se bucurau de immunitas, adică erau scutiți
de impozitul personal (tributum capitis) și de impozitul pe teren
(tributum soli) și aveau un grad mai ridicat de autonomie față de
guvernatorul provinciei. Numărul celor care beneficiau de acest ius
Italicum reiese din întinderea inițială a teritoriului Sarmizegetusei.
În afara Țării Hațegului, el îngloba întreaga vale mijlocie a
Mureșului, o parte a Munților Apuseni și părți mari din Banat,
de la Porțile de Fier ale Transilvaniei până la Dunăre. Odată cu
sporul demografic și cu dezvoltarea economică a unor centre, din
teritoriul Sarmizegetusei se vor despărți în cursul secolelor II și
III orașe ca Apulum (municipium Aurelium), Dierna, Ampelum și
Tibiscum. În secolul III teritoriul Sarmizegetusei se mai întindea
asupra Țării Hațegului și a unei părți din Valea Mureșului.
16
catalog_macheta_25 iulie.indd 16
or deported. Or, the Romans, who during their entire history
knew nothing but an aristocratic regime, appealed to the elites
in the establishment of Roman communities; it was only them
who could bear the costs of self-administration and be held
liable if something went wrong. As they could not create Roman
structures based on local communities, the Romans brought them
from throughout the empire by extensive colonisation. Historian
Eutropius (8, 6, 2) is very clear on this: Traianus victa Dacia ex
toto orbe Romano infinitas eo copias hominum transtulerat ad agros et
urbes colendas (after Trajan had subdued Dacia, had transplanted
thither an infinite number of men from the whole Roman world,
to people the country and the cities). Evidence that this events
actually occurred is provided by an episode during the early reign
of Hadrian, which the same Eutropius reported. Hadrian, who
had given up the three provinces that Trajan had added to the
empire in the East, decided to act similarly with regard to Dacia.
His friends however, dissuaded him, lest many Roman citizens
should be left in the hands of the barbarians (ne multi cives Romani
barbaris traderentur). Therefore, the Romanization of Dacia did
not require 165 years of Roman occupation. Twelve years sufficed,
and the event illustrating this process in a most spectacular
manner was the establishment of colonia Sarmizegetusa.
Roman Sarmizegetusa, by its complete name Colonia Ulpia
Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, adopted the name of the
former capital of the Dacian kings. This was not uncommon.
The Romans preserved everywhere sacred the toponyms they
encountered. Then, the name of the Roman foundation itself
would show that the history of Dacia was not suppressed, but
continued within the Roman state.
Roman Sarmizegetusa was founded in Țara Hațegului, at
some 30 km west from Sarmizegetusa Regia. The place was chosen
for strategic reasons.There joined the two strategic communication
ways linking Transylvania to the Danube: the road Drobeta (with
the famous bridge of Apollodorus of Damascus) – Bumbești –
Vâlcan Pass – the Strei Valley and the road Dierna, in the Timiș-
Cerna couloir – Tibiscum – Iron Gates of Transylvania – the Râul
Mare Valley. In addition, the place lay at half distance between
the first legionary fortresses of Dacia: that at Berzobis, where
legion IV Flavia Felix was stationed, and that at Apulum, which
quartered legion XIII Gemina. Furthermore, the chosen place
was not foreign to sentimental or propaganda reasons. There took
place the mentioned battle, when many Roman soldiers would
have been lost. This is how the trophy (tropaeum) erected in the
courtyard of the Trajan’s Forum may be explained (forum vetus).
We find from Ulpianus that Sarmizegetusa was granted ius
Italicum. This meant its territory was assimilated to that of Italy.
Thus, the land was owned by ex iure Quiritium, according to the
Roman civil law, the citizens enjoying the immunitas, namely
exemption from the personal tax (tributum capitis) and the land tax
(tributum soli) and a higher degree of autonomy from the province
governor. The number of those benefiting of this ius Italicum
results from the original stretch of the territory of Sarmizegetusa.
Except Țara Hațegului, it incorporated the entire middle Mureș
River valley, part of the Apuseni Mountains and large spreads in
Banat, from The Iron Gates of Transylvania to the Danube. Once
7/26/2017 1:26:10 PM
 Datorită unei diplome militare descoperite la Porolissum
știm că în 11 august 106 războiul dacic era încheiat. Sarmizegetusa
romană nu a fost întemeiată de îndată. Ea încă nu apare într-o
listă a localităților păstrată la Ptolemeu, redactată îndată după
încheierea războiului. Suntem acum cu toții de acord că actul
întemeierii a avut loc în jurul anului 108, când guvernator al
provinciei era Decimus Terentius Scaurianus. Părerile diferă însă
în privința structurilor de lemn care preced clădirile de piatră ale
orașului. Cei care au făcut cercetările arheologice în forul traianic
(forum vetus) atribuie aceste structuri unei prime faze de lemn
a orașului. Alții preferă să le atribuie unui castru legionar, care
ar fi precedat orașul. Un răspuns definitiv poate fi dat numai de
viitoarele cercetări. Clar este că principalele clădiri publice și
sistemul de apărare au fost construite de o vexilație a legiunii IV
Flavia Felix, iar cea mai bună dovadă o constituie numeroasele
țigle ștampilate care îi aparțin.
Sub Traian arhitectura urbană a împrumutat multe
elemente ale arhitecturii militare, iar din acest punct de vedere
Sarmizegetusa este un foarte bun exemplu. Planul primului
for (forum vetus) este identic celui al clădirii comandamentului
(principia) din castrele legionare, iar forma inițială a coloniei
este cea a unui castru legionar. De fapt, orașul a fost construit
de legionari pentru coloniștii romani, dintre care mulți erau foști
camarazi de-ai lor lăsați la vatră. Cândva, nu știm precis când,
zona din interiorul zidurilor (intra muros) a fost lărgită spre vest,
ea ocupând acum o suprafață de de 32 ha. Cât despre ziduri, ele
erau late de 1,65 m și erau prevăzute cu un parament din blocuri
de calcar. În spatele zidului se afla un agger lat de 4 m, iar în fața
lui două șanțuri de apărare. Orașul se întindea și în afara zidurilor,
mai ales spre nord, atingând probabil o suprafață utilă de circa
100 ha. Cea mai întinsă necropolă se află la est de oraș, dar mai
cunoaștem câte o necropolă la sud și la nord-vest.
Cercetările arheologice și inscripțiile confirmă spusele lui
Eutropius. În 40 de ani de cercetări au fost găsite două sau trei
posibile fragmente ceramice dacice, câteva zeci de fragmente
de origine norico-pannonice și un număr infinit de fragmente
ceramice romane. Prin urmare, romanizarea a fost imediată și
definitivă. Ea a fost realizată prin coloniști, ale căror nume le
cunoaștem din sutele de inscripții păstrate. O mare parte dintre
ei erau veterani ai legiunilor care îi combătuseră pe daci. Ei
fuseseră recrutați sub dinastia flaviană în cea mai mare parte din
Italia și din provincii profund romanizate ca Hispania și Gallia
Narbonensis. Aceasta este explicația caracterului italic al acestui
oraș, care va lăsa o amprentă durabilă asupra vieții politice și
intelectuale. Bineînțeles că au venit aici elemente de pretutindeni.
Pe lângă o majoritate absolută de nume romane (cognomina) de
76%, întâlnim nume grecești (20,5%), siro-palmirene (1,5%),
tracice (0,4%) și ilire (0,2%). Indiferent de origine, modalitatea
de expresie era romană. Dintre cele circa 800 de texte epigrafice
cunoscute, doar șase sunt scrise în limba greacă, iar celelalte într-o
latină adesea remarcabilă.
Cât de numeroasă putea fi populația Sarmizegetusei în
secolul III? Dacă i-am atribui în interiorul zidurilor fiecărui
locuitor 25 m2, așa cum s-a procedat pentru Pergamon, am ajunge
la o cifră de 13000 de locuitori. Socotind că populația din afara
catalog_macheta_25 iulie.indd 17
with the demographic growth and economical development of
some urban centres, from the territory of Sarmizegetusa would
part, over the 2nd and 3rd centuries, towns like Apulum (municipium
Aurelium), Dierna, Ampelum and Tibiscum. In the 3rd century, the
territory of Sarmizegetusa also included Țara Hațegului and part
of the Mureș Valley.
It is known, based on a military diploma found at Porolissum,
than on August the 11th, the year 106, the Dacian war ended.
Roman Sarmizegetusa was not created at once. It is not mentioned
on a list of places preserved with Ptolemy, drafted just after the
end of the war. We all agree that the establishment date occurred
around AD 108, when governor of the province was Decimus
Terentius Scaurianus. Views are different though in terms of the
timber structures preceding the stone buildings of the town. The
archaeologists that excavated the Trajan’s Forum (forum vetus)
ascribe these structures to a first timber phase of the city. Others
prefer to ascribe them to a legionary fortress, preceding the city.
A definitive answer may be given only by future research. It is
clear that the main public buildings and the defence systems were
built by a detachment (vexillatio) of IV Flavia Felix, and the best
evidence is given by the many stamped tiles to which they belong.
Under Trajan, urban architecture borrowed many elements
from military architecture, Sarmizegetusa being a very good
example to this effect. The layout of the first forum (forum vetus)
is identical to that of the headquarters building (principia) of
legionary fortresses, while the original shape of the colonia is that
of a legionary fortress. In fact, the city was built by legionaries
for the Roman colonists, of whom many were former discharged
comrades. Sometime, we do not know specifically when, the area
within the precinct walls (intra muros) was enlarged westwards,
thus reaching a surface of 32ha. In what walls are concerned,
they were 1.65m wide and provided with a limestone block face.
Behind the walls there was a 4m wide agger, while in front of
it, two defensive ditches. The town spread also outside the walls,
especially to the north, likely reaching a useful surface of about
100ha. The largest necropolis lay east from the city, however other
two cemeteries are known to the south and north-west.
The archaeological excavations and inscriptions confirm
Eutropius’s reports. In over 40 years of research, there were
identified two or three possible Dacian pottery fragments, a few
tens of fragments of Norico-Pannonian origin and an infinite
number of Roman pottery fragments. Therefore, Romanisation was
immediate and definitive. It occurred through the colonists, whose
names are known from the hundreds of surviving inscriptions.
Many were veterans of the legions who fought against the
Dacians. They had been raised under the Flavian dynasty mostly
from Italy and the deeply Romanised provinces like Hispania
and Gallia Narbonensis. This explains the Italian character of this
town, whose imprint over the political and intellectual life would
endure for a long time. Obviously, people from everywhere came
there. Beside an absolute majority of Roman names (cognomina)
of 76%, there also count Greek (20.5%), Syro-Palmyrenan (1.5%),
Thracian (0.4%) and Illyrian (0.2%) names. Regardless their origin,
they expressed themselves in a Roman way. Of about 800 known
epigraphic texts, only six are written in Greek, the others are in an
17
7/26/2017 1:26:10 PM
 zidurilor ar număra între o treime și o jumătate din cea din
interior, am ajunge la circa 20000 de locuitori, fără a ține seama
de cei din teritoriu.
În linii generale locuitorii se împart în oameni liberi,
liberți, adică fost sclavi, și sclavi. Oamenii liberi se împart în
cetățeni romani (cives Romani) și necetățeni (peregrini). Categoria
superioară pe plan municipal o reprezintă cei 100 de decurioni,
prin care înțelegem senatul orașului sau ordo decurionum.
Decurionii erau recrutați pe baza nașterii libere, a unui anumit
cens și a profilului moral și civic (dignitas). Pe planul imperiului
găsim la Sarmizegetusa cavaleri romani (equites Romani), făcând
parte din ordinul ecvestru, unul dintre ordinele superioare ale
societății romane. Liberții nu puteau deveni nici decurioni, nici
magistrați, dar celor bogați li se acorda o compensație, fiind
primiți într-un ordin inferior, cel al Augustalilor. Astfel puteau
și ei participa la viața publică, făcând sacrificii pentru împărat
în numele propriei categorii sociale. Numărul ridicat de cavaleri
romani și de Augustali reflectă un grad înalt de prosperitate a
Sarmizegetusei. Una dintre sursele bogăției a fost luarea în
arendă a întreprinderilor aparținând fiscului imperial: mine de
aur, cariere, saline, pășuni, vămi etc. Fiind primul oraș al Daciei,
locuitorii săi au avut prioritate și, de fapt, acesta a fost și unul
dintre scopurile colonizării.
Instituțiile politice ale coloniei Sarmizegetusa erau analoge
celor ale Romei republicane și sunt în număr de trei: magistraturi,
senat sau ordo decurionum și populus, masa alegătorilor. Magistrații
supremi erau duumviri iure dicundo, aidoma consulilor Romei
republicane. Dintre atribuțiunile lor în evidență ieșea jurisdicția.
Odată la cinci ani ei îndeplineau și atribuțiuni censoriale și purtau
denumirea de duumviri quinquennales. Sarmizegetusa se bucura
de atâta trecere, încât își putea permite să-i ofere magistratura
supremă însuși împăratului. Bineînțeles că acesta nu-și părăsea
treburile de la Roma pentru a face pe primarul la Sarmizegetusa. Îl
numea pe careva din rândurile aristocrației municipale praefectus
quinquennalis pro imperatore, care conducea apoi orașul în numele
împăratului. Ceilalți magistrați erau aediles, care se ocupau de
probleme edilitare, și quaestores, care se aflau în fruntea tezaurului
public (aerarium). Conform constituției aristocratice a Romei,
cea mai puternică instituție politică era ordo decurionum, din care
făceau parte toți cei care îndeplineau condițiile amintite mai
sus, inclusiv foștii magistrați. Foarte importante erau funcțiile
preoțești oficiale: pontifex, adică specialistul în dreptul sacru, augur,
specialistul în interpretarea semnelor cerești, și flamen, cel care se
ocupa de cultul împăraților divinizați. Cultul, în numele întregii
comunități, al împăratului în viață se afla în sarcina magistraților
supremi ai coloniei.
Se vorbește adesea de Sarmizegetusa ca despre capitala
Daciei romane. Nu existau capitale în sensul modern al cuvântului,
ci sedii ale funcționarilor imperiali și ale unor atribuțiuni ale
acestora. Sediul guvernatorului (legatus Augusti pro praetore) se
afla la Apulum, lângă castrul legionar. Unul dintre scaunele sale
de judecată (tribunal) se afla însă la Sarmizegetusa. Legăturile
strânse ale guvernatorilor cu Sarmizegetusa sunt dovedite și de
faptul că unii dintre ei erau patroni ai coloniei. La Sarmizegetusa
se afla sediul (praetorium) al procuratorului financiar al Daciei
18
catalog_macheta_25 iulie.indd 18
often remarkable Latin.
How many inhabitants did Sarmizegetusa have in the 3rd
century? If each inhabitant would be ascribed 25m2 within the
walls, as the case for Pergamon, a number of 13000 inhabitants
would be reached. Considering that the population outside the
walls would count another third and a half of that on the inside,
one would reach a number of approximately 20000 inhabitants,
without counting those within the territory.
Overall, the inhabitants included free men, freedman,
namely former slaves, and slaves. The free men divided into
Roman citizens (cives Romani) and non-citizens (peregrini).
The higher category at municipal level is represented by the 100
decuriones, namely the town senate or ordo decurionum. Decuriones
were recruited based on their free birth, a certain income and
the moral and civic profile (dignitas). At Sarmizegetusa there are
also Roman knights (equites Romani), part of the equestrian order,
one of the higher orders of the Roman society. Freedman could
not become decuriones or magistrates, however the wealthy were
compensated by inclusion in a lower order, that of the Augustales.
Thus, they could be involved in the public life, performing sacrifices
for the emperor in the name of their own social category. The high
number of Roman knights and Augustales mirrors a high degree
of prosperity of Sarmizegetusa. One of sources of the richness was
the lease of enterprises which belonged to the imperial purse: the
golden mines, quarries, the salt mines, pasturelands, the customs
etc. As the first city of Dacia, its inhabitants had priority and, in
fact, this was one of the colonisation goals.
The political institutions of colonia Sarmizegetusa were
similar to those of republican Rome and counted three:
magistrates, the senate or ordo decurionum and populus, the
voters. The supreme magistrates were duumviri iure dicundo,
alike the consuls of republican Rome. Administration of justice
stood out among their duties. Every five years they also fulfilled
censorship functions and bore the title of duumviri quinquennales.
Sarmizegetusa was highly credited so it afforded to award the
supreme magistrature to the emperor himself. Naturally, the
Emperor did not leave his business in Rome for the mayorship
of Sarmizegetusa. He appointed someone from the municipal
aristocracy praefectus quinquennalis pro imperatore, who then led
the town in his name. The other magistrates were the aediles, who
oversaw public building issues and the quaestores, at the head
of the public treasury (aerarium). According to the aristocratic
constitution of Rome, the most powerful political institution was
ordo decurionum, which comprised all who fulfilled the conditions
above, the former magistrates included. The official priesthood
functions were also very important: the pontifex, namely the
specialist in the sacred law, the augur, the specialist in interpreting
the divine, and the flamen, who dealt with the cult of the deified
emperors. The cult of the living emperor, in the name of the entire
community, was under the charge of the supreme magistrates of
the colony.
One often speaks of Sarmizegetusa as the capital of
Roman Dacia. There were no capitals in the modern meaning of
the word, but seats of imperial officials and their responsibilities.
The governor’s seat (legatus Augusti pro praetore) was at Apulum,
7/26/2017 1:26:10 PM
 Superior și apoi al Daciei Apulensis. Acesta era, din partea
fiscului imperial, un fel de ministru de finanțe; de pildă concentra
impozitele, plătea solda trupelor și exercita jurisdicția financiară în
numele fiscului. La Sarmizegetusa a fost ridicat primul Capitoliu
al provinciei, iar prin asta a fost adus oficial în provincie cultul lui
Iupiter. Tot aici se întrunea conciliul provincial (concilium trium
Daciarum), a cărui sarcină era de a celebra cultul imperial în
numele întregii provincii. Din toate aceste rațiuni Sarmizegetusa
a meritat cu prisosință epitetul de metropolis, primit în secolul III
în timpul domniei lui Severus Alexander (222-235).
Principalul eveniment din istoria coloniei Sarmizegetusa
în secolul II a fost primul război marcomanic, când, în anul 170,
marcomanii sau aliații acestora, au pătruns până la Sarmizegetusa.
Nu credem că ei au pătruns și în interiorul zidurilor, dar tot ce se
afla în afara acestora a fost distrus. Dovada pentru aceasta este
și marea inscripție din templul lui Liber Pater, din care aflăm că
un demnitar a refăcut porticele templului și camerele adiacente,
arse din temelii de furia dușmanilor. Dintr-o altă inscripție, a
unei baze de statuie pentru Macus Aurelius din forul traianic,
știm că orașul a fost salvat dintr-un pericol dublu sau cumplit
(ancipiti periculo) datorită virtuților imperiale. Sarmizegetusa își
va reveni și va atinge un înalt grad de prosperitate pe vremea
dinastiei Severilor. Urmează perioada anarhiei militare, când
Imperiul Roman intră într-o profundă criză. De aceasta profită
popoarele din nord, care se folosesc de orice ocazie pentru a ataca
și jefui provinciile de graniță. Se pare că Sarmizegetusa nu a avut
de suferit în vremea războiului carpic (247-248) al lui Philippus
Arabs și nici în atacul gotic din 250/251 din vremea lui Decius.
Catastrofa a intervenit cândva în timpul domniei lui Gallienus
(260-268) în legătură cu ceea ce unele izvoare numesc amissio
Daciae, adică pierderea Daciei. În urma cercetărilor arheologice
a putut fi observat faptul că basilica forului traianic (forum
vetus) și Capitoliul au fost distruse în urma unui mare incendiu.
Blocurile de calcare poartă urme evidente de arsură. Populația
va fi supraviețuit cum a putut, dar în ultimii ani ai provinciei de
o adevărată viață municipală nu se mai poate vorbi. Din cauza
situației grave a imperiului, împăratul Aurelian va retrage în anul
271 la sudul Dunării armata și o parte a populației. Ceva populație
romană a mai sălășluit printre ruinele Sarmizegetusei, dar cândva
ele vor părăsite și însuși numele orașului va fi dat uitării.
catalog_macheta_25 iulie.indd 19
near the legionary fortress. One of his justice courts (tribunal)
was yet at Sarmizegetusa. The governors’ close connection with
Sarmizegetusa is also proven by the fact that some were patrons
to the colony. At Sarmizegetusa was the seat (praetorium) of
the financial procurator of Dacia Superior and then of Dacia
Apulensis. He was, on the part of the imperial purse, a sort of
ministry of finance; for instance, he centralized taxes, paid the
troops and exercised the financial jurisdiction in the name of the
imperial purse. At Sarmizegetusa was built the first Capitoline
temple of the province, thereby officially bringing into the
province the cult of Jupiter. Still there assembled the provincial
council (concilium trium Daciarum), whose task was to celebrate
the imperial cult in the name of the entire province. For all these
reasons Sarmizegetusa fully deserved the epithet of metropolis,
which it received in the 3rd century under the reign of Severus
Alexander (222-235).
The main event in the history of the colony Sarmizegetusa
in the 2nd century was the first Marcomannic war, when, in AD
170, the Marcomanni or their allies entered the province and
reached Sarmizegetusa. We do not believe they entered within
the walls, however everything outside was destroyed. This is
also evidenced by the large inscription in the temple of Liber
Pater, which reads that an official rebuilt the temple porticoes
and the adjacent rooms, burnt to the ground by the anger of the
enemy. Another inscription on a statue base for Macus Aurelius
in the Trajan’s forum reads that the town was saved from a two-
fold or terrible peril (ancipiti periculo) by the imperial virtues.
Sarmizegetusa would recover and reach a high prosperity degree
under the Severan dynasty. During the period of military anarchy,
the Roman Empire experiences a deep crisis. The northern
peoples, who took advantage of any occasion to attack and pillage
Roman border provinces, profited. It seems that Sarmizegetusa
did not suffer during the Carpian war (AD 247-248) of Philippus
Arabs and neither during the Goths attack of AD 250/251 under
Decius. The catastrophe occurred sometime under Gallienus
(260-268), when some sources mention the amissio Daciae, namely
the loss of Dacia. The archaeological excavations noted that the
basilica of the Trajan’s forum (forum vetus) and the Capitoline
temple were burnt subsequent to a great fire. The limestone blocks
exhibit clear burning traces. The population must have survived
somehow, however in the last years of the province one may no
longer speak of a true municipal life. Because the serious situation
of the empire, emperor Aurelian would withdraw in AD 271 to
the south the Danube the army and part of the population. Some
Roman population still inhabited the ruins of Sarmizegetusa,
however at some point, they would be deserted and the name
itself of the town, forgotten.
19
7/26/2017 1:26:11 PM
 FORUL LUI TRAIAN (FORUM VETUS) THE FORUM OF TRAJAN (FORUM VETUS)
Ioan Piso
D eși o colonia romană este întemeiată după un ritual
străvechi moștenit de la etrusci, în vremea imperiului
fondatorul nu poate fi decât împăratul. Reprezentantul acestuia
alege un loc potrivit și consultă auspiciile. Asta înseamnă că
împarte bolta cerească în patru sectoare principale, în funcție de
axele cardinale nord-sud și est-vest și interpretează semnele care
le sunt atribuite anumitor divinități. Dacă semnele sunt favorabile,
înfige în pământ groma, un fel de teodolit roman alcătuit dintr-o
tijă verticală având în vârf două tije orizontale perpendiculare,
de capetele cărora atârnă niște greutăți. Acolo unde cade umbra
gromei la răsăritul soarelui, se trasează decumanus maximus, adică
axa sacră est-vest a coloniei. Perpendiculara pe decumanus maximus
va fi cardo maximus, axa sacră nord-sud. De-a lungul viitoarei
incinte va fi arată o brazdă (sulcus primigenius) cu un plug tras de
un bou și o vacă albă. În dreptul porților fierul plugului va fi ridicat.
Se trasează perpendiculare numite cardines la cardo maximus
și decumani la decumanus maximus. Aceștia devin drumurile
din interiorul orașului. Spațiile dintre cardines și decumani se
numesc insulae, prin care înțelegem cartierele de locuit. În mod
asemănător se procedează în afara zidurilor. Aici spațiile dintre
cardines și decumani se numesc centuriae și reprezintă loturile
de pământ ce urmează a fi împărțite coloniștilor. Coloniștii, în
formațiune militară și purtând un vexillum, trăgeau fiecare la sorți
o parcelă dintr-o insula și un lot de pământ (centuria). Nu aș fi
amintit aceste proceduri, dacă lucrările arheologice nu ar fi adus la
lumină, caz unic în arheologia romană, locus gromae, adică tocmai
locul din care a fost întemeiat orașul. Acesta se află la încrucișarea
lui cardo maximus cu decumanus maximus și pe el a fost înălțat un
monument pentru Traian.
La aceeași întretăiere a celor două axe sacre a fost înălțat
și primul for al coloniei, numit de noi for traianic sau forum vetus
(forul vechi). Cum am amintit mai sus, după opinia noastră
forul de piatră a fost precedat de un for de lemn, al cărui plan îl
prefigura.
Dimensiunile totale ale forului de piatră sunt: 94 m (nord-
sud), între contraforții curiei (sud) și fațada propylon-ului (nord)
× 75 m între zidurile exterioare ale extensiilor de vest și de est.
Forul inițial, cel din vremea lui Traian, este o construcție sobră
din calcar și gresie. Planul inițial a fost completat cu numeroase
elemente realizate fie din inițiativă imperială, fie, mai ales, din
inițiativă privată. O elită, care a ajuns să se îmbogățească datorită
resurselor teritoriului coloniei și datorită luării în arendă a
proprietăților fiscului, a contribuit până în epoca Severilor la
20
catalog_macheta_25 iulie.indd 20
Ioan Piso
A lthough a Roman colonia was founded according to
an ancient ritual inherited from the Etruscans, under
the empire, the founder can be no other than the emperor. His
representative chooses an adequate place and practices the augury.
This means he divides the skies into four main sectors, depending
on the cardinal axes north-south and east-west and interprets
the signs ascribed to certain deities. If signs are favourable, sets
the groma into the ground, a sort of Roman theodolite composed
of a vertical staff with two horizontal cross-pieces mounted on
top, of whose ends were hung some weights. Where the groma
shadow fell at sunrise, the decumanus maximus, namely the sacred
east – west axis of the colony, was traced. The perpendicular
on the decumanus maximus would be cardo maximus, the sacred
north-south axis. A furrow would be ploughed along the future
enclosure (sulcus primigenius) by a plough pulled by an ox and a
white cow. In front the gates, the ploughshare would be pulled
off. The perpendiculars called cardines to cardo maximus and
decumani to decumanus maximus are traced. They become the
town roads. Spaces between the cardines and decumani are called
insulae, namely the inhabiting quarters. Similarly is proceeded
outside the walls. There, the spaces between the cardines and
decumani are called centuriae and represent the lots of land to be
passed out to the colonists. The colonists, in military formation
and wearing a vexillum, balloted a parcel in an insula and a lot of
earth (centuria). We would not mention such procedures unless
the archaeological excavations had not bring to light, a unique
case in Roman archaeology, the locus gromae, namely precisely the
place out of which the town grew. It lies at a junction of cardo
maximus with decumanus maximus and a monument for Trajan
was erected onto it.
By the same junction of the two sacred axes was also built
the first forum of the colony, what we called the Trajanic forum or
forum vetus (the ancient forum). As aforementioned, in our view,
the stone forum was preceded by a timber forum, whose layout
it anticipated.
The total sizes of the stone forum are as follows: 94m
(north-south), in-between the buttresses of the curia (south) and
the propylon facade (north) × 75m between the outer walls of the
western and eastern extensions. The original forum, built under
Trajan, is an unadorned limestone and sandstone construction. The
original layout was completed with many elements made either
upon imperial or, especially, private initiative. The elite, enriched
due to the resources in the colony territory and the lease of state
properties, contributed, until the Severans, in transforming the
7/26/2017 1:26:11 PM
 21
catalog_macheta_25 iulie.indd 21 7/26/2017 1:26:11 PM
 transformarea forului traianic dintr-un for de piatră într-unul de
marmură. Cum în cadrul acesta nu ne putem permite să urmărim
evoluția edificiului, vom proceda la descrierea ultimei faze,
începând de la intrarea de pe decumanus maximus.
Chiar în fața treptelor, pe locus gromae, se află un monument
închinat lui Traian. Întregul spațiu a fost acoperit, probabil sub
Antoninus Pius (138-161), de o construcție grandioasă, susținută
în partea de sud de patru coloane de marmură înalte de circa 10
m, purtând inscripțiile evergeților. Avem de-a face cu un propylon,
care precede intrarea propriu-zisă în for. Aceasta din urmă, datând
din vremea lui Traian, este constituită dintr-un tetrapylon, adică
dintr-o poartă cu patru intrări: două principale (nord-sud) și
două secundare (est-vest). Deasupra intrării principale, construite
ca un arc de triumf, se afla inscripția de construcție, care a putut fi
reconstituită pe baza câtorva fragmente:
[Im]p(erator) Ca[es(ar)] Div[i] Ne[r]v[a]e f(ilius)
Nerva Trai[anus Opt(imus) Aug(ustus)]
[Ger]m(anicus) [Dacicus Parthicus p]ontif(ex)
max(imus) trib(unicia) pot[est(ate) XX sive XXI
imp(erator) XIII co(n)s(ul) VI]
[pater patriae coloniae Ulpiae T]ra[i]anae Dacic(ae)
[Sar]miz[egetusae] forum(?) cum(?) ......(?) dedit(?)].
Aflăm de aici că împăratul Traian, purtând numele și
titulatura completă, a fost cel care i-a dăruit coloniei Sarmizegetusa
un for, poate împreună cu basilica. Cum puterea tribuniciană a
împăratului lipsește, datarea inscripției poate fi aproximată în anii
116/117, deci către sfârșitul domniei lui Traian. Textul inscripției
este foarte semnificativ, fiindcă exprimă natura relațiilor între
împărat și restul instituțiilor romane nu numai la Sarmizegetusa,
ci și în cazul celorlalte foruri romane, inclusiv al forului lui Traian
de la Roma. La Sarmizegetusa împăratul este cel care dăruiește
un for coloniei. Înseamnă că la Roma, chiar dacă inscripția de
construcție lipsește, același împărat le dăruiește un for senatului
și poporului roman și nicidecum invers. La Sarmizegetusa
împăratului i se mulțumește prin ridicarea unui altar pe locus
gromae și a unui tropaeum în mijlocul curții, iar la Roma prin
înălțarea celebrei columne, a statuii ecvestre și a altor statui. Iată
deci cum raportul de putere dintre instituțiile statului poate fi
reflectat prin arhitectură. Singur împăratul își putea permite să
ridice ceva de grandoarea unui for, iar răspunsul era pe măsura
competențelor celorlalți.
Înspre decumanus maximus se deschid tabernae, adică
prăvălii, sedii de corporații și spații sacre, prevăzute în vremea
lui Hadrian (a. 117-138) cu portice. Două edificii merită aici o
atenție specială: în colțul de nord-est aedes collegii fabrum, adică
localul de cult al colegiului meșteșugarilor, prevăzut cu o absidă
și cu instalații folosind banchetelor, iar în colțul de nord-vest un
templu al Fortunei, în care se practica cultul imperial, dovada
constituind-o fragmente de marmură ale unor busturi imperiale.
Ambele au fost amenajate în ultima lor formă în anii 183-185,
adică sub împăratul Commodus, din fondurile unor demnitari
bogați ai orașului, Marcus Procilius Niceta și fiul său, Marcus
Procilius Regulus. Tot în frontul dinspre decumanus maximus
au fost înălțate prin anul 202, adică sub domnia lui Septimius
Severus, două nimfee (nymphaea), fântâni publice din marmură
22
catalog_macheta_25 iulie.indd 22
Trajan’s forum from stone to marble. Since it is impossible herein
to follow the evolution of the edifice, we shall proceed to describe
its last phase, starting from the gate on the decumanus maximus.
Precisely before the steps, on locus gromae, lies a monument
dedicated to Trajan. The entire space was covered, likely under
Antoninus Pius (AD 138-161), by a grandiose building,
supported on the southern side by four marble columns about
10m tall, bearing the inscriptions of the benefactors. We are
dealing with a propylon, which precedes the proper access into
the forum. The latter, dating under Trajan, is composed of a
tetrapylon, namely a gate with four entrances: two main north-
south and two secondary east-west. Above the main entrance,
built as a triumphal arch, lay the building inscription, restored
based on a few fragments as follows:
[Im]p(erator) Ca[es(ar)] Div[i] Ne[r]v[a]e f(ilius)
Nerva Trai[anus Opt(imus) Aug(ustus)]
[Ger]m(anicus) [Dacicus Parthicus p]ontif(ex)
max(imus) trib(unicia) pot[est(ate) XX sive XXI
imp(erator) XIII co(n)s(ul) VI]
[pater patriae coloniae Ulpiae T]ra[i]anae Dacic(ae)
[Sar]miz[egetusae] forum(?) cum(?) ......(?) dedit(?)].
We find that emperor Trajan, bearing the complete name
and title, was the one who gave the colony Sarmizegetusa a
forum, possibly together with the basilica. Since the emperor’s
tribunician power is missing, the dating of the inscription may
be approximated to AD 116/117, hence by the end of Trajan’s
reign. The inscription text is very important, as it expresses the
nature of the relations between the emperor and the remainder
of the Roman institutions not only at Sarmizegetusa, but also
the rest of the Roman forums, including that of Trajan from
Rome. At Sarmizegetusa, the emperor is the one who awards
the colony a forum. This means that in Rome, even though
the building inscription is missing, the same emperor awards a
forum to the senate and the Roman people and by no means the
reverse. At Sarmizegetusa the emperor is thanked by the erection
of an altar on locus gromae and a tropaeum in the middle of the
courtyard, while in Rome by the erection of the famous column,
the equestrian statue and other statues. This is then how power
relations among state institutions are mirrored by architecture.
The emperor alone afforded to build something impressive like
a forum, while the response fitted the capabilities of the others.
Tabernae, namely shops, corporation seats and sacred
spaces provided under Hadrian (AD 117-138) with porticoes
open towards the decumanus maximus. Two edifices deserve
here special attention: in the north-east corner, the aedes collegii
fabrum, namely the cult place of the artisans association provided
with an apsis and installations for use during banquets, while in
the north-west corner a temple of Fortuna, where the imperial
cult was practiced, as evidenced by the marble fragments of two
imperial busts. Both were given their last form in AD 183-185,
namely under Commodus, from the funds of rich town officials,
Marcus Procilius Niceta and his son, Marcus Procilius Regulus.
Still in the front towards the decumanus maximus were erected
around AD 202, namely during the rule of Septimius Severus,
two nymphaea, public marble wells of great beauty, embellished
with statues financed by a duumvir of the town, Lucius Ophonius
7/26/2017 1:26:11 PM
 23
catalog_macheta_25 iulie.indd 23 7/26/2017 1:26:14 PM
 de mare frumusețe, împodobite cu statui, finanțate de un duumvir
al orașului, Lucius Ophonius Domitius Priscus. Înainte de a
părăsi zona lui decumanus maximus, se cuvine să amintim că pe
axul acestuia se afla un mare canal de scurgere, care se unea cu un
alt canal de pe cardo maximus, cu direcția sud-nord, ducând apele
reziduale spre ieșirea din oraș.
După ce am trecut de tetrapyl, dăm de curtea forului, care
măsoară 32,20 m (nord-sud) × 37,80 m (est-vest). Pe axa centrală
nord-sud întâlnim o mare bază de monument, care fusese placată cu
marmură și măsoară 5,60 × 5,60 m. Elementele găsite în preajmă,
în special un fragment de bază rotundă de marmură și fragmente
de inscripție, ne îndreptățesc să credem că avem de-a face cu un
tropaeum (trofeu) înălțat de colonia Sarmizegetusa lui Traian,
întemeietorului ei (conditori suo) în amintirea evenimentelor
dramatice ce se petrecuseră în acest loc în anul 105. În deceniile
următoare în curtea forului vor mai fi înălțate 25 de statui, în
majoritate imperiale, unele reprezentându-i pe împărați în
cvadrigi din bronz. Nu s-au mai păstrat decât substrucțiile bazelor,
fragmente de inscripții de marmură și bucățele de bronz aurit.
Datorită lor au putut fi identificate bazele de statui în cvadrigă ale
împăraților Marcus Aurelius și Lucius Verus, înălțate în anul 172
drept mulțumire pentru salvarea orașului de invadatori. Pe laturile
de nord, de vest și de est curtea era mărginită de portice. La
început acestea au fost construite din arce de gresie, pentru ca sub
Marcus Aurelius (a. 161-180) sau Commodus (a. 180-192) ele să
fie înlocuite de coloane corintice având deasupra arce. Spre est și
spre vest întregul edificiu era închis de două coridoare măsurând
fiecare 43,40 m (nord-sud) × 6,15 m (est-vest). Le-am identificat
cu așa-zise criptoportice (portice închise), destinate depozitării
de mărfuri și activităților comerciale pe vreme nefavorabilă.
Din curte ne îndreptăm spre sud și urcăm trepte de marmură
până pe un podium, care face legătura cu basilica iudiciaria. Așa
cum îi zice numele, servea activităților politice și în primul rând
jurisdicției. Măsura 17,35 m (nord – sud) × 62,70 m (est-vest)
și avea pe fațada nordică drept deschideri cinci arce, dintre care
cel median cu lățimea de 5,60 m. În extremitățile vestică și
estică se află, ca și în clădirea comandamentului castrelor, câte
un tribunal. În subsolul tribunal-ului de vest a fost amenajată o
închisoare (carcer), în vreme ce deasupra se aflau judecătorii. În
schimb, tribunal-ul de est a fost transformat într-un Augusteum
destinat cultului imperial. Aici a fost găsită o mână de marmură
aparținând unui împărat și ținând un glob pământesc (orbis
terrarum). Ambele clădiri aveau aspectul unor temple.
Pe latura sudică a basilicii se deschideau cele mai
importante localuri de instituții. Chiar pe linia lui cardo maximus
se afla curia, adică sediul senatului sau al ordinului decurionilor
(ordo decurionum). Măsoară 12,45 m (nord-sud) × 9,70 m (est-
vest). Aici ședeau, pe trepte dispuse pe laturile de est și de vest,
cei 100 de decurioni sau senatori ai coloniei. Atare dispunere se
explică prin modul de vot per discessionem (prin separare). Cei care
erau de o părere treceau într-o parte, ceilalți în cealaltă parte. Pe
latura sudică se mai disting urmele unui podium, pe care ședeau
magistrații. Sub curia au fost amenajate două încăperi subterane,
care impresionează și astăzi și aveau rostul de camere de tezaur
(aeraria). Curia era totodată un sanctuar (aedes) închinat unei
24
catalog_macheta_25 iulie.indd 24
Domitius Priscus. Before leaving the area of the decumanus
maximus, it is worth mentioning that on its axis lay a large
drainage, joining another canal from cardo maximus, directed
south-north, carrying wastewaters towards the town’s exit.
Past the tetrapyle, one enters the forum’s courtyard,
measuring 32.20m (north-south) × 37.80m (east-west). On
the central north-south axis there is a large monument base,
plated with marble and measuring 5.60 × 5.60m. The elements
found nearby, especially a fragment of a marble round base and
inscription fragments make us believe we are dealing with a
tropaeum (trophy) built by colonia Sarmizegetusa to Trajan, his
founder (conditori suo) in the memory of the dramatic events
occurring there in AD 105. Over the following decades, in the
forum courtyard would be erected other 25 statues, the majority
imperial, some depicting the emperors in bronze quadrigae. Only
the bases foundations, fragments of marble inscriptions and
pieces of gilded bronze have survived. Because of them, could be
identified the quadriga statue bases of emperors Marcus Aurelius
and Lucius Verus, erected in AD 172 in acknowledgement for
the town’s rescue from the invaders. On the northern, western
and eastern sides the courtyard was delimited by porticoes. At
the beginning, they were made of sandstone arches, while under
Marcus Aurelius (161-180) or Commodus (180-192) they would
be replaced by Corinthian columns with arches on top. Eastwards
and westwards the entire building was closed by two corridors
measuring each 43.40m (north-south) × 6.15m (east-west).
We identified them as the so-called cryptoporticoes (covered
porticoes), designed for the storage of goods and trading activities
during bad weather.
From the courtyard we go southwards and climb marble
stairs up to a podium, which makes the connection with basilica
iudiciaria. According to its name, it served to political activities
and firstly to administration of justice. It measured 17.35m
(north-south) × 62.70m (east-west) and had on the northern
facade five arches as openings, of which that in the middle was
5.60m wide. A tribunal lay on each western and eastern extremity,
similarly to the headquarters building in the forts. A jail (carcer)
was set in the basement of the western tribunal, while above stood
the judges. Instead, the eastern tribunal was transformed into an
Augusteum designed for the imperial cult. There was identified a
marble hand of an emperor, holding the globe (orbis terrarum).
Both buildings had the appearance of a temple.
The most important institutions opened to the southern
side of the basilica. The curia, seat to the senate or the order of
decuriones (ordo decurionum) lay precisely on the cardo maximus
line. It measures 12.45m (north-south) × 9.70m (east-west).
There were seated, on steps set on the eastern and western sides,
the 100 decuriones or senators of the colony. Such positioning
is explained by the how they voted per discessionem (by division).
Those of one view crossed to one side, the others to the other
side. On the southern side are still distinguishable the traces of a
podium, where the magistrates were seated. Beneath the curia there
were two underground rooms, impressive even today, functioning
as treasury chambers (aeraria). Curia was also a sanctuary (aedes)
dedicated to a deity. In our case, the tutelary deity was Concordia
ordinis, personification of the good understanding designed to
7/26/2017 1:26:14 PM
 divinități. În cazul nostru divinitatea tutelară era Concordia ordinis,
personificarea bunei înțelegeri care se cuvenea să domnească în
rândurile decurionilor. Statuia acesteia era înălțată chiar în fața
treptelor de la intrare, iar în dreapta și în stânga erau înălțate
statuile altor două personificări, a Minervei, care întruchipa
înțelepciunea, și a geniului ocrotitor al ordinului decurionilor
(genius ordinis). Cele trei statui au fost înălțate în conformitate
cu dispoziția testamentară a unui Ulpius Domitius Hermes,
Augustal al coloniei, drept recunoștință că primise ornamenta
decurionalia, adică însemnele exterioare ale calității de decurion.
La est de curia și lipită de ea a fost amenajat prin anii 183-185 un
local al Augustalilor (aedes Augustalium), în care aceștia practicau
cultul imperial. Dintre celelalte localuri de pe această latură de
sud a forului a mai putut fi identificat tabularium, unde se păstrau
actele ordinului decurionilor. Este singura încăpere din for
încălzită cu ajutorul unei instalații de hypocaust. În alte încăperi,
de pildă în curia, erau cu siguranță folosite sobe metalice mobile.
Se cuvine să mai facem câteva precizări în legătură cu
forum vetus:
Acest for este o clădire strict modulară. Modulul îl constituie
piciorul (pes), unitatea de măsură folosită la Sarmizegetusa și
care măsoară 28 cm. Este raza fusului de coloană la bază. Toate
dimensiunile întâlnite în for reprezintă multipli ai lui 28.
Arhitectura forului reproduce dialogul împăratului cu
colonia Sarmizegetusa pe axa sacră nord-sud. Împăratul este cel
care i-a dăruit coloniei forul, iar aceasta i-a răspuns înălțându-i
monumentul gromei și tropaeum-ul din centrul curții.
Monumentele dominante ale forului sunt basilica iudiciaria și curia.
Ambele dau acestui for un caracter mai degrabă administrativ. În
secolul I p. Chr. predomină forurile de tip diafragmă, cu două
părți distincte, despărțite printr-un decumanus: jumătatea cu
basilica iudiciaria și curia și jumătatea cu Capitoliul. Forurile
traianice se deosebesc de forul de tip diafragmă. Asta înseamnă
că la Sarmizegetusa trebuie să avem undeva în apropiere un al
doilea for, dominat de Capitoliu.
catalog_macheta_25 iulie.indd 25
reign among the decuriones. Its statue was erected precisely in
front the entrance stairs, while to the right and left stood the
statues of other two personifications, of Minerva, who embodied
wisdom, and of the protector genius of the decuriones’ order
(genius ordinis). The three statues were raised according to the
testamentary disposition of a certain Ulpius Domitius Hermes,
Augustales of the colony, in gratitude for having been awarded
the ornamenta decurionalia, namely the exterior insignia of the
capacity of decurion. East the curia and attached to it was placed
in AD 183-185 a place of the Augustales (aedes Augustalium),
where they practiced the imperial cult. Among the other places on
this southern side of the forum also counts the tabularium, where
the documents of the order of decuriones were preserved. It is
the single room in the forum heated with the aid of a hypocaust
installation. In the other rooms, for instance in the curia, mobile
metal stoves were most definitely used.
We must make some further notes regarding forum vetus:
This forum is a strictly modular building. The module is
the foot (pes), the measure unit used at Sarmizegetusa, which
measures 28cm. It is the radius of the column shaft by the base.
All sizes in the forum are multiples of 28.
The forum’s architecture reproduces the emperor’s dialogue
with colonia Sarmizegetusa on the north – south sacred axis. The
emperor awards the forum to the colony, while the latter raises
the groma monument and the tropaeum in the middle of the
courtyard to the emperor.
The dominant monuments of the forum are the
basilica iudiciaria and the curia. Both give this forum a rather
administrative character. In the 1st century AD, diaphragm
type forums predominated, which included two distinct parts,
separated by a decumanus: the half with basilica iudiciaria and curia
and the half with the Capitolium. The Trajanic fora are different
than diaphragm forums. This means that at Sarmizegetusa a
second forum must lie nearby, dominated by the Capitolium.
25
7/26/2017 1:26:15 PM
 26
catalog_macheta_25 iulie.indd 26 7/26/2017 1:26:18 PM
 27
catalog_macheta_25 iulie.indd 27 7/26/2017 1:26:18 PM
 28
catalog_macheta_25 iulie.indd 28 7/26/2017 1:26:22 PM
 29
catalog_macheta_25 iulie.indd 29 7/26/2017 1:26:23 PM
 30
catalog_macheta_25 iulie.indd 30 7/26/2017 1:26:26 PM
 31
catalog_macheta_25 iulie.indd 31 7/26/2017 1:26:26 PM
 FORUL LUI ANTONINUS PIUS
(FORUM NOVUM) ȘI CAPITOLIUL
Ioan Piso
Pe vremea lui Traian zona de la sud de forum vetus era un
șantier în care se pregăteau materialele de construcție
pentru acesta. La sfârșitul domniei lui Traian sau la începutul
domniei lui Hadrian aici se va ridica un macellum, adică o piață
economică, orientată, spre deosebire de forum vetus, est– -vest. Pe
latura de nord se afla un șir de tabernae (prăvălii) dublate de un
portic și bănuim că latura de sud, încă necercetată, arăta la fel. În
mijlocul curții am găsit un bazin, în care, ca și în alte macella, era
ținut pește spre vânzare. Monumentul dominant era un sanctuar
de pe latura de vest, al cărui plan și funcțiune nu le vom cunoaște
niciodată, fiindcă va fi înlocuit de Capitoliu.
În jurul anului 150 macellum-ul a fost demolat, iar în
locul său a fost construit un nou for (forum novum), orientat de
asemenea est – vest și dominat de Capitoliu. Datarea construirii
forului nou și implicit a Capitoliului este sugerată de o bază de
statuie a unui guvernator al Daciei Superior, Marcus Sedatius
Severianus, ridicată în anul 153 p. Chr. în extremitatea estică a
criptoporticului acestui for. Anul 153 reprezintă, prin urmare, un
terminus ante quem pentru construcția forului și nu este exclus
ca operațiunea să fi fost patronată de însuși Marcus Sedatius
Severianus. Șirul de tabernae ale macellum-ului și porticul au
fost înlocuite de un imens criptoportic, măsurând 89 metri și
având trei deschideri spre curte. În interior pereții erau placați cu
marmură, iar de-a lungul peretelui nordic se înălțau statuile de
bronz ale guvernatorilor provinciei și ale demnitarilor coloniei.
O cale de comunicație lega forum vetus de criptoportic și, prin
aceasta, de forum novum.
Capitoliul a fost construit în extremitatea de vest a forului
nou, înlocuind sanctuarul macellum-ului și fiind orientat către est.
Că Sarmizegetusa trebuia neapărat să-și aibe propriul Capitoliu
reiese din marele adevăr că orice colonia era o copie fidelă a
Romei. Dispunem pe deasupra de un document epigrafic, care
ne sugerează existența Capitoliului, și anume un fragment de
inscripție care consemnează dedicarea unui monument într-o zi
de 23 mai (a(nte) d(iem) × Kalendas Iunias) cu ocazia unui banchet
în cinstea lui Iupiter (epulum Iovis). Or, un asemenea banchet nu
putea fi celebrat decât în legătură cu aniversarea unui Capitoliu,
iar pentru asta avem chiar exemplul Romei. Asta înseamnă că la
Sarmizegetusa avem de-a face nu numai cu un simplu Capitoliu,
ci și cu primul Capitoliu al provinciei, a cărui dedicare a echivalat
cu aducerea oficială a cultului lui Iupiter în provincie.
Dimensiunile totale ale Capitoliului, incluzând treptele,
sunt de 33,70 m (est-vest) × 18,90 m (nord-sud), iar fără trepte de
32
catalog_macheta_25 iulie.indd 32
THE FORUM OF ANTONINUS PIUS
(FORUM NOVUM) AND CAPITOLIUM
Ioan Piso
U nder Trajan, the southern side of forum vetus was
a site where building materials were prepared for
it. By the end of Trajan’s rule or by early Hadrian’s reign there
would be built a macellum, namely a market, oriented, differently
from forum vetus, east-west. On the northern side lay a series of
tabernae (shops) doubled by a portico and we suspect that the
southern side, still unexcavated, looked the same. In the middle of
the courtyard we found a basin, where, alike in other macella, fish
was stored for sale. The dominant monument was a sanctuary on
the western side, whose plan and function we shall never know as
it was replaced by the Capitolium.
Around AD 150, the macellum was demolished and
replaced by a new forum (forum novum), oriented also east-
west and dominated by the Capitolium. The construction date
of the new forum and implicitly of the Capitolium is suggested
by a statue of a governor of Dacia Superior, Marcus Sedatius
Severianus, set up in AD 153 on the eastern extremity of this
forum’s cryptoportico. Year AD 153 is therefore a terminus ante
quem for the construction of the forum and it is not excluded
that the operation was sponsored by Marcus Sedatius Severianus
himself. The tabernae row of the macellum and the portico were
replaced by a huge cryptoportico, measuring 89 meters, provided
with three openings towards the courtyard. Inside, the walls were
plated with marble, while along the northern wall stood the bronze
statues of the province governors and colony public figures. A
communication way related forum vetus to the cryptoportico and
through it, to forum novum.
The Capitolium was built by the western extremity of the
new forum, replacing the macellum sanctuary and being oriented
eastwards. That Sarmizegetusa must have had its own Capitolium
results from the utter truth that any colonia was a truthful copy
of Rome. Moreover, there is an epigraphic document suggesting
the existence of the Capitolium, namely, an inscription fragment
recording the dedication of a monument on May the 23rd
(a(nte) d(iem) × Kalendas Iunias) in occasion of a banquet to the
honour of Jupiter (epulum Iovis). Or, such a banquet might have
not been celebrated but in connection with the anniversary of
a Capitolium, like in Rome. This means that at Sarmizegetusa
we are not dealing with a simple Capitolium, but with the first
Capitolium of the province, whose dedication meant the official
introduction of the cult of Jupiter in the province.
The total sizes of the Capitolium, including the stairs, are of
33.70m (east-west) × 18.90m (north-south), and without them,
29.40m × 18.90m. The building is composed of three essential
parts: a very solid foundation, onto which lies a podium, and on
7/26/2017 1:26:26 PM
 33
catalog_macheta_25 iulie.indd 33 7/26/2017 1:26:28 PM
 34
catalog_macheta_25 iulie.indd 34 7/26/2017 1:26:32 PM
 29,40 m × 18,90 m. Edificiul se compune din trei părți esențiale: o
fundație foarte puternică, pe care este construit un podium, iar peste
acesta este înălțat templul propriu-zis. Fundația, construită în opus
caementicium și adâncă de 135 cm, a fost construită după preceptele
lui Vitruvius și avea rolul de a susține stereobatele. Podium-ul
constă din stereobate, adică din ziduri din opus quadratum, care
susțineau structurile portante ale templului (colonadele și pereții
cellei), și din umpluturile dintre stereobate, constând din piatră
de râu, lut și nisip. Stereobatele erau probabil compuse din cinci
rânduri de blocuri de calcar. Cum grosimea blocurilor este de 40
cm, înălțimea podium-ului este de aproximativ 2 m, cărora li se
adaugă pavimentul de marmură. Modul de construcție a podium-
ului Capitoliului din Sarmizegetusa este foarte apropiat de cel al
podium-ului templului din Schönbühl/Augst (Augusta Raurica).
Până și numărul de cinci rânduri de blocuri ale stereobatelor este
identic.
Colonadele și pereții cellei se înalță pe stereobate.
Dimensiunile interioare ale cellei sunt de 8,90 m (nord-sud) ×
10,40 m (est-vest). Cella este alcătuită dintr-o singură încăpere
și este tripartită, cum ar fi cerut tradiția. Începând cu domnia lui
Antoninus Pius (a. 138-161), cella tripartită, destinată lui Iupiter,
Iuno și Minerva, nu mai este o regulă. Lățimea intrării este de
4 m, ceea ce presupune o înălțime de 6-7 m. S-a găsit un deget
mare, lat de 6 cm, de la o mână a lui Iupiter, ceea ce ne duce cu
gândul la o statuie a lui Iupiter tronans înaltă de 4,5/5 m. Potrivit
lui Vitruvius, Iupiter trebuia să vadă de pe tronul său meterezele
zidurilor pe care avea a le apăra.
Ținând seama atât de diametrul fusurilor și de un
intercolumnium normal, avem de-a face cu un templu hexastil
peripteros sine postico. Cu alte cuvinte, există o colonadă în front,
ținând de pronaos, și două colonade laterale, nu și în spate.
Intercolumnium (din ax în ax) este de 3,12 m. Celor șase coloane
ale pronaos-ului le corespund lateral câte șapte coloane, iar în spate
avem un zid plin. Una dintre surprizele cercetărilor din anul 2016
a fost descoperirea mai multor fragmente foarte consistente de
coloane dorice (toscane), ceea ce modifică aspectul Capitoliului,
catalog_macheta_25 iulie.indd 35
top, the proper temple. The foundation, built in opus caementicium
and 135cm deep, was built according to Vitruvius’s precepts and
was designed to support the stereobates. The podium consists
of stereobates, namely walls of opus quadratum, supporting the
temple’s carrying structures (the columns and cella walls), and the
fillings between the stereobates, consisting of river stones, clay
and sand. The stereobates were likely composed of five rows of
limestone blocks. Since the walls were 40cm thick, the podium
height must have been approximately of 2m, to which adds the
marble pavement. The building manner of the podium of the
Capitolium in Sarmizegetusa is very similar to that in the temple
in Schönbühl/Augst (Augusta Raurica). Even the number of five
rows of blocks of the stereobates is identical.
The colonnades and walls of the cella stand on stereobates.
The inner sizes of the cella are of 8.90m (north-south) × 10.40m
(east-west). The cella is composed of a single room and is tripartite,
according to tradition. Starting with the rule of Antoninus Pius
(AD 138-161), the tripartite cella, designed for Jupiter, Juno and
Minerva, is no longer the rule. The width of the entrance is of 4m,
which supposes a height of 6-7m. A large 6 cm wide finger from
a hand of Jupiter was identified, which makes us think that the
statue of Iupiter tronans was 4.5/5m tall. According to Vitruvius,
Jupiter had to see from his throne the wall battlements which he
had to defend.
Based on column shank diameters and a normal
intercolumnim, we are dealing with a hexastil peripteros sine postico
temple. In other words, there was a colonnade in front, related
to the pronaos, and two side colonnades, not in the back. The
intercolumnium (axis from axis) is of 3.12m. The six columns of
the pronaos are laterally corresponded with seven columns, while
in the back there is a solid wall. One of the surprises of the 2016
excavation was the discovery of several very consistent fragments
of Doric columns (Tuscan), which changes the appearance of the
Capitolium, as we imagined it in 2011. Therefore, we are dealing
with a Doric and not Corinthian temple. Among the significant
finds count a fragment of Jupiter’s eagle, some reddish locks of
35
7/26/2017 1:26:33 PM
 36
catalog_macheta_25 iulie.indd 36 7/26/2017 1:26:33 PM
 37
catalog_macheta_25 iulie.indd 37 7/26/2017 1:26:36 PM
 așa cum ni-l imaginasem în 2011. Avem, deci, de-a face cu un
templu doric și nu cu unul corintic. Descoperiri semnificative
sunt un fragment din acvila lui Iupiter, bucle roșiatice din părul
divinității și numeroase bucăți de marmură policromă, folosite în
pavimentul cellei.
Axul est-vest al Capitoliului reprezintă axul forului nou,
ceea ce este firesc, căci Capitoliul a fost construit anume pentru
a domina acest for. Pe același ax se găsește însuși Capitoliul, apoi,
spre est, un mare monument, probabil o bază de statuie imperială
în cvadrigă sau în seiugum, și, în sfârșit, un hemiciclu făcând parte
dintr-o clădire administrativă ce închide forul spre est.
Curtea forului este mărginită spre sud de o clădire mai
lată (de 14,7 m) decât criptoporticul de nord (de 11,1 m). Într-o
secțiune făcută aici în 2007 am găsit o mare varietate de instalații
de hypocaust, ceea ce ne-a făcut să presupunem că aici se aflau
termele forului. Prin urmare, Capitoliul se află pe axul forului,
nu însă și pe axul curții. De-a lungul marginii de nord a curții au
fost înălțate statui ecvestre ale guvernatorilor Daciei. Aici a găsit
Constantin Daicoviciu înainte de cel ce-al doilea război mondial
inscripțiile și alte elemente ale bazelor de statui ale cunoscutului
guvernator Caius Arrius Antoninus (a. 175-177) și ale celor doi fii
ai acestuia.
38
catalog_macheta_25 iulie.indd 38
the god’s hair and many polychrome marble pieces, used to pave
the cella.
The East - West axis of the Capitolium is the axis of the
new forum, which is only natural, as the Capitolium was built
precisely to dominate it. On the same axis lies the Capitolium
itself, then, eastward, a large monument, likely an imperial statue
base in quadriga or seiugum, and, lastly, a hemicycle part of an
administrative building enclosing the forum to the east.
The forum courtyard is delimited southwards by a building
wider (14.7m) than the northern cryptoportico (11.1m). In a
2007 trench excavated there we found a large variety of hypocaust
installations, which made us suppose there lay the forum baths.
Therefore, the Capitolium lies on the forum axis, however not on
the courtyard axis. Along the northern side of the courtyard were
raised the equestrian statues of the governors of Dacia. There, prior
World War II, Constantin Daicoviciu found the inscriptions and
other elements of the statue bases of the famous governor Caius
Arrius Antoninus (AD 175-177) and his two sons.
7/26/2017 1:26:36 PM
 DE LA TOPOGRAFIA SACRĂ LA
DIVERSITATE RELIGIOASĂ.
ZEII DE LA PALMYRA
Ovidiu Țentea
Diversitate religioasă
S
armizegetusa a fost considerată capitala religioasă a
provinciei Dacia întrucât aici se întrunea concilium trium
Daciarum. Un argument suplimentar, după cum s-a amintit, este
și faptul că aici a fost ridicat primul Capitoliu al provinciei.
Sarmizegetusa era, așadar, un oraș profund roman prin
instituții și arhitectură, însă prin cultură și credințe religioase a
fost foarte cosmopolit.
În area sacra, la nord de zidul nordic, sunt venerate, într-un
mare templu, triada capitolină alături de Diana, Hercules și Liber
Pater.
Același Liber Pater este venerat și într-un templu aparte.
Lângă acest templu, lipit zidului perimetral al area sacra, a fost
descoperit, la o dată mai recentă, un mic edificiu de cult dedicat
divinităților Domnus și Domna. Asklepieion-ul a fost închinat
zeilor medicinii, Aesculapius și Hygia.
Caracterul cosmopolit al metropolei este susținut prin
numeroase dedicații pentru divinități provenite din Orient,
Africa sau din Occident. Au fost atestate până acum trei locuri
de cult dedicate zeilor palmireni, un mithraeum pentru Mithra,
un Serapaeum pentru Isis și Serapis, un templu pentru Caelestis
Virgo (Tanit, zeița supremă de la Carthagina).
Mithraismul, de origine iraniană, și credința în Isis și
Serapis au fost unele dintre principalele religii numite universale,
considerate adevărate precursoare ale creștinismului. Alte divinități
atestate la Sarmizegetusa au fost Bonus Puer (Aziz, Luceafărul de
dimineață din Edesa), Mars Singilis (din sudul Hispaniei), Mars
Camulus, Mercurius și Rosmerta, Apollo Grannus și Sirona din zona
Rinului sau pe Men Cilvastianus din Asia Mică.
Zeii de la Palmyra
A u fost atestate până acum trei edificii publice de cult
sau care conțineau dedicații pentru zeii de la Palmyra.
Palmyra atinge perioada de apogeu aproximativ între anii
130–270 p. Chr., când a deţinut monopolul comerţului cu zonele
situate dincolo de estul Imperiului Roman, având dreptul de a le
fixa prețul la bursă.
Împăratul Hadrian tratează oraşul cu favoruri speciale şi —
cu ocazia vizitei sale din anul 130— îl ridică la nivel de municipiu,
dându-i numele Hadriana Palmyra, fără îndoială încercând să
favorizeze reluarea comerţului cu imperiul part, după situația
conflictuală din timpul lui Traian. Degradarea echibrului dintre
Imperiul Roman şi vecinii din Est, parţi sau sasanizi, a ameninţat
bunăstarea orașului Palmyra în mai multe cazuri. Pe fondul
catalog_macheta_25 iulie.indd 39
FROM SACRED TOPOGRAPHY TO
RELIGIOUS DIVERSITY.
THE GODS OF PALMYRA
Ovidiu Țentea
I t was understood that Sarmizegetusa was the religious
capital of the Roman province of Dacia, since it was
there where concilium trium Daciarum assembled. Furthermore, as
noted before, it was there where the first Capitol of the province
was built.
One may thus argue that Sarmizegetusa was a profoundly
Roman town by its institutions and architecture, while by culture
and religious beliefs, it was very cosmopolitan.
In area sacra, north the northern wall, are worshipped in
a large temple, the Capitoline triad beside Diana, Hercules and
Liber Pater.
The same Liber Pater is worshipped in another temple.
Nearby, attached to the enclosure wall of the area sacra, is has
been recently discovered a cult building dedicated to gods Domnus
and Domna. The asklepieion was dedicated to the medicine gods
Aesculapius and Hygeia.
The many dedications to deities coming from the East,
Africa or the West support the cosmopolitan nature of the
metropolis. Until recently, three cult placed dedicated to the
Palmyrenean gods, a mithraeum for Mithra, a Serapaeum for Isis
and Serapis, a temple for Caelestis Virgo (Tanit, the supreme
goddess of Carthagena) were found.
The Mithraism, of Iranian origin, and the belief in Isis
and Serapis were ones of the main religions deemed universal,
believed true predecessors of Christianity. Other deities recorded
at Sarmizegetusa count Bonus Puer (Aziz, the Morning Star of
Edessa), Mars Singilis (from south Hispania), Mars Camulus,
Mercurius and Rosmerta, Apollo Grannus and Sirona from the
Rhine region or Men Cilvastianus from Asia Minor.
The gods of Palmyra
T hree public cult buildings, or which contained dedications
for the gods of Palmyra are recorded thus far.
Palmyra’s development climaxes approximately between
AD 130–270, when it held the monopoly of the trade with areas
lying past the eastern border of the Roman empire and had the
right to list prices on the stock market.
Emperor Hadrian awards the town special favours and —
during his visit of AD 130 — ascribes it the title of municipium
and the name of Hadriana Palmyra, undoubtedly in the attempt to
support the resumption of trade with the Parthian empire, ceased
subsequent to the conflicts under Trajan. The imbalance between
the Roman empire and its Eastern neighbours, the Parthians or
39
7/26/2017 1:26:36 PM
 unei crize majore, sub conducerea reginei Zenobia, Palmyra
devine un adversat redutabil al Romei în Orient. În anul 272,
împăratul Aurelian recucerește orașul, distrugându-l într-o mare
măsură. Acesta nu-și va mai reveni niciodată, elita sa refugiindu-
se în zonele deșertice, redevenind o aristocrație de șeici ai unor
populații nomade.
Legăturile dintre Dacia și Palmyra încep din timpul
împăratul Hadrian, care a fost guvernator al provinciei Syria la
finele domniei predecesorului său, Traian. Relaţiile strânse ale
împăratului Hadrian cu Palmyra explică de ce în timpul războiului
de la frontierele Daciei, din anii 117-118, acesta a trimis în Dacia
un corp de elită provenind tocmai din Palmyra. Acesta era alcătuit
din arcaşi călări extrem de iscusiţi şi de eficienţi împotriva unor
populaţii de stepă. Acest contingent purta numele de Palmyreni
sagittarii (arcaşii palmireni) şi se va împărţi în trei unităţi (numeri).
Pentru doi dintre aceşti numeri cunoaştem garnizoanele, anume
la Tibiscum ( Jupa, lângă Caransebeş, jud. Caraș-Severin) şi la
Porolissum (Moigrad, lângă Zalău, jud. Sălaj); al treilea este de
presupus că a staționat undeva lângă Sarmizegetusa.
Din rândurile acestor soldaţi şi veterani s-au format în
Dacia comunităţi importante de palmireni, deveniţi ulterior
cetăţeni romani. Acestora li s-au adăugat negustori bogaţi din
Palmyra care aveau legături cu caravanele care circulau în Orient.
Mulţi dintre aceştia au făcut parte din elita municipală de la
Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi din alte oraşe ale Daciei, putând
fi recunoscuţi după numele specifice: Theimes, Zabdibol, Audeo,
Malcus, Iacubus etc. Cele mai importante comunități de palmireni
atestate epigrafic sunt cunoscute la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Primul templu al zeilor palmireni descoperit la
Sarmizegetusa a fost descoperit la vest de incinta fortificată a
orașului, pe coama Dealului Delineştilor
Clădirea pare să fi fost singura construcție care a existat
în perioada respectivă pe acel deal, ruinele sale nemaiputând fin
distinse la suprafață în ultimele decenii.
Templul a fost cercetat arheologic în anul 1881 de către
arheologii Téglás Gábor și Király Pál. Tehnica de cercetare
arheologică adoptată la acea dată de către Kiraly Pál, poate fi
explicația unor omisiuni pe care mai mulți cercetători au încercat
să le corecteze de-a lungul timpului (Dorin Alicu, Alfred Schäfer,
Alexandru Diaconescu). Datele provin dintr-un raport redactat
de către Téglás Gábor la 25 de ani după efectuarea săpăturilor.
După opinia lui Téglás Gábor un altar fragmentar a
fost descoperit în același loc în anul 1873, fiind foarte probabil
inscripția să fie identică cu cea publicată în corpora – IDR III/2,
345 = CIL IIII 7963, indicată a fi fost descoperită în anul 1878
în punctul „Draşcovu”.
Manifestările religioase ale diasporei de la Palmyra au fost
îndreptate spre zeii „naționali”, așa-numiți dis patriis. Zeii adorați
cu preponderență erau Bêl (divinitatea supremă), Iarhibôl, Aglibôl
sau Malakbel. Situația este diferită în cazul inscripției de fondare
a primul templu al zeilor palmireni descoperit în partea de vest
a Sarmizegetusa la finele secolului al XIX-lea. Și alte inscripții
dedicate zeilor palmireni au fost descoperite la Ulpia Traiana
Sarmizegetusa în afara zidurilor de incintă, dar nu au putut fi
puse în legătură cu construcțiile în care acestea au fost amplasate.
40
catalog_macheta_25 iulie.indd 40
the Sassanids, threatened the welfare of the town of Palmyra on
several occasions. On the background of a major crisis, under the
leadership of queen Zenobia, Palmyra becomes a fierce enemy of
Rome in the East. In AD 272, emperor Aurelian retakes the town
and destroys it to a large extent. It would never recover, while
the elite fled to the desert areas, thus becoming once more the
aristocracy of sheiks of the nomad peoples.
The relations between Dacia and Palmyra start under
Hadrian’s rule, former governor of the province of Syria by the
end of his predecessor, emperor Trajan. Hadrian’s close relations
with Palmyra explain why during the war by the Dacian borders
of AD 117–118, the emperor sent to Dacia an elite corps coming
precisely from Palmyra. It was composed of highly trained,
efficient mounted archers skilled in the fight against the peoples
of the steppe. This contingent was named Palmyreni sagittarii
(the Plamyrene archers) and would be divided into three units
(numeri). We know where the garrisons of two of these numeri
lay, namely at Tibiscum ( Jupa, near Caransebeş, Caraș-Severin
county) and Porolissum (Moigrad, near Zalău, Sălaj county); the
third was supposedly stationed somewhere near Sarmizegetusa.
From amongst these soldiers and veterans, important
communities of Palmyreneans, later Roman citizens were
established in Dacia. To them added rich merchants from
Palmyra, who had connections with the caravans travelling in
the East. Many were part of the municipal elite of Ulpia Traiana
Sarmizegetusa and other towns in Dacia, and may be recognized
after their specific names: Theimes, Zabdibol, Audeo, Malcus, Iacubus
etc. The most important communities of Palmyreneans recorded
epigraphically are known at Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
The first temple of the Palmyrenean gods discovered at
Sarmizegetusa was found west the fortified enclosure of the town,
on top of Delineşti hill.
The building seems to have been the only construction
existent in that period on the hill, its ruins being no longer visible
on the surface in the last decades.
The temple was excavated in 1881 by archaeologists Téglás
Gábor and Király Pál. The archaeological research technique
which Kiraly Pál chose at that time, explains a few omissions that
several researchers have attempted to amend over time (Dorin
Alicu, Alfred Schäfer, Alexandru Diaconescu). Data come from a
report drafted by Téglás Gábor 25 years from the completion of
the excavations.
According to Téglás Gábor, a fragmentary altar was
discovered in the same place in 1873, the inscription being very
likely identical to that published in the corpora - IDR III/2, 345
= CIL IIII 7963, and noted as having been discovered in 1878 in
point “Draşcovu”.
The religious manifestations of the Palmyrenean diaspora
were directed to the “national” gods, the so-called diis patriis. The
gods mainly worshipped were Bêl (the supreme god), Iarhibôl,
Aglibôl or Malakbel. Circumstances are different in the case of the
founding inscription of the first temple of the Palmyrenean gods
discovered in the western side of Sarmizegetusa by the end of the
7/26/2017 1:26:36 PM
 Templul a fost dedicat zeilor părinteşti (Diis patriis), dar
panteonul divinităților zeilor palmireni este unul surprinzător,
fiind menționați: Malagbel, Bêl Bêl Hamon, Benefal (Fenebal)
și Manavat.
Un alt aspect frapant este faptul că Malagbel (mesagerul
de Bel – zeul suprem) a fost plasat în fruntea listei zeilor adorați,
fapt care trebuie pus pe influența soldaților care îl venerau ca zeu
Soare peste tot Imperiu.
Unii autori au fost de părere că Malagbel era mențional în
fața a două cupluri divine: unul fenician Baal - Hamon - Benefal
(Tanit), iar celalalt Bel Belhamon - Manawat . Ultima cuplul a
fost identificat cu perechea divină adorați într-un templu de pe
dealul Jebel Muntar, care domina zona de vest de la Palmyra.
Origine locală pentru Bel-Hamon fost văzută ca o
combinație locală a unuia dintre triburile civice de la Palmyra,
anume Bene Agrud, căruia trebuie să-i fi aparținut Publius Aelius
Theimes. Acesta a construit templul ca loc de întâlnire al micii
comunității palmirene Bene Agrud din Sarmizegetusa.
Inscripția de fondare a templului (Cat. 41), păstrată în
colecțiile MNIR (inv. 38939), a fost realizată în marmură extrasă
din cariera de la Bucova (aprox. 11 km vest de Sarmizegetusa).
Dimensiuni: 131 × 88 × 18 cm. (IDR III/2, 18 = CIL III 7954)
Dis Patriis
Malagbel et Bebellaha
mon et Benefal et Mana
vat P(ublius) Ael(ius) Theimes II viral(is)
col(oniae) templum fecit solo et
impendio suo pro se suisq(ue)
omnibus, ob pietate(m) ipsorum
circa se, iussus ab ipsis, fecit
et culinam subiunxit
Zeilor Părintești / Malagbel și Bel Bel Ha/mon și Benefal și
Mana/vat Publius Aelius Theimes duumviralis / al colonia (Ulpia
Traiana Sarmizegetusa) a făcut templul / pentru sine și toți ai săi
/ prin bunăvoința zeilor părintești față de sine, din porunca lor l-a
făcut / i-a adăugat și o culina.
Textul ne informează că templul „zeilor părintești” a
fost construit în întregime pe cheltuiala lui Publius Aelius
Theimes, fost magistrat (duumviralis) al Coloniei Sarmizegetusa.
Generozitatea lui a fost un răspuns la harul divin (Pietas Deorum)
și la cererea directă a același zeilor (iussu). Se menționează că
acesta a adăugat și o bucătărie (culina).
Inscripția atestă un templu al unui trib palmirian de origine
cananeano-arab. În centrul cultului tribal se afla perechea divină
Bêl Hamon (la Sarmizegetusa – Bêl Bêl Hamon) și Manawat.
Perechea lui Bêl Bêl Hamon primește un epitet divin utilizat doar
de către fenicienii occidentali.
Prin urmare strămoșii lui Publius Aelius Theimes veniseră
la Palmyra de pe coasta feniciană.
Cu toate că acest personaj ajunsese în fruntea ierarhiei
metropolei romane Sarmizegetusa, o un oraș emblematic și
catalog_macheta_25 iulie.indd 41
19th century. Other inscriptions too, dedicated to the Palmyrenean
gods, were discovered at Ulpia Traiana Sarmizegetusa outside the
enclosure walls, however they were impossible to relate to the
buildings where they were likely placed.
The temple was dedicated to the paternal gods (Diis
patriis), yet the pantheon of the Palmyrenean deities is surprising,
mentioning Malagbel, Bêl Bêl Hamon, Benefal (Fenebal) and
Manawat.
Another remarkable aspect is the fact that Malagbel
(messenger of Baal – the supreme god) was placed at the head
of the list of the worshipped gods, which may be related to
the influence of the soldiers worshipping him as the sun god
throughout the empire.
Some authors argue that Malagbel was mentioned before
two deity couples: one Phoenician, Baal - Hamon - Benefal
(Tanit), and the other, Bel Belhamon – Manawat. The latter was
identified with the divine pair worshipped in a temple on hill
Jebel Muntar, which dominates the area west of Palmyra.
The local origin of Bel - Hamon was regarded as the local
combination of one of the civic tribes of Palmyra, namely Bene
Agrud, to which Publius Aelius Theimes must have belonged. He
built the temple as a meeting place for the small Bene Agrud
Palmyrenean community of Sarmizegetusa.
The founding inscription of the temple, preserved with the
MNIR collections (inv. 38939) was carved in a marble extracted
from the quarry at Bucova (about 11km west Sarmizegetusa).
Sizes: 131 x 88 x 18cm. (IDR III/2, 18 = CIL III 7954)
(Cat. no. 41)
Dis Patriis
Malagbel et Bebellaha
mon et Benefal et Mana
vat P(ublius) Ael(ius) Theimes II viral(is)
col(oniae) templum fecit solo et
impendio suo pro se suisq(ue)
omnibus, ob pietate(m) ipsorum
circa se, iussus ab ipsis, fecit
et culinam subiunxit
To the parental gods / Malagbel and Bel Bel Ha/mon and
Benefal and Mana/vat Publius Aelius Theimes duumviralis / of colony
(Ulpia Traiana Sarmizegetusa) has built the temple / for himself and
all his akin / by the benevolence of the parental gods, upon their very
command he built it / and also added a culina.
The text informs us that the temple of the “parental gods”
was built entirely on the expense of Publius Aelius Theimes, a
former magistrate (duumviralis) of Colonia Sarmizegetusa. His
generosity was the answer to the divine grace (Pietas Deorum) and
direct request of the same (iussu). It also mentions that the former
magistrate added a kitchen (culina) to the temple.
The inscription records a temple of a Canaanite-Arabian
origin Palmyrenean tribe. Central to the tribal cult was the
divine pair Bêl Hamon (in Sarmizegetusa - Bêl Bêl Hamon) and
41
7/26/2017 1:26:36 PM
 cosmopolit în același timp, ține să-și precizeze cu mare atenție
atât originea din tribul civic de la Palmyra, dar și descendența sa
feniciană.
O a doua inscripție descoperită în acest templu trebuie să
fi fost amplasată în nava centrală a templului (IDR III/2, 262 =
CIL III 7955).
Deo San[cto] Malagbel[o]
pro salut[e Imp(eratoris) C]aes(aris) M(arci) Aur(eli)
Severi [[Alexandri]] Pii fel(icis) aug(usti)
et Iuliae [[Mameae]] augustae
matri aug(usti) n(ostri) et castrorum
Primitivos aug(usti) lib(ertus) tabularius
prov(inciae) Dac(iae) Apulens(is) posuit.
Traducere: Zeului sfânt Malagbel / pentru sănătatea
împăratului Marcus Aurelius Severus Alexander / piosul fericit
augustus și a Iuliei Mamaea augusta / mama împăratului nostru
și a castrelor / Dedicat de Primitivos, libert imperial, tabularius al
provinciei Dacia Apulensis
Al doilea edificiu în ruinele căruia au fost identificate
inscripții dedicate zeilor palmireni a fost identificat recent în zona
centrală a orașului. Cercetările arheologice recente efectuate între
anii 2007-2011, au dus la descoperirea unui edificiu public (sediu
al unui colegiu sau altă funcție publică) care mărginea spre Vest
Forul lui Traian şi spre Nord Forul lui Antoninus Pius. În cursul
cercetărilor arheologice au fost identificate numeroase fragmente
de inscripţii, plăci pentru placarea pereţilor, fragmente de fusuri
de coloană şi de capiteluri corintice, reliefuri votive și trepte.
O inscripție, realizată pe o placă de marmură, atestă o triadă de
divinități de la Palmyra, în fruntea căreia se află Bel (Sol Invictus),
din care se disting apoi Malagbel și Ierhabol. Aspectul inscripției
este foarte asemănător cu cea doua inscripție din primul templul
al zeilor palmireni descoperit la Sarmizegetusa, datarea ei fiind
similară, fiind pusă în sănătatea împăratului Alexander Severus
(anii 222-235) (Cat. 43). O altă inscripţie atestă un colegiu de
adoratori ai zeului Malagbel (Cat. 42), iar a treia păstrează parte
din numele divinitate palmirene, Iarhibol. Cercetarea arheologică
a acestui edificiu este în curs de desfășurare.
[Deo So]li inv[icto Belo? - - -]
Mal[a]gbel(i) Hie[ribolo deis Palmyrenis?]
[p]ro salute d(omini) [n(ostri) Imperatoris Caesaris
M(arci) A]urelli[i] S[everi Alexandri P]ii Fel[i]cis
[Aug(usti)] Iuliae Mameae Aug(ustae) totiusque d]omus
eius
[- - - sacerdos eorun]dem | [numinum - - -] pec[unia]
sua fe[c(it)].
Un alt edificiu a fost identificat, la finele secolului al XIX-
lea, la nord-est de fortificația orașului roman.
Cult [ores Dei Solis(?) Ma]-
lagb [eli - - - Pro]-
culu[s(?) - - -]a(?)
[- - - exst]rux(erunt)
quo[rum nomina subscripta] sunt
42
catalog_macheta_25 iulie.indd 42
Manawat. The pair Bêl Bêl Hamon receives a divine epithet used
only by the western Phoenicians.
Therefore, Publius Aelius Theimes’s ancestors had arrived
at Palmyra from the Phoenician coast.
Although this figure had reached the top of the hierarchy of
the Roman metropolis Sarmizegetusa, a town both emblematical
and cosmopolitan, he wishes to carefully underline his origin to
the civic tribe of Palmyra as well as his Phoenician ancestry.
A second inscription discovered in this temple must have
been located in the central aisle of the temple (IDR III/2, 262 =
CIL III 7955).
Deo San[cto] Malagbel[o]
pro salut[e Imp(eratoris) C]aes(aris) M(arci) Aur(eli)
Severi [[Alexandri]] Pii fel(icis) aug(usti)
et Iuliae [[Mameae]] augustae
matri aug(usti) n(ostri) et castrorum
Primitivos aug(usti) lib(ertus) tabularius
prov(inciae) Dac(iae) Apulens(is) posuit.
Translation: to the saint god Malagbel / for the health of
emperor Marcus Aurelius Severus Alexander / the pious blissful
augustus and Iulia Mamaea augusta / mother to our emperor
and to the forts / Dedicated by Primitivos, imperial freedman,
tabularius of the province of Dacia Apulensis.
The second building in whose ruins were identified
inscriptions dedicated to the Plamyrenean gods has been recently
identified in the central part of the town. The archaeological
excavations conducted between 2007 and 2011 exposed a public
building (a seat of an association or other public function)
delimiting to the west the Forum of Trajan and to the north
the Forum of Antoninus Pius. During the excavations, many
inscription fragments, plates for wall plating, fragments of
column shafts and Corinthian capitals, votive reliefs and steps
were found.
An inscription, carved on a marble plaque, records a
triad of deities of Palmyra, headed by Bel (Sol Invictus) and
then Malagbel and Ierhabol. The appearance of the inscription
resembles the second inscription discovered in the first temple
of the Palmyrenean gods at Sarmizegetusa, with similar dating,
placed to the health of emperor Alexander Severus (AD 222-
235) (Cat. no. 43).
[Deo So]li inv[icto Belo? - - -]
Mal[a]gbel(i) Hie[ribolo deis Palmyrenis?]
[p]ro salute d(omini) [n(ostri) Imperatoris Caesaris
M(arci) A]urelli[i] S[everi Alexandri P]ii Fel[i]cis
[Aug(usti)] Iuliae Mameae Aug(ustae) totiusque d]
omus eius
[- - - sacerdos eorun]dem | [numinum - - -]
pec[unia] sua fe[c(it)].
Another inscription records an association of worshippers
of god Malagbel (Cat. no. 42)
7/26/2017 1:26:36 PM
 Sped(ius) V[- - -]
col(oniae)
Marcu[s - - -]
M(arcus) Aur(elius) Iu[- - -]
Sped(ius) [....]anu[s]
S[ped(ius?) ....] Aug(ustalis) Val(erius) Rufus
col(oniae)
Pom[p(onius)? Avitus]
Val(erius) [...]nus
Sped(ius) Prim[anus] REX ?
Aurel(ius) Aqui[linus]
Aurel(ius) Zopyrus
Comini(us) Maximinus
Aurel(ius) Viator
Ant(onius) Barbas
Ael(ius) Geminus
[- - -]
[- - -]T[- - -]
[- - -] Eut[yches]
Sped(ius) Vic[tor(?)]
Sped(ius) Va[l- - -]
Ulp(ius) A[- - -]
[A]ure[l(ius) - - -]
O a treia păstrează parte din numele divinitate palmirene,
Iarhibol.
[- - -]
[……….] dei
[Solis Ierh]abolis
[…..Vale?]ntinus
[………t]ribu[n(us)]
[- - -].
Un alt edificiu a fost identificat, la finele secolului al XIX-
lea, la nord-est de fortificația orașului roman.
catalog_macheta_25 iulie.indd 43
[- - - M]arcus Cult [ores Dei Solis(?) Ma]-
[- - - Val]entinus lagb [eli - - - Pro]-
[- - -] Antipater culu[s(?) - - -]a(?)
[- - -] Crescentio [- - - exst]rux(erunt)
[- - -] Eutyches quo[rum nomina subscripta] sunt
Sped(ius) V[- - -] [- - - M]arcus
Aurel(ius) V[i]talianus col(oniae) [- - - Val]entinus
Esurio Marcu[s - - -] [- - -] Antipater
Domitius I?[- - -] M(arcus) Aur(elius) Iu[- - -] [- - -] Crescentio
Sped(ius) [....]anu[s] [- - -] Eutyches
S[ped(ius?) ....] Aug(ustalis) Val(erius) Rufus
col(oniae) Aurel(ius) V[i]talianus
Pom[p(onius)? Avitus] Esurio
Val(erius) [...]nus Domitius I?[- - -]
Sped(ius) Prim[anus] REX ?
Aurel(ius) Aqui[linus]
Aurel(ius) Zopyrus
Comini(us) Maximinus
Aurel(ius) Viator
Ant(onius) Barbas
Ael(ius) Geminus
[- - -]
[- - -]T[- - -]
[- - -] Eut[yches]
Sped(ius) Vic[tor(?)]
Sped(ius) Va[l- - -]
Ulp(ius) A[- - -]
[A]ure[l(ius) - - -]
A third one preserves part of the name of the Palmyrenean
god, Iarhibol.
[- - -]
[……….] dei
[Solis Ierh]abolis
[…..Vale?]ntinus
[………t]ribu[n(us)]
[- - -].
By the end of the 19th century, another edifice was
identified north-east of the Roman city’s fortification.
43
7/26/2017 1:26:36 PM
 NECROPOLA DE LA ULPIA TRAIANA
SARMIZEGETUSA - LUMEA MORȚILOR
Ovidiu Țentea, Mariana Egri
Pentru a descifra practicile funerare ale romanilor,
cercetătorii au apelat atât la textele literare antice, cât
și la dovezile arheologice. În special cea de-a doua categorie de
informații ne permite să identificăm multitudinea practicilor și
credințelor funerare care au caracterizat diferitele comunități
provinciale romane de-a lungul timpului. Variabilitatea acestora
a fost determinată de o serie de factori – persistența tradițiilor
funerare locale, impactul religiei romane, statutul social-politic și
economic al individului și al grupului său, identitatea asumată de
defunct și de organizatorii funeraliilor, precum și caracteristicile
mediului local social, cultural și religios.
În epoca clasică, necropolele erau amplasate, ca și astăzi, în
afara limitei spațiului locuit, pomerium. Cercetările arheologice de
la Sarmizegetusa au condus la descoperirea mai multor necropole,
amplasate de obicei de-a lungul principalelor drumuri, care ieșeau
dincolo de porțile orașului sau care treceau prin vecinătatea
acestuia. Cea mai mare necropolă pare să fie cea semnalată
în partea estică a orașului, fapt care poate fi explicat atât prin
vecinătatea drumului imperial, cât și a spațiului întins pe care
această zonă îl putea oferi. În această necropolă a fost cercetat
așa-numitul mausoleu al familiei Aurelia, precum și două incinte
funerare cercetate exhaustiv.
Cele mai importante monumente funerare erau amplasate,
după cum am amintit, de-a lungul drumurilor. Dintre acestea se
pot enumera mormintele tumulare (denumite eronat mausolee),
incinte funerare, sarcofage, stele (stela), edicule (aedicula), precum
şi numeroase statui (umane sau de animale, în special lei funerari).
Amenajarea mormintelor era foarte diversă pornind de la
construcții monumentale până la construcții amplasate în anumite
incinte familiale sau colegiale. Datorită distrugerilor la care au
fost supuse în special cimitirele, marea majoritate a mormintelor
fiind jefuite încă din antichitate, doar în foarte puține cazuri a
putut fi realizată conexiunea dintre defuncți și monumentele lor
funerare, fapt care privează cercetarea arheologică de foarte multe
informații.
Ritul preponderent în perioada romană era incinerația,
excepție de la regulă fiind copiii. Acest fapt se reflectă pe deplin
în primul nivel de înmormântări și la Sarmizegetusa. Începând cu
mijlocul secolului al III-lea, pe fondul unei schimbări substanțiale
a credințelor religioase, s-a observat schimbarea ritului de
înmormântare, trecându-se la practica înhumării.
Cercetările arheologice de dată mai recentă din necropola
44
catalog_macheta_25 iulie.indd 44
ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA
NECROPOLIS – THE WORLD OF THE DEAD
Ovidiu Țentea, Mariana Egri
I n order to decipher the Romans’ funerary customs, the
researchers appealed to both ancient literary texts and
archaeological evidence. However, mostly the latter category of
data allows us to reveal the multitude of funerary practices and
beliefs that characterized various Roman provincial communities
through time. Their variability was determined by several factors
– the persistence of indigenous funerary traditions, the impact of
Roman religion, the individual and collective social-political and
economic status, the assumed identity of the deceased and the
mourners, and the nature of the local social, cultural and religious
environment.
In the classical age, necropolises were located, as today,
outside the boundaries of the inhabited space, pomerium.
Archaeological research at Sarmizegetusa has led to the discovery
of several necropolis, usually located along the main roads that
went beyond the city gates or passed through its vicinity. The
largest necropolis appears to be the one reported in the eastern
part of the city, which can be explained both by the proximity
of the imperial road and the extensive space that this area could
offer. In this necropolis was investigated the so-called Aurelia
family mausoleum, as well as two funeral enclosures which were
also researched exhaustively.
The most important funerary monuments were located,
as mentioned, along the roads. These include tumuli graves
(erroneous called mausoleums), funerary enclosures, sarcophagi,
steles (stela), aedicule (aedicula), and many statues (human or
animal, especially funerary lions).
The construction of tombs was very diverse, ranging from
monumental construction to construction placed in some family or
collegial premises. Due to the destruction that affected especially
the cemeteries, the vast majority of graves have been robbed since
antiquity, only in very few cases the connection between the dead
and their funeral monuments could be achieved, which deprives
archaeological research of much information.
The prevalent ritual during the Roman period was the
incineration, the only exception from the rule being the children.
This is fully reflected in the first level of burials from Sarmizegetusa.
Since the middle of the 3rd century, due to a substantial change
in religious beliefs, a change in the funeral ritual has been also
observed, changing from inhumation to burial.
More recent archaeological research in the eastern
necropolis have identified interesting building successions of
7/26/2017 1:26:36 PM
 45
catalog_macheta_25 iulie.indd 45 7/26/2017 1:26:38 PM
 estică au identificat interesante succesiuni ale amenajărilor
spațiilor funerare, precum și detalii ale practicilor funerare. Un
prim nivel corespunde amenajărilor parcelelor funerare care erau
delimitate cu garduri de vegetație. Ulterior au avut loc amenajările
ample de-a lungul drumului imperial, construindu-se incinte
funerare din zidărie. Una dintre incinte, cercetată exhaustiv,
avea o suprafață totală aproximativ 250 mp. În interiorul și în
proximitatea acesteia s-a putut observa schimbarea de rit de la
incinerație la inhumație.
În mediul urban, precum cel de la Sarmizegetusa,
necropolele s-au caracterizat printr-o varietate de rituri si ritualuri
funerare, dar și prin apariția frecventă a practicilor hibride, care
au combinat diferite tradiții. Acest aspect poate fi observat cel
mai bine în structura funcțională a inventarelor funerare, care
puteau include atât obiectele personale ale defunctului, cât și
ofrande aduse de participanții la funeralii. Unele dintre aceste
inventare, care sunt specifice centrului și sudului Italiei, includ
doar câteva obiecte (un opaiț, un vas de băut, moneda lui Caron
sau accesorii de îmbrăcăminte). Obiceiul arhaic de a oferi mici
urcioare sau căni conținând vin, lapte și miere este de asemenea
specific Peninsulei Italice. Alte morminte sunt mult mai bogate,
incluzând numeroase vase cu ofrande de mâncare și băutură,
piese specifice banchetului și alte obiecte care subliniază statutul
social sau economic al defunctului, în conformitate cu practicile
funerare tradiționale ale multor comunități locale din provinciile
danubiene. Cu toate acestea, în multe din aceste cazuri practicile
locale au fost combinate cu elemente preluate din lumea romană,
printre cele mai comune fiind probabil adoptarea opaițelor și a
vaselor pentru ars substanțe aromatice ca ofrande funerare.
Pe lângă obiectele care pot fi legate direct de înmormântarea
efectivă a defunctului, alte artefacte descoperite în necropole
indică existența altor practici funerare specifice lumii provinciale
romane, de exemplu o serie de ceremonii comemorative. Acestea
includ silicernium (o masă oferită la încheierea funeraliilor), cena
novemdialis (o masă comemorativă care avea loc nouă zile mai
târziu) și festivalul anual Feralia, în timpul căruia strămoșii erau
comemorați de asemenea printr-o masă. În multe cazuri familiile
sau prietenii defuncților organizau adevărate banchete la care se
consumau cantități semnificative de mâncare și băutură. Defuncții
participau și ei, desigur simbolic, după cum dovedește un set de
masă de acest fel din necropola de la Sarmizegetusa.
Prin urmare, ceremoniile funerare din provinciile romane
au fost definite nu doar prin gesturile, atitudinile și credințele
specifice fiecărui grup social, dar și printr-o largă gamă de
experiențe psihologice, afective și senzoriale care au fost
împărtășite și transformate prin practici sociale.
46
catalog_macheta_25 iulie.indd 46
funerary facilities, as well as details of funerary practices. A first
level corresponds to the arrangements of the funerary plots that
were delimited with vegetation fences. Subsequently, ample
landscaping along the Imperial road took place, by building
masonry funerary enclosures. One of the enclosures, entirely
researched, had a total area of approximately 250sqm. Inside
and in the vicinity one could observe the change of ritual from
incineration to inhumation.
In the urban environment, like the one at Sarmizegetusa,
the cemeteries were characterized by a diversity of funerary rites
and rituals, and also by the frequent occurrence of hybrid practices
which combined various traditions. This can be best observed
in the functional structure of the funerary inventories, which
could include both the deceased’s personal objects and offerings
brought over by the mourners. Some of these inventories, which
are specific to central and southern Italy, only include a few
typical goods (a lamp, a drinking vessel, Charon’s coin, or costume
accessories). The archaic custom of offering small jugs or beakers
filled with wine, milk and honey was also specific to the Italic
Peninsula. Other graves are more lavishly furnished, including
several vessels containing food and beverage offerings, feasting
implements and other goods pointing to the deceased’s social
or economic status, in accordance with the traditional funerary
practices of many indigenous communities from the Danubian
provinces. However, in many of these cases, local practices were
combined with elements taken over from the Romans, perhaps
the most common ones being the adoption of lamps and incense
burners as grave offerings.
Aside from the goods directly related to the actual interring
of the deceased, some artefacts recovered from cemeteries point
to other funerary practices specific to the Roman provincial
world, like various commemorative ceremonies. These include
the silicernium (a meal concluding the funerals), cena novemdialis
(a nine-days-later commemorative meal) and the yearly feast
of Feralia commemorating the ancestors again with a meal. In
many cases, complete banquets were organized by the family
or friends of the deceased, in which significant quantities of
food and beverage were consumed. The deceased also took part
albeit symbolically, as proven by a feasting assemblage from the
Sarmizegetusa cemetery.
Accordingly, the Roman provincial funerary ceremonies
were shaped not only by gestures, attitudes and beliefs specific to
particular social groups, but also by a wide range of psychological,
affective and sensorial experiences which were shared and
transformed through social practice.
7/26/2017 1:26:38 PM
 ILUMINATUL LA SARMIZEGETUSA
Cristian-Aurel Roman
D upă hrană şi protecție, lumina a fost dintotdeauna un
element esenţial pentru omenire. Înaintea oricăror
instrumente de produs lumina, eforturile au fost îndreptate către
cea mai accesibilă sursă – lumina naturală. Modalităţile adoptate
în ridicarea construcţiilor au vizat permanent captarea, într-un
grad cât mai mare, a luminii oferite de astrul ceresc. Romanii,
la fel ca toate populaţiile antice, îşi vor fi adaptat habitatul la
necesităţile de confort ale vremii. Iluminatul va fi contribuit la
modificarea arhitecturii construcţiilor, alături de climă, de tradiţii
şi de influenţele receptate.
Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, ca
primă așezare cu statut urban și ius italicum, în noua provincie
înființată, a urmat modelele existente în lumea romană de la
începutul secolului II p. Chr. și a fost similară până la identitate și
din punct de vedere al iluminatului și al instrumentelor necesare
pentru acesta.
Dacă vrem să refacem tabloul iluminatului în colonia
ulpiană folosim în principal dovezi directe cum sunt cele
arheologice, cu urmele construcțiilor sau artefactele ce s-au păstrat
în timp. Datorită intervenției umane în timpurile moderne, aceste
dovezi însă se reduc la fundațiile clădirilor și elevația zidurilor,
care rar depășește un metru, și la un număr relativ mare de lămpi
de lut ars (în jur de 4000 de piese). Completările se pot face prin
raportare la descoperiri din spațiul Imperiului Roman la care
se adaugă referirile din scrierile antice, cum sunt monumentala
Historia Naturalis a lui Pliniu cel Bătrân, sau satirele lui Iuvenal,
mărturii ale reglementărilor, obiceiurilor şi practicilor de atunci.
Dacă încercăm să ne facem o idee despre villae-le din jurul
orașului trebuie să luăm în seamă scrierile agronomilor Cato,
Varro, Columella, Palladius, care prezintă o parte din canoanele
după care se construiau și organizau acele villae agricole (cf.
Castro 1982, 310-311, pentru orientarea spre est sau sud: Cato,
I, 1.3; Varro, I, 12.1; Columella, I, 5.5; Palladius, I, 8.3; pentru
alegerea unei amplasări „sănătoase”: Columella, I, 4.9; pentru o
amplasare într-o zonă fertilă, pe o poziţie uşor ridicată: Varro, I,
12.4; Columella, I, 4.10; Palladius, I, 8.3).
Deosebit de utile pentru canoanele arhitecturale ale epocii
sunt textele lui Vitruviu, care reunește într-un set de reguli
pragmatice, în secolul I p. Chr., în lucrarea sa De architectura,
experiențele practice şi observaţiile de secole ale anticilor. Textele
sale prezintă „standardele” urmate în toată lumea romană la
orientarea clădirilor sau a încăperilor cu destinaţie precisă, pentru
a folosi în mod optim clima şi lumina naturală. Construcțiile de la
Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fie că erau în interiorul zidurilor sau
în afara lor, au urmat cel puțin unele dintre aceste reguli.
Ca regulă generală, se dorea ca toate clădirile să fie
catalog_macheta_25 iulie.indd 47
THE LIGHTING AT SARMIZEGETUSA
Cristian-Aurel Roman
T ogether with food and safety, light has always been
fundamental for humankind. Before any emergent
lighting tools, efforts were channelled to the most accessible
source – natural light. The way that constructions were erected
constantly targeted the capture, to the highest degree possible,
of sunlight. The Romans, alike all ancient populations, adapted
their habitat to the comfort necessities of the time. Illumination
contributed beside the climate, traditions and adopted influences,
in the architectural change of the buildings.
Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, as
the first urban status and ius italicum settlement in the newly
established province of Dacia followed the 2nd century AD
extant patterns of the Roman world, with which it was similar
to identical from the point of view of lighting and its necessary
tools.
Any restoration of the lighting background in the Ulpian
colony should mainly use direct evidence like that yielded by
archaeology, with the remains of the constructions or artefacts
surviving over time. However, modern human interventions
restricted such evidence to building foundations and walls
elevation rarely exceeding one meter, and a relatively large
number of fired clay lamps (around 4000 pieces). Further
completions are possible by comparison with finds from within
the empire to which also add references in the classical works,
like for instance the monumental Historia Naturalis of Pliny the
Elder or Juvenal’s satires, records of the regulations, customs and
practices of the time. For a notion on the villae around the town,
one should examine the works of the agrarian writers Cato, Varro,
Columella, who report part of the standards according to which
these farming villae were built and organised (cf. Castro 1982,
310-311, for the eastward or southern orientation: Cato, De
Agricultura I, 1.3; Varro, De Re Rustica, I, 12.1; Columella, De Re
Rustica, I, 5.5; for the choice of a “healthy” location: Columella,
De Re Rustica, I, 4.9; for a location in a fertile area, on a slightly
raised position: Varro, De Re Rustica , I, 12.4; Columella, De Re
Rustica I, 4.10;).
Highly useful for the architectural canons of the time are
the texts of Vitruvius, who, in the 1st century AD, compiles in
De architectura, a set of pragmatic rules, the practical experiences
and over-the-centuries observations of the ancients. His texts
describe the “standards” used throughout the Roman world in the
orientation of the buildings and rooms with specific purpose for
an optimal use of the climate and natural light. The constructions
at Ulpia Traiana Sarmizegetusa, either within or outside the town
47
7/26/2017 1:26:38 PM
 luminoase. Lucrul acesta era mai posibil în cazul villae-lor din
zona rurală, a templelor, a domus-urilor și a spațiilor publice, faţă
de care restul spaţiilor urbane se remarcă prin drumuri înguste
şi clădiri învecinate înalte, care împiedicau pătrunderea luminii.
După cum amintește Vitruviu, clădirile din provinciile
nordice trebuiau să fie construite cu acoperişuri înalte, cât mai
închise și orientate spre „pârțile calde ale cerului” (Vitruviu ,VII,
1, 2). Aceasta în comparație cu locuinţele din zonele meridionale,
care era de dorit să fie cât mai deschise și orientate spre nord,
pentru a rezista temperaturilor ridicate. Clima caldă a regiunilor
mediteraneene a permis dezvoltarea unei arhitecturi specifice,
caracterizată prin deschideri largi în acoperiş şi ferestre care
rareori necesitau o închidere ermetică. Această situaţie se vede şi
după gradul scăzut de utilizare a sticlei la construcţii. În provinciile
nordice cu climă mai rece, Gallia, Germania ori Brittania, arhitecţii
au fost nevoiţi să adopte soluţii pentru a menţine căldura interioară
a locuinţei. Porticul deschis este înlocuit cu un coridor acoperit,
iar acoperişul nu mai are deschideri de genul cavaedium-ului. Tot
pentru o mai bună închidere şi izolare a spaţiilor locuinţei de
temperaturile exterioare, sticla este larg răspândită şi utilizată la
ferestre. În Italia nu erau necesare toate acestea, sticla fiind mai
mult un accesoriu decorativ, afişat de cei înstăriţi. Astfel, a fost
întâlnită în special la sălile de mese şi băi, ori la casele de plăcere
pe care potentaţii timpului şi le construiau la țară.
Basilica respectă canoanele pomenite de Vitruviu și este
amplasată lângă for, în partea mai însorită, pentru ca negustorii
care se adunau acolo să nu fie în bătaia intemperiilor în timpul
iernii (Vitruviu, V, 1, 7). Teatrul trebuia orientat astfel încât
spectatorii să nu fie supuși „arșiței de miazăzi”, iar băile trebuiau
amplasate într-un loc cât mai călduros, cu faţa spre sud. Ferestrele
băilor calde urmau a fi plasate înspre „apusul de iarnă” (sud-vest)
sau către miazăzi (sud) (Vitruviu, V, 10, 1). În pinacoteci, ţesătorii
şi tapiţerii, unde era nevoie de o lumină egală şi uniformă pentru
a păstra neschimbate culorile din lucrările lor, era necesar ca
lumina să vină dinspre nord (Vitruviu, I, 4, 3; VI, 6, 6). Ferestrele
pivniţelor (cella) unei villa se vor face pe latura nordică, astfel încât
să nu se încălzească vinul şi acesta să-şi piardă tăria (Vitruviu, VI,
8, 8). Pivniţele pentru ulei primeau lumina dinspre sud, pentru ca
uleiul să se fluidizeze la o temperatură constantă (Vitruviu, VI,
8, 9). Grânarele sau magaziile (horrea) ar fi trebuit orientate spre
nord (Vitruviu, VI, 8, 13), dar dacă privim planul Sarmizegetusei
intra muros, observăm că acestea sunt așezate conform spațiului
disponibil.
Separațiile domus-ului construit după canoanele vremii
erau aproape în totalitate orientate spre cele două spaţii interioare
dominante: atrium şi peristil. Lumina pătrundea în principal
dinspre aceste zone. Uşa de la intrare era deschisă aproape în
permanenţă pe durata zilei, iluminând spaţiile interioare, vecine
ei. Datorită acestei orientări, unele încăperi erau bine iluminate
natural, în timp ce altele nu dispuneau decât de lumina artificială
a lămpilor sau torţelor. De exemplu, camerele de dormit erau
de cele mai multe ori lipsite de orice lumină naturală. Ferestrele
trebuiau construite după canoane, iar dacă lumina era obturată,
acestea trebuiau modificate – păstrând însă liniile de simetrie şi
eleganţa construcţiei (Vitruviu, VI, 5, 12). În camerele de dormit
şi biblioteci lumina trebuie să vină dinspre răsărit (est), pentru
că la folosirea acestor încăperi era necesară lumina de dimineaţă.
48
catalog_macheta_25 iulie.indd 48
walls, complied at least with some of these rules.
As general rule, it was intended that every building be
lighted. This was especially possible in the rural villae, the temples,
homes and public spaces, compared to which the remaining
urban spaces distinguish themselves by narrow roads and high-
rise buildings blocking the light.
As noted by Vitruvius, the buildings in the Northern
provinces should be provided with tall roofs, be as closed as
possible and oriented to the “warm sides of the skies” (Vitruvius
VII, 1, 2). By comparison, houses in the southern areas, should be
as open as possible and oriented northwards to withstand high
temperatures. The warm climate of the Mediterranean regions
allowed the development of a specific architecture, characterised
by broad openings in the roofs and windows that were rarely
required to be hermetically sealed. This is also evidenced by the
low degree of glass use in constructions. In the northern colder
climate provinces, like Gallia, Germania or Britannia, architects
were forced to adopt solutions to maintain heat inside the house.
The open portico is replaced with a covered corridor, while
the roof no longer has openings like the cavaedium. Still for
improved shutting and isolation of house spaces from outdoor
temperatures, glass is broadly spread and used for windows. In
Italy, all of these were unnecessary, glass being a more decorative
accessory displayed by the well-off. Thus, it was specific to dining
halls or baths or the villae which the potentates of the time built
in the country side.
The basilica complies with the norms set out by Vitruvius
and lies near the forum, on the sunnier side, so that the merchants
gathering there could shelter from the vernal bad weather
(Vitruvius, V, 1, 7). The theatre had to be oriented so that spectators
avoid being in the “southern heat”, while the baths should lie
in an as warm as possible place facing south. The windows of
the baths must face the “vernal sunset” (south-west) or south. In
picture galleries, weaving mills and upholsteries, where equal and
uniform light was necessary to preserve unchanged the colours,
the light should fall from the north. Cellars windows (cella) of a
villa should lie on the northern side not to warm the wine and lose
its strength. Cellars that stored oils should receive light from the
south, so that oil remain fluid at constant temperature. Granaries
or store rooms (horrea) should have been oriented northwards
(Vitruvius, V, 10, 1; VI, 8, 6, 8, 9, 13), however, the layout of intra
muros Sarmizegetusa, shows they were placed according to the
available space.
The divisions of the domus built according to the standards
of the time were almost entirely oriented to the two interior
dominant spaces: the atrium and the peristyle. Light entered
mainly from these areas. The entrance door was open almost
constantly during the day, illuminating the indoor spaces nearby.
Because of such orientation, certain rooms were better lighted
naturally, while others had but the artificial light of the lamps or
torches. For instance, bedrooms lacked most often natural light.
Windows had to be made based on the standards, and if light was
blocked, they had to be changed – preserving though symmetry
lines and building style. In bedrooms and libraries light should
come from the east, as morning light was necessary for their
7/26/2017 1:26:38 PM
 Mai mult, această lumină nu permitea răspândirea ciupercilor şi
mucegaiurilor care ar fi distrus cărţile (Vitruviu, VI, 6, 3). Camerele
de masă (triclinia) de iarnă trebuiau să primească lumina la fel ca
şi băile (Vitruviu, VI, 6, 2). Tricliniile de primăvară şi toamnă se
orientau spre est, pentru a avea o temperatură constantă atunci
când erau folosite (Vitruviu, VI, 6, 4). Bucătăria dispunea de mici
deschideri plasate deasupra cuptorului, care permiteau eliminarea
fumului şi ofereau o oarecare lumină. Uneori ţiglele sunt prevăzute
cu mici orificii (lucarne) sau spaţii în care se puteau plasa mici
plăci de sticlă sau mică, pentru a permite accesul luminii naturale.
Pivniţele caselor erau iluminate prin răsuflătorile deschise spre
stradă (ex. Casa Centaurului din Pompei).
Ferestrele (fenestra, lumen) de la nivelul inferior sunt mici,
rare şi amplasate la mare înălţime faţă de nivelul străzii pentru
a nu fi uşor accesibile ori escaladate de hoţi. La Pompei astfel
de ferestre au deschiderea exterioară de la 6 la 30 de cm. Chiar
şi atunci când apar în arhitectura locuinţei, ferestrele înalte şi
înguste – barbacanele, continuă să predomine deschiderile de
mici dimensiuni. De obicei, ele sunt închise cu grilaje fixe sau
mobile (de marmură, fier sau lemn), cu obloane pline, de lemn,
sau cu piei. Mai rar sunt folosite plăcile transparente de mică
(lapis specularis) sau sticla. Casele construite în zonele rurale au
mai multe ferestre decât cele din mediul urban, iar unele coboară
până spre podea, oferind o vedere remarcabilă asupra peisajului
înconjurător (Pliniu cel Bătrân, Epist. II, 17, 5; II, 5, 6, 19). Se
pare că ferestrele erau adesea folosite la edificii precum basilici,
terme, nimfee, temple de mici dimensiuni (Vitruviu, VI, 3, 7).
În afara de fenestra, termenul antic lumen este folosit
pentru a desemna fereastra dar şi toate deschiderile dintr-un
zid de edificiu, care introduc aerul sau lumina (Vitruviu, VI, 5,
6; Digeste XIX, 2, 25). Deschiderile de la etaj se orientează şi
spre stradă, iar dimensiunea lor este de obicei mult mai mare faţă
de cele de la nivelul inferior. Închiderea acestora se făcea la fel
ca la cele de la nivelul inferior al casei. Obloanele care închideau
ferestrele obturau lumina, dar nu opreau frigul, ploaia ori canicula.
Aceste neajunsuri îl vor determina pe Pliniu cel Tânăr să se
plângă de faptul că şi un om bogat era condamnat să tremure de
frig în timpul zilei, ori să se adăpostească de furtună în spatele
unei perdele de întuneric profund, pe care nici lumina fulgerelor
nu reuşea să o străbată (Pliniu cel Tânăr, Epist. II, 17, 16, 12).
Sticla folosită de romani era groasă şi opacă, dar în comparaţie
cu obişnuitele obloane de lemn, suntem în faţa unui imens salt
calitativ în ceea ce privește iluminatul şi nu numai. Ea permitea
închiderea ermetică a încăperilor fără a crea un întuneric total.
Sticla groasă de cca. 5 mm era fixată în rame de lemn sau de bronz
cu „ochiuri” de până la 50-85 cm. La Herculaneum s-au descoperit
o ramă de bronz compartimentată, împreună cu sticla, iar în casa
lui Diomede o ramă de lemn compartimentată în patru sectoare
de cca. 85 cm (de trei ori mai mare faţă de cele descoperite în For).
Situațiile prezentate mai sus se referă în principal la
spațiile neaglomerate cum sunt reședințele celor înstăriți (villa și
domus), sau spațiile publice (fora, thermae, temple etc.). Alături de
aceste spaţii „aerisite”, avem în spațiul urban zonele aglomerate
şi suprapopulate unde viețuiește populația pauperă, meseriașii,
oportuniștii etc. Constanta problemă a centrelor urbane active –
lipsa locuințelor, a fost rezolvată încă din secolul IV a. Chr., prin
construirea clădirilor cu mai multe nivele – adevărate „blocuri”
catalog_macheta_25 iulie.indd 49
use. Furthermore, this light prevented the spread of fungi and
moulds destroying the books. Vernal dining rooms (triclinia)
must be lighted alike the baths (Vitruvius, VI, 6, 2, 3). Spring
and autumnal triclinia were oriented to the east for constant
temperature when used (Vitruvius, VI, 6, 4). The kitchen had
small openings set above the oven, which allowed smoke to be
released and admitted light to some extent. Occasionally, tiles are
provided with small orifices (eyelets) or spaces where small glass
or mica plates could be set to allow natural light to enter. House
cellars were lighted by the vents open to the street (for instance
the House of the Centaur in Pompeii).
The windows (fenestra, lumen) from the lower level are small,
rare and situated at great distance from street level to avoid being
easily accessible or climbed by thieves. At Pompeii, such windows
have an outdoor span from 6 to 30cm. Even when vertical and
narrow windows emerge – small windows still predominate.
Usually, they are covered with fixed or mobile grating (in marble,
iron or wood) and solid wooden shutters, or skins. Rarely, mica
transparent plates or glass are used (lapis specularis). Houses built
in rural areas are provided with more windows than those in the
urban environment, some of them descending to the floor, thus
providing a remarkable view of the surrounding landscape (Pliny
the Younger, Epist. II, 17, 5; II, 5, 6, 19). It seems that windows
were often used in edifices like basilicas, thermae, nymphaea and
small temples (Vitruvius, VI, 3, 7).
Beside fenestra, the ancient term of lumen also designated
the window, but also every opening in an edifice wall, which drew
air or light (Vitruvius, VI, 5, 6). The openings on the first level
also faced the street, their sizes being usually much larger than
those on the lower level. They were shut alike those on the lower
house level. Window shutters blocked the light, however did not
keep out the cold, rain or heat. Such deficiencies would make
Pliny the Younger complain that even a rich man was condemned
to shiver with cold during the day or shelter from storm behind
a curtain of deep darkness, which not even the lightning flash
could go through (Pliny the Younger, Epist. II, 17, 16, 12). The
glass that the Romans used was thick and opaque, however
compared to the common wooden shutters, it is a huge qualitative
step forward in terms of illumination and not only. It allowed to
hermetically seal the rooms without resulting in a total blackness.
The ca. 5 mm thick glass was attached to timber or bronze frames
with panels of up to 50-85cm. At Herculanum was discovered a
bronze divided frame, together with the glass, while in the villa
of Diomedes a timber frame compartmented in four about 85cm
sectors was identified (three times larger than those found in the
Forum).
Above cases mainly refer to the non-crowded spaces like
the residences of the wealthy (villa and domus), or the public spaces
(fora, thermae, temples etc.). Beside these “aired” spaces, the urban
space also included the heavy populated and overcrowded areas
where the poor, the artisans, opportunists lived etc. The recurrent
issue of the active urban centres – the lack of housing facilities
was solved as early as the 4th century BC, by the construction of
multileveled dwellings – true “blocks of flats”, known as insulae
(Vitruvius, II, 8, 17).
49
7/26/2017 1:26:38 PM
 de locuinţe, cunoscute sub numele de insulae (Vitruviu, II, 8,17).
Spre de deosebire de casele clasice (domus), care au încăperi
cu destinaţie fixă, insula conţinea mai multe încăperi grupate
în apartamente (cenacula), a căror destinaţie se putea modifica
după necesități. Faţă de domus, insula comunică prin ferestrele
sale cu exteriorul, iar dacă exista o curte şi cu interiorul. Insulae-
le erau construite de armatori bogaţi, care le închiriau unor
întreprinzători (conductores), ce subînchiriau la rândul lor celor
cu venituri modeste. Afacerea s-a dovedit foarte profitabilă
în timp, iar urmarea a fost creşterea numărului acestor blocuri
de închiriat în acelaşi timp cu numărul de etaje al unei astfel
de construcţii. Numai la Roma la cca. 1800 de case particulare
existau peste 46000 de insulae (Carcopino 1979, 52). Înălţimea
lor ajungea până la 7-9 etaje, care depăşeau de multe ori 20 de
metri în înălţime. Iuvenal satiriza această situaţie, remarcând o
„Romă aeriană”, ce se sprijină pe grinzi subţiri şi lungi ca nişte
flauturi (Satirae, III, 190). Strabon ne confirmă că situaţia nu este
singulară atunci când dă exemplul oraşului Tyr, care avea clădiri la
fel de înalte, sau chiar mai înalte decât la Roma (XVI, 2).
Etajele superioare ale unei insula erau construite din lemn.
Dacă excludem incendiile cauzate conştient şi cu intenţie, putem
afirma că focurile aprinse în locuinţă pentru încălzit sau iluminat,
manipularea neglijentă a vaselor cu cărbuni încinşi destinate
încălzirii sau a pieselor de iluminat au dus adesea la izbucnirea
incendiilor. Datorită materialului folosit la construirea clădirii,
aceasta ardea rapid, iar focul se extindea instantaneu în zonele
învecinate. Pentru a restrânge aceste dezastre Augustus limitează
înălţimea la care putea să se ridice o insula la 70 de picioare (cca.
21 metri). După incendiul care devastează Roma în 64 p. Chr.,
împăratul Nero reduce înălţimea la 7 etaje şi stabilește distanţa
minimă dintre clădiri la 10 picioare (cca. 3 metri). Reglementările
nu vor fi respectate nici atunci, nici după intervenţiile similare ale
împăratului Traian (limitare la 50 picioare – cca. 18 m).
Tabernele (prăvăliile) erau în parte destinate locuirii.
Funcţionând în încăperi independente, plasate de o parte şi de
alta a intrării în domus, ori la parterul insulae-lor, tabernele erau
separate în două sectoare. Cea mai mare parte din încăpere era
ocupată de antrepozitul de marfă şi tejgheaua celui ce deţinea
prăvălia. Spaţiul de locuit se afla deasupra intrării şi se ajungea
acolo pe o scară interioară. Lumina intra în taberna prin uşa care
ocupa aproape întreg peretele dinspre stradă sau piaţă şi prin mica
fereastră de la mansarda de locuit. Uşa se ţinea larg deschisă în tot
timpul zilei pentru a oferi lumină şi pentru a atrage cumpărători.
În perioada de înflorire urbană, forum-ul coloniei
Sarmizegetusa are pavaj și colonade de marmură, iar templele
probabil sunt placate și ele cu marmură. În aceste spații publice,
cel administrativ și cel religios, lumina naturală pătrunde
nestingherită și aduce un plus de strălucire magnificelor
construcţii, dar contrastează puternic cu restul așezării unde cel
mai probabil iluminatul este o problemă chiar şi în timpul zilei.
Chiar dacă în interiorul zidurilor avem o tramă stradală riguros
trasată în străzi perpendiculare și paralele (cardies/decumanes),
orientate nord – sud și est – vest, situația este diferită în afara
drumurilor principale și la exteriorul zidurilor. Înălțimea clădirilor
și îngustimea drumurilor face ca lumina naturală să fie adesea
insuficientă. Cazul capitalei Imperiului Roman este ușor diferit la
o primă comparație cu Ulpia Traiana, deoarece era cea mai mare
50
catalog_macheta_25 iulie.indd 50
Compared to the classical houses (domus), provided
with rooms with a fixed purpose, the insula contained several
rooms grouped in apartments (cenacula), whose purpose could
change according to necessities. Unlike the domus, the insula
communicates with the outdoors through its windows, and if
there existed a courtyard, also with the interior. The insulae were
built by rich owners and leased to entrepreneurs (conductores),
who also sublet to those with modest incomes. The deal became
very lucrative over time, with the concurrent increase of both the
number of these towering buildings for let and their floors. Only
in Rome, for about 1800 private houses there were over 46000
insulae. They reached a height of 7-9 floors, often exceeding
20 meters in height. Juvenal satirized this situation, noting an
„aerial Rome”, supported on thin and long beams as flutes. Strabo
confirms the situation was not singular when exemplifies with the
town of Tyre, which had similarly high buildings unless not even
higher than in Rome.
The upper floors of an insula were made of timber.
Excluding conscious, deliberate fires, one may argue that fires lit
in those apartments for heating or lighting, the neglectful use of
charcoal-burning pots designed for heating or the lighting tools
often caused a fire to break out. Due to the material used in the
building construction, it burnt quickly, while the fire extended
instantaneously to the neighbouring areas. In order to mitigate
such disasters, Augustus restricted the height which an insula
could be raised at to 70 feet (about 21 metres). Subsequent to
the fire which devastates Rome in AD 64, emperor Nero reduces
the height to 7 floors and sets the minimum distance between
the buildings to 10 feet (about 3 meters). However, regulations
would be observed neither then, nor after similar interventions of
emperor Trajan (limit to 50 feet – about 18m).
The tabernae (shops) were partly designed for housing.
Functioning in independent rooms, set on either side of the
entrance into the domus or at the ground level of the insulae, the
tabernae were separated into two sectors. Most of the room was
occupied by merchandise storeroom and the counter of the owner.
The dwelling space lay above the entrance and it was accessed by
indoor stairs. Lighting was drawn into the taberna through the
door which extended almost over the entire wall by the street or
market and the small window in the attic. The door was kept wide
open during the day to attract both light and customers.
During the urban flourishing period, the forum of colonia
Sarmizegetusa had pavement and marble columns, while temples
were most likely also plated with marble. In these public
administrative and religious spaces, natural light entered freely
and gave additional shining to the magnificent constructions,
however in strong contrast with the rest of the settlement, where
lighting was most likely an issue even in daytime. Even though
within the walls the street network was rigorously set into
perpendicular and parallel streets (cardies/decumanes), oriented
north-south and east-west, circumstances are different outside
the main roads and past the walls. The height of the buildings
and narrow roads made natural light often insufficient. The
case of the Roman Empire’s capital is slightly different at first
comparison with Ulpia Traiana, as it was the largest urban centre
7/26/2017 1:26:38 PM
 aglomeraţie urbană a Occidentului antic care s-a dezvoltat treptat
fără a urma un plan sistematic coerent. Ceea ce trebuie să fi fost
similar este mai ales comportamentul locuitorilor orașului.
Din scrierile autorilor antici (Tacitus, Dionis din
Halicarnas, Iuvenal, etc.) știm că în spațiile aglomerate și intens
circulate domnea înghesuiala, noroiul sau praful, mirosurile
pestilenţiale şi gunoaiele aruncate oriunde – Tacitus, Annalae,
3, 52, 4; 6, 6, 13.). Lumina reuşea cu mare greutate să pătrundă
în aceste locuri. Clădirile înalte, cu apartamente de închiriat
– insulae, făceau umbră tot timpul zilei, contribuind şi ele la
atmosfera de nesuportat. Balcoanele clădirilor care mărgineau
străzile înguste erau adevărate paravane ce blocau orice lumină
(Ramage 1983, 66). Împăraţii Augustus, Nero şi Traian chiar
au încercat să limiteze înălţimea insulae-lor la maximum 18-20
de metri şi distanţa dintre ele la minim 3 metri. Deşi măsurile
doreau să micşoreze în principal riscul unor incendii devastatoare
pentru oraş, ele ar fi şi adus o uşoară îmbunătăţire iluminatului
natural în cartierele aglomerate, dacă ar fi fost respectate.
Noaptea situaţia devenea şi mai dramatică pentru cei care
trăiau în acele zone. Aşa cum aminteşte Iuvenal în Satire, (III,
278-301), iluminatul străzilor lipsea. La adăpostul întunericului
răufăcătorii se „desfăşurau” nestingheriţi. După lăsarea serii,
crimele în plină stradă erau aşa de frecvente că nu mai mirau
pe nimeni. Oricine ţinea la propria viaţă nu umbla după lăsarea
serii prin acele locuri. Cei care o făceau, erau însoţiţi de purtători
de torţe sau lanterne şi de gărzi înarmate. Dacă nu îţi puteai
permite acest lux, cu mare greutate riscai o ieşire în noapte
(Iuvenal, III, 278-314; X, 19-22). Gărzile (vigiles) care făceau
rondurile de noapte nu reuşeau să elimine ameninţările nocturne
şi sentimentul de insecuritate al cetăţenilor romani. Ei purtau în
timpul rondurilor lor lămpi de bronz (sebacciaria), care imitau
forma torţelor greceşti din lemn de pin.
Persoanele publice erau însoţite de purtătorii de „lumini”
– lampadarii. În timpul Republicii, doar magistraţii şi generalii
victorioşi erau recompensaţi, pentru serviciile aduse Statului
Roman, cu acest privilegiu. Exemplul lui Duilius care primea în
260 a. Chr. privilegiul de a fi precedat de un cântăreţ din flaut
şi sclavi purtători de funalia (lumânări) este elocvent. Autorii
antici amintesc acest moment pentru că era vorba de o onoare
excepţională făcută generalului. Foarte probabil costul acestor
funalia era suportat de tezaurul public. În timpul Imperiului,
privilegiul aparţine doar familiei imperiale, care, după domniile
lui Diocleţian şi Constantin, organizează lampadarii într-un grup
aparte, plasat sub conducerea unui magister officium. Acum aceştia
nu mai erau recrutaţi dintre sclavi. Spre sfârşitul Imperiului,
dreptul de a avea purtători de „lumină” devine un însemn al
rangului, o „insignă”. Astfel, în secolul IV p. Chr. acest privilegiu
revine prefectului pretoriului, sau este conferit altor demnitari
(începând cu domnia lui Iustinian este deţinut de vicarul diocezei
din Pont).
Persoanele particulare care celebrau un eveniment pentru
familie suspendau deasupra porţii, ori plasau în nișele fațadei
„lumini” pentru a anunța acest moment (Carcopino 1979, 79).
Astfel erau celebrate naşterile, căsătoriile, întoarcerea unei persoane
în familie, dar şi decesele. Sărbătorile publice, ori aniversarea
împăratului erau alte momente care trebuiau marcate prin „lumini”
aprinse. Acesta ardeau nu doar noaptea, ci şi în plină zi.
catalog_macheta_25 iulie.indd 51
of the ancient West which gradually developed without following
a coherent systematic planning. What must have been similar was
especially the behaviour of the city inhabitants.
The ancient authors (Tacitus, Dionysius of Halicarnassus,
Juvenal etc.) report that crowded and intensively travelled areas
were filled with swarming people, mud or dust, pestilent smells
and trash discarded everywhere. Lighting barely reached such
places. The high-rise buildings, with apartments for let – insulae,
cast their shadow throughout the day further contributing to
the unbearable environment. Building balconies bordering the
narrow streets were true fronts blocking any light. Emperors
Augustus, Nero and Trajan tried to limit the height of the insulae
to a maximum of 18-20 meters and the distance in-between them
to minimum 3 meters. Although the measures aimed mainly at
mitigating the risk of devastating fires, they would have also
slightly improved natural lighting in crowded quarters, if applied.
At night, it was even dramatic for those living there. As
reported by Juvenal in Satires ( Juvenal, III, 278-301) streets were
not lighted. By night, the evil doers could „operate” unchecked.
At nightfall, street crimes were so frequent that nobody wondered
anymore. Anyone who valued their lives did not walk the streets
after nightfall in those places. The ones who did were accompanied
by torch or lantern handlers and armed guards. Unless you could
afford such luxury, you risked your life going out at night. The
guards (vigiles) on patrol during the night did not succeed to
eliminate nocturnal threats and the feeling of insecurity feeling
of the citizens in Rome. They carried during their patrols bronze
lamps (sebacciaria), in the shape of pine wood Greek torches.
Public persons were accompanied by the „light” bearers
– the lampadarii. During the Republic, only magistrates and
victorious generals were rewarded with such privilege for their
services rendered to the Roman state. The example of Duilius
who received in 260 BC the privilege to be preceded by a flute
player and slaves bearing funalia (candles) is indicative. Ancient
writers mentioned this moment as it was an exceptional honour
made to the general. Very likely, the cost of these funalia was paid
from the public treasury. During the empire, the privilege belongs
solely to the imperial family, who, after the reigns of Diocletian
and Constantine, set up the lampadarii in a special group under
the command of a magister officium. At this point, they are no
longer recruited from amongst the slaves. By the end of the
empire, the right to own „light” bearers becomes an indication of
rank, an „insignia”. Thus, in the 4th century AD, such privilege is
given to the praetorian prefect or to other officials (starting with
the rule of Justinian it is held by the vicar of the diocese of Pont).
Private individuals celebrating a family event held “lights”
above the gate or placed them inside the niches of the facade to
announce it. It was this way that births, marriages, the return
of a person to the family and deaths were celebrated. Public
celebrations or the emperor’s anniversary were other moments
that had to be marked by lit „lights”. They were lit not only by
night, but also in full daylight.
Data which may clarify the existence of artificial street
lighting in Roman cities are few. Any street lighting required a
large number of lighting pieces whose maintenance and supply
51
7/26/2017 1:26:39 PM
 Datele care pot lămuri existenţa iluminatului stradal
artificial în oraşele romane sunt puține. Iluminatul unei străzi
necesita un număr mare de piese de iluminat a căror întreţinere şi
alimentare ar fi însemnat un efort financiar considerabil. Nu ştim
în ce măsură autoritatea administrativă a unui oraş roman putea
susţine permanent un asemenea efort material. Cel mai probabil,
asemenea măsură era luată cu ocazia unor evenimente speciale
pentru oraş şi comunitate, şi doar pe zone restrânse. Ocaziile
oficiale în care se poate vorbi de un iluminat public au fost în
special momentele celebrării unor triumfuri. Spre exemplu, când
Cezar celebrează triumful său asupra galilor montează lămpi pe
Capitoliu (ad lumina, qvadraginta elephantis dextra atqve sinistra
lychnuchos gestantibus). În timpul Republicii, cu ocazia jocurilor
romane, forumul era iluminat cu lămpi. Procesiunile cu torţe
erau des întâlnite la sărbători sau festivaluri religioase. În partea
orientală a Imperiului câteva cazuri de iluminat stradal apar în
unele descoperiri arheologice, şi în texte antice. Antiochia era
iluminată la jumătatea secolului V p. Chr. cu torţe. La Bosra a
fost descoperită o inscripţie care menţiona plasarea unei torţe
pe o coloană din strada principală. La Efes s-a descoperit o
inscripţie care conţine numele străzilor iluminate cu lanterne; se
pare că strada ce ducea spre port şi portul beneficiau de o astfel
de iluminare. În afara acestora mai putem adăuga descoperirea la
Pompei a unei străzi cu 132 de taberne iluminate cu peste 390 de
lămpi, plasate în nişe deasupra uşilor sau direct pe tejghea.
Odată cu lăsarea serii, sau în spaţiile întunecate, se foloseau
instrumentele de iluminat – vetre de foc portabile, lămpi,
lumînări, lanterne, torțe, candelabre, sfeșnice etc. Cei mai săraci
se foloseau mai mult de lumina focului din vetre sau de lămpile
ieftine de lut ars. În bordeiele sau caenacula pe care le ocupau, rare
erau activităţile care aveau loc după lăsarea serii. Lămpile folosite
erau plasate în nişe şi pe console, mai rar suspendate cu lanţuri
sau fixate cu cuie de grinzi sau pereţi. Pătura socială cu venituri
modeste îşi putea permite să cumpere lămpile de lut ars şi uleiul
necesar iluminării interiorului locuinţei, fără însă a face excese
de nici un fel. Nici calitatea acestora nu era dintre cele mai bune.
Lumina în aceste locuinţe neîncăpătoare şi mizere era de cele mai
multe ori insuficientă. Slaba calitate a combustibilului făcea ca
lămpile să emane un fum gros şi urât mirositor ce îngreuna şi mai
mult atmosfera din acele spaţii de locuit aglomerate.
Alta este situaţia romanilor înstăriţi, ori a celor care
doreau să acceadă la poziţii importante în aparatul Statului
Roman. Aceştia trebuiau să afişeze opulenţa personală pentru a
impresiona clientela ce gravita în jurul lor. Relaţiile cu personajele
importante ale zilei, ori mulţimea clienţilor erau factorii care
susţineau orice ascensiune politică. Cimentarea acestor relaţii
se făcea prin organizarea de banchete, care ţineau până târziu în
noapte. Ceremoniile religioase cu ocazia unei căsătorii, a unui
botez sau a comemorării unui defunct sunt marcate de aceeași
nevoie de a indica și accentua statutul social, prin elementele
folosite (lumînări de ceară, torțe, candelabre) (ex. mormântul
Haterii-lor). Preţul ridicat al lumânărilor, aromelor sau uleiului de
calitate nu puneau probleme bogaţilor. Cu cât erau mai rafinate,
mai mari, ori mai multe aceste piese, cu cât uleiul şi aromele arse
erau mai de calitate, cu atât atmosfera era mai plăcută şi prestigiul
gazdei mai mare. Potenţa economică a unui astfel de personaj era
etalată şi prin intermediul pieselor de iluminat.
52
catalog_macheta_25 iulie.indd 52
would have been a considerable financial effort. We do not know
to what extent the administrative body of a Roman town could
constantly support such a cost. Most likely, a measure like this was
taken in occasion of special events for the town and community
and only for limited areas. Official occasions when one may speak
of public lighting were especially the times when triumphs were
celebrated. For instance, when Caesar celebrates his triumph over
the Gauls, he installs lamps of the Capitol (ad lumina, qvadraginta
elephantis dextra atqve sinistra lychnuchos gestantibus). Under the
Republic, during the Roman games, the forum was lighted with
lamps. Torch processions were often performed during religious
celebrations or festivals. In the eastern side of the empire, some
archaeological finds and ancient texts evidence a few cases of
street lighting. Antiochia was lighted by mid 5th century AD
with torches. At Bosra was discovered an inscription recording
the placing of a torch on a column in the main street. At Ephesus
was found an inscription listing the names of the streets lighted
with lanterns; it seems that the street leading to the port and the
port itself benefited of such lighting. Except these, we may add
the find at Pompeii of a street with 132 tabernae lighted by over
390 lamps set in niches above the doors or directly on the counter.
Once with the nightfall or in dark places, lighting tools
were used – portable hearths, lamps, candles, lanterns, torches,
chandeliers, candlesticks etc. The poor used mostly the hearth
fire light or the cheap fired clay lamps. In the huts or caenacula
which they dwelled, activities occurring after nightfall were few.
The lamps were places in niches or on consoles, rarely hung or
attached by nails to beams or walls. The modest income social
class afforded to purchase the fired clay lamps and necessary oil to
light the interior of their dwelling, without yet any sort of excess.
Quality was neither one of the best. The light in these confined
and impoverished dwellings was most often insufficient. The
poor quality of the fuel made the lamps released a thick and bad
smelling smoke which further clogged the air in those crowded
inhabiting spaces.
The situation of the wealthy Romans or of those acceding
important functions in the Roman state was rather different.
They had to display their personal wealth to impress the clientele
orbiting them. Relations with important figures of the day or the
many clients were the key factors of any political career. Such
relations were strengthened by banquets held until late in the
night. Religious ceremonials occasioned by marriages, baptisms
or the honouring of the dead are marked by the same need to
display and emphasize the social standing by the used elements
(wax candles, torches, chandeliers) (for the instance the grave of
the Haterii). The high price of the candles flavours or quality oils
were no issue for the prosperous. The more refined, the larger or
the more of these pieces, the better quality of the burnt oils and
flavours, the better the setting and higher the prestige of the host
was. The economic power of such a figure was also showed by the
lighting pieces.
The find of some bronze lamps closed in iron bound chests at
Pompeii shows these pieces were deemed unique objects, precious
goods that were on display on particular occasions not all the time.
The temples and sanctuaries enjoyed the special attention of the
7/26/2017 1:26:39 PM
 Descoperirea unor lămpi de bronz închise în cufere
armate la Pompei, arată că aceste piese erau tratate ca obiecte
speciale, bunuri de preţ ce nu se expuneau tot timpul, ci doar la
ocazii speciale. Templele şi sanctuarele se bucurau de o atenţie
specială din partea celor avuţi, care prin donaţiile şi ofrandele
lor permiteau iluminarea îndestulătoare a locaşurilor zeilor.
Candelabrele şi sfeşnicele de bronz sau metal preţios împodobeau
şi iluminau templele, cinstind divinităţile cărora le erau închinate
şi onorându-i pe cei care li se închinau. O ofrandă sau o donaţie
importantă era vrednică de a fi cunoscută de toţi şi era chiar
pomenită în scrierile vremii. Astfel este pomenită lampa de aur a
lui Callimachis, din altarul Atenei Polis, ce ardea în permanenţă
(Eutropius IX, 3).
Tocmai pentru că instrumentele de bronz erau astfel
valorizate și mai ales pentru că bronzul era colectat și refolosit
în tot cuprinsul Imperiului Roman, astfel de artefacte sunt rare
în descoperirile arheologice și deosebit de greu de determinat
cronologic în lipsa altor tipuri de piese cu existență clar demarcată
temporal.
Obiceiul fenician de a plasa lămpi în interiorul
mormântului s-a perpetuat şi în lumea romană. Aici rolul lor era
unul universal. Ele funcţionau ca mobilier funerar, fiind utilizate
pentru iluminatul propriu-zis. Aveau şi un rol profilactic, fiind
lumina care alunga demonii şi influenţele negative care ameninţau
defunctul. Lămpile erau aşezate în morminte şi pentru a călăuzi
cu lumina lor pe cel decedat spre lumea de dincolo şi a împiedica
pierderea sufletului. Astăzi creştinii, şi nu numai, aprind o
lumânare pentru a ghida spiritul celui decedat spre lumea astrală
şi a zădărnici rămânerea sa în planul „lumesc”, unde nu îşi poate
găsi odihna binemeritată.
În lumea romană exista și practica de a lăsa prin testament
obligaţii legate de practicile funerare către moştenitori sau rude.
Urmașii testamentari erau obligați fie să aprindă şi să ardă câte o
lampă cu ocazia zilei de naştere a decedatului, sau o dată pe lună,
fie de câteva ori în fiecare an.
Lămpile erau plasate în temple sau sanctuare ca ex-voto-
uri, sau ca piese cu rol ritual. Lampa în sine, ori numai uleiul
folosit erau donate ca ofrande zeilor protectori sau oracolelor.
Pe Acropola Atenei, în sanctuarul zeiţei Atena Polis ardea în
permanent lampa de aur a lui Callimachis. Pausanias (I, 26, 6)
aminteşte de oracolul din Pharae din provincia Achaia. Aici, în
faţa statuii lui Hermes Agoraionul, cel care dorea să consulte
oracolul venea seara şi umplea cu ulei lămpile de bronz fixate în
faţa statuii. Apoi le aprindea şi ardea tămâie într-o mică vatră de
piatră aflată între lămpi. Pausanias (VII 22, 2-3) mai pomenea la
idele lui August (12 august) de o sărbătoare numită Lychnapsia,
în care probabil aceste instrumente de iluminat (lămpile) aveau
un rol aparte.
Acestea ar putea fi și explicația parțială a descoperirii unui
număr de peste 3000 de piese de iluminat în zona templului
zeilor medicinei Esculap și Hygeea la Sarmizegetusa; în timp ce
la alte temple numărul pieselor de iluminat este de zeci sau chiar
sute de ori mai mic.
Depunerea de ofrande la inaugurarea unei incinte de cult
poate fi exemplificată printr-o altă descoperire de la Sarmizegetusa,
unde la intrarea în templul zeilor Domnus și Domna a fost găsit
un depozit ritual de lămpi și vase de băut, 12 perechi în total.
catalog_macheta_25 iulie.indd 53
wealthy, who by their donations and offerings allowed the sufficient
illumination of the houses of the gods. Bronze or precious metal
chandeliers and candlesticks embellished and lighted the temples,
honouring both the deities to which they were designed and their
worshipers. A significant offering or donation was worthy of note
to everyone and even mentioned in the writings of the time. This
is the case of the golden lamp of Callimachus from the altar of
Athena Polis, which was constantly lit.
Precisely because bronze tools were thus valued and
especially since bronze was collected and re-used throughout the
Roman Empire, such artefacts are rare among the archaeological
finds and rather difficult to chronologically determine for the lack
of other types of pieces with a clear time outlined existence.
The Phoenician custom to place lamps inside the grave also
perpetuated in the Roman world. There, their role was universal.
They functioned as funerary furniture, being used for proper
lighting. They also played a preventive role as the lights which
cast away demons and the negative influences threatening the
dead. The lamps were placed inside the graves also to guide with
their light the dead into the afterword and prohibit the loss of the
soul. Today, the Christians, and not only, lit a candle to guide the
spirit of the dead into the astral world and impede its stay at the
“worldly” level, where it cannot find the well deserved rest.
In the Roman world there also existed the practice of
leaving by testament obligations related to the funerary practices
to the successors or relatives. Testamentary successors were bound
both to lit and fire a lamp on each birthday of the dead or once a
month, or a few times over the year.
Lamps were placed in temples and sanctuaries as ex-votos
or as pieces fulfilling a ritual role. The lamp itself or only the used
oil was offered to the protective gods or oracles. On the Acropolis
of Athens, in the sanctuary of goddess Athena Polis the golden
lamp of Callimachus was permanently lit. Pausanias (I, 26, 6)
mentions the oracle of Pharae in the province of Achaia. There,
in front the statue of Hermes Agoraion, the one who sought the
advice of the oracle arrived in the evening and filled with oil the
bronze lamps in front the statue. Then, they were lit and incense
was burnt in a small stone hearth lying in-between the lamps.
Pausanias (VII 22, 2-3) also mentioned on the Ides of August
(August 12th) a celebration called Lychnapsia, where these lighting
tools (lamps) likely played a special role.
This might also partially explain the find of over 3000
lighting pieces in the area of the temples of the medicine gods
Aesculapius and Hygeia from Sarmizegetusa; while with other
temples the number of the lighting pieces is tens or hundreds of
times smaller.
Another find at Sarmizegetusa may exemplify the offerings
made during the inauguration of a cult enclosure, namely a ritual
deposit of lamps and drinking vessels, 12 pairs in total discovered
at the entrance into the temples of gods Domnus and Domna.
Incubatio – apparently frequent in the ancient world (the practice
of overnight sleeping in the temple, interpreting the dreams by
the priest the second day and the establishment of a treatment
based on them) was constantly used to explain circumstances in
the temple of the medicine gods.
53
7/26/2017 1:26:39 PM
 Incubatio – frecventă se pare în lumea antică (practica dormitului
peste noapte în templu, interpretarea viselor de către preot a doua
zi și stabilirea unui tratament pe baza lor) a revenit constant în
explicarea situației din templul zeilor medicinei.
Discutând despre iluminatul la Sarmizegetusa și în lumea
romană în general mai trebuie să amintim câteva observații.
Deși romanii foloseau piese de iluminat în spațiile în care
lumina nu putea pătrunde, la fel ca în timpurile medievale sau
moderne, diferența este dată de „cantitatea” de lumină folosită
pentru a obtine un „iluminat optim”. După W. Radt, lumina unei
lămpi romane obişnuite de lut ars nu o depăşea pe cea a unei
lumânări de astăzi. Un astfel de instrument de iluminat, ce conţinea
cca. 0,028 l ulei, putea arde timp de 3 ore, cu un fitil mic şi bine
reglat. Recentele cercetări aplicate şi informaţiile arheologice au
determinat că erau necesare în jur de zece lămpi pentru a ilumina
optim o încăpere de mărime medie. Termenul folosit de S. Ellis
„blanket lighting” este propriu standardului actual, când dorim să
fim înconjuraţi şi „scăldaţi” în lumină. Situaţia nu e nicidecum
similară cu cea din antichitate, când probabil erau suficiente
câteva lumini în locurile în care se desfăşurau activităţile în acel
moment.
Prețul instrumentelor de iluminat sau a materiilor
componente ne prezintă de asemenea o situație diferită de cea
familiară pentru individul actual. În lumea romană, opaiţele
(lămpile de lut ars) aveau un preţ de vânzare foarte scăzut, probabil
încă de la începutul producerii lor. Cunoaştem din două inscripţii
de la Pompei (CIL IV 4000; CIL VIII 5380) că în secolul I p.
Chr. o astfel de piesă costa un as, în timp ce livra (aprox. 0,5
l) de ulei de măsline costa 4 aşi. Două secole mai târziu, din
listele de preţuri maximale propuse de administraţia împăratului
Diocleţian (şi nu neapărat respectate!), aflăm că 10 lămpi de lut
ars ar fi costat 10 denari, în timp ce 0,5 l ulei de măsline, din
prima stoarcere, costa 40 de denari. Uleiul comestibil comun şi
cel de „calitatea a II-a” costa doar 24 de denari. Materia primă
pentru lumânări, ceara de albine, avea un preţ de circa 50 denari
pentru o libra (327 g).
Sarmizegetusa se remarcă, încă din primii ani de existenţă ai
provinciei romane Dacia, prin consumul mare de piese de iluminat,
aduse la început de trupele și civilii care lucrau, comercializau sau
se instalau în noua colonie, iar apoi prin producția locală de astfel
de instrumente. Piesele descoperite de-a lungul anilor sunt dovezi
grăitoare ale unei atmosfere puternic romane în această zonă, din
foarte multe aspecte privind lumina și iluminatul (construcții,
obiceiuri, utilizare, fabricare, consum etc.).
54
catalog_macheta_25 iulie.indd 54
When discussing lighting at Sarmizegetusa and in the
Roman world in general, the following is also worthy of note.
Although the Romans used lighting pieces in spaces where
light could not enter, alike in medieval or modern times, the
difference lies in the “quantity” of light used for “optimal lighting”.
According to W. Radt, the light of a regular Roman lamp of fired
clay did not exceed that of a today’s candle. Such a lighting tool,
which contained about 0.028 l oil, could burn for 3 hours, with a
small, well fitted wick. Recent applied research and archaeological
information determined that around 10 lamps were necessary to
optimally light an average size room. The term that S. Ellis used,
“blanket lighting” is proper to current standards, when we wish
to be surrounded and “bathe” in light. Circumstances are by no
means similar to those during the Antiquity, when a few lights
were likely enough for the places where activities took place at
that moment.
The price of the lighting tools or spare parts is also different
than that with which we are familiar nowadays. In the Roman
world, the lamps (the fired clay lamps) had a low selling price,
likely from the start of their production. Two inscriptions from
Pompeii (CIL IV 4000; CIL VIII 5380) record that in the 1st
century AD such a piece cost one as, while the pound (about
0.5 l) of olive oil was 4 asses. Two centuries later, from the lists
of maximal prices suggested by the administration of emperor
Diocletian (not necessarily also enforced!), we find that 10 fired
clay lamps cost 10 denarii, while 0.5 l of first press olive oil cost
40 denarii. Common edible and „second quality” oil cost only
24 denarii. The raw material for candles, bee wax, had a price of
about 50 denarii per pound (327 g).
Sarmizegetusa distinguishes itself, as early as the first
years of existence of the Roman province of Dacia, by the large
consumption of lighting pieces at the beginning carried by the
troops and civilians, who worked, traded or settled the newly
established colony, then made in the local workshops. The pieces
discovered over the years are compelling evidence of a strongly
Roman background in this area, from many aspects regarding
light and lighting (buildings, customs, uses, making, consumption
etc.).
7/26/2017 1:26:39 PM
 APA ÎN ANTICHITATEA ROMANĂ
Gică Băeștean
Î
n Antichitate, la fel ca și în zilele noastre, aprovizionarea
cu apă, indispensabilă activităţilor cotidiene, era privită
cu cea mai mare seriozitate. Romanii au devenit un exemplu de
măiestrie în domeniul ingineriei hidraulice, cu toate activitățile
sale: aducțiune de la mare distanță, distribuție, filtrare și păstrarea
apei la parametri optimi, construcții publice cu rol utilitar, religios,
de divertisment și estetic (fântâni, băi publice, chiar bazine pentru
simularea luptelor navale). Trebuie să recunoaștem că, la fel ca și
în cazul altor domenii importante precum dreptul sau construcția
de drumuri, în ceea ce privește tehnica hidraulică datorăm
antichității greco-romane o moștenire foarte importantă.
În viaţa oraşelor din Imperiul Roman, aprovizionarea
cu apă în mod continuu şi în cantităţi suficiente era foarte
importantă, reprezentând în primul rând o premisă a civilizaţiei.
Planurile de urbanism antice țineau cont în primul rând de
amplasarea surselor de apă. Până la apariția apeductelor care au
permis aducţiunea apei de la distanţă, se foloseau izvoarele locale,
apa râurilor sau apa pluvială. Pe lângă întrebuinţările multiple ale
apei pentru irigaţii, activităţi meşteşugăreşti, igienă şi salubritate,
se poate vorbi de plăcerea şi luxul pe care-l oferă folosirea apei.
Cetăţenii care participau la ritualul zilnic al băii erau motivați și
de cadrul social monden, prin discuţiile care se purtau, audierea
recitării unor texte, întrecerile sportive sau încheierea unor afaceri.
Apeductele au fost construite cu scopul de a furniza apă băilor,
nu pentru apa de băut. De exemplu, Londra nu a avut niciodată
vreun apeduct. Însă odată construite, apeductele au servit și
aducțiunii apei potabile. Cei cu posibilităţi financiare își ofereu
luxul racordării la apeductul public.
Pentru epoca republicană, datele despre problemele
administrative sau juridice sunt destul de sărace. Cura aquarum
– gestionarea apelor – în această perioadă revenea censorilor care
aveau în grijă lucrările publice. Probabil ei erau ajutaţi de alţi
magistraţi, mai ales pentru partea administrativă. Censorii puteau
fi înlocuiţi de edili, care se ocupau şi de fântânile publice. Questorii
aveau atribuţii de natură financiară şi se ocupau de concesionarea
apei publice către particulari şi de retribuţia personalului angajat.
În vremea Imperiului timpuriu, serviciul metropolitan
al apelor de la Roma avea o administraţie centrală sub forma
unui birou numit statio aquarum. Acesta era condus de un înalt
funcţionar, curator aquarum, asistat de doi adjuncţi. În anul 97
p. Chr., împăratul Nerva l-a numit pe Sextus Iulius Frontinus
curator aquarum la Roma. Acesta a scris o carte, Apeductele Romei,
care constituie astăzi jumătate din sursele de informație despre
apeductele romane, cealaltă jumătate fiind reprezentată de
cercetările arheologice.
catalog_macheta_25 iulie.indd 55
THE WATER IN ROMAN ANTIQUITY
Gică Băeștean
I n Antiquity, in the same way as nowadays, water supply,
key to any daily activity, was taken most seriously.
The Romans became an example of hydraulic engineering
mastership, with everything it entailed: water conveyance from
remote distances, water distribution, decanting and storage at
optimal parameters, public buildings with utilitarian, religious,
recreational and aesthetic roles (aqueducts, cisterns, wells, public
baths, even pools for practicing naval battles). One must agree
that in terms of hydraulic technology, alike with many other
important fields like law and road construction, we owe much to
the Greco-Roman Antiquity.
For life in the cities throughout the Roman Empire,
continuous and sufficient water supply was paramount, as it
was firstly, the premise of civilisation. Beside the multiple uses
of water for either irrigation, crafting activities, hygiene and
sanitation, one may also speak of the luxury which water use
provides. The citizens involved in the daily ritual of bathing were
also incentivised by the worldly social background, the discussions
which occurred there, the recited texts, the sports competitions or
the deals they closed in that environment.
Ancient city planning firstly considered where precisely
water sources were located. Until aqueducts appeared, which
transported water from remote distances, local springs, rivers or
rainwater were used. Aqueducts were designed to supply water
to the baths and not to deliver drinking water. For instance,
London never had any aqueduct. However, once built, aqueducts
also served that purpose. Prosperous individuals had the luxury of
being connected to the public aqueduct.
The Romans also distinguished themselves by a careful
establishment of the status of the waters from a legal point of
view. During the Republic, data on the management and legal
regime of waters are rather scarce. Cura aquarum – the waters
management – in this period, was under the charge of the
censors, who managed the public works. Most likely, they were
aided by other magistrates, especially for the administrative part.
The censors could be replaced by the aediles, also dealing with
public wells. The quaestors had financial duties and oversaw
the concession of public waters to private individuals and the
payment of employees.
During the early empire, the metropolitan department of
waters from Rome had a central administration in the form of
an office called statio aquarum. It was managed by a high officer,
curator aquarum, assisted by two deputies. In AD 97, emperor
Nerva appointed Sextus Iulius Frontinus curator aquarum in
Rome. Frontinus wrote a book, on the aqueducts of Rome, which
55
7/26/2017 1:26:39 PM
 Se poate spune așadar că, excepţie făcând marile oraşe
Roma, Constantinopole şi probabil alte câteva centre urbane,
accesul la apa publică era restrâns pe de o parte de condiţiile
tehnice, care nu permiteau asigurarea necesarului de apă în toate
oraşele, iar pe de altă parte de statutul social și puterera financiară
a beneficiarilor.
În ceea ce privește provincia Dacia, chiar dacă situația nu
este foarte bine cunoscută, având în vedere standardizarea de la
nivelul a ceea ce a însemnat Imperiul Roman, consider că trebuie
ținut seama de contextul general, dar păstrîndu-se proporțiile de
rigoare.
Față de celelalte comunități urbane din Dacia, situația
Coloniei Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa este ceva
mai bine cunoscută. Descoperirile arheologice au pus în evidenţă
o serie de puţuri (putei) care exploatau pânza freatică, oferind o
apă de bună calitate şi nu foarte greu de obţinut. Astfel de fântâni
au fost descoperite la templul lui Esculap şi al Hygeei, la atelierul
de sticlărie, la moara romană sau în zona palatului procuratorului
financiar al Provinciei Dacia Apulensis. De asemenea, trebuie să
fi fost folosită și apa pluvială, având în vedere amplasarea coloniei
într-o zonă destul de bogată în precipitaţii. Rolul acestor surse nu
trebuie absolutizat, având în vedere rapida dezvoltare urbanistică
a Sarmizegetusei, dar nici minimalizat, cel puţin în primele faze
de construcţie a oraşului, deşi se pare că această perioadă nu
a fost una prea lungă. Un lucru este cert, în momentul în care
existau mai multe complexe termale, cele pentru oraş şi cele
pentru domus procuratoris, mari fântâni publice, nu se poate vorbi
doar de o aprovizionare cu apă de la izvoare sau cu apă de ploaie,
suplimentul necesar fiind acoperit de apeducte.
Prima informaţie pe care o avem despre aducţiunea
apei la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, deşi nu se ştie care a fost
modalitatea tehnică aleasă, ne-a fost oferită epigrafic. Este vorba
de o inscripţie de construcţie în care ni se spune că în timpul
lui Hadrian apa este adusă în oraş aqua inducta de către Cn.
Papirius Aelianus, guvernator al Daciei Superior. Tribunicia
potestas XVI ne datează inscripţia şi cu aceasta şi aducţiunea apei
la Sarmizegetusa, cândva între 10 decembrie 131 p. Chr. şi 9
decembrie 132 p. Chr. Această inscripţie se putea afla pe zidurile
unui castellum divisorium, probabil undeva la sud de oraş, sau pe
vreo instalaţie din interior. Este destul de greu de spus de unde
se aducea apa la Sarmizegetusa, deoarece pe înălţimile din jur se
cunosc mai multe izvoare dar, din păcate, nu se cunosc urme de
captare romană în zonă. Este posibil ca bazinul colector să se afle
undeva în zona Hobiţei. La intrarea apeductului în oraş, exista
un sistem de repartiţie – castellum divisorium, ce consta dintr-un
bazin ce alimenta diferite edificii, cartiere sau fântâni publice.
La Sarmizegetusa, arheologia nu ne-a oferit nimic concret până
acum despre castelul sau castelele de distribuţie. Inscripţia de pe
o fistula descoperită în zona forului ar putea fi o indicaţie pentru
un posibil castellum, aflat la aproximativ 100 m faţă de zidul de
sud al oraşului. La Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva se
păstrează o placă de marmură care în părţile laterale prezintă două
orificii circulare, posibil de la două conducte. Pe cele patru margini
sunt săpate şănţuleţe, probabil pentru îmbinarea cu alte blocuri.
Una din ipotezele vehiculate ar fi aceea că avem de a face cu o piesă
ataşată unei părți din apeduct sau chiar pe un castellum divisorium.
Pe placă apare şi o inscripţie. La Sarmizegetusa, diferenţa de
56
catalog_macheta_25 iulie.indd 56
even today represents half the information on Roman aqueducts,
the other half being that yielded by the results of archaeological
excavations.
Except for the large cities, Rome, Constantinople and
possibly other few urban centres, access to public water was
restricted on one hand by the technical conditions, which
hindered water supply to every town, and on the other, by the
social standing and financial power of the beneficiaries.
In what the province of Dacia is concerned, even though
circumstances are not very well known, in order to understand
the water supply system and the related constructions we may
use two features of the Roman civilisation: the standardization
at the scale of the Roman Empire, and concurrently, the Romans’
propensity to observe and exploit local circumstances.
Compared to the other urban communities of Dacia, the
situation of Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa
is somewhat better known. The archaeological finds evidenced
a series of wells (putei) exploiting underground waters, thus
providing good quality and easy access water. Such wells were
discovered by the temple of Aesculapius and Hygeia, the glass
workshop, the Roman mill or in the palace area of the financial
procurator of the province of Dacia Apulensis. Furthermore,
rainwater must have been also used, as the colony lay in an
area rather rich in rainfall. The role of such sources should not
yet be rendered absolute, given the fast urban development of
Sarmizegetusa, however neither minimized, at least in the first
construction phases of the town, although it seems such period
did not last for long. One thing is certain though, at the time
when several bathing complexes existed, those for the town and
those for domus procuratoris, beside the large public wells, one may
no longer speak of water supply from only springs or rainwater,
the necessary supplement being covered by the aqueducts.
The first information on water conveyance in Ulpia
Traiana Sarmizegetusa, without though the mention of the
chosen technical means, comes from epigraphy. It is a building
inscription, reading that under Hadrian water was delivered to
the town aqua inducta by Cn. Papirius Aelianus, governor of Dacia
Superior. Tribunicia potestas XVI dates the inscription and thus
also the water conveyance in Sarmizegetusa sometime between
December the 10th of AD 131 and December the 9th of AD 132.
The inscription lay on the walls of a castellum divisorium, likely
somewhere south the town or on some indoor installation. It is
difficult to say from where water was transported to Sarmizegetusa
as there are many springs on the surrounding heights, however,
unfortunately, no Roman catchment remains are known in
the area. It is possible that the reservoir lay somewhere in the
Hobiţa area. At the entrance of the aqueducts into the city there
existed a division system castellum divisorium, which consisted in
a distribution tank feeding various buildings, quarters or public
wells. At Sarmizegetusa, archaeology has not yielded anything
concrete insofar about such distribution tank or tanks. The
inscription on a fistula discovered in the forum area might be an
indication of a possible castellum, situated approximately 100 m
in front the southern wall of the town. The Museum of Dacian
and Roman civilisation of Deva preserves a marble plate with two
circular orifices on the sides, possibly from two conduits. On the
four edges are cut out small holes, likely for joining with other
7/26/2017 1:26:39 PM
 nivel dintre un posibil loc de captare a apei şi vatra oraşului este
destul de mare, aproximativ 7%. Or, pe baza afirmaţiilor autorilor
antici, coroborate cu descoperirile arheologice, panta optimă
pentru un apeduct, fără ca presiunea apei să dăuneze acestuia, ar
fi de aproximativ 5-7%. Acest lucru ar îndreptăţi ipoteza folosirii
unor conducte ceramice, care nu presupuneau un efort financiar
deosebit, în ceea ce priveşte amenajarea unei pante acceptabile.
Conform unor afirmații, tuburi ceramice au fost văzute în partea
de sud a oraşului, iar la Clopotiva ar fi funcționat apeductul ce
deservea Sarmizegetusa. După înclinaţia terenului pare greu de
crezut, însă nu este exclus un apeduct pentru o villa rustica sau
o aşezare rurală ce gravita în jurul oraşului. În zona palatului
procuratorului financiar al provinciei Dacia Apulensis a fost
descoperit in situ un fragment de conductă din tuburi ceramice.
Este vorba de 22 de piese îmbinate una în alta.
Un mare consumator de apă erau băile. Complexul termal
principal, situat în zona dintre zidurile de incintă ale oraşului şi
amfiteatru, a fost cercetat arheologic încă din 1883. Se amintește
despre o conductă ce aproviziona zona, însă nu i se acordă o
atenţie deosebită. Prin urmare, nu ştim dacă este vorba despre o
conductă de plumb sau una ceramică. De asemenea, clădirea de
la intrarea în amfiteatru, din partea de nord, pare să fi beneficiat
de propriile băi. Sunt amintite nişte ţevi, probabil ceramice, de
secţiune dreptunghiulară sau pătrată care realizau deversarea,
respectiv distribuţia apei dintr-un bazin în altul. Însă nici în acest
caz arheologii epocii nu au acordat atenţie amănuntelor şi nu este
exclus ca țevile să fi provenit de la reţeaua cu rol în încălzirea
obiectivului. Și în zona forului au fost descoperite fragmente de
tuburi ceramice.
La Sarmizegetusa a existat şi un sistem de aprovizionare,
poate chiar și distribuție a apei, format din blocuri de piatră. Astfel
de blocuri se regăsesc în zona praetoriului procuratorului financiar
al provinciei Dacia Apulensis, refolosite într-un zid de epocă
romană târzie, posibil post-romană. În curtea muzeului vechi din
Sarmizegetusa sunt depozitate două astfel de blocuri, unul din
calcar iar celălalt din andezit. Din păcate, nu se cunoaște locul de
descoperire. Trei blocuri paralelipipedice se află încastrate în zidul
bisericii de la Densuş. Aceast monument a fost construit prin sec.
al XIII-lea cu numeroase materiale aduse de la Sarmizegetusa.
Un al patrulea bloc, cioplit din calcar, a fost descoperit în curtea
unui particular. În concluzie, se poate spune că la Sarmizegetusa
există mai multe blocuri de piatră folosite la transportul apei,
opt sau nouă, din care se pot reconstitui, pe baza dimensiunilor
și a materialelor de construcție diferite, cel puţin trei sau patru
conducte diferite.
În timpul săpăturilor arheologice din zona forului a fost
descoperit in situ un fragment de conductă de plumb, lung de 4,30
m, la care se adaugă un alt fragment rupt. Pe cele două fragmente
apar aşa numitele silloge aquaria sau ștampile. Ștampilele ce
conțin numele personajelor și al orașului sunt turnate în negativ.
Probabil este vorba de doi magistraţi ai coloniei Ulpia Traiana
Sarmizegetusa care s-au ocupat de distribuția apei spre diverse
obiective din zona forului. Este greu de crezut că avem de a face
cu evergeţi locali, pentru că aceştia şi-ar fi pus inscripţiile undeva
unde să fie văzute de toată lumea şi nu sub pământ.
În centrul arenei amfiteatrului a fost descoperită o
cameră ce a fost interpretată ca parte componentă a unei maşini
catalog_macheta_25 iulie.indd 57
blocks. One of the hypotheses argues that we are dealing with
a piece attached to a part of an aqueduct or even on a castellum
divisorium. The plate also bears an inscription. At Sarmizegetusa,
the elevation difference between a possible catchment of the
water and the town’s centre is rather high, of approximately
7%. Or, based on the reports of the classical authors and the
archaeological finds, the optimal slope for an aqueduct, without
any damage to it by water pressure, would be of approximately
5-7%. This would support the hypothesis of the use of terracotta
aqueducts, which did not entail considerable financial efforts
for the development of an acceptable slope. According to some
statements, terracotta tubes were noted in the southern side of
the town, while at Clopotiva would have functioned the aqueduct
for the duct of water to Sarmizegetusa. Based on the gradient
this is rather unlikely, however we may not exclude an aqueduct
transferring water to a villa rustica or a rural settlement orbiting
the town. In the area of the financial procurator palace of the
province of Dacia Apulensis was found in situ a fragment of a
conduit made of terracotta tubes, namely 22 pieces which fit into
each other.
The baths were large consumers of water. The main bathing
complex, located in the area between the enclosure walls of the
town and the amphitheatre, was excavated as early as 1883. A
conduit supplying the area with water is mentioned, however
without any further emphasis. Therefore, we do not know if it
was a lead or terracotta conduit. In addition, the building at the
northern access into the amphitheatre seems to have had its own
baths. Some pipes, likely of terracotta, rectangular or square in
cross section are mentioned, which discharged, respectively
distributed water from one pool to another. However, in this case
too, the excavators of the time paid no attention to the details
and one may not exclude the fact they came from the network
designed to heat the structures. In the forum area were also
identified terracotta tubes fragments.
At Sarmizegetusa also existed a supply system, possibly
even water distribution that used stone blocks. Such blocks
are found in the praetorium area of the financial procurator of
the province of Dacia Apulensis, re-used in a late Roman wall,
possibly post-Roman. In the courtyard of the former Museum of
Sarmizegetusa are stored two such blocks, one of limestone, the
other of andesite. Unfortunately, their find spot is unknown. Three
parallelepiped shaped blocks are incorporated in the wall of the
church at Densuş. This monument was built in the 13th century
with many materials carried from Sarmizegetusa. A fourth
block, cut in limestone, was found in the courtyard of a private
individual. In conclusion, one may argue that at Sarmizegetusa
there are several stone blocks used for water transport, eight or
nine, which may reconstruct, based on different sizes and building
materials, at least three or four different conduits.
During the archaeological excavations in the forum area,
a fragment of a lead pipe, 4.30m long, to which added another
broken fragment, was identified in situ. On the two fragments
appear the so-called silloge aquaria or stamps. The stamps with
the names of the figures and that of the town are in negative
mould. Likely, these are two magistrates of colonia Ulpia
Traiana Sarmizegetusa overseeing water distribution to various
sites outside the forum. It is difficult to believe they are local
57
7/26/2017 1:26:39 PM
 hidraulice, servind probabil la realizarea de efecte speciale în
timpul spectacolelor care foloseau schele mobile – pegma. De-a
lungul șanțului de drenaj care pleacă din această încăpere au
fost descoperite blocuri de piatră paralelipipedice, cu un orificiu
central. Acestea ar fi putut fi blocuri de racord pentru o conductă
de plumb, care ar fi aprovizionat bazinul din camera centrală, cu
atât mai mult cu cât unul din blocuri a fost descoperit în această
cameră.
Printre utilitățile urbane din Colonia Dacica, fântânile
ocupau un loc important. În zona forului avem cunoștință despre
funcționarea mai multor astfel de instalații, în perioade diferite.
De asemenea, existenţa unor figuri de fântână în depozitele
muzeului de sit demonstrează faptul că, pe lângă fântânile din
zona forului, oraşul dispunea de numeroase altele, alimentate
de la apeduct. Din păcate, nu cunoaştem cu exactitate locul de
descoperire a acestor piese, ca urmare, este destul de greu să le
localizăm. Totuşi, o idee am putea să ne formăm studiind cel mai
cunoscut exemplu din lumea romană, și anume orașul Pompei.
Aici, la fiecare intersecţie a unei străzi cardo cu o stradă decumanus,
se găseşte câte o fântână. În mod normal şi la Sarmizegetusa ar
trebui să avem o situaţie asemănătoare, ţinând cont de faptul că
aprovizionarea cu apă a oraşului se realiza la un moment dat prin
cel puţin două apeducte, în timp ce Pompeiul era aprovizionat
printr-o derivaţie a râului Serinus.
Sub cele două drumuri principale ale oraşului, cardo
maximus şi decumanus maximus, se aflau canalele principale care
preluau şi evacuau apa reziduală adusă de sistemul de canalizare
secundar. Unul din canalele de cărămidă, ce era deversat în
canalul de sub decumanus maximus, prezintă ştampila PR. COS.
În macellum-ul din zona forum novum au fost identificate mai
multe canale de drenaj ce evacuau apa spre nord şi spre nord-
vest. La unele, tehnica de construcţie folosită a fost zidărie cu
piatră de râu şi podire cu ţigle, în schimb la altele pereţii au fost
ridicați din blocuri de calcar. Pe turla bisericii monument de la
Densuş, în partea de est şi de vest a acesteia, au fost folosite ca
material de construcţie două blocuri de canalizare din calcar. Ca
şi în cazul blocurilor de apeduct, provenienţa acestora nu poate
să fie decât Sarmizegetusa. Din păcate, încastrarea lor în zidurile
bisericii şi restaurările succesive nu permit să ne formăm o părere
exactă în legătură cu dimensiunile blocurilor. Par a fi de formă
paralelipipedică şi sunt perforate în partea centrală de patru orificii
circulare, aşezate în cruce. Şi în zidurile bisericii de la Peşteana,
chiar deasupra intrării, se află un bloc; el prezintă o alveolare la
mijloc în jurul căreia sunt dispuse patru fante în cruce. În acest
caz este şi mai greu de spus care sunt dimensiunile piesei sau din
ce material a fost realizată, deoarece a fost acoperită cu mortar şi
cu var. Însă provenienţa ei nu poate să fie decât Sarmizegetusa.
Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa nu
face excepţie de la standardele urbanisticii romane. Prin urmare,
pentru a ne forma o viziune globală asupra aprovizionării cu apă
la Sarmizegetusa, trebuie să coroborăm datele pe care le avem de
aici cu cele cunoscute la scara întregului Imperiu. Or, prin cele
arătate anterior s-a încercat demonstrarea faptului că, cel puţin
din punct de vedere tehnic, Sarmizegetusa se încadra în rândul
marilor oraşe ale Imperiului.
58
catalog_macheta_25 iulie.indd 58
benefactors as they might have placed inscriptions somewhere
visible to everyone and not in the ground.
In the middle of the amphitheatre arena a room was
interpreted as part of a hydraulic equipment, likely serving for the
special effects during performances that used movable platforms –
pegma. Along the drainage starting from this room were identified
parallelepiped shaped stone blocks to which a hole was carved in
the middle. These might have been the connection blocks with a
lead pipe, supplying the pool in the central room, all the more so
as one of the blocks was found in this room.
Among the urban utilities from Colonia Dacica, wells played
an important role. In the forum area several such installations are
known to have functioned over different periods. Furthermore,
the existence of well figures in the Museum deposits proves that
beside the wells in the forum area, the town had also many other,
fed by the aqueduct. Unfortunately, we do not know for certain
where exactly such pieces were found, therefore, it is rather
difficult to pinpoint their location. Nonetheless, by examining
the most famous example of the Roman world, namely the town
at Pompeii, we may form a notion of it. There, by each junction
between a cardo and a decumanus, there was a well. Normally, this
would also be the case at Sarmizegetusa, since the town’s water
supply involved at a certain point at least two aqueducts, while in
Pompeii water was delivered by a by-pass of the Serinus.
The main canals drawing and discharging the wastewater
carried by the secondary sewage system lay below the two main
roads of the town, cardo maximus and decumanus maximus. One
of the brick channels, discharged into the canal below decumanus
maximus, is stamped PR. COS. In the macellum from the forum
novum area were identified several drainage canals discharging
water to the north and north-west. Some were made of river
stonework and tile bridging, while, others had their walls erected
of limestone blocks. In the turret of the monument church at
Densuş, on its eastern and western sides, two limestone drainage
blocks were used as building material. Similarly to the aqueduct
blocks, their origin must be in Sarmizegetusa. Unfortunately,
because they were incorporated in the church walls and
successively restored, it is impossible to establish block sizes.
They seem to be parallelepiped shaped and exhibit in the middle
four circular orifices, set in a cross. In the walls of the church at
Peşteana too, precisely above the entrance, there is another block;
it has a cavity in the middle around which are set four slots in
a cross. In this case, it is even more difficult to say which were
the sizes of the piece or of which material it was made as it is
covered in mortar and lime. However, its origin in Sarmizegetusa,
is unquestionable.
Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa
makes no exception from the standards of Roman city planning.
Therefore, for a global view of water supply at Sarmizegetusa one
must corroborate data from there with those known at the scale
of the entire empire. Or, as we attempted to show above, at least,
technically, Sarmizegetusa counted as one of the large towns of
the empire.
7/26/2017 1:26:39 PM
 Bibliografie / Bibliography

Maria Alexandrescu-Vianu, Portraits romains dans les Collections de Bucarest, Jahrbuch des Deutschen Archaologischen
Instituts, Berlin, nr. 110, 1995, 277-365
D. Alicu, Opaiţele romane/Die Römischen Lampen. Ulpia Traian Sarmizegetusa, Bucureşti. 1994
D. Alicu, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Amfiteatrul, I, Cluj-Napoca, 1997
D. Alicu, Die römischen lampen von Sarmizegetusa I, Die funde der jahre 1882 – 1976, Zalău, 2006
D. Alicu, Tonlampen-Typen aus Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Studii şi Comunicări Caransebeş II, 1977, 332-362
D. Alicu, E. Nemeș, Roman Lamps from Sarmizegetusa, BAR International Series 18, Oxford, 1978
D. Alicu, Römische Tonlampen aus Sarmizegetusa. (Ausgrabungskampagne 1976). Studii şi Comunicări Caransebeş IV
1979, 235-251
D. Alicu, Al. Diaconescu, Recently found fragments of bronze statues from Colonia Dacica Sarmizegetusa, Ephemeris
Napocensis 18, 2008, 197-206
D. Alicu, C. Pop, V. Wollman, Figured Monuments from Sarmizegetusa, BAR International Series 55, Oxford, 1979
D. Alicu, S. Cociș, C. Ilieș, A. Soroceanu Small finds from Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Cluj-Napoca, 1994
I. Adrițoiu, O statuetă a zeiței Diana, Sargetia, 7, 1970, 93 – 95
Antique Bronzes in Romania, Exibition Catalogue, L. Petculescu (ed), București, 2003
Adela Bâltâc, Christina Știrbulescu, Andreea Ștefan, Muzeul National de Istorie al României. Catalogul Colectiei
Lapidarium. I. Piese grecoromane, București, 2015
C. L. Băluţă, Lămpile romane din Muzeul judeţean Hunedoara Deva. Sargetia , 13, 1977, 209-228
C. L Băluță, Lămpile antice din Dacia Superior. Clasificare și tipologie, Sargetia, 14, 1979, 165 – 172
Boda Imola, The sacred topography of Colonia Sarmizegetusa, Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungaricae 66,
2, 2015, 281–304
Civilta romana in Romania, De Luca Editore, Roma, 1970
Dacia Augusti Provincia. Crearea provinciei (ed. Eugen S. Toader, Ovidiu Țentea), București, 2006
H. Daicoviciu , Sarmizegetusa: Cetățile și așezările dacice din Munții Orăștiei, București, 1962
Al. Diaconescu, The Towns of Roman Dacia. An overview of recent archaeological research in Romania, Roman Dacia. The
Making of a provincial society (eds. W.S. Hanson, I.P. Haynes). Journal of Roman Archaeology. Supplementary Series 56,
Portsmouth, Rode Island, 2004, 87-142
Al. Diaconescu, A case of Hellenistic Influence on Roman Architecture. Military headquarters and civilian forums, Ephemeris
Napocensis 18, 2008, 57-73
Al. Diaconescu, Temples of ethnic communites (assembley halls) in Roman Dacia An architectural prospective, ActaMN, 45-46,
2011, 135-192
Al. Diaconescu, Forurile Sarmizegetusei. O plimbare imaginară prin centrul politico-administrativ al „Micii Rome” de la
poalele Retezatului, Cluj Napoca, ediția 2, 2013
Al. Diaconescu, E. Bota, Le forum de Trajan à Sarmizegetusa. Architecture et sculpture, Cluj Napoca, 2009

59
catalog_macheta_25 iulie.indd 59 7/26/2017 1:26:39 PM
 W. Eck, T. Lobüscher, Ein neuer Stadtplan der Colonia Ulpia Traiana Dacica Sarmizegetusa, ZPE 137, 2001, 263-269
R. Etienne, Ioan P., Al. Diaconescu, Les deux forums de la colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, Revue des
Etudes Anciennes 92, 3-4, 1990, 273-296
R. Etienne, I. Piso, Al. Diaconescu, Les propylées du forum civil de Sarmizegetusa (Roumanie), Comptes rendus de l’Académie
des Inscriptions et Belles-Lettres, janvier-mars 1990, 91-113
R. Etienne, I. Piso, Al. Diaconescu, Le forum en bois de Sarmizegetusa (Roumanie), Comptes rendus de l’Académie des
Inscriptions et Belles-Lettres, 1994, 1, 147-164
R. Etienne, I. Piso, Al. Diaconescu, Les fouilles du forum vetus de Sarmizegetusa. Rapport général, AMN 39-40, 2002-2003
(2004), 59-154
M. Fiedler, Connstanze Höpken, Das „gemeinschaftliche“ und das „private“ Opfer. Beispiele aus dem Spektrum von Votivpraktiken
in römischen Heiligtümern, dargestellt an Befunden aus Apulum und Sarmizegetusa (Dakien), Kult und Kommunikation.
Medien in Heiligtümern der Antike (Hrsg. Ch. Frevel, H. v. Hesberg), Zakmira-Schriften 4, Wiesbaden, 2007, 435–466.
M. Fiedler, Connstanze Höpken, Micul templu al marilor divinităţi: Sanctuarul lui Domnus şi Domna din Sarmizegetusa,
Studia Archaeologica et Historica in honorem Magistri Dorin Alicu, Cluj-Napoca (eds. V. Rusu-Bolindeţ, T. Sălăgean,
R. Varga), Cluj-Napoca, 2010, 319-333
M. Fiedler, Connstanze Höpken, Becher und Lampe: weiheigaben von einem Romischen Opfernplatz in Sarmizegetusa,
RCRFActa 39 2005, 317-320
M. Fiedler, Connstanze Höpken, Rituelle deponierungen im Domnus und Domna-heiligtum von Saemizegetusa (Dakien),
Mainzer archaologische Schriften Band 10, Mainz 2008, 199- 214
Goldhelm, Schwert und Silberschätze: Reichtümer aus 6000 Jahren rumänischer Vergangenheit. Ausstellungskatalog Frankfurt
am Main, 1994
Lychnus et Lampas. Exhibition catalogue, Adriana Isac, C.-A. Roman (ed.), Cluj-Napoca, 2006
P. Kiraly, 1886. A Sarmizegetusai mithraeum, Archaeologiai Közlemények XII, 1886
S. Loeschcke, Lampen aus Vindonissa. Ein Beitrag zur Geschichte von Vindonissa und des antiken Beleucthungswesens,
Zürich, 1919
Lucia Marinescu, Tipuri de statuete de bronz romane din Dacia, Sargetia XXI-XXIV, 1988-1991, 63-81
F. Marcu, G. Cupcea, The topography of Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa and the first centuriation in
Dacia, AKB 41,4 / 2011, 543 –560
I. Miclea, R. Florescu, Daco-romanii, Bucureşti, 1980
Miles Romanus in provincia Dacia. Catalogul expoziţiei naţionale. Katalog der nationalen Ausstellung, C. Pop (ed.),
Cluj-Napoca, 1997
L. Petculescu, Obrăzare de coif romane din Dacia, ActaMN 19, 1982, 291-300
C. H. Opreanu, Activitatea constructivă a legiunii IIII Flavia Felix la nordul Dunării, în anii 101-117 p.Chr., Dacia Augusti
provincia. Crearea provinciei (eds. E.S. Teodor, O. Ţentea), București 2006, 51-74
C. H. Opreanu, Incinta coloniei Sarmizegetusa. Propuneri de cronologie, Ephemeris Napocensis 16-17, 2006-2007, 85-93
I. Piso, Sarmizegetusa şi războaiele marcomanice, Acta Musei Napocensis 12, 1975, 159-163
I. Piso, Inschriften von Prokuratoren aus Sarmizegetusa (I), Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik 50, 1983, p. 233-251.
I. Piso, Al. Diaconescu, Forurile din Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Acta Musei Napocensis 22-23, 1985-1986, 161-183
I. Piso, Zum kultus der Dea Caelestis, Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik 99, 1993, 223–226
I. Piso, Le territorium de Sarmizegetusa, Ephemeris Napocensis 5, 1995, 63-82
I. Piso, Les estampilles tégulaires de Sarmizegetusa, Ephemeris Napocensis 6, 1996, 153-199
I. Piso, G. Băeștean, Des fistulae plumbeae à Sarmizegetusa, AMN 37, 2000, 223-229
I. Piso, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Brève présentation et état de recherche, Transylvanian Review

60
catalog_macheta_25 iulie.indd 60 7/26/2017 1:26:39 PM
 10, 2, 2001, 16-37
I. Piso, Le forum vetus de Sarmizegetusa, Bucureşti, 2006, 339
I. Piso, O. Țentea, Un nouveau temple palmyrénien à Sarmizegetusa, Dacia. N. S. 55 2011, 111-121
I. Piso, O. Țentea, Die palmyrenischen Truppen in Dakien, Öffentlichkeit – Monument – Text. XIV Congressus Internationali
Epigraphiae Graecae et Latinae, 27. – 31. Augusti MMXII. Akten (hrsg. W. Eck, Funke), Berlin/Boston, 2014, 479-480.
I. Piso, F. Marcu, O. Țentea, Rada Varga, Das Kapitol von Sarmizegetusa, Dacia N. S. 56 2012, 119-126
I. Piso, Adriana Rusu, Nymphaeum-ul de la Germisara, Revista Monumentelor Istorice 59, 1, 9-17
I. Piso, O. Țentea, Un nouveau temple palmyrénien à Sarmizegetusa, Dacia. N. S. 55 2011, 111-121
I. Piso, O. Țentea, Die palmyrenischen Truppen in Dakien, Monumente und Öffentlichkeit, Öffentlichkeit – Monument
– Text. XIV Congressus Internationali Epigraphiae Graecae et Latinae, 27. – 31. Augusti MMXII. Akten (hrsg. W.
Eck, P. Funke), Berlin/Boston, 2014, (Corpus inscriptionum Latinarum consilio et auctoritate Academiae scientiarum
Berolinensis et Brandenburgensis editum. Auctarium. Series nova, 4, 479-480
C. Pop, Câteva reprezentări de figuri romane din județul Hunedoara, Sargetia IX, 1972, 67-74
C. Pop, O aplică reprezentând pe Jupiter, Marisia 9, 1979, 645-646
C. Pop, Bronzuri figurate în Dacia romană: consideraţii în legătură cu datarea unor piese dispărute, specificate în istoriografia
secolului trecut, Apulum 34, 201-222
D. Protase, L. Petculescu, Coiful roman de la Berzovia, Banatica 3, 1975, 85-89
Adriana Rusu, Bronzuri figurate romane din Muzeul judeţean din Deva, Sargetia XIV, 173-183
Adriana Rusu, E. Nemeș, C. Pop, Bronzuri figurate romane în Muzeul de arheologie din Sarmisegetusa, Sargetia 1112, 1974-
1975, 101-110
A. Schäfer, Tempel und Kult in Sarmizegetusa. Eine Untersuchung zur Formierung religiöser Gemeinschaften in der
metropolis Dakiens, 2007
Téglás G., A várhelyi syrus templom, în Archaeologiai Értesítő, 26, 1905 (1906), 21-330
Lucia Ţeposu Marinescu, Funerary Monuments in Dacia Superior and Dacia Porolissensis, B.A.R. International Series
I28, Oxford, 1982
Lucia Ţeposu-Marinescu, C. Pop, Statuete de bronz din Dacia romană, Bucureşti, 2000
M. J. Vermaserem, Corpus Inscriptionum et Monumentorum Religionis Mithriacae, II, Hague, 1960

Corpora:
CIL III – Corpus Inscriptionum Latinarum, 4 vols., Berlin, 1873-1902
IDR III, 2 – Inscripțiile Daciei Romane = Inscriptiones Daciae Romanae, Vol. III. Dacia Superior, 2. Ulpia Traiana
Dacica (Sarmizegetusa). Ed. Ioan I. Russu, in collaboration with Ioan Piso and Volker Wollmann, București, 1980

61
catalog_macheta_25 iulie.indd 61 7/26/2017 1:26:39 PM
 62
catalog_macheta_25 iulie.indd 62 7/26/2017 1:26:39 PM
 catalogul the catalogue
pieselor of objects

63
catalog_macheta_25 iulie.indd 63 7/26/2017 1:26:40 PM
 Abrevieri utilizate în catalog: Abbreviations used in the
L: lungimea catalogue
l: lățimea L: length
H: înălțimea W: width
H: height
Gr: grosimea
T: thickness
D: diametrul D: diameter
Dg: diametrul gurii RD: rim diameter
Db: diametrul bazei BD: base diameter

64
catalog_macheta_25 iulie.indd 64 7/26/2017 1:26:40 PM
 1. Portret al împăratului Traian

Ostia, Italia
113–117 p. Chr.
Marmură; H: 37 cm
MNIR, nr. inv. S 10664

Coafura este frumos redată, cu bucle regulat aranjate, în forma literei „S”, care cad pe frunte,
şi acoperă tâmpla şi ceafa. Fruntea este îngustă şi proeminentă. Figura ovală, slabă, are
încreţituri de la nas până la gură, iar buzele sunt înguste şi subţiri. Arcade proeminente,
ochii fără iris marcat, privire fixă, lipsită de viaţă. Piesa este fixată cu o tijă într-un suport de
marmură modern.

Bibliografie: Alexandrescu-Vianu 1995, 294, nr. 8, fig. 8a–d; Bâltâc, Știrbulescu, Ștefan 2015, 17, nr. 1.
CȘ

1. Portrait of emperor Trajan

1. Portrait of emperor Trajan
Ostia, Italy
AD 113–117
Marble; carving; H: 37cm
MNIR, inv. no. S 10664

Hair-dressing is beautifully rendered, with regular loops arranged in the shape of the letter „S”,
falling on the forehead, covering the temples and neck. The forehead is narrow and prominent. The
face is oval, thin, with wrinkles from the nose to the mouth; lips are narrow and thin. Strong arcade,
eyes rendered without iris, which results in a on fixed and lifeless gaze. The object is set with a rod in
a holder made of modern marble.

Bibliography: Alexandrescu-Vianu 1995, 294, nr. 8, fig. 8a–d; Bâltâc, Știrbulescu, Ștefan 2015, 17,
nr. 1
CȘ

2. Portret al împăratului Antoninus Pius

Egipt (provine din colecția M. Sutzu)
138-161 p. Chr.
Marmură, cioplire; H: 36 cm
MNIR, nr. inv. 18774

Figura slabă, oblongă, este dominată de fruntea înaltă şi masa abundentă de păr cu
bucle ample deasupra tâmplelor şi pe ceafă. Mustaţa este lungă, barba deasă sugerată
prin mici melcișori deși. Globul ocular este rotund, pleoapa superioară este subţire.
Sprâncenele sunt stufoase, drepte şi redate prin incizii paralele. Gura este frumos
desenată, buza superioară este uşor reliefată. Figura este aproape lipsită de riduri.
Suprafața bazei, prelucrată grosier, are un orificiu central, probabil modern.

Bibliografie: Alexandrescu-Vianu 1995, 294–296, nr. 9, fig. 9 a–d; Bâltâc, Știrbulescu, Ștefan
2015, 19, nr. 3.
CȘ

2. Portrait of Emperor Antoninus Pius

Egypt (M. Sutzu collection)
A.D. 138 – 161
Marble; carving; H: 36cm
MNIR, inv. no. 18774

Oblong, thin figure, dominated by high forehead and abundant mass of hair with large curls
over the temples and neck. The moustache is long; the beard thickness is suggested by small
curls. The eyeballs are round, while the upper eyelids are thin. The eyebrows are bushy, carved
with straight and parallel incisions. The mouth is beautifully drawn, with the upper lip slightly
embossed. The face is almost free of wrinkles. Bottom surface, rough carving, has a central hole,
probably modern.

Bibliography: Alexandrescu-Vianu 1995, 294–296, nr. 9, fig. 9 a–d; Bâltâc, Știrbulescu, Ștefan
2015, 19, nr. 3.
CȘ

65
catalog_macheta_25 iulie.indd 65 7/26/2017 1:26:40 PM
 3. Bust al împăratului Lucius Verus
Italia
161–169 p. Chr.
Marmură, cioplire; H: 64 cm, H soclu: 12 cm
MNIR, nr. inv. S 3463
Coafură cu bucle dese și cârlionțate, redate și pe spate. Frunte
îngustă, arcade ușor pronunțate, ochii fără marcarea irisului, nas
drept, subțire, gura mică cu buzele închise, barba șnuruită, mustaţa
abia schiţată. Personajul este înveșmântat într-o tunică și o mantie
care este prinsă pe umărul drept cu o fibulă circulară. Spatele
piesei este prelucrat cu o cavitate convexă, finisat, având pe centru
un stâlp proeminent care preia greutatea. Piesa este atașată într-un
soclu circular, probabil modern, în centru prevăzut cu un orificiu
circular. În partea superioară a spatelui se observă urme ale unei
intervenții de restaurare modernă.
Bibliografie: Alexandrescu-Vianu 1995, 302, nr. 12, fig. 12 a–d; Bâltâc,
Știrbulescu, Ștefan 2015, 20, nr. 4.
CȘ
66
catalog_macheta_25 iulie.indd 66
3. Bust of emperor Lucius Verus
Italy
A.D. 161–169
Marble; carving; H: 64cm, H socle: 12cm
MNIR, inv. no. S 3463
The hair-dressing is thick and curly, rendered also on the back. Narrow
forehead, with a slightly pronounced arcade, eyes rendered without iris.
Has a straight nose, thin, small mouth with closed lips a small beard,
with a barely sketched moustache. The character is dressed in a tunic and
a mantle which is fixed to the right shoulder by an annular fibula. The
back of the bust is carved with a hollow convex, having in the middle
a protruding pillar, which retrieves the weight. The piece is attached to
a circular base, probably modern, equipped in its centre with a circular
hole. The upper back has traces of modern restoration interventions.
Bibliography: Alexandrescu-Vianu 1995, 302, nr. 12, fig. 12 a–d; Bâltâc,
Știrbulescu, Ștefan 2015, 20, nr. 4.
CȘ
7/26/2017 1:26:41 PM
 4. Portretul împăratului Traianus Decius
Sarmizegetusa
249-251 p. Chr.
Bronz; turnare; H: 25 cm
MNIR, nr. inv. 38951
Portretul îl reprezintă pe împăratul Traianus Decius. Trăsăturile
sunt cele ale unui om în vârstă. Craniul este de formă dolicocefală,
rotunjit în partea posterioară, cu faţa pătrată, obrajii proeminenţi,
barba scurtă, acoperind maxilarul, bărbia mică şi rotundă. Mustaţa
împărţită în două se uneşte cu barba. Părul are volum şi este figurat
ordonat. Reprezentarea meşelor părului şi a bărbii este foarte
decorativă. În vârful capului se păstrează două orificii în care erau
fixate două nituri care serveau la fixarea unei coroane. Sprâncenele
sunt groase, foarte apropiate de ochi. Aceştia sunt redaţi foarte
apropiaţi, iar pleoapele se prelungesc cu două riduri lungi. Irisul
este de formă circulară, pupila încastrată, probabil cu sticlă. Nasul
este lung, gros şi rotunjit la bază. Buzele sunt subţiri.
Bibliografie: Dacia Augusti Provincia - Catalog, 91, nr. 11.
CȘ
catalog_macheta_25 iulie.indd 67
4. Portrait of emperor Traianus Decius
Sarmizegetusa
A. D. 249-251
Bronze; casting; H: 25cm
MNIR, inv. no. 38951
The portrait represents Emperor Traianus Decius. The features are those
of an elderly man. The skull is dolichocephalic shape, rounded in the
posterior, with square face, prominent cheeks, short beard, covering the
jaw, small and round chin. The mustache is divided into two separate
parts and it joins the beard. The hair is rendered with volume and
in good order. The representation of the hair and beard hairs is very
distinctive and decorative. There are two orifices on the top of the head
where two rivets were attached for the crown. The eyebrows are thick,
very close to the eye and the eyelids stretch with two long wrinkles. The
iris has a circular shape, the eyeball is recessed, and was probably filled
with glass. The nose is long, thick and rounded at the base. The lips are
thin and dignified.
Bibliography: Dacia Augusti Provincia - Catalogue, 91, nr. 11.
CȘ
67
7/26/2017 1:26:41 PM
 5. Fragment de statuie (mâna stângă)
Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr.
Bronz, turnare; L: 15,1 cm
MNIT Cluj-Napoca, nr. inv. v 1050

Fragment de statuie în mărime naturală (parte din palmă și degetele de la mâna

stângă). Primul deget (index) și cel mijlociu sunt îndreptate spre înainte, iar al
treilea (inelarul) și cel mic aproape că se unesc cu degetul mare (policarul).

Bibliografie: Alicu, Pop, Wollman 1979, 126, nr. 291, pl. 127; Antique Bronzes, 94, nr. 15.
AR

5. Fragment of statue (left hand)

Sarmizegetusa
2nd c. A.D.
Bronze, casting; L: 15.1cm
MNIT, inv. no. v 1050

Fragment of a statue, in natural size, representing a part of the palm and fingers of the
left hand. The index finger and the middle one are pointed forward, and the third (the
ring finger) toghether the small one are joined together with the thumb.

Bibliography: Alicu, Pop, Wollman 1979, 126, nr. 291, pl. 127; Antique Bronzes, 94, nr. 15.
AR

6. Fragment de statuie ecvestră (tapetum) 6. Fragment of equestrian statue (tapetum)

Sarmizegetusa Sarmizegetusa
Secolele II-III p. Chr. 2nd – 3rd c. A.D.
Bronz aurit; turnare; L: 34,2 cm, l: 19,4 cm, Gr: 0,4 cm Gilded bronze; casting; L: 34.2cm, W: 19.4cm, T: 0.4cm
MCDR – S, nr. inv. 30016 MCDR – S, inv. no. 30016

Fragment aparținând unei statui ecvestre, probabil în mărime The fragment belonged to an equestrian statue, probably in supernatural
supranaturală, reprezentând o parte din harnașamentul calului, size, representing a part of the harness of the horse, namely the lower part
respectiv partea inferioară a unui tapetum (pătura de sub șaua of a saddle-blanket. The object is made of bronze sheet, decorated with
calului). Piesa este realizată din tablă de bronz, decorată cu motive geometric motifs, typical for the 2nd c. A.D., and then plated with gold.
geometrice, în trepte, și ulterior placată cu aur.
Bibliography: Alicu, Diaconescu 2008, 200, 206, fig. 5; Diaconescu 2013, 175.
Bibliografie: Alicu, Diaconescu 2008, 200, 206, fig. 5; Diaconescu 2013, AR
175.
AR

68
catalog_macheta_25 iulie.indd 68 7/26/2017 1:26:43 PM
 7. Fragment de statuie (picior stâng)
Sarmizegetusa
Secolele II-III p. Chr.
Bronz; turnare; L: 27,5 cm, H: 9 cm
MCDR –S, nr. inv. 2081

Fragment aparținând unei statui, în mărime naturală, respectiv piciorul stâng. Se distinge sandala
cu talpă groasă legată între degetul mare și următorul printr-o bandă din piele (bretea) ce se
bifurcă pe picior. În zona călcâiului se observă o altă bretea din piele, care se unea, probabil cu
cele două bretele mai subțiri din față.

Bibliografie: Floca 1970, fig. 4; Rusu, Nemeș, Pop 1974-1975, 105, nr. 5; Antique Bronzes 2003, 95, nr. 16.
AR

7. Fragment of statue (left foot)

Sarmizegetusa
2nd - 3rd c. A.D.
Bronze; casting; H: 9cm, L: 27.5cm
MCDRD – S, inv. no. 2081

Fragment of a statue representing the left foot, in natural size. The sandal has a thick sole tied between
the toe and the next finger through a leather band that is bifurcated onto the foot. In the heel area there
is another leather strap that joins, possibly, with other two thinner straps in the front.

Bibliography: Floca 1970, fig. 4; Rusu, Nemeș, Pop 1974-1975, 105, nr. 5; Antique Bronzes 2003, 95, no. 16.
AR

69
catalog_macheta_25 iulie.indd 69 7/26/2017 1:26:45 PM
 8. Fragment statuie (piciorul stâng)
Fragment statuie (piciorul stâng)
Sarmizegetusa
Secolele II - III p. Chr.
Bronz, turnare; L: 46 cm, l: 17 cm
MNIT Cluj-Napoca, nr. inv. v 58095

Fragment de statuie, se pare că este genunchiul și o parte a gambei piciorului

drept. Piesa puternic deformată, păstrează părți din patina verde-brun.

Bibliografie: Alicu, Diaconescu 2008, 204 fig. 2

C.-A.R.

8. Statue Fragment (part of the left leg)

Sarmizegetusa
2nd - 3rd c. A.D.
Bronze, casting; L: 46cm, W: 17cm
MNIT, inv. no. v 58095
A statue fragment representing the knee and a part of the calf of the right leg.
Heavily altered fragment, it has three perforations and several hammering marks.
The green-brown antique patina is still visible.

Bibliography: Alicu, Diaconescu 2008, 204 fig. 2

C.-A.R.

9. Bază și fragment de statuie

Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr.
Bronz, turnare; D: 43-48 cm
MNIT, nr. inv. v 56863

Fragmente din baza unei statui de bronz; se păstreză postamentul

hexagonal, inalt de 6 cm și o parte a unui labei piciorului drept a statuii.
Mulura laterală a postamentului este formată din patru fragmente.
Partea superioară a postamentului este ușor adâncită pe locul unde venea
plasat piciorul stâng și are două perforații rectangulare pentru fixarea
statuii. Partea anatomică păstrată cuprinde doar degetele și puțin din
laba piciorului drept, amplasate la o margine a acestui postament.

Bibliografie: Alicu, Diaconescu 2008, 203, fig. 1.

C.-A. R.

9. Base and fragment of statue

Sarmizegetusa
2nd c. A.D.
Bronze, casting; D: 43-48 cm
MNIT, inv. no. v 56863

Fragments from the base of a bronze statue; the 6cm hexagonal base and a part
of a right foot of the statue are preserved. The lateral pleat of the base is made
out of four fragments. The upper part of the base is slightly deepened on the
place where the left foot was placed and has two rectangular perforations for
fixing the statue. The preserved anatomical part includes only the fingers and a
small part of the right foot, located at the edge of this base.

Bibliography: Alicu, Diaconescu 2008, 203, fig. 1.

C.-A.R.

70
catalog_macheta_25 iulie.indd 70 7/26/2017 1:26:48 PM
 10. Fragment de coif (obrăzar drept)
Sarmizegetusa
Secolele II-III p. Chr.
Bronz; turnare; L: 14 cm, l: 11,5 cm, Gr: 0,3 cm
MCDR – S, nr. inv. 33740

Fragment aparținând unui coif de cavalerie din bronz, respectiv

obrăzarul drept. Decorul piesei nu se mai păstrează. Se mai păstrează
balamaua de prindere a obrăzarului de coif. În partea opusă se observă
o perforație pentru prinderea curelușei de fixare.
AR
10. Fragment of helmet (right cheek-guard)
Sarmizegetusa
2nd - 3rd c. A.D.
Bronze; casting; L: 14cm, La: 11.5cm, Gr: 0.3cm
MCDR – S, inv. no. 33740

Fragment belonging to a bronze cavalry helmet - the right cheek-guard. The

decoration is no longer preserved. The hinge of the helmet is still preserved.
On the opposite side it preserves the perforation for the fastening strap.
AR

12. Fragment de coif (obrăzarul drept)

Sarmizegetusa Regia
Începutul sec. II p. Chr.
Bronz, batere; H: 17 cm, l: 11,5 cm
MNIT, nr. inv. v 30691

Piesă fragmentară, restaurată, al unui coif de cavalerie de bronz -

obrăzarul drept. Decorația piesei cuprinde o acvila orientată spre dreapta,
care tine în gheare un șarpe. Deasupra apare un semicerc reliefat marcat
cu raze incizate plasate radial. Partea superioară a piesei este realizată
în formă anatomică de ureche, care atinge partea laterală a balamalei
păstrate. Patina verde închis acoperă părțile originale ale artefactului.

Bibliografie: Petculescu 1982, 291-300; Antique Bronzes, 175, nr. 326.

C-A.R.

12. Fragment of helmet (right cheek-guard)

Sarmizegetusa Regia
Beginning of 2nd c. A.D.
Bronze, hammering; H: 17cm, W: 11.5cm
MNIT, inv. no. v 30691

The object represents a fragmentary, restored fragment of a bronze cavalry

helmet, namely the right cheek-guard. The decoration of the piece includes
a right facing eagle holding a snake in its claw. Above the eagle there is a
semicircle marked with incised rays. The left-upper part of the piece is
decorated with an anatomical shape of an ear. On the original parts of the
artefact the dark green antique patina is still preserved.

Bibliography: Petculescu 1982, 291-300; Antique Bronzes, 175, nr. 326.

C.-A.R.

71
catalog_macheta_25 iulie.indd 71 7/26/2017 1:26:51 PM
 11. Coif legionar roman
Berzovia
Începutul sec. II p. Chr.
Fier; turnare, batere; L: 29,5 cm; H: 11,5 cm; D: 19 cm
MNIR, nr. inv. 53189
Coif legionar roman (galea), din fier, aparținând unei variante
a tipului Weisenau. Calota este emisferică, în partea din spate
prelungindu-se cu o apărătoare orizontală pentru ceafă. În zona
urechilor coiful este traforat; de asemenea în partea din față a
calotei coiful este prevăzut cu o apărătoare orizontală scurtă.
Calota este protejată pe exterior de o pereche de bare de protecție
din fier dispuse încrucișat, menite să absoarbă din forța loviturilor.
Acest tip de protecție este atestat pe coifurile soldaților care au
participat la Bellum dacicus, fiind o adaptare la stilul de luptă
și la armamentul ofensiv al dacilor. Inițial coiful dispunea de
două obrăzare prinse cu balamale de-o parte și de alta a calotei.
Obrăzarele lipsesc, dar se pot observa niturile de prindere ale
balamalelor. Decorul coifului este compus din două sprâncene
stilizate și supradimensionate dispuse pe parte frontală a calotei.
Bibliografie: Protase, Petculescu 1975, 85-89; Miles Romanus, nr. 74;
Dacia Augusti Provincia - Catalog, nr. 190.
AR
72
catalog_macheta_25 iulie.indd 72
11. Roman legionary helmet
Berzovia
Beginning of the 2nd c. A.D.
Iron; casting, hammering; L: 29.5cm; H: 11.5cm; D: 19cm
MNIR, inv. no. 53189
Iron Roman legionary helmet, belonging to a variant of the Weisenau
type. The bowl is hemi-spherical, the back prolonged by a horizontal
neck-guard. In the area near the ears the helmet is cut; also, the front
part of the helmet has a short horizontal guard. The bowl is protected
on the outside by a pair of cross-bars, meant to absorb the strength of
the blows, typical for the helmets of the soldiers that took part in the
Bellum dacicus. Originally the helmet had two cheek guards set in hinges
on both sides of the helmet. The cheek guards are missing, but one can
observe the perforations for the rivets. The decoration is comprised by
two stylized eyebrows, in supernatural size, placed on the front of the
bowl.
Bibliography: Protase, Petculescu 1975, 85-89; Miles Romanus, nr. 74; Dacia
Augusti Provincia - Catalog, nr. 190.
AR
7/26/2017 1:26:51 PM
 13. Țiglă cu ștampila Leg IIII FF
Sarmizegetusa
106-117 p. Chr.
Lut ars, modelare în tipar; L: 11,8 cm, l: 2.6 cm, H literă: 1,8-2 cm
MCDRD – S, nr. inv. 34299

Țiglă de acoperiș prevăzută cu perforație pentru horn. Ştampila este

de tip LEG(ionis) IIII F(laviae) F(elicis). Cartuşul dreptunghiular
și simplu. Piesa este fragmentară, patru fragmente, reîntregită după
restaurare.

Bibliografie: CIL III 8070 e; IDR III 2, 540; Piso 1996, tip 1
OȚ

13. Stamped roof tile Leg IIII FF

Sarmizegetusa
A.D. 106-117
Burned clay; casting in mould; L: 11.8cm, W: 2.6cm, H letter: 1.8-2cm
MCDRD – S, inv. no. 34299

Roof tile providead with a large orifice for the flue. The stamp type is
LEG(ionis) IIII F(laviae) F(elicis). The cartridge is simple and rectangular.

Bibliography: CIL III 8070 e; IDR III 2, 540; Piso 1996, tip 1
OȚ

14. Distribuitor de curele 14. Harness junction

Sarmizegetusa Sarmizegetusa
Secolele II-III p. Chr. 2nd - 3rd c. A.D.
Bronz; turnare, batere; D: 3,3 cm, L: 7 cm Bronze; casting, hammering; D: 3.3cm, L: 7cm
MCDR – Muzeul Sarmizegetusa, nr. inv. 32728 MCDR – S, inv. no. 32728

Componentă de harnașament militar roman, A component of a harness represented by an entire

respectiv un distribuitor de curele din bronz. Piesa
este formată dintr-un inel central de care sunt
prinse trei carabine, dispuse simetric. În parte
lor exterioară carabinele sunt prevăzute cu câte o
perforație pentru prinderea de curele. Piesa este
fragmentară.
Bibliografie: Inedită
AR
bronze junction. The piece consists of a central ring
along with three symmetrical junction loops. In their
outer part, the junction loops are provided with a
perforation for fastening the straps. The object is
fragmentary.
Bibliography: Unpublished
AR

15. Aplică de centură 15. Belt plate

Sarmizegetusa Sarmizegetusa
Secolele II-III p. Chr. 2nd - 3rd c.A.D.
Bronz; turnare; L: 4 cm, l: 2 cm Bronze; casting; L: 4m, W: 2m
MCDR –S, nr. inv. 1110 MCDR – S, inv. no. 1110

Fragment of a bronze belt plate with a perforated

Fragment dintr-o aplică de centură din bronz cu
decor traforat. Piesa avea inițial cel puțin două
registre, fragmentul având urme de ruptură la
ambele capete. Pe spatele piesei se mai păstrează
un nit de prindere.
Bibliografie: Alicu et alii 1994, 103, no. 662, pl. 31/662. AR
AR
decoration. The piece had initially at least two
registers, the fragment having traces of rupture at
both ends. There is a gripping rivet on the back of
the object.
Bibliography: Alicu et alii 1994, 103, no. 662, pl. 31/662.

73
catalog_macheta_25 iulie.indd 73 7/26/2017 1:26:55 PM
 16. Aplică de harnașament
Sarmizegetusa
Secolele II-III p. Chr.
Bronz; turnare,emailare; D: 2,5 cm, L: 3,6 cm
MCDR – S, nr. inv. 29977

Aplică de harnașament militar roman, fragmentară, cu decor emailat. Piesa este

formată dintr-o rozetă discoidală și dintr-un triunghi care servea la prinderea
pe curea. Rozeta este decorată prin emailare cu motive geometrice albe și roșii,

Bibliografie: inedită.
AR

16. Harness strap

Sarmizegetusa
2nd - 3rd c. A.D.
Bronze; casting, enamel; D: 2.5 cm, L: 3.6 cm
MCDR – S, inv. no. 29977

A fragmentary military harness strap with enamel decoration. The piece is comprised
of a round rosette, decorated by enamelling with white and red geometric motifs, and
a triangle that was attached to the strap.

Bibliography: Unpublished.
AR

17. Fragment de instrument muzical (muștiuc) 17. Fragment of a musical instrument (mouthpiece)
Sarmizegetusa Sarmizegetusa
Secolele II-III p. Chr. 2nd - 3rd c. A.D.
Bronz; turnare; L: 6,8 cm, D: 2,4 cm Bronze; casting; D: 2.4 m, L: 6.8 m
MCDR – S, nr. inv. 36873 MCDR – S; nr. inv. 36873

Fragment of a musical instrument, namely the bronze mouthpiece.

Fragment dintr-un instrument muzical de suflat, respectiv The piece has two parts, a bronze tube with a truncated-cone at the
muștiucul, din bronz. Piesa are două părți, un tub din bronz cu end. The object is generally associated with the wind instruments
o parte tronconică în capăt. Obiectul este asociat în general cu used by the Roman army.
instrumentele de suflat folosite de armata romană.
Bibliography: Unpublished
Bibliografie: Inedit AR
AR

74
catalog_macheta_25 iulie.indd 74 7/26/2017 1:26:57 PM
 18. Fragment de statuie (degetul mare de la picior)
Sarmizegetusa
Secolele II-III p. Chr.
Bronz; turnare; L: 7 cm, l: 2,5 cm
MCDR –S, nr. inv. 30120

Fragment dintr-o statuie de dimensiuni supranaturale din bronz ce reprezintă degetul

mare de la piciorul statuii. După forma degetului și a unghiei se poate presupune faptul
că statuia înfățișa un personal masculin, desculț. Starea de conservare este relativ precară.

Bibliografie: Alicu, Diaconescu 2008, 199, 205, fig 3.

AR

18. Fragment of statue (the toe)

Sarmizegetusa
2nd - 3rd c. A.D.
Bronze; casting L: 7cm, La: 2.5cm
MCDR – S, inv. no. 30120

Fragment of a bronze statue of exaggerate size representing the thumb of the statue’s foot. The
shape of the finger and nail can be assumed to represent a barefoot male. The conservation
status is relatively precarious.

Bibliography: Alicu, Diaconescu 2008, 199, 205, fig 3.

AR

19. Piesă de mobilier (picior masă/scaun) 20. Piesă de mobilier (picior masă/scaun)
Sarmizegetusa Sarmizegetusa
Secolul II-III p. Chr. Secolul II-III p. Chr.
Bronz; turnare; L: 26 cm Bronz; turnare; L: 26 cm
MCDR, nr. inv. 1401 (1141) MCDR, nr. inv. 1400 (1140)

Piesa din bronz, turnată plin, redă anatomic un picior de capră. Piesa din bronz, turnată plin, redă anatomic un picior de capră.
Împreună cu piesa nr. 20 formează două dintre picioarele unei piese Împreună cu piesa nr. inv. 19 formează două dintre picioarele unei
de mobilier. piese de mobilier.

Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979, nr. 401; Antique Bronzes, 131, nr. Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979, nr. 401; Antique Bronzes, 131, nr.
154. 154.
MGB MGB

19. Furniture piece (table/chair leg) 20. Furniture piece (table/chair leg)
Sarmizegetusa Sarmizegetusa
2nd - 3rd c. A.D. 2nd - 3rd c. A.D.
Bronze; casting; L: 26cm Bronze; casting; L: 26cm
MCDR. inv. no. 1401 (1141) MCDR,. inv. no. 1400 (1140)

A full moulded bronze piece which represent a goat’s foot. Together with A full moulded bronze piece which represent a goat’s foot. Together with
object no. 20 are two of the four legs from a piece of furniture. object no. 19 are two of the four legs from a piece of furniture.

Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann 1979, no. 401; Antique Bronzes, 131, nr. 154 Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann 1979, no. 401; Antique Bronzes, 131, nr. 154
MGB MGB

75
catalog_macheta_25 iulie.indd 75 7/26/2017 1:26:59 PM
 21. Aplică reprezentând un grifon
Sarmizegetusa
SecoleleII-III p. Chr.
Bronz; turnare; L: 15,06 cm, La: 5,41 cm, H: 10,64 cm
MCDR; inv. 1142.
Piesa ornamentală redă un animal fantastic în poziţie culcată.
Trupul este al unui leu, capul, aripile şi creasta sunt de pasăre, iar
urechile de animal. Blana este sugerată prin numeroase linii scurte
incizate, care acoperă întreaga suprafaţă a corpului. Vârful cozii,
răsucit este petrecut peste laba membrului posterior drept.
Despre funcţionalitatea obiectului s-a opinat că ar putea fi aplică
de mobilier sau ornament de cască de gladiator.
Figurina este spartă în zona de la rădăcina cozii şi prezintă
deteriorări în partea superioară a aripilor şi a crestei. Se păstrează
un fragment din tija de fixare a piesei pe suport.
Bibliografie: Pop 1972, 71, nr. 9, fig. 9; Alicu, Pop, Wollmann 1979, 149,
nr. 400, pl. CXXXII; Rusu 1979, 178, nr. 20, pl. III/6; Miclea, Florescu
1980, 68, nr. 38, fig. 38; Alicu 1997, 45, pl. I/4; Antique Bronzes 2003, p.
129, nr. 148.
OCT
76
catalog_macheta_25 iulie.indd 76
21. Appliqué representing a griffin
Sarmizegetusa
2nd - 3rd c. A.D.
Bronze; casting; L: 15,06m, W: 5.41cm, H: 10.64cm
MCDR; inv. no. 1142
Ornamental object in the shape of a seated griffin. It has the body of
a lion, the head, wings and comb are those of a bird, and the ears of a
donkey. The fur is suggested by many short incised lines that cover the
entire body surface. The tail’s twisted tip is set over the right hind leg.
Concerning its functionality it was considered that it could have been
applied onto a piece of furniture, or that it was a gladiator helmet
ornament. The figurine is broken in the area where the tail starts and is
deteriorated in the wings and comb upper part. A fragment of the fixing
rod is also preserved.
Bibliography: Pop 1972, 71, no. 9, fig. 9; Alicu, Pop, Wollmann 1979, 149, no. 400,
pl. CXXXII; Rusu 1979, 178, no. 20, pl. III/6; Miclea, Florescu 1980, 68, no. 38,
fig. 38; Alicu 1997, 45, pl. I/4; Antique Bronzes, 129, no. 148.
OCT
7/26/2017 1:27:01 PM
 22. Mâner din bronz 22. Bronze handle
Sarmizegetusa Sarmizegetusa
Secolele I-II p. Chr. 2nd - 3rd c. A.D.
Bronz; turnare; L: 21,3 cm Bronze; casting; L: 21.3cm
MCDR, nr. inv. 1136 MCDR, inv. no. 1136

The full-cast bronze object has in the central register a grotesque

Piesa din bronz, turnată plin, redă în registrul centrală
o mască grotescă flancată de două animale fantastice.
Aceste creaturi au partea anterioară sub forma unor feline
(pantere) în timp ce părțile posterioare redau cozile unor
animale acvatice.
Bibliografie: Alicu et alii. 1994, 113, nr. 780, pl. 55; Antique
Bronzes 2003, 133, nr. 164.
MGB
mask flanked by two fantastic animals. The upper body of the
creatures is in the shape of felines (panthers) while the lower
back is in shape of aquatic animals.
Bibliography: Alicu et alii 1994, 113, nr. 780, pl. 55; Antique Bronzes,
133, nr. 164.
MGB

77
catalog_macheta_25 iulie.indd 77 7/26/2017 1:27:03 PM
 23. Cheie din bronz
Sarmizegetusa
Secolele II -III p. Chr.
Bronz, fier; turnare; L: 10,3 cm
MCDR, nr. inv. 1138

Cheia este compusă dintr-un picior de fier lung de 2,3 cm care constituie partea activă
a piesei și un mâner din bronz turnat plin. Capătul segmentului din bronz redă partea
anterioară a unei feline cu botul deschis.

Bibliografie: Alicu et alii. 1994, 112, nr. 765, pl. 55; Antique Bronzes 2003, 151, nr. 234.
MGB

23. Key
Sarmizegetusa
2nd - 3rd c. A.D.
Bronze - iron; casting; L: 10.3cm
MCDR, inv. no. 1138

The key is composed of a 2.3cm long iron leg that forms the functional part of the key and a
cast bronze handle. The end of the bronze segment renders the upper body of a feline with an
open snout.

Bibliography: Alicu et alii. 1994, 112, nr. 765, pl. 55; Antique Bronzes 2003, 151, no. 234
MGB

24, 25, 26. Keys 24, 25, 26. Keys

de sus în jos: from top to bottom:

24. Sarmizegetusa 24 - Sarmizegetusa

Secolele II-III p. Chr. 2nd - 3rd c. A.D.
Fier; turnare, traforare; L: 8,5 cm Iron; casting, sawing; L: 8.5cm
MCDR – S, nr. inv. 3613 MCDR – S, inv. no. 3613
Cheie din fier, cu corpul trapezoidal, zona de prindere An iron key with a trapezoidal body, a circular grip
inelară, iar partea activă dispune de patru zimți realizați prin zone. The active part has four teeth made by oblique
traforare oblică; sawing;

25. Sarmizegetusa
25. Sarmizegetusa 2nd - 3rd c. A.D.
Secolele II-III p. Chr. Iron; casting, sawing; L: 7cm
Fier; turnare, traforare; L: 7 cm MCDR – S, inv. no. 28428
MCDR – S, nr. inv. 28428 An iron key with a trapezoidal body, a circular grip
Cheie din fier, cu corpul trapezoidal și plat, zona de prindere zone. The active part has four teeth made by oblique
inelară, iar partea activă dispune de trei zimți realizați prin sawing;
traforare;
26. Sarmizegetusa
26. Sarmizegetusa 2nd - 3rd c. A.D.
Iron; casting, sawing; L: 6.4cm
Secolele II-III p. Chr.
MCDR – S, inv. no 29695
Fier; turnare, traforare; L: 6,4 cm An iron key with a trapezoidal body, a circular grip
MCDR – S, nr. inv. 29695 zone. The active part has four teeth made by oblique
sawing.
Cheie din fier, cu corpul dreptunghiular și plat, zona de
prindere inelară cu două protuberanțe laterale, iar partea Bibliography: Unpublished
activă dispune de patru zimți realizați prin traforare. AR

Bibliografie: Inedită
AR

78
catalog_macheta_25 iulie.indd 78 7/26/2017 1:27:06 PM
 27. Aplică cu reprezentarea zeului Marte
Sarmizegetusa
Secolele II-III
Bronz aurit; turnare; H: 12 cm, l: 7,5 cm
MCDR – S nr. inv. 1003

Aplică din bronz aurit ce redă bustul unui personaj masculin tânăr
(posibil zeul Marte). Personajul are capul drept, privește înainte, iar
faţa este ovală cu ochi mari cu trăsăturile estompate. Pe cap este
echipat cu un coif, cu creastă. Pe piept se păstrează parte din armură,
iar la umeri se disting faldurile tunicii.
AR

27. Appliqué representing the god Mars

Sarmizegetusa
2nd - 3rd c. A.D.
Gilded bronze; casting; H: 12cm, W: 7.5cm
MCDR – S, inv. no. 1003

Appliqué from gilded bronze representing the bust of a young male character
(possibly the god Mars). The character has a straight head, looks ahead, and
has an oval face with large eyes and blurry features. The head is equipped
with a helmet with a crest. On the chest, part of the armour is still visible,
and on the shoulders the folds of the tunic can also be observable.
AR

28. Aplică redând un personaj masculin

Sarmizegetusa
Secolele II-III
Bronz; turnare; H: 7,5 cm
MCDR, nr. inv. 1133

Aplică din bronz aurit redă bustul unui personaj masculin tânăr (posibil un
Dioscur).
Capul este drept, iar faţa ovală cu ochi mari şi pleoape conturate, nas mic
şi gură plină, este încadrată de părul redat în șuvițe individualizate. Pe cap
poartă o bonetă. Un fald al himationului este așezat pe umărul stâng.
Piesa se păstrează într-o starea de conservare bună.

Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann, 1979, 143, nr. 372, pl. CXXIX; Rusu 1979, 177,
nr. 15, pl. III/5 a-b; Antique Bronzes 2003, p. 128, nr. 142.
OCT
28. Appliqué representing a male character
Sarmizegetusa
2nd - 3rd c. A.D.
Bronze; casting; H: 7.5cm
MCDR, inv. no. 1133

Gilded bronze bust of a young male character (possibly a Dioscurus). The head
is straight, and the face is oval with large eyes and well contoured eyelids, a small
nose and a full mouth. The head is framed by hair depicted in individual curls. He
is wearing a cap, or a pilos helmet, on his head. A fold of the himathion is rendered
on the left shoulder.
The object is kept in a good conservation state.

Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann, 1979, 143, nr. 372, pl. CXXIX; Rusu 1979, 177, nr. 15, pl.
III/5 a-b; Antique Bronzes, 128, nr. 142.
OCT

79
catalog_macheta_25 iulie.indd 79 7/26/2017 1:27:08 PM
 29. Opaiţ din bronz (bilychnis)
Sarmizegetusa
SecolulII p. Chr.
Bronz; turnare; H: 3,35 cm, L: 14,62 cm, l: 7,24 cm
MCDR, nr. inv. 1122
Opaiţul, de formă alungită, are două ciocuri cu volute. Pe discul plat,
orificiul de alimentare, mărginit de o bordură, este dispus central, de-o
parte şi de alta fiind prevăzute două agăţători de care este ataşat un
lanţ format din două zale periferice deformate, cu capetele petrecute
şi şapte zale în formă de opt răsucit în unghi drept. Părţile laterale ale
rezervorului sunt decorate cu două măşti care redau capul Gorgonei
Medusa, cu trăsăturile feţei schematizate. Figura rotundă este
încadrată de doi şerpi. Fundul opaiţului este inelar.
Lampa se păstrează într-o stare de conservare foarte bună, excepţie
făcând zgârieturile din zona inelului de pe fund. Spărtura din partea
inferioară a unuia dintre ciocuri pare a fi mai degrabă un defect de
turnare decât o deteriorare ulterioară.
Bibliografie: Alicu, Nemeş 1978, 84, pl. XXXIX/55; Alicu, Pop, Wollmann
1979, 125, nr. 286, pl. CXXV; Băluţă 1979, 168, pl. III/3; Rusu 1979, 179, nr.
26, pl. IV/7 a-b; Miclea, Florescu 1980, 68, nr. 40, fig. 40; Alicu 1994, 62, 186,
nr. 1037, fig. 10/1037; Antique Bronzes i2003, p. 157, nr. 261.
OCT
80
catalog_macheta_25 iulie.indd 80
29. Bronze oil lamp (bilychnis)
Sarmizegetusa
2nd c. A.D.
Bronze; casting; H: 3.35 cm, L: 14.62 cm, W: 7.24 cm
MCDR, inv. no. 1122
The elongated lamp has two beaks decorated with volutes. In the middle
of the flat disc there is the fuel orifice, bordered by the discus. The discus
has two hanging rings on each side, between which there is a short chain.
The lateral sides of the reservoir are decorated with two masks of Medusa,
with stylized face features. The round face is framed by two snakes. The
base of the lamp is ring-shaped. The lamp is very well preserved, with the
exception of a few scratches near the ring on the base. The fissure in the
lower part of one of the beaks seems to be rather a casting defect than a
later occurrence.
Bibliography: Alicu, Nemeş 1978, 84, pl. XXXIX/55; Alicu, Pop, Wollmann, 1979,
125, nr. 286, pl. CXXV; Băluţă 1979, 168, pl. III/3; Rusu 1979, 179, nr. 26, pl. IV/7
a-b; Miclea, Florescu 1980, 68, nr. 40, fig. 40; Alicu 1994, 62, 186, nr. 1037, fig.
10/1037; Antique Bronzes, 157, nr. 261.
OCT
7/26/2017 1:27:10 PM
 30. Victoria
Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr.
Bronz aurit, turnare; H: 55 cm
MNIT Cluj-Napoca, nr. inv. v 57068

Ornament al unui car de paradă, fragmentar. Artefactul o

reprezintă pe zeița Victoria cu coc (krobylos), îmbrăcată cu o
tunică lungă și o mantie largă.

Bibliografie: Daicoviciu 1960, 131-140; Alicu, Pop, Wollman 1979,

73, nr. 25, pl. 111/25, Antique bronzes, 135, nr. 175.
C.-A.R.

30. Victoria
Sarmizegetusa
2nd c. A.D.
Gilded bronze, casting; H: 55cm
MNIT, inv. no. v 57068

A fragmentary parade-chariot ornament. The artefact represents

the goddess Victoria, wearing a hair bun (krobylos), dressed with a
long tunic and a wide robe.

Bibliography: Daicoviciu 1960, 131-140; Alicu, Pop, Wollman 1979, 73,

nr. 25, pl. 111/25, Antique Bronzes 135, nr. 175.
C.-A.R.

81
catalog_macheta_25 iulie.indd 81 7/26/2017 1:27:10 PM
 31. Fortuna-Isis
Sarmizegetusa
Secolele II-III p. Chr.
Bronz; turnare; H: 15,8 cm
MCDR; nr. inv. 1125

Statueta redă zeiţa stând în picioare, în contrapost, cu greutatea pe membrul

inferior drept, stângul fiind uşor flexat şi tras înapoi. Umărul stâng este mai ridicat
decât dreptul, în conformitate cu poziţia anatomică sugerată.
Capul zeiţei este uşor înclinat spre dreapta. Sunt redate cu atenţie toate elementele
feţei: fruntea triunghiulară pe care se poate observa o şuviţă scurtă, ochii cu
pupilele marcate şi pleoapele superioare bine conturate, nasul lung şi subţire, şanţul
sub nazal, gura organică cu buza superioară arcuită şi cea inferioară plină. Părul,
aranjat în bucle largi, este împărţit în două de o cărare mediană şi strâns într-
un coc la baza gâtului. Pe cap sunt aşezate un polos şi o diademă în formă de
semilună, ornamentată cu un model incizat realizat în zig-zag. Planul diademei
este delimitat de cel al părului prin linii incizate. Din coc se desprind două şuviţe
ondulate care cad pe gât şi umeri.
Zeiţa este îmbrăcată într-un chiton lung, care-i lasă umărul drept gol. În partea
inferioară, acesta face falduri verticale şi oblice. Peste chiton poartă un himation,
care îi acoperă braţul stâng şi este petrecut pe sub cel drept. Capetele draperiei fac
falduri bogate pe spate şi de-a lungul piciorului stâng, până sub genunchi.
Mâna stângă este lipită de corp şi îndoită într-un unghi drept, iar cea stângă este
uşor îndepărtată de tors. Din palmele zeiţei lipsesc atributele.
Starea de conservare a statuetei este bună. Pe partea dorsală, în jumătatea inferioară
a himationului, prezintă o zonă dreptunghiulară decupată precum şi două petece
rectangulare, aplicate pentru a corecta defecte de turnare.

Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 116, nr. 255, pl. CXX; Rusu 1979, 174, nr. 4, pl.
I/4 a-b; Miclea, Florescu 1980, 67, nr. 32, fig. 32; Ţeposu-Marinescu, Pop 2000, 103-104,
nr. 122, pl. 63; Antique Bronzes, p. 120, nr. 111.
OCT

31. Fortuna-Isis
Sarmizegetusa
2nd - 3rd c. A.D.
Bronze; casting; H: 15.8cm
MCDR; inv. no. 1125

The statuette represents the standing goddess, in contrapposto, with the weight on the
right leg and the left slightly bent backwards. The left shoulder is higher than the right
one, according to the suggested anatomic position. The head is slightly bent to the right.
The facial features are detailed: the triangular forehead on which there is a short lock of
hair, the eyes with pupils and the upper eyelids well contoured, a long and thin nose, the
sub-nasal groove, organic mouth with an arched upper lip and a full lower lip. The hair,
arranged in large curls, is parted in two in the middle and held tight in a bun at the base
of the neck. On the head there is a polos and a crescent-shaped diadem, decorated with an
zigzag incised pattern. The diadem’s plan is delimited from the hair by incised lines. Two
undulated hair locks come out of the hair and fall on the neck and shoulders. The goddess
wears a long chiton, with the right shoulder left uncovered. In the lower part, the latter
has vertical and oblique foils. Over the chiton she wears a hymation, which covers its left
arm and goes under the right one. The ends of the cloth create rich foils to the back and
along the left leg, well below the knee. The left hand is held tight on the body and bent
at a right angle, while the left is slightly extended away from the torso. The goddess holds
no attributes in her palms.
The statuette’s state of preservation is very good. On is back, on the lower half of the
hymation, there is a rectangular area that was cut off and two rectangular patches applied
in order to correct casting defects

Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 116, nr. 255, pl. CXX; Rusu 1979, 174, nr. 4, pl. I/4 a-b;
Miclea, Florescu 1980, 67, nr. 32, fig. 32; Ţeposu-Marinescu, Pop 2000, 103-104, nr. 122, pl. 63;
Antique Bronzes, p. 120, nr. 111.
OCT

82
catalog_macheta_25 iulie.indd 82 7/26/2017 1:27:12 PM
 32. Venus 32. Venus
Sarmizegetusa Sarmizegetusa
Secolele II-III, p. Chr. 2nd - 3rd c. A.D.
Bronz; turnare; H: 7,7 cm Bronze; casting; H: 7,7cm
MCDR, nr. inv. 1125 MCDR, inv. no. 1130

Statueta este o reprezentare mediocră a lui Venus.
Departe de a fi echilibrată, artefactul figurează o
Venus nudă, cu şolduri mult prea generoase şi talia
şi torsul mult prea înguste. Peste părul cu cărare pe
mijloc şi strâns la spate poartă o diademă în formă
de semilună. Greutatea corpului este pe piciorul
drept, azi rupt de la jumătatea gambei, stângul
fiind tras în spate.
Piesa este fragmentară şi foarte uzată. Detaliile
feţei, de pildă, sunt aproape şterse.
Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 96, nr. 123, pl.
CXVII; Rusu 1979, 176, nr. 11, pl. II/5 a-b; Ţeposu-
Marinescu, Pop 2000, 99-100, nr. 119, pl. 62; Antique
Bronzes in Romania (Pescaru) 2003, p. 109, nr. 70.
OCT
The statuette is a mediocre representation of Venus. Far
from being balanced, the artefact features a nude Venus
with far too generous hips and a slim waist. Over the
hair it bears a crescent-shaped diadem. The weight of
the body lays on its right foot, now broken from the
middle of the calf, the left being pulled back.
The piece is fragmentary and very worn out. The face
details, for example, are almost erased.
Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann 1979 96, nr. 123, pl.
CXVII; Rusu 1979, 176, nr. 11, pl. II/5 a-b; Ţeposu-Marinescu,
Pop 2000, 99-100, nr. 119, pl. 62; Antique Bronzes, 109, nr. 70.
OCT

33. Diana
Sarmizegetusa
A doua jumătate a sec. II p. Chr.
Bronz; turnare; H: 9,6 cm
MCDR, nr. inv. 1174

Statueta o redă pe Diana în ipostaza clasică, în mişcare spre stânga, cu piciorul stâng adus în
faţă şi cel drept tras în spate, pregătindu-se de vânătoare. Este îmbrăcată cu un chiton scurt şi
apoptygma, care face multe falduri din cauza mişcărilor bruşte ale corpului. Pe cap, peste părul
prins în coc la baza gâtului, poartă krobylos, iar în picioare sandale legate pe gambe. Cu mâna
dreaptă scoate săgeata din tolba din spate. În mâna stângă, întinsă, ruptă de la încheietură,
ţinea arcul.

Bibliografie: Andrițoiu 1970, 93-95; Alicu, Pop, Wollmann 1979, 73, nr. 26, pl. CXII; Rusu 1979, 174-
175, nr. 5, pl. I/5 a-b; Ţeposu-Marinescu, Pop 2000, 82, nr. 86, pl. 47; Antique Bronzes, p. 117, nr. 100.
OCT

33. Diana
Sarmizegetusa
Second half of the 2nd c. A.D.
Bronze; casting; H: 9.6cm
MCDR, inv. no. 1174

The statue represents the goddess Diana in the classic position, moving left, her left leg brought
forward and the right one pulled back, preparing for the hunt. She is dressed with a short chiton and
an apoptygma, which makes many folds due to sudden body movements. On her head, over her hair
caught in a bun at the base of the neck, she wears a krobylos, and on her feet she wears sandals. With
her right hand pulls the arrow from the back tibia. In her left hand, stretched out of her wrist, she
holds the bow.

Bibliography: Andrițoiu 1970, 93-95; Alicu, Pop, Wollmann 1979, 73, nr. 26, pl. CXII; Rusu 1979, 174-175, nr. 5,
pl. I/5 a-b; Ţeposu-Marinescu, Pop 2000, 82, nr. 86, pl. 47; Antique Bronzes, 117, nr. 100.
OCT

83
catalog_macheta_25 iulie.indd 83 7/26/2017 1:27:14 PM
 34. Aplică cu reprezentarea zeului Pan
Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr.
Bronz; turnare; L: 19,5 cm, l: 6,1 cm
MNIR, nr. inv. 39204
Aplică din bronz reprezentându-l pe zeul Pan,
jumătate om în ipostaza clasică, în jumătatea
superioară cu figură umană, iar în partea inferioară
cu picioare de țap. Postura este în mișcare cu piciorul
drept flexat, mâna dreaptă pe lângă corp pe când
cea stângă este ridicată, dar lipsește de la cot în jos.
Particularități de stil reprezintă figura lascivă a zeului,
perechea de coarne, ochi supradimensionați cât și
prezența falusului.
Aplica a făcut parte, probabil, dintr-un vas de mari
dimensiuni, din bronz.
Bibliografie: Goldhelm 1994, 200, nr. 77; Antique Bronzes
in Romania 2003, 153, nr. 242.
CȘ, AR
34. Appliqué with the representation of the god Pan
Sarmizegetusa
1st - 2nd c. A.D.
Bronze; casting; H: 19.5cm, W: 6.1cm
MNIR, inv. no. 39204
Bronze appliqué representing the god Pan, in the classical
hypostasis half man in the upper part, and half goat in the
lower part. The posture is moving with the right leg flexed,
the right hand next to the body while the left one is raised,
but it is missing from the elbow down. The peculiarities
of the style are the lascivious figure of the god, the pair of
horns, the oversized eyes and the presence of the phallus.
The appliqué was probably, part of a large bronze vessel.
Bibliography: Goldhelm 1994, 200, no. 77; Antique Bronzes, 153,
nr. 242.
CȘ, AR

35. Statuetă reprezentând pe Amor 35. Statuette representing the deity Amor
Sarmizegetusa Sarmizegetusa
Secolul II-III 2nd - 3rd c. A.D.
Bronz; turnare; H: 6,5 cm Bronze; casting; H: 6.5cm
MCDR; nr. inv. 1128 MCDR; inv. no. 1128.

The character is rendered nude. The head is turned

Personajul este redat nud. Capul este întors spre stânga, dar
detaliile feţei sunt aproape insesizabile. În creştet are un
moţ.
Torsul este răsucit puţin spre dreapta, corpul sprijinindu-se
pe piciorul drept, stângul fiind flexat şi tras înapoi. Braţul
drept este uşor îndepărtat de corp, iar cel stâng este ridicat
şi întins în lateral. Ambele palme sunt rupte.
De omoplaţi este fixată o pereche de aripi.
Piesa se păstrează într-o starea de conservare proastă.
to the left, but the details of the face are almost
faded.
The torso is turned slightly to the right; the body
is resting on its right leg, the left foot is flexed and
pulled back. The right arm is easily removed from
the body and the left one is raised and stretched to
the side. Both hands are now missing.
A pair of wings is attached to the shoulder blades.
The statuette is kept in a poor conservation state.

Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 122, nr. 276,

Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 122, nr. 276, pl. CXXII;
pl. CXXII; Rusu 1979, 175, nr. 8, pl. II/2 a-b; Ţeposu-
Rusu 1979, 175, nr. 8, pl. II/2 a-b; Ţeposu-Marinescu, Pop 2000, Marinescu, Pop 2000, 73, nr. 57, pl. 30; Antique Bronzes,
73, nr. 57, pl. 30; Antique Bronzes, p. 107, nr. 62. 107, nr. 62.
OCT OCT

84
catalog_macheta_25 iulie.indd 84 7/26/2017 1:27:15 PM
 36. Statuetă reprezentând un Amor/Geniu
Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr.
Bronz; turnare; H: 10,28 cm
MCDR; nr. inv. 1127

Personajul este redat nud. Capul este uşor înclinat spre stânga, iar faţa bucălată
cu ochi mari, pupile marcate şi pleoape conturate, nas mic şi gură plină, este
încadrată de părul buclat, strâns într-un coc la baza gâtului. În creştet are un moţ
care se prelungeşte printr-o şuviţă care acoperă cărarea mediană.
Torsul este răsucit puţin spre dreapta, corpul sprijinindu-se pe piciorul drept,
stângul fiind flexat şi tras înapoi. Contrapostul conferă o mişcare naturală,
călcâiul stâng fiind ridicat de la sol. Braţul drept este uşor îndepărtat de corp,
puţin îndoit, iar cel stâng este ridicat şi întins în faţă. În privinţa obiectelor pe
care le ţine în mâini, acestea ar putea fi un rython, cel din mâna dreaptă, şi o torţă,
în cea stângă.
De omoplaţi este fixată o pereche de aripi, decorate pe feţele exterioare cu linii
paralele şi semicercuri sugerând penajul.
Piesa se păstrează într-o starea de conservare bună.

Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann, 1979, 122, nr. 275, pl. CXXII; Rusu 1979, 175, nr.
6, pl. I/6 a-b; Marinescu 1988-1991, 74, nr. 83; Pop 1997, 207, pl. XIV/45; Ţeposu-
Marinescu, Pop 2000, 58-59, nr. 53, pl. 29; Antique Bronzes, p. 106, nr. 60.
OCT

36. Statuette representing Amor / Genius

Sarmizegetusa
2nd c. A.D.
Bronze; casting; H: 10.8cm.
MCDR; inv. 1127.

The character is rendered nude. The head is slightly sloping to the left, and the cheeked
face with large eyes, marked pupils and contoured eyelids, a small nose and a full mouth
is framed by curly hair, tightly in a tail at the base of the neck.
The torso is turned slightly to the right, the body resting on its right leg, the left being
flexed and pulled back. The counterfoil confers a natural movement, the left heel being
raised from the ground. The right arm is slightly removed from the body, slightly bent,
and the left one is raised and stretched forward. With regard to the objects he holds
in his hands, they could be a rython, the one in the right hand, and a torch on the left.
A pair of wings is attached to the shoulder blades, decorated on the outer faces with
parallel lines and semicircles, suggesting the plumage.
The piece is kept in a good conservation status.

Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann, 1979, 122, nr. 275, pl. CXXII; Rusu 1979, 175, nr. 6, pl. I/6
a-b; Marinescu 1988-1991, 74, nr. 83; Pop 1997, 207, pl. XIV/45; Ţeposu-Marinescu, Pop 2000,
58-59, nr. 53, pl. 29; Antique Bronzes, 106, nr. 60.
OCT

85
catalog_macheta_25 iulie.indd 85 7/26/2017 1:27:16 PM
 37. Genius
Sarmizegetusa
Secolele I - II, p. Chr.
Bronz; turnare; H: 8 cm
MCDR, nr. inv. 15821

Personajul masculin poartă un hymation drapat şoldurilor şi care-i acoperă picioarele până la
glezne. Veşmântul face un fald gros în jurul taliei, iar un colţ al său este petrecut peste mâna
stângă, în care ţine o cornucopia. Este încălţat cu cizmuliţe cu carâmb înalt. Capul este uşor
înclinat spre dreapta, iar faţa prelungă este încadrată de părul bogat, aranjat în bucle largi până
la umeri. Corpul se sprijină pe piciorul stâng, dreptul fiind uşor flexat, aşa cum indică şi cutele
oblice, naturale ale drapajului. Braţul drept, rupt de la nivelul cotului, este uşor îndepărtat de
corp.
Piesa se păstrează într-o starea de conservare precară.

Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 123, nr. 278, pl. CXXIII; Rusu 1979, 174, nr. 3, pl.1/3 a-b;
Ţeposu-Marinescu, Pop 2000, 75, nr. 76, pl. 42; Antique Bronzes, p. 109, nr. 70.
OCT

37. Genius
Sarmizegetusa
1st - 2nd c. A.D.
Bronze; casting; H: 8cm
MCDR, inv. no. 15821

The male character wears a hymation draped on the hips which covers his legs to the ankles. The garment
makes a thick fold around the waist, and a corner is spent over the left hand, holding a cornucopia. He is
topped with high-legged boots. The head is slightly sloping to the right, and the long face is framed by
rich hair, arranged in rich loops down to the shoulders. The body rests on the left foot, the right being
slightly flexed, as does the natural sloping crease of the draping. The right arm, torn from the elbow, is
easily removed from the body. The artefact is in a poor conservation state.

Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 123, nr. 278, pl. CXXIII; Rusu 1979, 174, nr. 3, pl.1/3 a-b; Ţeposu-
Marinescu, Pop 2000, 75, nr. 76, pl. 42; Antique Bronzes, 109, nr. 70.
OCT

38. Statuetă reprezentând un Lar 38. Statuette representing a Larus

Sarmizegetusa, Sarmizegetusa
A doua jum. a sec. I p. Chr. 2nd half of the 1st c. A.D.
Bronz; turnare; H: 13,8 cm Bronze; casting; H: 13.8cm
MCDR; nr. inv. 1126 MCDR; inv. no. 1126.

The statue portrays a male/child character in motion.

Statueta redă un personaj masculin/copil aflat în mişcare.
Poartă o tunică scurtă. Capul este uşor întors spre stânga,
iar faţa bucălată cu ochi migdalaţi, nas mic şi gură plină, este
încadrată de părul buclat, parte din el prins într-un moţ în
creştet.
Cu piciorul drept face pasul în faţă. Braţul drept este uşor
îndepărtat de corp, iar degetele aduse în palmă sugerează că
ţinea un obiect. Braţul stâng este ridicat şi îndoit.
Piesa fragmentară se păstrează într-o stare de conservare
relativ bună.
He wears a short tunic. The head is slightly turned to
the left, and the cheeked face with almond-eye, small
nose and full mouth is framed by the curly hair, part
of it tied in a knot in the top of the head.
With his right foot he makes the step forward. The
right arm is easily removed from the body, and the
fingers brought to the palm suggest that he was
holding an object. The left arm is raised and bent.
The fragmentary piece is preserved in a relatively
good conservation state.

Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann, 1979, 122, nr. 277, pl.

Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 122, nr. 277, pl. CXXII;
Rusu 1979, 173, nr. 6, pl. I/2 a-b; Marinescu 1988-1991, 74, nr. 83;
Ţeposu-Marinescu, Pop 2000, 73, nr. 75, pl. 41; Antique Bronzes, p.
109, nr. 69.
OCT
CXXII; Rusu 1979, 173, nr. 6, pl. I/2 a-b; Marinescu 1988-
1991, 74, nr. 83; Ţeposu-Marinescu, Pop 2000, 73, nr. 75, pl.
41; Antique Bronzes, 109, nr. 69.
OCT

86
catalog_macheta_25 iulie.indd 86 7/26/2017 1:27:18 PM
 39 Statuetă reprezentând un personaj masculin
Sarmizegetusa
Prima jumătate a secolului II p. Chr.
Bronz; turnare; H: 8 cm
MCDR; nr. inv. 1175

Statueta din bronz, turnată plin, redă un bărbat nud, stând în picioare, cu greutatea
corpului distribuită pe piciorul drept. Capul personajului este întors spre stânga,
chipul imberb având trăsături ferme și privirea ațintită peste umăr. Părul ondulat este
prins la spate într-un rulou. Piciorul drept îndoit pare a indica o poziție defensivă.
Mâna dreaptă flexată și cu pumnul strâns pare să fi ținut o armă. Mâna stângă lipsește
din apropierea umărului, însă poziționarea ei precum și musculatura umărului și
pieptului indică faptul că era ridicată și întinsă într-un mod ce amintește de poziția
adoptată de către o persoană ce ține un scut.

Bibliografie: Alicu et alii. 1979, 143, nr. 370, pl. CXXXVII; Rusu 1979, 175, nr. 9, pl. II/3 a-b;
Ţeposu-Marinescu, Pop 2000, 116, nr. 143, pl. 72.
MGB

39. Statuette representing a male character

Sarmizegetusa
first half of the 2nd c. A.D.
Bronze; casting; H: 8cm
MCDR; inv. no. 1175

The full-cast bronze statue renders a nude man standing with its body weight distributed
on his right foot. The head of the character is turned to the left; the clean-shaven face has
firm features and the over hanged look. The hair is curly and tied in a knot. The straight bent
leg appears to indicate a defensive position. The straight, flexed hand and tight fist seems to
have held a gun. The left hand is missing from the shoulder, but it’s positioning as well as the
shoulder and chest muscles indicate that it was raised and stretched in a way that reminds
of the position adopted by a shield.

Bibliography: Alicu et alii. 1979, 143, nr. 370, pl. CXXXVII; Rusu 1979, 175, nr. 9, pl. II/3 a-b; Ţeposu-
Marinescu, Pop 2000, 116, nr. 143, pl. 72.
MGB

40. Statuetă reprezentând un personaj masculin 40. Statuette representing a male character

Sarmizegetusa Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr. 2nd c. A.D.
Bronz; turnare; H: 7,5 cm Bronze; casting; H: 7.5cm
MCDR, nr. inv. 1131 MCDR, inv. no. 1131

The statuette represents a nude male character with

Statueta reprezintă un personaj masculin nud, cu mus-
culatura atenuată, identificat fie cu Marte, fie cu Apol-
lo. Picioarele sunt încrucişate, mâna dreaptă este adusă
deasupra capului (în mână ţine un plectrum sau are un
coif pe cap, din care se vede panaşul), iar cea stângă este
ridicată până la nivelul pieptului şi îndoită.
Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 143, nr. 371, pl.
CXXIX; Rusu 1979, 176, nr. 10, pl. II/4 a-b; Ţeposu-
Marinescu, Pop 2000, 33, nr. 13, pl. 8; Antique Bronzes, p. 121,
nr. 115.
OCT
attenuated muscles identified with either Mars or
Apollo. The legs are crossed, the right hand is brought
above the head (holds a plectrum in his hand or has a
plumed helmet on his head), and the left one is raised to
the chest and bent.
Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 143, nr. 371, pl.
CXXIX; Rusu 1979, 176, nr. 10, pl. II/4 a-b; Ţeposu-Marinescu,
Pop 2000, 33, nr. 13, pl. 8; Antique Bronzes, 121, nr. 115.
OCT

87
catalog_macheta_25 iulie.indd 87 7/26/2017 1:27:20 PM
 41. Inscripţie votivă dedicată Diis Patris
Sarmizegetusa
Epocă severiană (a doua jumătate a secolului II - prima jumătate a
secolului III p. Chr.)
Marmură; cioplire; L: 131 cm, La: 88 cm, Gr. 18 cm; h literă: 3-5,6 cm
MNIR nr. inv. 38939
Câmpul epigrafic este delimitat de un cadru simplu. Pe ambele părți
există un fronton triunghiular cu două acroteria. Decorația este realizată
din frunze și motiv vegetale sub formă de strygilles succesive
Dis Patriis
Malagbel et Bebellaha
mon et Benefal et Mana
vat P(ublius) Ael(ius) Theimes II viral(is)
col(oniae) templum fecit solo et
impendio suo pro se suisq(ue)
omnibus, ob pietate(m) ipsorum
circa se, iussus ab ipsis, fecit
et culinam subiunxit
Zeilor Părintești / Malagbel și Bel Bel Ha/mon și Benefal și Mana/
vat Publius Aelius Theimes duumviralis / al colonia (Ulpia Traiana
Sarmizegetusa) a făcut templul / pentru sine și toți ai săi / prin bunăvoința
zeilor părintești față de sine, din porunca lor l-a făcut / i-a adăugat și o
culina.
Textul ne informează că templul „zeilor părintești” a fost construit în
întregime pe cheltuiala lui Publius Aelius Theimes, fost magistrat
(duumviralis) al Coloniei Sarmizegetusa. Generozitatea lui a fost un
răspuns la harul divin (Pietas Deorum) și la cererea directă a același
zeilor (iussu). Se menționează că acesta a adăugat și o bucătărie (culina).
Bibliografie: IDR III 2, 18 = CIL III 7954
OȚ
88
catalog_macheta_25 iulie.indd 88
41. Votive inscription dedicated to Diis Patris
Sarmizegetusa
Severian period (second half of the 2nd c. - first half of the 3rd c. AD)
Marble; carving L: 131cm, W: 88cm, T: 18cm; H letter: 3-5.6cm
MNIR, inv. no. 38939
The epigraphic field is delimited by a simple frame. On both sides there is
a triangular front with two acroteria. The decoration is made of leaves and
vegetable motif in the form of successive strygilles.
Dis Patriis
Malagbel et Bebellaha
mon et Benefal et Mana
vat P(ublius) Ael(ius) Theimes II viral(is)
col(oniae) templum fecit solo et
impendio suo pro se suisq(ue)
omnibus, ob pietate(m) ipsorum
circa se, iussus ab ipsis, fecit
et culinam subiunxit
The fatherly Gods/ Malagbel and Bel Bel Ha / mon and Benefal and Mana
/ vat Publius Aelius Theimes duumviralis / from colonia (Ulpia Traiana
Sarmizegetusa) made the temple for himself and for all his / through the
benevolence of the fatherly gods to himself, according to their command he
made it /and added it a culina
The text informs us that the temple of the „fatherly gods” was built entirely at
the expense of Publius Aelius Theimes, former magistrate (duumviralis) of the
Colonia Sarmizegetusa. His generosity was a response to divine grace (Pietas
Deorum) and to the direct request of the same gods (iussu). It is mentioned that
he also added a kitchen (culina).
Bibliography: IDR III 2, 18 = CIL III 7954
OȚ
7/26/2017 1:27:21 PM
 42. Inscripție votivă dedicată zeului Malagbel
Sarmizegetusa
Epocă severiană (a doua jum. a sec. II - prima jum. a sec. III p. Chr.)
Marmură; cioplire; L: 90 cm, l: 75 cm, Gr. 4,5-5 cm; H literă: 5,3-6,2 cm
MCDR - S; nr. inv. 36280
42. Votive inscription dedicated to the god Malagbel
Sarmizegetusa
Severian period (second half of the 2nd c. - first half of the 3rd c. A.D.)
Marble; carving; L: 90cm, W: 75 cm, T: 4,5-5cm; Hletter: 5,3-6,2cm
MCDR - S; inv. no. 36280

Inscripţia este dedicată de către un colegiu de adoratori ai zeului Malagbel. The inscription is dedicated by a college of worshipers to the god Malag-
bel. It was discovered in the ruins of a public building west of the Trajan’s
A fost descoperită în ruinele unui edificiul public situat la vest de Forul lui
Forum.
Traian.
Cult[ores Dei Solis(?) Ma]- Cult[ores Dei Solis(?) Ma]-
lagb[eli - - - Pro]- lagb[eli - - - Pro]-
culu[s(?) - - -]a(?) culu[s(?) - - -]a(?)
[- - - exst]rux(erunt) [- - - exst]rux(erunt)
quo[rum nomina subscripta] sunt quo[rum nomina subscripta] sunt
Sped(ius) V[- - -] [- - - M]arcus Sped(ius) V[- - -] [- - - M]arcus
col(oniae) [- - - Val]entinus col(oniae) [- - - Val]entinus
Marcu[s - - -] [- - -] Antipater
Marcu[s - - -] [- - -] Antipater M(arcus) Aur(elius) Iu[- - -] [- - -] Crescentio
M(arcus) Aur(elius) Iu[- - -] [- - -] Crescentio Sped(ius) [....]anu[s] [- - -] Eutyches
Sped(ius) [....]anu[s] [- - -] Eutyches S[ped(ius?) ....] Aug(ustalis) col(oniae) Val(erius) Rufus
S[ped(ius?) ....] Aug(ustalis) col(oniae) Val(erius) Rufus Pom[p(onius)? Avitus] Aurel(ius) V[i]talianus Esurio
Pom[p(onius)? Avitus] Aurel(ius) V[i]talianus Esurio Val(erius) [...]nus Domitius I?[- - -]
Val(erius) [...]nus Domitius I?[- - -] Sped(ius) Prim[anus] REX ?
Sped(ius) Prim[anus] REX ? Aurel(ius) Aqui[linus]
Aurel(ius) Aqui[linus] Aurel(ius) Zopyrus
Aurel(ius) Zopyrus Comini(us) Maximinus
Aurel(ius) Viator
Comini(us) Maximinus Ant(onius) Barbas
Aurel(ius) Viator Ael(ius) Geminus
Ant(onius) Barbas [- - -]
Ael(ius) Geminus
[- - -] Translation: Cultores (members of the cult college of the god Malagbel) /
[...] [Pro] / culus [...] / have built [...] / whose names are listed below [...]
Traducere: Cultores (membrii colegiului cultului zeului Malagbel) / […] [Pro]
Bibliography: Piso, Țentea 2011, 118-121.
/ culus […] / au construit […] / ale căror nume sunt înscrise mai jos […] OȚ
Bibliografie: Piso, Țentea 2011, 118-121.
OȚ

89
catalog_macheta_25 iulie.indd 89 7/26/2017 1:27:22 PM
 43. Inscripţie votivă dedicată zeilor Bel? Sol Invictus, Malagbel,
Hierobol
Sarmizegetusa
Epocă severiană (a doua jumătate a sec. II - prima jumătate a sec. III
p. Chr.)
Marmură; cioplire; L: 220 cm, La: 95 cm, Gr. 2,5-3,5 cm
MCDR MS nr. inv. 36922
Inscripţie onorifică (fragmentară) dedicată zeilor Bel? Sol Invictus,
Malagbel și Hierobol (fragmentară) în onoarea împăraților Alexander
Severus și Iulia Mamea
[Deo So]li inv[icto Belo? - - -] | Mal[a]gbel(i) Hie[ribolo
deis Palmyrenis?] | [p]ro salute d(omini) [n(ostri)
Imperatoris Caesaris | M(arci) A]urelli[i] S[everi
Alexandri P]ii Fel[i]cis | [Aug(usti)] Iuliae Mameae
Aug(ustae) totiusque d]omus eius | [- - - sacerdos eorun]
dem | [numinum - - -] pec[unia] sua fe[c(it)]
Traducere: Zeului Sol Invicus (Bel?), Malagbel, Hierobol, în sănătatea
împăratului Alexander Severus și împărătesei Iuliei Mamea întregii
familii […] preot al propriilor zei […] au edificat pe propria cheltuială
[…]
Bibliografie: Piso, Țentea 2011, 116-117; Piso, Țentea 2014, 479-480.
OȚ
90
catalog_macheta_25 iulie.indd 90
43. Votive inscription dedicated to the gods Bel? Sol Invictus, Malagbel,
Hierobol
Sarmizegetusa
Severian period (2nd c. - first half of the 3rd c. AD)
Marble, carving; L: 220cm, W: 95cm, T: 2.5-3. cm
MCDR-S, inv. no. 36922
Honorary (fragmentary) inscription dedicated to the Bel Belongs? Sol
Invictus, Malagbel and Hierobol (fragmentary) in honour of the emperors
Alexander Severus and Iulia Mamea
[Deo So]li inv[icto Belo? - - -] | Mal[a]gbel(i) Hie[ribolo
deis Palmyrenis?] | [p]ro salute d(omini) [n(ostri) Imperatoris
Caesaris | M(arci) A]urelli[i] S[everi Alexandri P]ii Fel[i]cis
| [Aug(usti)] Iuliae Mameae Aug(ustae) totiusque d]omus eius
| [- - - sacerdos eorun]dem | [numinum - - -] pec[unia] sua
fe[c(it)]
Translation: To the God of Sol Invictus (Bel?), Malagbel, Hierobol, in the
health of emperor Alexander Severus and the empress Julius Mamea and
the whole family [...] priest of their own gods [...]They built on their own
expense [...]
Bibliography: Piso, Țentea 2011, 116-117; Piso, Țentea 2014, 479-480.
OȚ
7/26/2017 1:27:25 PM
 44. Conducta de apă din plumb 44. Lead water pipeline
Sarmizegetusa Sarmizegetusa
Epocă severiană (a doua jumătate a secolului II - prima jumătate a Severian period (second half of the 2nd c. - first half of the 3rd c. AD.)
secollui III p. Chr.) Lead, casting, L: 91cm, D: 4.5cm
Plumb, turnare, L: 91 cm, D: 4,5 cm MCDR, inv. no. 33607
MCDR-S, nr. inv. 33607
Lead pipeline fragment, discovered in the space called interfora, between
Trajan’s Forum (vetus) and Antoninus Pius’s Forum (novum).
Conductă de plumb, descoperită în spaţiul denumit interfora, cuprins Inscription: ANT(ntonio) VAL ET MA(?rio) CL(?audiano).
între Forul lui Traian (vetus) şi Forul lui Antoninus Pius (novum).
Inscripţie ANT(ntonio) VAL ET MA(?rio) CL(?audiano) Bibliography: Piso, Băeștean 2000, 224-229 fig. 1, 2, 5, 6.
OȚ
Bibliografie: Piso, Băeștean 2000, 224-229 fig. 1, 2, 5, 6
OȚ
45. Gură de fântână reprezentând un cap de leu
Sarmizegetusa
Secolele II-III p. Chr.
Bronz; turnare; D: 17 cm
MNIR, nr. inv. 38921

Gură de fântână, de formă circulară, reprezentând un cap

de leu având gura deschisă. Chipul leului este realizat
în detaliu, în special coama și ochii. Gura deschisă a
animalului servea pentru evacuarea apei. Marginea discului
este decorată printr-o serie de linii dispuse radial. În zona
urechilor leului se disting orificiile de prindere ale piesei.

Bibliografie: Civiltá 1970, 259, Tav. 44, G 161; Antique Bronzes

in Romania, 137, nr. 180.
AR

45. Fountain nozzle representing a lion head

Sarmizegetusa
2nd - 3rd c. A.D.
Bronze; casting; D: 17cm
MNIR, inv. no. 38921

A circular fountain nozzle representing a lion head with an

open mouth. The lion’s face is rendered in detail, especially the
lips and eyes. The open mouth of the animal was used to eva-
cuate the water. The edge of the disc is decorated with a series
of spaced lines. In the area of the lion’s ears, the rivet – holes of
the piece can be observed.

Bibliography: Civiltá 1970, 259, Tav. 44, G 161; Antique Bronzes, 137,
nr. 180.
AR

91
catalog_macheta_25 iulie.indd 91 7/26/2017 1:27:26 PM
 46. Inscripție votivă pentru Hygia și Aesculap 46. Votive inscription for Hygia and Aesculap
Sarmizegetusa Sarmizegetusa
Secolele II-III p. Chr. 2nd – 3rd c. A.D.
Marmură, sculptare L: 43 cm, La: 29,5 cm, G: 4,5 cm, H literă: Marble, carving, L. 43cm, La. 29.5cm, G. 4.5cm, H (letter) 1.5-2cm
1,5-2 cm MCDR-S, inv. no. 1509
MCDR-S, nr. inv. 1509
The inscription was discovered in 1973 during archaeological research
Inscripția a fost descoperită în anul 1973 în cursul cercetărilor in the temple belonging to these divinities. In the inscription field,
arheologice din templul aparținând acestor divinități. În câmpul two human ears were schematically sculpted, which signifies the
inscripției au fost sculptate schematic două urechi de om, fapt care reception of the divine message, after the promise (ex voto)
semnifică receptarea mesajului divin venit în urma promisiunii (ex
Aesculapio et
voto):
Hygiae
Aesculapio et P(ublius) Flaccinius Felix
Hygiae ex voto
P(ublius) Flaccinius Felix
ex voto Translation: Aesculapius and Hygia, Publius Flaccinius Felix after
the covenant (promise).
Zeului Aesculapius și eziței Hygia, Publius Flaccinius Felix în urma
legământului (promisiunii). Bibliography: Piso 1975, 58-59; IDR III 2, 162 = AE 1977, 675.
OȚ
Bibliografie: Piso 1975, 58-59; IDR III 2, 162 = AE 1977, 675.
OȚ

92
catalog_macheta_25 iulie.indd 92 7/26/2017 1:27:27 PM
 47. Inscripție din marmură dedicată zeiței Caelaestis Virgo 47. Inscription dedicated to the goddess Caelaestis Virgo
Sarmizegetusa Sarmizegetusa
Secolele II – III p. Chr. 2nd - 3rd c. A.D.
Marmură; cioplire; H: 6 cm, L: 80 cm; l: 45 cm Marble; carving; H: 6cm, L: 80cm; W: 45cm
MCDR, nr. inv. 49 MCDR, inv. no. 49

Lespede votivă, de formă rectangulară, din marmură de Bucova.
Câmpul inscripției, poziționat central este încadrat într-un chenar
sub formă de tabula ansata. Textul este redat cu litere înalte de 5 cm
și este dedicat zeiței nord africane Caelaestis Virgo de către slavul
imperial Nemesianus.
Caelesti Virgini
Augustae sacr(um)
Nemesianus caes(aris) n(ostri)
Servos librarius tem-
plum a solo pecunia su-
a ex voto fecit
Traducere: Cereștii Fecioare Augusta închinare, Nemesianus sclav
al caesarului nostru (și) librarius (secretar), acest templu din temelie
prin cheltuiala sa l-a făcut în urma unei promisiuni (jurământ)
Votive rectangular slab made of Bucova marble.. The centre-positioned
inscription field is framed in a tabula ansata type border. The text is written
in 5 cm high letters and is dedicated to the North African Caledonian
goddess Caelaestis Virgo by the imperial slave Nemesianus
Caelesti Virgini
Augustae sacr(um)
Nemesianus caes(aris) n(ostri)
Servos librarius tem-
plum a solo pecunia su-
a ex voto fecit
Translation: To the Celestial Virgo Augusta reverence, Nemesianus slave
to our Caesar (and) librarius (secretary), this temple from its foundation
he made it at its expense, as promised (oath).
Bibliography: AE 1913, 30 = IDR III 2, 17; Piso 1993, 223-226.
MGB

Bibliografie: AE 1913, 30 = IDR III 2, 17; Piso 1993, 223-226.

MGB

93
catalog_macheta_25 iulie.indd 93 7/26/2017 1:27:29 PM
 48. Inscripție din marmură dedicată zeiței Dea Regina
Sarmizegetusa
Secolele II –III p. Chr.
Marmură; cioplire; H: 5 cm, L: 90 cm; l: 74 cm,
MCDR, nr. inv. 33
Placă de construcție spartă în 7 bucăți are de formă rectangulară,
fiind cioplită din marmură de Bucova. Câmpul inscripției, poziționat
central este încadrat de un chenar simplu. Textul este redat cu
litere a căror înălțime variază între 4 - 5 cm și este dedicat zeității
Dea Regina ce ascunde în spatele ei fie pe zeița Iuno fie pe Isis
sau Nemesis. Dedicantul, M Comitius Quintus împreună cu soția
Antonia Valentina ridică prin mijloace proprii un templu întru
sănătatea soacrei sale Claudia Valentina.
Deae [Re]ginae
M(arcus) Com(inius) Q[u]intus eq(uo) p(ublico)
pon(tifex) et q(uin)q(uennalis) col(oniae) et Anto
nia Valentina eius / pro salute Claudi
ae Valentinae
templ(um) a solo fecerunt
Traducere: Zeiței Regina, Marcus Comitius Quintus, cavaler cu cal de
la stat, pontifex și duumvir quinquennal și Antonia Valentina (soția)
sa întru sănătatea Claudiei Valentina, templul l-au făcut din temelii
Bibliografie: CIL III 7907 = IDR III 2, 19
MGB
94
catalog_macheta_25 iulie.indd 94
48. Inscription dedicated to the goddess Dea Regina
Sarmizegetusa
2nd - 3rd c. A.D.
Marbble; carving; H: 5cm, L: 90cm; W: 74cm
MCDR, inv. no. 33
A seven-piece crushed construction board with rectangular shape. It is car-
ved of Bucova marble. The central position of the inscription is framed by
a simple border. The text is written in letters whose height varies between 4
and 5cm and is dedicated to the deity Regina who hides behind her name
either the goddesses Iuno, Isis or Nemesis. The donor, M. Comitius Quintus
together with his wife Antonia Valentina raises by their own means a tem-
ple for the health of her mother-in-law Claudia Valentina.
Deae [Re]ginae
M(arcus) Com(inius) Q[u]intus eq(uo) p(ublico)
pon(tifex) et q(uin)q(uennalis) col(oniae) et Anto
nia Valentina eius / pro salute Claudi
ae Valentinae
templ(um) a solo fecerunt
Translation: To Regina Goddess, Marcus Comitius Quintus, knight with
horse from the state, pontifex and quinquennal duumvir and Antonia Va-
lentina (the wife) for Claudia Valentina’s health, raised the temple from the
foundation.
Bibliography: CIL III 7907 = IDR III 2, 19.
MGB
7/26/2017 1:27:32 PM
 49. Zeița Diana
Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr.
Marmură; Sculptare; H: 27 cm
MNIR, nr. inv. 38927

Silueta zeiței este redată pe un soclu, sculptat din același bloc, cu fața și laturile
finisate, iar spatele și suprafața bazei prelucrate grosier. Capul și brațul drept sunt
rupte, iar brațul stâng, păstrat parțial, conservă un lăcaș de gujon circular. Un alt
lăcaș de gujon circular se păstrează pe faldul care cade în partea stângă pe șold. Zeița
Diana, înveşmântată cu chiton scurt şi himation înfăşurat şi strâns în jurul pieptului,
este reprezentată din profil, cu picioarele depărtate, în poziție de vânătoare. În picioare
poartă cizmuliţe. În spatele piciorului stâng este o colonetă pe care sunt redaţi un
câine şi o căprioară.

Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979, p. 272, nr. 23, pl. VI/23; Bâltâc, Știrbulescu, Ștefan,
2015, p. 83, nr. 60.
C.Ș.

49. Goddess Diana

Sarmizegetusa
2nd c. A.D.
Marble; carving; H: 27cm
MNIR, inv. no. 38927

The silhouette of the goddess is reproduced on a socle, carved from the same block, with the
front and sides carefully finished, and the back and the base surface are only roughly carved.
The head and right arm are broken, and the left arm, partially preserved, has a socket for
reparation. Another circular socket is placed on the fold of the chiton that falls to the left
on the hip. Diana is dressed in a short chiton and a hemation wrapped around her chest. It is
represented in profile with her legs in a hunting position. She’s wearing high boots. Behind
the left leg there is a small column upon which a dog and a deer are portrayed.

Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 272, nr. 23, pl. VI/23; Bâltâc, Știrbulescu, Ștefan 2015, 83,
nr. 60.
CȘ

50. Relief votiv

Sarmizegetusa
A doua jumătate a secolului II – secolul III p. Chr.
Marmură, sculptare; L: 25 cm, l: 14 cm, G: 4 cm, H litere: 1 cm
MCDR-S, nr. inv. 1425

Scena redă un câine în alergare, având gura căscată. Pe fundal

se distinge un personaj care poartă un voal pe cap și care se află
în apropierea unui altar. Semnificația acestei compoziții nu a
fost încă deslușită.

Textul inscripției de la baza reliefului este: Euhemer pro salute

Antonini / fili(i) sui.
Traducere: Euhemer(us?), în sănătatea fiului său Antoninus 50. Votive relief
Sarmizegetusa
Bibliografie: Bărbulescu, Nemeș 1974, 587-591; IDR III 2, 347 = AE Second half of the 2nd - 3rd c. A.D.
1976, 572. Marble, carving, L: 25cm, La: 14cm, G: 4cm, H letter: 1cm
OȚ MCDR-S, inv. no. 1425

The scene displays a running dog, with his mouth opened. In the background it renders
a human character wearing a veil on his head near an altar. The significance of this
composition has not yet been elucidated.
The inscription text at the base of the relief is: Euhemer pro salute Antonini / fili(i) sui.
Translation: Euhemer(us?), for the health of his son Antoninus

Bibliography: Bărbulescu, Nemeș 1974, 587-591; IDR III 2, 347 = AE 1976, 572
OȚ

95
catalog_macheta_25 iulie.indd 95 7/26/2017 1:27:34 PM
 51. Relief figurat (Silvanus?)
Sarmizegetusa, templul lui Silvanus
A doua jumătate a secolului II – secolul III p. Chr.
Marmură, sculptare; L: 31,5 cm, l: 19, 2 cm, Gr: 3 cm
MCDR-S, nr. inv. 1510

Basorelieful fragmentar pe care este redat probabil zeul Silvanus. Zeul este
reprezentat cu barbă, purtând pe cap o bonetă frigiană. Pot fi distinse de asemenea
două personaje feminine (Silvanae?), care făceau parte din cortegiul zeului, după
cum se cunoaște de pe o altă reprezentare a zeului de la Sarmizegetusa, în care
acesta este însoțit de nouă Silvanae. Pe baza fragmentului păstrat nu se distinge
nicio inscripție.

Bibliografie: Rusu 1975, 697-704.
OȚ

51. Figurative bas-relief (Silvanus?)

Sarmizegetusa the Temple of Silvanus
Second half of the 2nd c. – 3rd c. A.D.
Marble, carving; L: 31.5cm, W: 19.2cm, T: 3cm
MCDR-S, inv. no. 1510

The fragmentary bas-relief is a representation of the god Silvanus (probably).The god is

represented with a beard, wearing a Frigian cap on his head. Two female figures (Silvanae?),
which were part of the god’s cortege, can also be distinguished, as we known from another
representation of Silvanus at Sarmizegetusa, in which he is accompanied by nine Silvanae.
Based on the preserved fragment, no inscription is visible.

Bibliography: Rusu 1975, 697-704.

OȚ

52. Relief votiv cu reprezentarea lui Silvanus și a Dianei

Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr.
Marmură; sculptare; H: 27,5 cm, l: 20,5 cm, Gr: 3 cm
MCDR, nr. inv. 201

În partea stânga a compoziţiei, Silvanus este figurat frontal, bărbos şi pletos, cu căciulă
frigiană, tunică scurtă, chlamys prins pe umărul drept cu o fibulă şi cizme înalte. Ţine
cosorul în mâna dreaptă, iar în cea stângă un pedum. Lângă el, Diana, îmbrăcată într-
un chiton scurt şi purtând pe cap diadema, este redată tot frontal, şi nu în fandare, ca
în ipostaza care îi caracterizează reprezentările. În mâna stângă are arcul, iar cu cea
dreaptă îşi pregăteşte o săgeată.
Tabloul compoziţional este completat de animalele care-i însoţesc mereu pe cei doi zei,
doi câini şi un cerb.
Piesa este fragmentară.

Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 95, nr. 118, pl. XXVIII.
OCT

52.Votive relief with the representation of Silvanus and Diana

Sarmizegetusa
2nd c. A.D.
Marble, carving; H: 27.5cm, W: 20.5cm, T: 3cm
MCDR; nr. inv. 201

On the left side of the composition, Silvanus is rendered in frontal pose, with beard, long hair,
and a Frigian cap, short tunic, with a chlamys on his right shoulder fixed with a fibula and
wearing high boots. He keeps a sickle his right hand, and on the left a pedum. Next to him,
Diana, dressed in a short chiton and wearing a tiara on her head, is rendered also in frontal
pose. In her left hand she has the bow, and with the right hand she prepares an arrow.
The compositional picture is completed by the animals that always accompany the two gods,
namely two dogs and a deer.
The relief is fragmentary.
Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 95, nr. 118, pl. XXVIII.
OCT

96
catalog_macheta_25 iulie.indd 96 7/26/2017 1:27:37 PM
 53. Relief votiv cu reprezentarea lui Liber Pater și a Liberei
Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr.
Marmură; sculptare; L: 36 cm, l: 4 cm, H: 48 cm
MCDR; nr. inv. 226

Liber Pater, cu plete lungi şi ondulate, purtând în felu-i caracteristic

nebrys-ul (pielea de capră), este reprezentat în contraposto pe
piciorul stâng. Ţine în mâna stângă un kantharos din care toarnă
un lichid panterei, care ridică spre zeu doar capul întors spre
stânga. În mâna dreaptă are thyrsos-ul. În partea opusă este redat
un personaj feminin, purtând un chiton lung, care îl ţine pe zeu de
după umeri cu mâna stângă, iar în cea dreaptă are, de asemenea, un
toiag lung. Este reprezentarea paredrei zeului, Libera.
În planul compoziţional, de-o parte şi de alta a divinităţilor, apar
Pan şi un Silen, de dimensiuni reduse.
Pe bordura inferioară este inscripţionat textul: Aurel(ius) Annianus
Deo Li/bero ex suo dedit.

Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann, 1979, 80, nr. 55, pl. XIV
OCT

53. Votive relief with the representation of Liber Pater and Libera
Sarmizegetusa
2nd century A.D.
Marble, Carving; L: 36cm, La: 4cm, H: 48cm
MCDR; inv. no. 226

Liber Pater with long-wavy hair characteristically wearing his nebrys

(goatskin), is represented in the counterposto on his left foot.
He keeps in the left hand a kantharos from which pours a liquid to the
pantera, which raises to the god only the head turned to the left. In the
right hand he has the thyrsos. On the opposite side is a female character,
wearing a long chiton. She holds the god from shoulders with his left
hand, and on the right he also has a long rod. It is the representation of
the god’s share, Libera.
In the compositional plan, on both sides of the divinities, appear Pan and
a Silen, of small size.
On the lower border is the text: Aurel (ius) Annianus Deo Li / bero ex
suo dedit.

Bibliography:AAlicu, Pop, Wollmann, 1979, 80, nr. 55, pl. XIV

OCT

97
catalog_macheta_25 iulie.indd 97 7/26/2017 1:27:39 PM
 54. Relief votiv, reprezentându-l pe Zeul Mercurius
Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr.
Marmură; sculptare; H = 27,5 cm; L = 22,5 cm; l = 2,8 cm
MNIR, nr. inv. 38928

Relief de formă rectangulară, cu suprafața bazei finisată, laturile și spatele prelucrate

grosier, cu partea superioară arcuită, marginile bine profilate (l = 1,4 cm) și bordura
inferioară mai lată (l = 4,5 cm). În partea stângă este redat zeul Iupiter, bărbos, seminud,
acoperit, în partea inferioară a corpului, de o mantie. Ține în mâna stângă ridicată,
un sceptru lung, iar în dreapta, lăsată în jos, o pateră poziționată deasupra unui altar
de formă paralelipipedică, pe care sunt niște alimente. Zeul Mercurius, seminud, este
înveșmântat cu o hlamidă, închisă cu o fibulă pe umărul drept, ale cărei falduri cad pe
brațul stâng. În mâna stângă, lăsată în jos, ține caduceul, în dreapta, adusă la nivelul
abdomenului, ține punga cu bani. Pe cap poartă petasus. Jos, între cele două personaje,
este redată o acvilă. Trăsăturile fețelor celor doi zei sunt mediocru conservate.

Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979, p. 79, nr. 52, pl. XII; Bâltâc, Știrbulescu, Ștefan, 2015,
p. 78, nr. 55.
AB

54. Votive relief, representing the god Mercurius

Sarmizegetusa
2nd c. A.D.
Marble; sculpting; H: 27.5cm; W: 22.5cm; T: 2.8cm
MNIR, inv. no. 38928

Votive relief of rectangular shape, with the base surface carefully finished, the sides and the back roughly carved, with the top
slightly arched, the edges well-shaped and the lower rim wider than the rest. On the left of the image is displayed the god Jupiter,
bearded, half naked, covering his lower body with a cloak. He holds his hand raised, in which he has a long sceptre. Down on the
right of the tableau, there is a panther placed above a parallelepiped altar, next to some food. The god Mercurius, half naked as well,
is clothed also with a cloak, closed with a fibula on his right shoulder, whose folds fall on his left arm. In his left hand, kept down, he
holds the caduceus, in his right, brought to the abdomen, holds the money bag. On his head he is wearing a petasus. Down below,
an eagle is displayed between the two characters. The features of the two gods are mediocre preserved.

Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 79, nr. 52, pl. XII; Bâltâc, Știrbulescu, Ștefan 2015, 78, nr. 55.
AB

55. Relief votiv, reprezentând-o pe zeița Hecate

Sarmizegetusa
Începutul sec. III p. Chr.
Marmură; H: 12 cm; l: 20,5 cm; G: 1–1,6 cm
MNIR, nr. inv. 18722

Relief de formă rectangulară cu partea superioară ascuțită, marginea bine con-

turată cu o bordură inferioară lată (l = 3,5 cm). Latura din stânga este finisată
parțial, celelalte laturi și spatele sunt prelucrate grosier. În centrul reliefului este
reprezentată zeița Hecate înveșmântată într-un chiton cu apoptygma. În mâna
stânga, orientată în sus, ține biciul. În mâna dreaptă, ridicată, ține pumnalul?

Bibliografie: Bâltâc, Știrbulescu, Ștefan, 2015, p. 104, nr. 94.

AB

55. Votive Relief, representing the goddess Hecate

Sarmizegetusa
Beginning of the 3rd c. A.D
Marble; sculpting; H: 12cm; W: 20.5cm; T: 1–1.6cm
MNIR, inv. no. 18722

Rectangular shaped relief with a sharp top and a well contoured edge with a wide
lower rim. The left side is partly finished, the other sides and the back are roughly
processed. In the centre of the relief there is the goddess Hecate dressed in a chiton
with apoptygma. In the left hand, pointing upwards, she holds the whip. In her raised
right hand she holds the dagger (?).

Bibliography: Bâltâc, Știrbulescu, Ștefan 2015, 104, nr. 94.

AB

98
catalog_macheta_25 iulie.indd 98 7/26/2017 1:27:39 PM
 56. Lampă de lut ars
Sarmizegetusa
Începutul secolului II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 9,2 cm, l: 8,5 cm, H: 2,7 cm
MCDR-S, nr. inv. 25586
Lampă cu volute, fragmentară și restaurată, din tipul I Loeschcke. Discul concav este
decorat cu o mască umană. Pasta fină cărămiziu-gălbuie este acoperită de o angobă
cărămiziu-oranj.

Bibliografie: Isac, Roman 2006, 67, nr. 167.

C-AR

56. Ceramic oil lamp

Sarmizegetusa
Beginning of the 2nd c. A. D.
Burned clay; casting in mould; L: 9.2 cm, W: 8.5 cm, T: 2.7 cm
MCDR-S, inv. no. 25586
Fragmentary and restored clay oil lamp decorated with volutes, type I Loeschcke. The concave
disk is decorated with a human mask. The fine brick-red-yellow fine paste is covered by an
orange brick-red angobe.

Bibliography: Isac, Roman 2006, 67, nr. 167.

C-AR

57. Lampă de lut ars

Sarmizegetusa (templul lui Aesculap și Hygia)
Începutul secolului II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L : 8,6 cm, l : 6,7 cm, h : 2,3 cm
MCDR-S, nr. inv. 3105
Lampă cu volute, fragmentară și restaurată, din tipul I Loechcke. Discul concav este
decorat cu reprezentarea lui Hercules într-un altar, orientat spre stânga, cu ciomagul
plasat în față. Pasta fină gălbuie este acoperită cu urme de angobă roșu-oranj.

Bibliografie: Alicu Nemeș 1979, 239, nr. 4; Alicu 1994, 153, nr.17, fig.4/17, 19/17; Isac, Roman
2006, 67, nr. 166.
C-A R
57. Ceramic oil lamp
Sarmizegetusa
Beginning of the 2nd c. A. D.
Burned clay; casting in mould; L: 8.6cm, W: 6.7cm, T: 2.3cm
MCDR-S, inv. no. 3105
Volute lamp, fragmented and restored, type I Loechcke. The concave disk has a decorated re-
presentation of Hercules in an altar, oriented towards the left, with a staff in front of him. The
fine yellow paste is covered with traces of red-orange slip.

Bibliography: Alicu, Nemeș 1979, 239, nr. 4; Alicu 1994, 153, nr.17, fig.4/17, 19/17; Isac, Roman 2006, 67,
nr. 166.
C-AR

99
catalog_macheta_25 iulie.indd 99 7/26/2017 1:27:41 PM
 58. Lampă de lut ars
Sarmizegetusa (templul lui Aesculap și Hygia)
Începutul secolului II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 8,5 cm, l: 6,1 cm, H: 2,4 cm
MCDR-S, nr. inv. 3569
Lampă cu volute, din tipul I Loeschcke. Discul concav este decorat cu o scenă de
vânătoare (un ogar prinde un iepure); întregul tablou este orientat spre dreapta. Pasta
fină gălbuie este acoperită de urme de angobă roșu-cărămizie.

Bibliografie: Alicu 1979, 237, no. 2; Alicu 1994, 153, no. 11, Pl I, Fig. 1/ 11; Isac, Roman 2006,
66, nr. 157.
C-A R

58. Ceramic oil lamp

Sarmizegetusa, (Temple of Aesculapius and Hygeia)
Beginning of the 2nd c. A. D.
Burned clay; casting in mould; LA: 8.5cm, W: 6.1cm, H: 2.4cm
MCDR-S, inv. no. 3569
Loeschcke type I ceramic oil lamp, decorated with volutes. The concave disc is decorated with
a hunting scene (a hound catches a rabbit); the entire picture is oriented to the right. The fine
yellow paste is covered with traces of red-brick slip.

Bibliography: Alicu 1979, 237, no. 2; Alicu 1994, 153, no. 11, Pl I, Fig. 1/ 11. Isac, Roman 2006, 66, nr. 157.
C-AR

59. Lampă de lut ars, cu rezervor rectangular

Sarmizegetusa (templul lui Aesculap și Hygia)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 5,64 cm, l: 4,6 cm, h: 2,2 cm
MCDR-S, nr. inv. 24648
Lampă întreagă cu corp paralelipipedic și două ciocuri. Rezervorul are discul plat
separat în două registre pătrate perforate de câte un orificiu de umplere. Toarta
palmetă are o nervură dorsală de prindere. Pe ciocuri se observă urme ușoare de ardere
și depuneri de gudron. Pasta fină roșu-cărămizie păstrează urme de angobă oranj-
cărămizie.

Bibliografie: Alicu 1994, 155, no. 55, Pl. I; Alicu 2006, 74, nr 55, Taf II/55; Isac, Roman 2006 ,
58, nr. 113.
C-A R

59. Ceramic lamp with rectangular tank

Sarmizegetusa (Temple of Aesculapius and Hygeia)
2nd c. A. D.
Burned clay; casting in mould; LA: 5.64cm, W: 4.6cm, H: 2.2cm
MCDR-S, inv. no. 24648
Ceramic lamp with parallelepiped body and two nozzles. The tank has a flat disc separated in
two square registers each perforated by one fill hole. The palm handle has a dorsal grip. Light
marks of burning and tar deposits are visible on the nozzles. The fine red-brick paste retains
traces of orange-brick slip.

Bibliography: Alicu 1994, 155, no. 55, Pl. I; Alicu 2006, 74, nr 55, Taf II/55; Isac, Roman 2006 , 58, nr. 113
C-AR

100
catalog_macheta_25 iulie.indd 100 7/26/2017 1:27:43 PM
 60. Lampă de lut ars, cu rezervor rectangular
Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 5,5 cm, l: 4,5 cm, H: 2,3 cm
MCDR-S, nr. inv. 25587
Lampă întreagă cu corp paralelipipedic și două ciocuri. Rezervorul are discul plat separat
în două registre pătrate perforate de câte un orificiu de umplere. Toarta palmetă are o
nervură dorsală de prindere. Pe ciocuri se observă urme ușoare de ardere și depuneri de
gudron. Pasta fină oranj-cărămizie păstrează urme de angobă cărămizie.

Bibliografie: Alicu 1994, 155, no. 55, Pl. I; Alicu 2006, 74, nr 55, Taf II/55; Isac, Roman 2006, 58,
nr. 113.
C-A R

60. Ceramic lamp with rectangular tank

Sarmizegetusa
2nd c. A. D.
Burned clay; casting in mould; L: 5.5cm,W: 4.5cm, H: 2.3cm
MCDR-S, inv. no. 25587
Ceramic lamp with parallelepiped body and two nozzles. The tank has a flat disc separated in two
square registers each perforated by one fill hole. The palm handle has a dorsal grip. Light marks
of burning and tar deposits are visible on the nozzles. The fine red-brick paste retains traces of
orange-brick slip.

Bibliography: Alicu 1994, 155, no. 55, Pl. I; Alicu 2006, 74, nr 55, Taf II/55; Isac, Roman 2006, 58, nr. 113.
C-AR

61. Lampă de lut ars, cu rezervor rectangular, (trilychnis)

Sarmizegetusa (templul lui Aesculap și Hygia)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 8,4 cm, l: 8,7 cm, H: 3,6 cm
MCDR-S, nr. inv. 24691
Lampă întreagă cu corp paralelipipedic și trei ciocuri. Rezervorul are discul plat separat
în două registre pătrate perforate de câte un orificiu de umplere. Discul este înconjurat
de o bordură îin formă de frânghie. Toarta palmetă are o nervură dorsală de prindere. Pe
ciocuri se observă urme ușoare de ardere și depuneri de gudron. Pasta fină ocru-cărămizie
păstrează urme de angobă oranj-cărămizie.

Bibliografie: Alicu 2006, 76, nr.68, Taf. II/68.

C-A R

61. Ceramic lamp with rectangular tank (trilychnis)

Sarmizegetusa (Temple of Aesculapius and Hygeia)
2nd c. A. D.
Burned clay; casting in mould; L: 8.4cm, W: 8.7cm, H: 3.6cm
MCDR-S, inv. no. 24691
Ceramic lamp with parallelepiped body and three nozzles. The tank has a flat disc separated in
two square registers each perforated by one fill hole. The discus area is surrounded by a rope motif
decoration. The palm handle has a dorsal grip. Light marks of burning and tar deposits are visible
on the nozzles. The fine red-brick paste retains traces of orange-brick slip.

Bibliography: Alicu 2006, 76, nr. 68, Taf. II/68.

C-AR

101
catalog_macheta_25 iulie.indd 101 7/26/2017 1:27:45 PM
 62. Lampă de lut ars, cu rezervor rectangular, (polilychnis)
Sarmizegetusa, (templul lui Aesculap și Hygia)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 8 cm, l: 9,2 cm, h(rezervor): 4,2 cm
MCDR Sarmizegetusa, nr. inv. 24692
Lampă întreagă cu corp paralelipipedic și cinci ciocuri. Rezervorul are discul plat separat
în două registre pătrate perforate de orificii de umplere (registrul stânga de un orificiu, cel
din dreapta de două). Registrele decorate cu motive vegetale sunt înconjurate de o bordură
în formă de frânghie. Toarta palmetă are o nervură dorsală de prindere și este decorată cu
rozete și cercuri concentrice. Baza piesei este decorată cu rozete și cercuri concentrice. Pe
ciocuri se observă urme ușoare de ardere și depuneri de gudron. Pasta fină ocru-cărămizie
păstrează urme de angobă oranj-cărămizie.

Bibliografie: Alicu 1994, 156, no. 75, Pl. II, Fig. 20/ 75; Alicu 2006, 77-78, nr. 75, Taf. III/75; Isac,
Roman 2006, 77, nr. 232.
C-A R

62. Ceramic oil lamp with rectangular tank (polilychnis)

Sarmizegetusa (Temple of Aesculapius and Hygeia)
2nd c. A. D.
Burned clay; casting in mould; LA: 8 cm, W: 9.2 cm, H reservoir: 4.2 cm
MCDR-S, inv. no. 24692

Ceramic lamp with parallelepiped body and five nozzles. The reservoir has a flat disc separated
in two square registers perforated by fuel orifices (one in the left and two in the right). They are
decorated with vegetal motifs are surrounded by a rope-like motif. The handle has a dorsal grip
and is decorated with rosettes and concentric circles. The base of the piece is decorated with
rosettes and concentric circles. Light marks of burning and tar deposits are visible on the nozzles.
The fine red-brick paste retains traces of orange-brick slip.

Bibliography: Alicu 1994, 156, no. 75, Pl. II, Fig. 20/ 75; Alicu 2006, 77-78, nr. 75, Taf. III/75; Isac, Roman
2006, 77, nr. 232.
C-AR

63. Lampă de lut ars, cu rezervor rectangular, (polilychnis)

Sarmizegetusa, (templul lui Aesculap și Hygia)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 6,7 cm, l: 8,7 cm, h(rezervor): 3,4 cm
MCDR-S, nr. inv. 1431
Lampă întreagă cu corp paralelipipedic și cinci ciocuri. Rezervorul are discul plat perforat
de un orificiu de umplere. Decorul de pe disc este format dintr-o o lunulla plasată central
și patru spirale reliefate ce pornesc din colțuri. Toarta palmetă are o nervură dorsală de
prindere. Pe baza apare marca de olar IANVARI cu RI în ligatură. Pe ciocuri se observă
urme ușoare de ardere și depuneri de gudron. Pasta fină brun-cărămizie este acoperită de
o angobă oranj-cărămizie.

Bibliografie: Alicu 1994, 155, nr. 70, fig. 3/70, 17/70; Alicu, Nemeș 1977, 43, fig. 15, pl.X, LV/17, nr.
28; Alicu 2006, 76, nr. 70, Taf. II/70.
C-A R

63. Ceramic oil lamp with rectangular reservoir (polilychnis)

Sarmizegetusa (Temple of Aesculapius and Hygeia)
2nd c. A. D.
Burned clay. casting in mould; L: 6.7cm, W: 8.7cm, H reservoir: 3.4cm
MCDR-S, inv. no. 1431
Ceramic lamp with parallelepiped body and five nozzles. The reservoir has a flat rectangular discus
perforated by one fill hole. The décor on the discus is comprised of a central lunulla and four spirals
embossed placed on the corners. The palmed handle has a dorsal grip. On its based has the potters
stamp IANVARI with RI in ligature. It has light marks of burning and tar deposits are visible on
the nozzles. The fine brown-brick paste is covered by an orange-brick slip.

Bibliography: Alicu 1994, 155, nr. 70, fig. 3/70, 17/70; Alicu, Nemeș 1977, 43, fig. 15, pl.X, LV/17, nr. 28; Alicu
2006, 76, nr. 70, Taf. II/70.
C-AR

102
catalog_macheta_25 iulie.indd 102 7/26/2017 1:27:46 PM
 64. Lampă de lut ars, cu rezervor rectangular (polilychnis)
Sarmizegetusa, (templul lui Aesculap și Hygia)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 5,6 cm, l: 10,4 cm, h: 4,2 cm
MCDR-S, nr. inv. 1612
Lampă fragmentară, restaurată cu corp paralelipipedic și cinci ciocuri. Rezervorul are discul
plat împărțit în două registre, perforate fiecare de câte un orificiu de umplere. Decorul de
pe disc este format dintr-o lunulla plasată registrul dreapta și un snop în registrul stânga.
Toarta palmetă are o nervură dorsală de prindere. Pe ciocuri se observă urme ușoare de
ardere și depuneri de gudron. Pasta fină cărămizie este acoperită de urme de angobă oranj-
cărămizie.

Bibliografie: Alicu, Nemeş 1977, 43, no. 29, Fig. 16; Alicu 1977, 355, no. 29; Alicu 1994, 155, no. 72,
Pl. II. Alicu 2006,77, nr. 72, Taf. III/72.
C-A R

65. Ceramic oil lamp with rectangular reservoir (polilychnis)

Sarmizegetusa (Temple of Aesculapius and Hygeia
2nd c. A. D.
Burned clay; casting in mould; L: 5.6cm, W: 10.4cm, H: 4.2cm
MCDR-S, inv. no. 1612

Restored ceramic lamp with parallelepiped body and five nozzles. The reservoir has a flat disk
divided into two registers, each perforated by a filling orifice. The disc is decorated with a lunulla
in the right and a sheaf in the left. The palmed handle has a dorsal grip. Light marks of burning
and tar deposits are visible on the nozzles. The fine brick coloured paste is covered with traces of
orange-brick slip.

Bibliography: Alicu, Nemeş 1977, 43, no. 29, Fig. 16; Alicu 1977, 355, no. 29; Alicu 1994, 155, no. 72, Pl. II;
Alicu 2006,77, nr. 72, Taf. III/72.
C-AR

65. Lampă de lut ars, cu rezervor rectangular (polilychnis)

Sarmizegetusa (templul lui Aesculap și Hygia)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 8,4 cm, l: 8,5 cm, H: 4,3 cm
MCDR - S, nr. inv. 24638
Lampă întreagă cu corp paralelipipedic și cinci ciocuri. Rezervorul are discul plat separat
în două registre pătrate decorat probabil cu lunulla și mănunchi de spice. Ambele registre
sunt perforate cu două orificii fiecare pe latura dinspre ciocuri. Toarta palmetă are o nervură
dorsală de prindere.Pe ciocuri se observă urme puternice de ardere și depuneri de gudron.
Pasta fină ocru-cărămizie păstrează urme de angobă oranj-cărămizie.

Bibliografie: Alicu 2006, 78, nr 78, Taf III/78.

C-A R

65. Ceramic oil lamp with rectangular reservoir (polilychnis)

Sarmizegetusa (Temple of Aesculapius and Hygeia)
2nd c. A. D.
Burned clay; casting in mould; L: 8.4cm, W: 8.5cm, H: 4.3cm
MCDR-S, inv. no. 24638
Ceramic lamp with parallelepiped body and five nozzles. The reservoir has a flat disk divided into
two registers. The disc is decorated with a lunulla in the right and a sheaf in the left. Each register
of the discus has two filling orifices, placed symmetrical near the nozzles. The palmed handle has
a dorsal grip. Light marks of burning and tar deposits are visible on the nozzles. The fine brick
coloured paste is covered with traces of orange-brick slip.

Bibliography: Alicu 2006, 78, nr 78, Taf III/78.

C-AR

103
catalog_macheta_25 iulie.indd 103 7/26/2017 1:27:48 PM
 66. Lampă de lut ars, cu rezervor rectangular, (polilychnis)
Sarmizegetusa, (templul lui Aesculap și Hygia)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 8,3 cm, l: 9,6 cm, h: 4,2 cm
MCDR - S, nr. inv. 24675
Lampă întreagă cu corp paralelipipedic și cinci ciocuri. Rezervorul are discul plat separat
în două registre pătrate decorat probabil cu lunulla și mănunchi de spice. Ambele registre
sunt perforate de două orificii fiecare, pe latura dinspre ciocuri. Toarta palmetă are o nervură
dorsală de prindere. Pe ciocuri se observă urme puternice de ardere și depuneri de gudron.
Pasta fină brun-cărămizie este acoperită de o angobă oranj-cărămizie.

Bibliografie: Alicu 2006, 78, nr 76, Taf III/76.

C-A R

66. Ceramic oil lamp with rectangular tank (polilychnis)

Sarmizegetusa (Temple of Aesculapius and Hygeia)
2nd c. A. D.
Burned clay; casting in mould; L: 8,4cm, W: 8,5cm, H: 4,3cm
MCDR - S, inv. no. 24638
Ceramic lamp with parallelepiped body and five nozzles. The tank has a flat disk divided into two
registers. The disc is decorated with a lunulla in the right and a sheaf in the left. Each register of the
discus has two filling orifices, placed symmetrical near the nozzles. The palmed handle has a dorsal
grip. Light marks of burning and tar deposits are visible on the nozzles. The fine brick coloured paste
is covered with traces of orange-brick slip.

Bibliography: Alicu 2006, 78, nr 78, Taf III/78.

C-AR

67. Lampă de lut ars, cu rezervor rectangular (polilychnis)

Sarmizegetusa (templul lui Aesculap și Hygia)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 8,3 cm, l: 9,6 cm, h: 4,2 cm
MCDR - S, nr. inv. 24693
Lampă întreagă cu corp paralelipipedic și cinci ciocuri. Rezervorul are discul plat separat
în două registre pătrate decorat probabil cu lunulla și mănunchi de spice. Fiecare registru
este perforat de câte trei orificii dispuse în formă de triunghi. Toarta palmetă are o nervură
dorsală de prindere. Pe ciocuri se observă urme puternice de ardere și depuneri de gudron.
Pasta fină brun-ocru păstrează urme de angobă oranj-cărămizie.

Bibliografie: Alicu 2006, 78, nr 77, Taf III/77.

C-A R

67. Ceramic oil lamp with rectangular reservoir (polilychnis)

Sarmizegetusa (Temple of Aesculapius and Hygeia)
2nd c. A. D.
Burned clay; casting in mould; LA: 8.3cm, W: 9.6cm, H: 4.2cm
MCDR - S, inv. no. 24693
Ceramic lamp with parallelepiped body and five nozzles. The reservoir has a flat disk divided into
two registers. The disc is decorated probably with a lunulla and a sheaf. Each register of the discus
has three filling orifices, placed in a triangle. The palmed handle has a dorsal grip. Light marks of
burning and tar deposits are visible on the nozzles. The fine brick coloured paste is covered with
traces of orange-brick slip.

Bibliography: Alicu 2006, 78, nr 77, Taf III/77.

C-AR

104
catalog_macheta_25 iulie.indd 104 7/26/2017 1:27:51 PM
 68. Lampă de lut ars, cu rezervor rectangular (polilychnis)
Sarmizegetusa (templul lui Aesculap și Hygia)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 10,8 cm, l: 14,9 cm, h: 6 cm
MCDR - S, nr. inv. 24677 C_5
Lampă întreagă cu corp paralelipipedic și șapte ciocuri, fragmentară și restaurată.
Rezervorul are discul plat separat în două registre dreptunghiulare decorate cu viță de vie
și ciorchini de struguri. Ambele registre sunt perforate de câte un orificiu de umplere pe
latura dinspre ciocuri. Toarta palmetă are o nervură dorsală de prindere. Baza rezervorului
este decorată cu succesiuni de rozete pe margine. Pe ciocuri se observă urme puternice
de ardere și depuneri de gudron. Pasta fină ocru-cărămizie este acoperită de o angobă
roșu-cărămizie.

Bibliografie: Alicu 2006, 80, no. 89, Taf. IV/ 89, Isac, Roman 2006, 75-76, nr, 221.
C-A R

68. Ceramic oil lamp with rectangular reservoir (polilychnis)

Sarmizegetusa (Temple of Aesculapius and Hygeia)
2nd c. A. D.
Burned clay; casting in mould; L: 10.8cm, W: 14.9 cm, H: 6 cm
MCDR - S,. inv. no. 24677
Ceramic lamp, fragmentary and restored, with parallelepiped body and seven nozzles. The
reservoir has a flat disk divided into two registers. The disc is decorated with vine and grapes.
Each register of the discus has one filling orifice, placed symmetrical near the nozzles, in the
interior. The palmed handle has a dorsal grip. Light marks of burning and tar deposits are visible
on the nozzles. The fine red-brick coloured paste is covered with traces of red-brick slip.

Bibliography: Alicu 2006, 80, no. 89, Taf. IV/ 89, Isac, Roman 2006, 75-76, nr. 221.
C-AR

69. Lampă de lut ars, cu rezervor rectangular (polilychnis)

Sarmizegetusa (templul lui Aesculap și Hygia)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 10,8 cm, l: 14,9 cm, h: 6 cm
MCDR - S, nr. inv. 24677
Lampă cu corp paralelipipedic și șapte ciocuri, fragmentară și restaurată. Se păstrează
doar trei ciocuri originale, parțial discul și toarta. Rezervorul are discul plat separat în
două registre dreptunghiulare decorate cu viță de vie și chiorchini de struguri. Ambele
registre sunt perforate cu câte un orificiu de umplere pe latura dinspre ciocuri. Toarta
palmetă are o nervură dorsală de prindere. Baza rezervorului este decorată cu succesiuni
de rozete mari și mici. Pe ciocuri se observă urme puternice de ardere și depuneri de
gudron. Pasta fină ocru-cărămizie este acoperită de o angobă brun-cărămizie.

Bibliografie: Alicu 1994, 157, no. 89, Pl. III, Fig. 3/ 89, 21/ 89.
C-A R

69. Ceramic oil lamp with a rectangular reservoir (polilychnis)

Sarmizegetusa, (Temple of Aesculapius and Hygeia)

2nd c.A. D.
Burned clay. casting in mould; L: 10.8cm, W: 14.9cm, H: 6cm
MCDR - S, inv. no. 24677
Ceramic lamp with rectangular body and seven nozzles (fragmentary and restored). Only three
original nozzles, partly the disc and the handle are from the original lamp. The reservoir has a
flat disc separated in two rectangular registers decorated with vines and grapes. Both registers
are perforated with a fill hole on the side of the nozzles. The palmed handle has a dorsal grip.
The base of the tank is decorated with rows of large and small rosettes. On the nozzles there are
strong traces of burning and tar deposition. The fine ochre-brick paste is covered by a brown-
brick slip.

Bibliography: Alicu 1994, 157, no. 89, Pl. III, Fig. 3/ 89, 21/ 89
C-AR

105
catalog_macheta_25 iulie.indd 105 7/26/2017 1:27:55 PM
 70. Lampă de lut ars, cu rezervor rectangular (polilychnis)
Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 7,7 cm, l: 19 cm, h: 7 cm
MCDR - S, nr. inv. 1430
Lampă cu corp paralelipipedic și nouă ciocuri, fragmentară și restaurată. Rezervorul are
discul plat împărțit în două registre, perforate fiecare de câte un orificiu de umplere.
Decorul de pe disc este format dintr-o o lunulla plasată în registrul stînga și un snop în
registrul dreapta. Câte un motiv vegetal completează decorația fiecărui registru. Toarta
palmetă are o nervură dorsală de prindere. Pe ciocuri se observă urme puternice de
ardere și depuneri de gudron. Pasta fină ocru-cărămizie este acoperită de o angobă brun-
cărămizie.

Bibliografie: Alicu, Nemeş 1977, 43, no. 27, Fig. 14, Pl. XI; Alicu 1977, 355, no. 27; Alicu 1994, 158,
no. 98; Alicu 2006, 82, nr. 98, Taf. V/98.
C-A R

70. Ceramic oil lamp with a rectangular reservoir (polilychnis)

Sarmizegetusa, (Temple of Aesculapius and Hygeia)
2nd c. A. D.
Burned clay; casting in mould; L: 7.7 cm, La: 19 cm, H: 7 cm
MCDR - S, inv. no. 1430
Ceramic oil lamp with parallelepiped body and nine nozzles (fragmentary and restored). The
tank has a flat disk divided into two registers, each perforated by a filling hole. The disk decorum
consists of a lunulla and a sheaf of grain depicted embossed. A vegetal motif completes the
decoration of each registry. The palmed handle has a dorsal grip. On the nozzles there are strong
traces of burning and tar deposition. The fine ochre-brick paste is covered by a brown-brick slip.

Bibliography: Alicu, Nemeş 1977, 43, no. 27, Fig. 14, Pl. XI; Alicu 1977, 355, no. 27; Alicu 1994, 158, no. 98;
Alicu 2006, 82, nr.98, Taf. V/98.
C-AR

71. Lampă medalion, de lut ars

Sarmizegetusa, (Templul Mare)
Prima jumătate a secolului II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 11,5 cm, l: 8,2 cm, h: 3,8 cm
MCDR - S, nr. inv. 24851
Lampă medalion întreagă, de tipul VIII Loechcke. Discul concav este decorat cu o rozetă
cu 16 petale și este perforat de un orificiu de umplere. Ansa discoidală, este perforată și
mulurată bifid. Ciocul prezintă urme de folosire și depuneri de gudron. Baza are marca
de olar IANVARI cu VA și RI în ligatură. Pasta fină cărămiziu-gălbuie este acoperită de
urme de angobă oranj-cărămizie.

Bibliografie: Alicu 1994, 167, no. 384, Pl. V, Fig. 5/ 384, Fig. 17/ 394; A2006, 100, nr. 384, Taf
VI/384
C-A R

71. Ceramic oil lamp

Sarmizegetusa (The Great Temple)
First half of the 2nd c. A. D.
Burned clay; casting in mould; L: 11.5cm, W: 8.2cm, H: 3.8cm
MCDR - S, inv. no. 24851
Medallion lamp pertaining to the type VIII Loechcke. The concave disc is decorated with a
16-petalled rosette and it has a fill orifice in the centre. The handle is disc shaped and perforated.
The nozzle has traces of use and tar deposits. The base has a stamp with the IANVARI potter
mark with VA and RI in the ligature. The fine brick-yellow paste is covered with traces of orange-
brick slip.

Bibliografie: Alicu 1994, 167, no. 384, Pl. V, Fig. 5/ 384, Fig. 17/ 394; A2006, 100, nr. 384, Taf VI/384.
C-AR

106
catalog_macheta_25 iulie.indd 106 7/26/2017 1:27:57 PM
 72. Opaiț din lut
Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr.
Ceramică; turnare; H: 2,3 cm, L: 9 cm, l: 5,5 cm
MCDR, nr. inv. 929
Opaițul ceramic de culoare cărămizie are discul decorat cu o acvilă așezată în poziție ver-
ticală, cu aripile ușor desfăcute și capul întors spre stânga. Pasărea răpitoare este încadrată
de un cerc incizat care delimitează registrul central de bordura marginală decorată în relief
cu un model sub formă de viță de vie și struguri. Toarta de formă lamelară este decorată
cu trei linii incizate.
Partea superioară a piesei păstrează pe alocuri angoba roșie. Discul este prevăzut cu două
orificii pentru umplere și aerisire în timp ce orificiul situat la capătul unui cioc scurt poartă
urme de ardere secundară datorate utilizării.

Bibliografie: Alicu. 1994, 168, nr. 395; C. Băluță 1977, 218, pl. I,4.
MGB

72. Ceramic oil lamp

Sarmizegetusa
2nd c. A.D.
Ceramic, casting in mould; H: 2.3cm, L: 9cm, W: 5.5cm
MCDR, inv. no. 929
The brick-colored ceramic oil clay lamp has a decorated disc with an eagle placed vertically, with
the wings slightly loose and the head turned to the left. The raptor bird is framed by an incised
circle that delineates the marginal edge marble register embossed with a vines and grape pattern.
The handle is decorated with three incised lines.The upper part of the piece keeps some red
angora. The disk is provided with two holes for filling and venting while the orifice at the end of
a short nozzle carries secondary burning traces due to use.

Bibliography: Alicu. 1994, 168, no. 395; C. Băluță 1977, 218, pl. I, 4.
MGB

73. Lampă din lut ars

Sarmizegetusa, com Sarmizegetusa, jud. Hunedoara (Templul Mare)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L – 10,2 cm, l – 6,4 cm, h – 5 cm
MCDR Sarmizegetusa, nr. inv. 25243
Lampă medalion întreagă, de tipul VIII Loechcke. Discul concav este decorat cu un păun
? pe o creangă, perforat de două orificiu de umplere amplasate pe lateralele decorului. Ansa
discoidală plină, este perforată și mulurată trifid.Umărul piesei este decorat cu vrejuri de
viță de vie și ciorchini de struguri, iar ciocul rotunjit are o delimitare dreaptă de rezervor
(linie incizată). Pasta fină ocru-brun este acoperită de urme de angobă roșu-cărămizie
(brună pe cioc în urma folosirii).

Bibliografie: Alicu 1994, 167, nr. 397, Alicu 2006, 103, nr 397, Taf VII/397.
C-A R

73. Medallion burned clay oil lamp

Sarmizegetusa (The great temple)
2nd c. A.D.
Burned clay. casting in mould; L: 10.2cm, W: 6.4cm, H: 5cm
MCDR - S,. inv. no. 25243
Whole medallion type VIII Loechcke lamp. The concave discus is decorated with a peacock (?)
placed on a branch, perforated by two filling holes placed on the sides of the decor. The discoid
handle is full. The shoulder of the piece is decorated with vines and grape bunches, and the
rounded nozzle has a straight delimitation of the tank (incised line). The fine ochre-brown paste
is covered with traces of red-brick slip (brown on the nozzle after use).

Bibliography: Alicu 1994, 167, nr. 397; Alicu 2006, 103, nr 397, Taf VII/397.
C-AR

107
catalog_macheta_25 iulie.indd 107 7/26/2017 1:28:00 PM
 74. Lampă de lut ars
Sarmizegetusa (Templul Mare)
Prima jum. a sec. II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 9,8 cm, l: 7 cm, H: 5 cm
MCDR - S, nr. inv. 3304
Lampă medalion fragmentară, de tipul VIII Loeschcke. Discul concav este decorat cu o
acvilă stilizată cu capul orientat spre dreapta. Un singur orificiu perforează discul. Ansa
discoidală perforată și mulurată trifid, este ruptă pe jumătate. Baza are marca de olar
SVRTEPII. Pasta fină ocru-brun este acoperită de urme de angobă cafeniu-cărămizie.

Bibliografie: Alicu 1979, 241, no. 111, Fig. II/ 4; Alicu 1994, 168, no. 394, Pl. VI, Fig. 5/ 394, Fig.
19/ 394. Alicu 2006, 102, nr. 394.
C-A R

74. Ceramic oil lamp

Sarmizegetusa (The Great temple)
First half of the 2nd c. A.D.
Burned clay; casting in mould; L: 9.8cm, W: 7cm, H: 5cm
MCDR - S; inv. no. 3304
Fragmentary medallion ceramic lamp pertaining to the type VIII Loeschcke. The concave
disc is decorated with a stylized eagle with its head turned to the right. The discus has one
perforation, for filling. The handle is discoid and perforated, but it is broken. The base has the
SVRTEPII potter mark. The fine ochre-brown paste is covered by traces of brown-brindle slip.

Bibliography: Alicu 1979, 241, no. 111, Fig. II/ 4; Alicu 1994, 168, no. 394, Pl. VI, Fig. 5/ 394, Fig. 19/ 394;
Alicu 2006, 102, no. 394.
C-AR

75. Lampă de lut ars, cu rezervor semicircular, (polilychnis)

Sarmizegetusa, (templul lui Aesculap și Hygia)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 16,4 cm, l: 17,5 cm, h: 4,2 cm
MCDR - S, nr. inv. 25241
Lampă cu corp semicircular și treisprezece ciocuri, fragmentară și restaurată. Rezervorul
are discul concav decorat cu o semirozetă (scoică) cu treisprezece petale care se unesc
cu decorul torții palmetă. Un singur orificiu de umplere perforează discul. Ciocurile
au conformația și delimitarea celor întâlnite la lămpile medalion. Pe ciocuri se observă
urme puternice de ardere și depuneri de gudron. Baza are marca de olar G GEMEL(I)
NVS într-o tabula ansata. Toarta are plasat central decorul palmetă care se continuă cu
vrejuri spiralate de jur imprejur. Pasta fină ocru-cărămizie este acoperită de o angobă
oranj-cărămizie.

Bibliografie: Alicu 1994, 187, no. 1064, Fig. 11/ 1064; Alicu 2006, 164, nr. 1064.
C-A R

75. Ceramic oil lamp with semi-circular tank (polilychnis)

Sarmizegetusa (Temple of Aesculapius and Hygeia)
2nd c. A.D.
Burned clay; casting in mould; L: 16.4cm, W: 17.5cm, H: 4.2cm
MCDR - S, inv. no. 25241
Semi-circular body lamp with thirteen nozzles (fragmentary and restored). The tank has a
concave disk decorated with a half-shell (clam) with thirteen petals that unite with the handle
decoration. One single filling hole perforates the discus. The nozzles have the conformation
and delimitation of those encountered in the medallion lamps. On the nozzles there are strong
traces of burning and tar deposition. The base has the G GEL (I) NVS potter mark in a tabula
ansata. The handle has its central palm décor which continues with spirals around it. The fine
ochre-brick paste is covered by an orange-brick slip.

Bibliography: Alicu 1994, 187, no. 1064, Fig. 11/ 1064; Alicu 2006, 164, nr. 1064.
C-AR

108
catalog_macheta_25 iulie.indd 108 7/26/2017 1:28:01 PM
 76. Lampă de lut ars, cu rezervor semicircular (polilychnis)
Sarmizegetusa (templul lui Aesculap și Hygia)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 16 cm, La: 17,5 cm, H: 4,2 cm
MCDR - S, nr. inv. 25242
Lampă cu corp semicircular și treisprezece ciocuri, fragmentară și restaurată. Piesa este
similară pînă la identitate cu piesa nr 75 (nr. inv. 25241). Rezervorul are discul concav decorat
cu o semirozetă (scoică) cu treisprezece petale care se unesc cu decorul torții palmetă. Un
singur orificiu de umplere perforează discul. Ciocurile au conformația și delimitarea celor
întâlnite la lămpile medalion. Pe ciocuri se observă urme puternice de ardere și depuneri de
gudron. Baza are marca de olar G GEMEL(I)NVS intr-o tabula ansata. Toarta are plasat
central decorul palmetă care se continuă cu vrejuri spiralate de jur împrejur. Pasta fină ocru-
cărămizie este acoperită de o angobă oranj-cărămizie.

Bibliografie: Alicu 1994, 187, no. 1065, Pl. XXV, Fig. 11/ 1064; Alicu 2006, 165, nr. 1065, Taf
XXII/1065.
C-A R

76. Ceramic oil lamp with semi-circular reservoir (polilychnis)

Sarmizegetusa (Temple of Aesculapius and Hygeia)
2nd c. A.D.
Burned clay; casting in mould; L: 16 cm, W: 17.5 cm, H: 4.2 cm
MCDR - S, inv. no. 25242
Semi-circular body lamp with thirteen nozzles (fragmentary and restored). The object is similar to
identity with track no. 22, inv. 25241. The reservoir has a concave disk decorated with a half-shell
(clam) with thirteen petals that unite with the handle decoration. One filler hole perforates the disk.
The nozzles have the conformation and delimitation of those encountered in the medallion lamps.
On the nozzles there are strong traces of burning and tar deposition. The base has the G GEL (I)
NVS potter mark on a tabula ansata. The handle has its central palm décor which continues with
spirals around it. The fine ochre-brick paste is covered by an orange-brick slip.

Bibliography: Alicu 1994, 187, no. 1065, Pl. XXV, Fig. 11/ 1064; Alicu 2006, 165, nr. 1065, Taf XXII/1065.
C-AR

77. Lampă de lut ars, cu rezervor circular (polilychnis)

Sarmizegetusa (templul lui Aesculap și Hygia)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 9,8 cm, l: 11,2 cm, h: 4 cm
MCDR - S, nr. inv. 494
Lampă întreagă, cu corp circular și cinci ciocuri. Rezervorul are discul concav decorat cu o
linii incizate dispuse radial de jur împrejurul orificiului de umplere. Umărul este decorat cu
vrejuri și frunze de iederă (viță de vie ?). Toarta este discoidală și plină. Urmele de ardere/
folosire și depunerile de gudron apar pe toate ciocurile și se întind în partea dreaptă până
aproape de toartă. Baza are marcată ștampila producătorului Preimos (IIPEIM/OY). Pasta
fină ocru-cărămizie este acoperită de o angobă oranj-cărămizie.

Bibliografie: Alicu, Nemeș 1977, 83, nr. 331, fig 53, pl XXXVII, LVI/16; SCC77, 359; Alicu 1994, 186,
nr. 1032, fig 8/1032, 18/1032, Alicu 2006, 157, nr. 1032, Taf XIX/1032
C-A R
77. Burned clay oil lamp with circular reservoir (polilychnis)
Sarmizegetusa (Temple of Aesculapius and Hygeia)
2nd c. A.D.
Burned clay, casting in mould; L: 9.8cm, W: 11.2cm, H: 4cm
MCDR - S, inv. no. 494
Ceramic lamp with semi-circular body and five nozzles. The reservoir has a concave disk decorated
with incised lines radially arranged around the filling hole. The shoulder is decorated with ivy leaves
and vine leaves (?). The handle is discoid and full. Traces of burning / use and tar deposition appear
on all nozzles and extend to the right to close to the handle. The base is stamped with the mark of
the potter Preimos (IIPEIM / OY). The fine ochre-brick paste is covered by an orange-brick slip.

Bibliography: Alicu, Nemeș 1977, 83, nr. 331, fig 53, pl XXXVII, LVI/16; SCC77, 359;Alicu 1994, 186, nr. 1032,
fig 8/1032, 18/1032, Alicu 2006, 157, nr. 1032, Taf XIX/1032.
C-AR

109
catalog_macheta_25 iulie.indd 109 7/26/2017 1:28:03 PM
 78. Lampă de lut ars
Sarmizegetusa, com Sarmizegetusa, jud. Hunedoara
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 10,8 cm, l: 7,5 cm, h: 2,7 cm
MCDR - S, nr. inv. 504
Lampă întreagă de tipul X Loechcke, cu canal deschis și trei butoni ornamentali pe
umăr. Discul nu este decorat și are un singur orificiu de umplere. Baza are marcă
de olar FORTIS / o frunză de iederă. Pasta fină ocru-cărămiziu este acoperită de
angobă roșu-cărămizie.

Bibliografie: Alicu, Nemeș 1977, 63, pl, XXIII/2, LIII/6, nr. 186; Alicu 1994, 173, nr 515, fig
14/515; Alicu 2006, 124, nr. 515, Taf. XI/515, Isac, Roman 2006, 83, nr. 268.
C-A R

78. Ceramic oil lamp

Sarmizegetusa
2nd c. A.D.
Burned clay. casting in mould; L: 10.8cm, W: 7.5cm, H: 2.7cm
MCDR - S, inv. no. 504
Ceramic lamp from the type Loechcke X with open channel and three ornamental buttons
on the shoulder. The disc is not decorated and has a single fill hole. The base has the FORTIS
potter mark and an ivy leaf. The fine ochre-brick paste is covered by red-brick slip.

Bibliography: Alicu, Nemeș 1977, 63, pl, XXIII/2, LIII/6, nr. 186; Alicu 1994, 173, nr. 515, fig 14/515;
Alicu 2006, 124, nr. 515, Taf. XI/515, Isac, Roman 2006, 83, nr. 268.
C-AR

79. Lampă de lut ars

Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 15,5 cm, l: 10 cm, H: 6,8 cm
MCDR - S, nr. inv. 7213
Lampă de tipul X Loeschcke, cu canal deschis și trei butoni ornamentali pe umăr;
fragmentară și restaurată. Discul nu este decorat, și are un singur orificiu de umplere.
Umărul are o toartă inelară, mulurată trifid. Pasta fină brun-cărămiziu este acoperită
de urme angobă roșu-cărămizie.

Bibliografie: Alicu 2006, 134, nr. 578.

C-A R

79. Ceramic oil lamp

Sarmizegetusa
2nd c. A.D.
Burned clay; casting in mould; L: 15.5cm, W: 10cm, H: 6.8cm
MCDR - S, inv. no. 7213
Ceramic lamp from the type Loeschcke X with open channel and three ornamental buttons
on the shoulder. The disc is not decorated and has a single fill hole. The handle is circular
an has three lines incised. The brown-brick fine paste is covered with red-brick slip traces.

Bibliography: Alicu 2006, 134, nr. 578.

C-AR

110
catalog_macheta_25 iulie.indd 110 7/26/2017 1:28:06 PM
 80. Lampă de lut ars
Sarmizegetusa (Templul Mare)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 10,2 cm, l: 6 cm, H: 3,1 cm
MCDR - S, nr. inv. 25274
Lampă întreagă, de tipul X Loeschcke, cu canal deschis și doi butoni ornamentali pe
umăr. Discul este decorat cu un cap de satyr și are două orificii de umplere dispuse pe
lateralele decorației. Baza are marcă de olar APRIO. Pasta fină brun-cărămizie este
acoperită de un firnis brun-cafeniu.

Bibliografie: Alicu 1994, 171, no. 4, 69, Pl. IX, Fig. 6/ 469; Alicu 2006,114, nr. 469, Taf IX/469;
Isac, Roman 2006, 54, nr. 83.
C-A R

80. Ceramic oil lamp „Firmalampe” type

Sarmizegetusa (The great Temple)
2nd c. A.D.
Burned clay; casting in mould; L: 10.2cm, W: 6cm, H: 3.1cm
MCDR - S, inv. no. 25274
Ceramic lamp from the Loeschcke X type with open channel and two ornamental buttons
on the shoulder. The disk is decorated with a satyr head and has two filling holes arranged on
the sides of the decoration. The base has the APRIO potter mark. The fine brown-brick paste
is covered by a brown slip.

Bibliography: Alicu 1994, 171, no. 469, Pl. IX, Fig. 6/ 469; Alicu 2006,114, nr. 469, Taf IX/469; Isac,
Roman 2006, 54, nr. 83.
C-AR

81. Lampă de lut ars

Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 11 cm, l: 7,5 cm, H: 2,9 cm
MCDR - S, nr. inv. 25546
Lampă întreagă, de tipul X Loeschcke, cu canal deschis și doi butoni ornamentali pe
umăr. Discul este decorat cu bustul lui Cupidon înaripat și are două orificii de umplere
dispuse pe lateralele decorației. Pasta fină oranj-cărămizie este acoperită de urme de
angobă cărămizie.

Bibliografie: Alicu 1994, 171, no. 469, Pl. IX, Fig. 6/ 469; Alicu 2006,114, nr. 469, Taf IX/469;
Isac, Roman 2006, 54, nr. 83.
C-A R

81. Ceramic oil lamp

Sarmizegetusa
2nd c. A.D.
Burned clay; casting in mould; L: 11cm, W: 7.5cm, H: 2.9cm
MCDR – S, inv. no. 25546
Ceramic lamp from the type Loeschcke X with open channel and two ornamental buttons
on the shoulder. The disk is decorated with the winged Cupid bust and has two filling holes
arranged on the sides of the decoration. The fine orange brick-red paste is covered with traces
of brick slip.

Bibliography: Alicu 1994, 171, no. 469, Pl. IX, Fig. 6/ 469; Alicu 2006,114, nr. 469, Taf IX/469; Isac,
Roman 2006, 54, nr. 83.
C-AR

111
catalog_macheta_25 iulie.indd 111 7/26/2017 1:28:08 PM
 82. Lampă de lut ars
Sarmizegetusa (Templul Mare)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 9 cm, l: 7,5 cm, H:
2,9 cm
MCDR - S, nr. inv. 27732
Lampă întreagă, de tipul X Loeschcke, cu canal
deschis și trei butoni ornamentali pe umăr. Discul
este decorat cu o posibilă marcă de olar local – R
și are patru orificii de umplere. Pasta fină ocru-
cărămizie este acoperită de urme de angobă
oranj-cărămizie.
83. Lampă de lut ars
Sarmizegetusa (Templul Mare)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 8,6 cm, l: 6 cm, H:
3,3 cm
MCDR - S, nr. inv. 509
Lampă întreagă, de tipul X Loeschcke, cu canal
deschis și doi butoni ornamentali pe umăr. Discul
nu este decorat și are un orificiu de umplere. Pe
bază apare marca de olar OCTAVI. Pasta fină
ocru-cărămizie este acoperită de urme de angobă
oranj-cărămizie.
84. Lampă de lut ars
Sarmizegetusa (Templul Mare)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 9,7 cm, l: 6,5 cm,
H: 3,3 cm
MCDR - S, nr. inv. 3173
Lampă restaurată, din tipul X Loeschcke, cu canal
deschis și doi butoni ornamentali pe umăr. Discul
nu este decorat și are un orificiu de umplere. Pe
bază apare marca de olar APRIO. Pasta fină
oraj-cărămizie este acoperită de angobă roșu-
cărămizie.

Bibliografie: inedită. Bibliografie: Alicu, Nemeș 1977, 68, pl, XXVII/5, Bibliografie: Alicu 1994,173, nr. 487, pl. X, fig. 13/487;
C-A R LVI/12, nr. 217; Alicu 1994, 174, nr 545, fig 18/545; Alicu 2006, 117, nr. 487, Taf. IX
Alicu 2006, 130, nr. 545, Taf. XII/545. C-A R
C-A R

82. Ceramic oil lamp
Sarmizegetusa (The Great Temple)
2nd c. A.D.
Burned clay. casting in mould; LA: 9 cm, W: 7.5 cm,
H: 2.9 cm
MCDR - S, inv. no. 27732
Ceramic lamp from the type Loeschcke X with open
channel and three ornamental buttons on the rim. The
disc is decorated with a possible local R-potter mark
and has four filling holes. The fine ochre-brick-red
paste is covered with traces of orange brick- red slip.
83. Ceramic oil lamp 84. Ceramic oil lamp
Sarmizegetusa (The Great Temple) Sarmizegetusa (The Great Temple)
2nd c. A.D. 2nd c. A.D.
Burned clay; casting in mould; L: 8.6 cm, W: 6 cm, Burned clay; casting in mould; L: 9.7 cm, W: 6.5 cm,
H: 3.3 cm H: 3.3 cm
MCDR - S, inv. no. 509 MCDR - S, inv. no. 3173
Ceramic lamp from the type Loeschcke X with open Ceramic lamp from the type Loeschcke X with open
channel and two ornamental buttons on the rim. The channel and two ornamental buttons on the rim. The
disc is not decorated and has a fill hole. On its base disc is not decorated and has a fill hole. On its base
appears the OCTAVI pottery mark. The fine ochre- there is the APRIO potter mark. The fine orange-
brick paste is covered with traces of orange-brick slip. brick paste is covered with red-brick slip.

Bibliography: Unpublished. Bibliography: Alicu, Nemeș 1977, 68, pl,XXVII/5, LVI/12,nr. Bibliography: Alicu 1994,173, nr 487, pl. X, fig 13/487;
C-AR 217; Alicu 1994, 174, nr 545, fig 18/545; Alicu 2006, 130, nr. Alicu 2006, 117, nr. 487, Taf. IX, 487.
545, Taf. XII/545. C-AR
C-AR

112
catalog_macheta_25 iulie.indd 112 7/26/2017 1:28:10 PM
 85. Lampă de lut ars (bilychnis)
Sarmizegetusa (clădirea EM 19)
Secolul II - III p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 19,5 cm, l: 7,8 cm, H: 4 cm
MCDR - S, nr. inv. 24656
Lampă restaurată, din tipul X Loeschcke, cu canal deschis și două ciocuri. Discul
nu este decorat și are un orificiu de umplere. Ansa palmetă are o nervură dorsală
pentru prindere. Pe bază apare marca de olar FORTIS. Pasta fină oraj-cărămizie
este acoperită de angobă roșu-cărămiziu.

Bibliografie: Isac, Roman 2006, 76, nr. 224.

C-A R

85. Ceramic oil lamp (bilychnis)

Sarmizegetusa (edifice EM 19)
2nd and 3rd c. A.D.
Burned clay. casting in mould; LA: 19.5cm, La: 7.8cm, H: 4cm
MCDR - S, inv. no. 24656
Restored oil lamp from the type X Loeschcke with open channel and two nozzles. The
disc is not decorated and has a fill hole. The handle has a dorsal grip. On its base appears
the potter mark – FORTIS. The fine orange-brick paste is covered by red-brick slip.

Bibliography: Isac, Roman 2006, 76, nr. 224.

C-AR

86. Lampă de lut ars (bilychnis)

Sarmizegetusa (templul lui Aesculap și Hygia)
Secolul II - III p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 9,9 cm, l: 5,8 cm, H: 4,7 cm
MCDR - S, nr. inv. 24667
Lampă întreagă, de tipul X Loeschcke, cu canal deschis și două ciocuri. Discul
nu este decorat și are un orificiu de umplere. Marginile de delimitare ale discului
și canalelor de pe cioc sunt modelate ca o frânghie. Umărul piesei este decorat cu
ove delimitate între ele de linii incizate dispuse radial pe rezervorul piesei. Ansa
palmetă, decorată cu cercuri concentrice are o nervură dorsală pentru prindere.
Pasta fină oraj-cărămizie este acoperită de angobă roșu-cărămiziu.

Bibliografie: Alicu 1994, 181, nr. 785, pl. XIX/785, fig. 7/785; Alicu 2006, 146, nr. 785, Taf.
XVI/785
C-A R

86. Ceramic oil lamp (bilychnis)

Sarmizegetusa (Temple of Aesculapius and Hygeia)
2nd - 3rd c. A.D.
Burnt clay; casting in mould; L: 9.9cm, W: 5.8cm, H: 4.7cm
MCDR - S, inv. no. 24667
Ceramic lamp from the type X Loeschcke with open channel and two nozzles. The disc
is not decorated and has a fill hole. The rim of ts bordered from the disk and nozzles
channels by a decorum in form of a rope. The shoulder of the piece is decorated with ova
bounded by incised lines arranged radially on the part tank. The palm handle, decorated
with concentric circles, has a dorsal grip for holding. The fine orange-brick paste is covered
by red-brick slip.

Bibliography: Alicu 1994, 181, nr. 785, pl. XIX/785, fig. 7/785; Alicu 2006, 146, nr. 785, Taf.XVI/785
C-AR

113
catalog_macheta_25 iulie.indd 113 7/26/2017 1:28:12 PM
 87. Lampă de lut ars (bilychnis)
Sarmizegetusa
Secolele II - III p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 8 cm, La: 6 cm, H: 3,2 cm
MCDR - S, nr. inv. 25538
Lampă întreagă, de tipul X Loeschcke, cu canal deschis și două ciocuri. Discul
nu este decorat și are un orificiu de umplere. Umărul piesei este decorat cu ove
delimitate între ele de una sau două linii incizate. Ansa palmetă are o nervură dorsală
pentru prindere. Pasta fină cărămizie este acoperită de angobă ocru-cărămiziu.

Bibliografie: Alicu 1994, 181, nr. 785, pl. XIX/785, fig. 7/785; Alicu 2006, 146, nr. 785, Taf.
XVI/785.
C-AR

87. Ceramic oil lamp (bilychnis)

Sarmizegetusa
2nd - 3rd c. A.D.
Burnt clay; casting in mould, L: 8cm, W: 6cm, H: 3.2cm
MCDR - S, inv. no. 25538
Ceramic lamp from the type X Loeschcke with open channel and two nozzles. The disc is
not decorated and has a fill hole. The rm of the piece is decorated with oveles bounded by
one or two incised lines. Anchor palm has a dorsal grip for holding. The fine brick paste is
covered by ochre-brick angobe.

Bibliography: Alicu 1994, 181, nr. 785, pl. XIX/785, fig. 7/785; Alicu 2006, 146, nr. 785, Taf.XVI/785
C-AR

88. Lampă de lut ars (bilychnis)

Sarmizegetusa
Secolele II - III p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 15 cm, l: 11 cm, H: 5 cm
MCDR - S, nr. inv. 34352
Lampă întreagă, din tipul X Loeschcke, cu canal deschis și două ciocuri. Discul este
decorat cu trei petale (o scoică ?) și are un orificiu de umplere. Ansa palmetă are o
nervură dorsală pentru prindere. Pasta fină cărămizie este acoperită de angobă ocru-
cărămiziu.

Bibliografie: Isac, Roman 2006, 76, nr. 223.

C-A R

88. Ceramic oil lamp (bilychnis)

Sarmizegetusa
2nd and 3rd c. A.D.
Burnt clay; casting in mould; L: 15cm, W: 11cm, H: 5cm
MCDR - S, inv. no. 34352
Ceramic lamp from the type X Loeschcke with open channel and two nozzles. The disk is
decorated with three petals (a shell?) and has a filling hole. The palm handle has a dorsal grip
for holding. The fine brick paste is covered by ochre-brick slip.

Bibliography: Isac, Roman 2006, 76, no. 223.

C-AR

114
catalog_macheta_25 iulie.indd 114 7/26/2017 1:28:14 PM
 89. Lampă de lut ars (trilychnis)
Sarmizegetusa
Secolele II - III p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; L: 11,5 cm, l: 8,5 cm, H: 3,5 cm
MCDR - S, nr. inv. 1556
Lampă restaurată, de tipul X Loechcke, cu canal deschis și trei ciocuri. Discul nu este
decorat și are un orificiu de umplere. Toarta palmetă, deteriorată și restaurată, are un
decor format dintr-o rozeta si cercuri concentrice. Pasta fină oranj-cărămizie este
acoperită de angobă ocru-cărămiziu.

Bibliografie: Alicu, Nemeș 1977, p. 74, fig. 41, pl. XXXII/1, Alicu 1994, 184, nr. 837; Isac,
Roman 2006, 75, nr. 216.
C-A R

89. Ceramic oil lamp (trilychnis)

Sarmizegetusa
2nd and 3rd c. A.D.
Burnt clay; casting in mould; L: 11.5 cm, W: 8.5 cm, H: 3.5 cm
MCDR - S, inv. no. 1556
Restored ceramic oil lamp pertaining to type X Loechcke lamp with open channel and three
nozzles. The disc is not decorated and has a fill hole. The handle was, damaged and now it is
restored. It has a décor composed of a rosette and concentric circles. The fine orange-brick
paste is covered by ochre-brick slip.

Bibliography: Alicu, Nemeș 1977, 74, fig. 41, pl. XXXII/1, Alicu 1994, 184, no. 837; Isac, Roman 2006,
75, no. 216.
C-AR

90. Lampă de lut ars cu rezervor tubular (polilychnis)

Sarmizegetusa (templul lui Aesculap și Hygia)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; modelare în tipar; D: 17 cm
MCDR - S, nr. inv. 3572
Lampă fragmentară, restaurată, cu corp tubular și nouă ciocuri. Rezervorul este
format dintr-un tub cu capetele unite în formă circulară. Funcționa pe post de
candelabru dar nu se păstrează eventualii suporți de suspendare. Doar trei ciocuri
sunt originare. Pasta fină ocru-cărămizie este acoperită de urme de angobă oranj-
cărămizie.

Bibliografie: Alicu 1979, 248, no. 305; Alicu 1994, 185, no. 998, Pl. XXII, Fig. 7/ 998; Alicu
2006,152, nr. 998, Taf. XVIII/998; Isac, Roman 2006, 73, nr. 203.
C-A R

90. Burned clay oil lamp with tubular reservoir, (polilychnis)

Sarmizegetusa (Temple of Aesculapius and Hygeia)
2nd c. A.D.
Burnt clay. casting in mould; D: 17 cm
MCDR - S, inv. no. 3572
Fragmentary, but restored, ceramic oil lamp with tubular body and nine nozzles. The
tank is made up of a tube with the knobs in a circular shape. It worked as a chandelier but
did not keep any suspension supports. Only three nozzles are genuine. The fine ochre-
brick paste is covered with traces of orange-brick slip.

Bibliography: Alicu 1979, 248, no. 305; Alicu 1994, 185, no. 998, Pl. XXII, Fig. 7/ 998; Alicu
2006,152, no. 998, Taf. XVIII/998; Isac, Roman 2006, 73, no. 203.
C-AR

115
catalog_macheta_25 iulie.indd 115 7/26/2017 1:28:16 PM
 91. Altar
Sarmizegetusa
Secolele II – III p. Chr.
Calcar; sculptare; H: 12 cm; L: 59 cm; l: 39 - 42 cm
MNIR, nr. inv. 38941

Altar de formă paralelipipedică, cu partea superioară în formă de

piramidă (finisat), cu trei laturi decorate și spatele prelucrat grosier.
Piesa este puternic erodată și deteriorată pe toate părțile, mai ales
pe laterale. Pe suprafața superioară este prevăzut un lăcaș de gujon
circular (d = 5,5; h = 4,5 cm). Suprafața bazei este parțial finisată.
Pe fața principală o arcadă se sprijină pe două coloane cu capiteluri
decorate și care încadrează patru busturi dispuse pe două rânduri.
În partea superioară, două personaje mature. În dreapta, un bărbat
înveșmântat în chiton și himation. Părul redat prin șuvițe care se
unduiesc pe creștet, fruntea îngustă, ochii ieșiți din orbite, nasul
gros, lățit în partea inferioară, gura mică încadrată de mustăți,
barba mică. În stânga, o femeie îmbrăcată în chiton și himation.
Părul este strâns într-un coc, fruntea mică, ochii mici, ieșiți din
orbite, nasul spart, gura mică cu redarea cutelor de la colțuri. În
partea de jos două busturi de copii, cu coafuri și îmbrăcăminte
asemănătoare cu ale bărbatului. Scena este delimitată în partea
inferioară de o bordură lată (l = 7 cm). Pe latura din dreapta, tot un
arc susținut de două coloane încadrează o siluetă masculină; fiind
foarte erodat este greu de distins alte detalii. Pe latura din stânga
un arc susținut de două coloane încadrează un personaj îmbrăcat în
tunică, cu mâna stângă așezată pe piept, de asemenea foarte erodat.
Cele două personaje de pe laterale ar putea fi identificate cu zeul
Attis.

Bibliografie: Ţeposu Marinescu 1982, 173, A 52, pl. XXIII; Bâltâc,

Știrbulescu, Ștefan 2015, 156, nr. 150.
AB

91. Altar
Sarmizegetusa
2nd c. – 3rd c. A.D.
Limestone; sculpture; H: 12cm; L: 59cm; W: 39 - 42cm
MNIR, nr. inv. 38941

Parallelepiped shaped altar, with its upper part in shape of a pyramid,

with three decorated sides and coarse back. The object is strongly eroded
and damaged on all sides, especially on the laterals. A circular hole for
the locking pin is provided on the upper surface. The surface of the base
is only partially finished. On the main front, an arcade rests on two
columns with decorated capitels, which frame four busts arranged on
two rows. In the upper part, two adult characters. On the right, a man
dressed in chiton and himation. The hair rolled through the crooks, the
narrow brow, the eyes out of the orbits, the thick nose, the wider bottom,
the small mouth with a moustache and a small beard. On the left, a
woman also dressed in chiton and himation. The hair is tied in a bun,
revealing a small forehead, small eyes, out of the orbit, broken nose, and
small mouth with the creases of the corners. At the bottom two busts
of children, with hairstyles and clothing similar to the man’s. The scene
is delimited at the bottom by a wide border. On the right side, another
arc supported by two columns is a male figure; being very eroded is hard
to distinguish other details. On the left side a bow supported by two
columns carries a character dressed in the tunic, with his left hand on his
chest, also very eroded. The two characters on the lateral side could be
identified with the god Attis.

Bibliography: Ţeposu Marinescu 1982, 173, A 52, pl. XXIII; Bâltâc, Știrbulescu,
Ștefan 2015, 156, nr. 150.
AB

116
catalog_macheta_25 iulie.indd 116 7/26/2017 1:28:16 PM
 92. Statuie fragmentară (leu și sfinx)
Sarmizegetusa
Secolele II–III p. Chr.
Calcar; sculptare; H: 39 cm; L: 43 cm; l: 24 cm
MNIR, nr. inv. 38934
Monument funerar lucrat dintr-un bloc monolit, cu reliefarea unui
postament. Latura dreaptă finisată doar în zona capului felinei, restul
fiind prelucrat grosier. Latura stângă este spartă. Spatele și suprafața
bazei prelucrate grosier. În centrul bazei, în zona de spărtură, este un
lăcaș de gujon. În partea dreaptă este reprezentat un leu șezând cu labele
din față și capul spre privitor. Coama bogată este reprezentată doar pe
laturi, nu și pe spate. Trăsăturile fizionomice, deși slab conservate, nu
sunt caracteristice unei feline. Gura este întredeschisă. Sub laba stângă
ține un cap de berbec. Sub laba dreaptă ține un cap de vițel? În partea
laterală dreaptă a leului este redat corpul unui sfinx păstrat parțial (se
văd doar bustul cu sâni, ghearele care se sprijină pe capul unei meduze
ale cărei trăsături sunt mediocru conservate).
Bibliografie: Ţeposu-Marinescu 1982, 155, C1, pl. XVI; Bâltâc, Știrbulescu,
Ștefan 2015, 205, nr. 211.
AB
catalog_macheta_25 iulie.indd 117
92. Funerary monument (lion and sphinx)
Sarmizegetusa
2nd – 3rd c. A.D.
Limestone; sculpting; H: 39 cm; L: 43 cm; W: 24 cm
MNIR, inv. no. 38934
Funeral monument carved from a monolithic block along with its own
socle. The right edge is carefully finished only in the area of the head
of the feline, the rest being processed roughly. The left side is broken.
The back and the lower surface are coarse finished. In the centre of the
base, under the bust area, there is a socket for the locking pin. On the
right side there is a lion sitting with the front paws and head towards
the viewer. The mane of the lion is represented only on the sides, not
on the back. Physiological features, although poorly conserved, are not
characteristic of a feline. The mouth is open. Under its left paw there is
the head of a ram, while under its right paw the head of a calf (?). On
the right side of the lion there is the body of a partially preserved sphinx
(only the bust with its six breasts, the claws resting on the head of a
Medusa whose features are mediocre preserved).
Bibliography: Ţeposu-Marinescu 1982, 155, C1, pl. XVI; Bâltâc, Știrbulescu,
Ștefan 2015, 205, nr. 211.
AB
117
7/26/2017 1:28:18 PM
 93. Fronton de construcție funerară
Sarmizegetusa
Secolele II–III p. Chr.
Gresie; cioplire; H : 80 cm; L : 175 cm; Gr: 20 cm
MNIR, nr. inv. 69518
Fronton de mari dimensiuni, cu laturile finisate, suprafața bazei și
spatele prelucrat grosier. În centrul piesei este figurat bustul unui
personaj masculin pe un soclu. Coafura este redată prin șuvițe paralele
dispuse dinspre creștet spre frunte. Fruntea lată, arcade proeminente,
ochii slab conturați, nasul mic, lățit în partea inferioară, gura mică
înconjurată de mustăți, barba bogată. Bustul este încadrat într-o
cunună de frunze prevăzută cu o panglică (taenia). De o parte și de
alta se află câte un Triton cu coada despicată și încolăcită în două inele
frumos redate.
Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 165, nr. 476, pl. LXXXVI; Bâltâc,
Știrbulescu, Ștefan 2015, 164, nr. 159.
AB
118
catalog_macheta_25 iulie.indd 118
93. Funerary building pediment
Sarmizegetusa
2nd – 3rd c. A.D.
Sandstone; carving; H: 80cm; L: 175cm; T: 20cm
MNIR, inv. no. 69518
Large gable with finished sides, base surface and coarse back. In the centre
of the piece there is the bust of a male character rendered in a socket. The
hairstyle is displayed through parallel ties arranged from the top to the
forehead. The character has wide brow, prominent arches, poorly drawn eyes,
small nose, widened at the bottom, small mouth surrounded by moustaches,
rich beard. The bust is framed in a crown of leaves with a ribbon (taenia).
On one side there is a Triton with a split tail twisted around two rings,
beautifully rendered.
Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann 1979, p. 165, nr. 476, pl. LXXXVI; Bâltâc,
Știrbulescu, Ștefan 2015, p. 164, nr. 159.
AB
7/26/2017 1:28:18 PM
 94. Sfinx funerar 94. Funerary sphinx
Sarmizegetusa Sarmizegetusa
Secolul II –III p. Chr. 2nd – 3rd c. A:D.
Marmură; cioplire; H: 40,5 cm, L: 23 cm; l: 19 cm Marble; carving; H: 40,5cm, L: 23cm; W: 19cm
MCDR, nr. inv. 15914 MCDR, inv. no. 15914

Fragmentul statuar din marmură albă de Bucova redă o ființă Fragmentary statue, made of white Bucova marble, of a supernatural
supranaturală (sfinx) cu șase sâni și mâinile coborâte pe lângă creature (sphinx) wth six-breasts and its hands lowered near the body.
corp. Jos, central este redat capul Medusei - Gorgona. Capul Down in its hands the creature holds the head of Medusa-Gorgona.
statuii lipsește. The head of the statue is missing.

Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann 1979,183, no. 543.

Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979,183, no.543
MGB
MGB

119
catalog_macheta_25 iulie.indd 119 7/26/2017 1:28:20 PM
 95. Sfinx funerar
Sarmizegetusa
Secolul II –III p. Chr.
Marmură; cioplire; H: 40,5 cm, L: 23 cm; l: 19 cm
MCDR, nr. inv. 15914

Fragmentul statuar din marmură albă de Bucova redă o ființă

supranaturală (sfinx) cu șase sâni și mâinile coborâte pe lângă corp. Jos,
central este redat capul Medusei - Gorgona. Capul statuii lipsește.

Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 183, no. 543.

MGB

95.Funerary sphinx
Sarmizegetusa
2nd – 3rd c. A:D.
Marble; carving; H: 40.5cm, L: 23cm; W: 19cm,
MCDR, inv. no. 15914

Fragmentary statue, made of white Bucova marble, of a supernatural creature

(sphinx) wth six-breasts and its hands lowered near the body. Down in its
hands the creature holds the head of Medusa-Gorgona. The head of the statue
is missing.

Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 183, no. 543.

MGB

96. Sfinx funerar

Sarmizegetusa Secolul II –III p. Chr.
Marmură; cioplire; H: 38 cm, L: 21 cm; l: 17,5 cm
MCDR, nr. inv. 15911

Statuia, din marmură de Bucova, redă un sfinx în poziție alungită.

Trăsăturile feței sunt estompate, însă est vizibil părul care îi cade pe
umeri. Frontal sunt reliefați patru sâni.

Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 182, no. 539

MGB

96. Funerary sphinx

Sarmizegetusa
2nd – 3rd c. A.D.
Marble; carving; H: 38cm, L: 21cm; W: 17.5cm
MCDR, inv. no. 15911

The statue, made of Bucova marble, portrays a sphinx in an elongated

position. The features of the face are blurred, but the hair that falls on their
shoulders is visible. Four breasts are visible on the front.

Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 182, no. 539.

MGB

120
catalog_macheta_25 iulie.indd 120 7/26/2017 1:28:23 PM
 97. Unguentarium 97. Unguentarium
Sarmizegetusa Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr. 2nd c. A.D.
Sticlă; suflare; H: 8 cm Glass; blowing; H: 8cm
MCDR, nr. inv. 1701 MCDR, inv. no. 1701

The vessel has a whitish appearance, being crossed by

Piesa are un aspect albicios, fiind străbătută de irizații
albastre și argintii. Are corpul de formă tronconică,
gâtul cilindric și foarte alungit continuând-ul fără
a fi delimitat de vre-un umăr. Partea superioară a
artefactului se termină cu o buză ușor evazată.
Bibliografie: Alicu et alii 1994, 122, nr. 894, pl. 62
MGB
blue and silver irises. The body has a truncated shape,
a cylindrical neck and very elongated, continuing
without being bound by any shoulder. The upper part
of the artefact ends with a slightly elongated lip.
Bibliography: Alicu et alii 1994, 122, no. 894, pl. 62.
MGB

98. Unguentarium 98. Unguentarium

Sarmizegetusa Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr. 2nd c. A.D.
Sticlă; suflare; H: 6 cm Glass; blowing; H: 6cm
MCDR, nr. inv. 1700 MCDR, inv. no. 1700

Recipientul din sticlă transparentă, ușor albăstruie, a
fost realizat prin suflare. Are corpul de formă sferică,
fundul aplatizat, un gât cilindric , buza ușor evazată
fiind spartă.
Bibliografie: Alicu et alii 1994, 122, nr. 892, pl. 62
MGB
The transparent, slightly bluish glass container was
made by blowing. It has a spherical body, a flattened
base, a cylindrical neck and the slightly flared lip is
broken.
Bibliography: Alicu et alii 1994, 122, no. 892, pl. 62.
MGB

99. Unguentarium 99. Unguentarium

Sarmizegetusa Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr. 2nd c. A.D.
Sticlă; suflare; H: 5 cm Glass; blowing; H: 5cm
MCDR, nr. inv. 1699 MCDR, inv. no. 1699

The transparent green glass container was made

Recipientul din sticlă transparentă de culoare by blowing. It has a small body, a flattened base, an
verzuie a fost realizat prin suflare. Are corpul de elongated neck, and a slightly elongated lip.
mici dimensiuni, fundul aplatizat, un gât alungit și
buza ușor evazată. Bibliography: Alicu et alii 1994, 122, no. 895, pl. 62.
MGB
Bibliografie: Alicu et alii 1994, 122, nr. 895, pl. 62.
MGB

100. Pahar 100. Beaker

Sarmizegetusa, necropola estică, mormântul G79.
Secolul II – începutul secolului III p. Chr.
Ceramică; modelare la roată;
H: 8,8 cm, Db: 4,9 cm, Df: 3,3 cm
MCDR, nr. inv. 36847
Paharul are buza rotunjită și ușor evazată, gâtul
scurt, umărul cu profil unghiular, corpul globular cu
adâncituri ovale verticale și fundul inelar.
Pasta ceramică din care a fost confecționat paharul
este de origine probabil sud-pannonică, fină și foarte
bine arsă, de culoare cenușie.
Vasul se păstrează într-o stare de conservare foarte
bună, fiind complet.
Sarmizegetusa, eastern necropolis, grave G79
2nd – early 3rd c. AD
Ceramic; wheel-made;
H: 8.8 cm, RD: 4.9cm, BD: 3.3cm
MCDR, inv. no. 36847
The beaker has a rounded, slightly reverted rim, a short
neck, an angular shoulder, a globular body displaying
oval, vertical indentations and a ring-shaped base. The
ceramic fabric, probably of southern Pannonian origin,
is fine and very well fired, having a grey colour. The
beaker is very well preserved, being complete.
Bbliography: Unpublished.
ME

Bibliografie: Inedit.
ME

121
catalog_macheta_25 iulie.indd 121 7/26/2017 1:28:25 PM
 101. Urcior
Sarmizegetusa, necropola estică, mormântul G58
Secolele II-III p. Chr.
Ceramică; modelat la roată; H: 12,7 cm, Db: 3 cm, Df: 4 cm
MCDR, nr. inv. 36833
Urciorul are buza triunghiulară în secțiune, gâtul cilindric și îngust,
corpul globular și fundul inelar. Vasul are o singură toartă cu secțiune
ovală plată, fiind prinsă de corp sub buză și deasupra diametrului maxim.
Pasta ceramică din care a fost confecționat urciorul este de origine locală,
fină și foarte bine arsă, de culoare cenușie. Vasul se păstrează într-o stare
de conservare foarte bună, fiind complet.
Bibliografie: Inedit
ME
101. Jug
Sarmizegetusa, eastern necropolis, grave G58
2nd – 3rd c. AD
Ceramic; wheel-made; H: 12.7cm, RD: 3cm, BD: 4cm
MCDR, inv. no. 36833
The jug has a triangular rim, a narrow, cylindrical neck, a globular body and
a ring-shaped base. The vessel has one handle with a flat oval cross-section,
which is attached to the body under the rim and above the maximum diameter.
The local ceramic fabric is fine and very well fired, having a grey colour. The
vessel is very well preserved, being complete.
Bibliography: Unpublished.
ME
122
catalog_macheta_25 iulie.indd 122
102. Urcior
Sarmizegetusa, necropola estică, mormântul G58
Secolele II-III p. Chr.
Ceramică; modelat la roată; H: 14,7 cm, Db: 3 cm, Df: 5,1 cm
MCDR, nr. inv. 36832
Urciorul are buza triunghiulară în secțiune, gâtul cilindric și îngust,
corpul globular și fundul inelar. Vasul are o singură toartă cu secțiune
ovală plată, fiind prinsă de corp sub buză și deasupra diametrului
maxim. Pasta ceramică din care a fost confecționat urciorul este de
origine locală, fină și foarte bine arsă, de culoare brun-cenușie. Vasul se
păstrează într-o stare de conservare foarte bună, fiind complet.
Bibliografie: Inedit.
ME
102. Jug
Sarmizegetusa, eastern necropolis, grave G58
2nd – 3rd c. AD
Ceramic; wheel-made; H: 14.7cm, RD: 3cm, BD: 5.1cm
MCDR, inv. no. 36832
The jug has a triangular rim, a narrow, cylindrical neck, a globular body
and a ring-shaped base. The vessel has one handle with a flat oval cross-
section, which is attached to the body under the rim and above the maximum
diameter.
The local ceramic fabric is fine and very well fired, having a brownish-grey
colour. The vessel is very well preserved, being complete.
Bibliography: Unpublished
ME
7/26/2017 1:28:27 PM
 103. Urcior 104. Urcior
Sarmizegetusa, necropola estică, mormântul G89. Sarmizegetusa, necropola estică, mormântul G89.
Secolele II-III p. Chr. Secolele II-III p. Chr.
Ceramică; produs la roata olarului; Ceramică; produs la roata olarului; H: 12,7 cm, Db: 4,3 cm, Df:
H: 11,3 cm, Db: 3,4 cm, Df: 3,7 cm 3,4 cm
MCDR, nr. inv. 36836 MCDR, nr. inv. 36839

Urciorul are buza rotunjită și îngroșată, teșită orizontal, gâtul
relativ îngust, corpul globular cu o canelură incizată sub diametrul
maxim și fundul inelar. Vasul are o singură toartă cu secțiune ovală
plată, fiind prinsă de corp sub buză și deasupra diametrului maxim.
Pasta ceramică din care a fost confecționat urciorul este de origine
locală, relativ grosieră și foarte bine arsă, de culoare cenușie.
Vasul se păstrează într-o stare de conservare foarte bună, fiind
complet.
Bibliografie: Inedit.
ME
Urciorul are buza rotunjită și de formă trilobată, gâtul scurt, corpul
piriform cu diametrul maxim în jumătatea inferioară și fundul
îngust, inelar. Vasul are o singură toartă cu secțiune rotundă,
fiind prinsă de corp pe gât și deasupra diametrului maxim. Pasta
ceramică din care a fost confecționat urciorul este de origine locală,
relativ grosieră și foarte bine arsă, de culoare cenușie-brună. Vasul
se păstrează într-o stare de conservare foarte bună, fiind complet.
Bibliografie: Inedit.
ME

103. Jug 104. Pitcher

Sarmizegetusa, eastern cemetery, grave G89 Sarmizegetusa, eastern necropolis, grave G89
2nd – 3rd c. AD. 2nd – 3rd c. AD.
Ceramic; wheel-made; Ceramic; wheel-made;
H: 11.3cm, RD: 3.4cm, BD: 3.7cm H: 12.7cm, RD: 4.3cm, BD: 3.4cm
MCDR, no. inv. 36836 MCDR, no. inv. 36839

The jug as a thick rounded rim, horizontally flattened, a relatively short
neck, a globular body with an incised groove under the maximum
diameter and a ring-shaped base. The vessel has one handle with a flat
oval cross-section, which is attached to the body under the rim and
above the maximum diameter. The local ceramic fabric is relatively
coarse and well fired, having a grey colour. The vessel is very well
preserved, being complete.
The pitcher has a rounded trefoil-shaped rim, a short neck, a pear-
shaped body with the maximum diameter on the lower half and a
narrow, ring-shaped base. The vessel has one handle with a round
cross-section, which is attached to the body on the neck and above the
maximum diameter. The local ceramic fabric is relatively coarse and well
fired, having a greyish-brown colour. The vessel is very well preserved,
being complete.

Bibliography: Unpublished. Bibliography: Unpublished.

ME ME

123
catalog_macheta_25 iulie.indd 123 7/26/2017 1:28:28 PM
 105. Urcior
Sarmizegetusa, necropola estică, mormântul M8
(2008)
Secolele II-III p. Chr.
Ceramică; produs la roata olarului;
H: 12,8 cm, Dg: 4,9 cm, Db: 4,3 cm
MCDR, nr. inv. 901
Urciorul are buza rotunjită și de formă trilobată,
gâtul scurt, corpul piriform cu diametrul maxim
în jumătatea inferioară și fundul inelar. Vasul are
o singură toartă cu secțiune ovală, fiind prinsă de
corp sub buză și deasupra diametrului maxim.
Pasta ceramică din care a fost confecționat
urciorul este de origine locală, semifină și foarte
bine arsă, de culoare cenușie. Vasul se păstrează
într-o stare de conservare foarte bună, fiind
complet.
Bibliografie: Inedit.
ME
105. Pitcher
Sarmizegetusa, eastern necropolis, grave M8 (2008)
2nd – 3rd c. AD
Ceramic; wheel-made;
H: 12.8cm, RD: 4.9cm, BD: 4.3cm
MCDR, inv. no. 901
The pitcher has a rounded trefoil-shaped rim, a
short neck, a pear-shaped body with the maximum
diameter on the lower half and a ring-shaped base.
Traces of a probably accidental “twisting” that
happened before firing can be seen on the neck. The
vessel has one handle with an oval cross-section,
which is attached to the body under the rim and
above the maximum diameter. The local ceramic
fabric is semi-fine and very well fired, having a
grey colour. The vessel is very well preserved, being
complete.
Bibliography: Unpublished.
ME
124
catalog_macheta_25 iulie.indd 124
106. Urcior
Sarmizegetusa, necropola estică, mormântul M8
(2008)
Secolele II-III p. Chr.
Ceramică; produs la roata olarului;
H: 12,3 cm, Dg: 4,9 cm, Db: 4,2 cm
MCDR, nr. inv. 980
Urciorul are buza rotunjită și de formă trilobată,
gâtul scurt, corpul piriform cu diametrul maxim
în jumătatea inferioară și fundul inelar. Vasul are
o singură toartă cu secțiune ovală, fiind prinsă de
corp sub buză și deasupra diametrului maxim.
Pasta ceramică din care a fost confecționat
urciorul este de origine locală, semifină și foarte
bine arsă, de culoare cenușie. Vasul se păstrează
într-o stare de conservare foarte bună, fiind
complet.
Bibliografie: Inedit.
ME
106. Pitcher
Sarmizegetusa, eastern necropolis, grave M8 (2008)
2nd – 3rd c. AD
Ceramic; wheel-made;
H: 12.3cm, Dr: 4.9cm, Db: 4.2cm
MCDR, inv. no. 980
The pitcher has a rounded trefoil-shaped rim, a
short neck, a pear-shaped body with the maximum
diameter on the lower half and a ring-shaped base.
The vessel has one handle with an oval cross-section,
which is attached to the body under the rim and
above the maximum diameter. The local ceramic
fabric is semi-fine and very well fired, having a
grey colour. The vessel is very well preserved, being
complete.
Bibliography: Unpublished.
ME
107. Urcior
Sarmizegetusa, necropola estică, mormântul M8
(2008)
Secolele II-III p. Chr.
Ceramică; produs la roata olarului;
H: 13,5 cm, Dg: 4,5 cm, Db: 3,1 cm
MCDR, nr. inv. 930
Urciorul are buza rotunjită și de formă trilobată,
gâtul scurt, corpul piriform cu diametrul maxim
în jumătatea inferioară și fundul inelar. Vasul are
o singură toartă cu secțiune ovală, fiind prinsă de
corp sub buză și deasupra diametrului maxim.
Pasta ceramică din care a fost confecționat
urciorul este de origine locală, semifină și foarte
bine arsă, de culoare neagră.
Vasul se păstrează într-o stare de conservare
foarte bună, fiind complet.
Bibliografie: Inedit.
ME
107. Pitcher
Sarmizegetusa, eastern necropolis, grave M8 (2008)
2nd – 3rd c. AD
Ceramic; wheel-made;
H: 13.6cm, RD: 4.5cm, BD: 3.1cm
MCDR, inv. no. 930
The pitcher has a rounded trefoil-shaped rim, a
short neck, a pear-shaped body with the maximum
diameter on the lower half and a ring-shaped base.
The vessel has one handle with an oval cross-
section, which is attached to the body under the
rim and above the maximum diameter. The local
ceramic fabric is fine and very well fired, having a
black colour. The vessel is very well preserved, being
complete.
Bibliography: Unpublished.
ME
7/26/2017 1:28:30 PM
 108. Lampă din lut ars (monolychnis) 110. Pahar
Sarmizegetusa, necropola estică, mormântul G72 Sarmizegetusa, necropola estică, mormântul G72
Secolul II p. Chr. Secolul II p. Chr.
Ceramică; turnare în tipar; Ceramică; produs la roata olarului;
H: 3,2 cm, L: 9,7 cm, l: 6,5 cm H: 8 cm, Dg: 6 cm, Db: 3,2 cm
MCDR, nr. inv. 36829 MCDR, nr. inv. 36831

Opaiţul, de tip Loeschcke X, are corpul circular și ciocul alungit.
Discul plat, cu orificiul de alimentare descentrat, este mărginit
de o bordură înaltă care se continuă de-a lungul ciocului și în
jurul orificiului fitilului. Pe umăr se află trei butoni rectangulari
neperforați, dispuși simetric în jurul discului. Corpul opaițului este
adâncit, iar fundul este plat, fiind demarcat de un cerc dublu incizat.
Opaițul poartă pe fund ștampila VRSIO, sub care se află un punct,
ambele fiind în relief. Ciocul poartă urme de ardere secundară în
jurul orificiului fitilului.
Pasta ceramică din care a fost confecționat este de origine locală,
fină și bine arsă, de culoare portocalie și cu urme de angobă roșie.
Opaițul se păstrează într-o stare de conservare foarte bună, fiind
complet.
Paharul, imitație fidelă a unei forme ceramice nord-italice cu pereți
subțiri, are buza rotunjită și ușor evazată, corpul ovoidal cu diame-
trul maxim în jumătatea superioară și fundul îngust, plat.
Pasta ceramică din care a fost confecționat paharul este de origine
locală, fină și foarte bine arsă, de culoare cenușie la exterior și brună
la interior.
Vasul se păstrează într-o stare de conservare foarte bună, fiind
complet.
Bibliografie: Inedit.
ME

Bibliografie: Inedit.
ME

108. Ceramic oil lamp (monolychnis lamp) 110. Beaker

Sarmizegetusa, eastern necropolis, grave G72 Sarmizegetusa, eastern necropolis, grave G72
2nd c. A.D. 2nd c. AD.
Ceramic; mould-made; H: 3.2cm, L: 9.7cm, W: 6.5cm Ceramic; wheel-made;
MCDR, inv. no. 36829 H: 8cm, RD: 6cm, BD: 3.2cm
MCDR, inv. no. 36831
The lamp belonging to the Loeschcke X type has a circular body and
an elongated nozzle. The flat disk, having a non-centred filling hole, is The beaker, closely imitating a northern Italic thin-walled ceramic form,
surrounded by a high rim which goes along the nozzle and around the has a rounded and slightly reverted rim, an ovoid body with the maxi-
wick hole. Three rectangular, un-perforated knobs are symmetrically pla- mum diameter located on the upper half and a narrow, flat base. The local
ced around the disk. The lamp’s body is deep and the base is flat and ceramic fabric is fine and very well fired, having a grey colour on the
marked by a double incised circle. The lamp’s base bears the stamp VR- outside and a brown one on the inside. The vessel is very well preserved,
SIO, with a dot below it, both being rendered in relief. The nozzle shows being complete.
traces of secondary burning around the wick hole. The ceramic fabric of
local origin is fine and well fired, having an orange colour with traces of Bibliography: Unpublished.
red slip. The lamp is well preserved, being complete. ME

Bibliography: Unpublished.
ME

125
catalog_macheta_25 iulie.indd 125 7/26/2017 1:28:31 PM
 109. Opaiț 111. Pahar
Sarmizegetusa, necropola estică, mormântul G72. Sarmizegetusa, necropola estică, mormântul G72.
Secolul II p. Chr. Secolul II p. Chr.
Ceramică; turnare în tipar; Ceramică; produs la roata olarului;
H: 3,5 cm, L: 9,4 cm, l: 6,6 cm H: 7,8 cm, Dg: 6,1 cm, Db: 2,8 cm
MCDR, nr. inv. 36826 MCDR, nr. inv. 36827

Opaiţul, de tip Loeschcke X, are corpul circular și ciocul alungit.
Discul plat, decupat intenționat cu un instrument ascuțit, este
mărginit de o bordură aplatizată care se continuă de-a lungul ciocului
și în jurul orificiului fitilului. Pe umăr se află trei butoni rectangulari
neperforați, de asemenea aplatizați, dispuși simetric în jurul discului.
Pe cioc, între disc și orificiul fitilului se află un orificiu mic de aeraj.
Corpul opaițului este adâncit, iar fundul este plat, fiind demarcat de un
cerc dublu incizat. Opaițul poartă pe fund o ștampilă ilizibilă în relief.
Ciocul poartă urme de ardere secundară în jurul orificiului fitilului.
Pasta ceramică din care a fost confecționat estede origine locală, fină și
bine arsă, de culoare brun-gălbuie și cu angobă brună, parțial exfoliată.
Opaițul se păstrează într-o stare de conservare foarte bună, fiind
complet.
Paharul, imitație fidelă a unei forme ceramice nord-italice cu pereți
subțiri, are buza rotunjită și ușor evazată, corpul ovoidal cu diametrul
maxim în jumătatea superioară și fundul îngust, plat.
Pasta ceramică din care a fost confecționat paharul este de origine
locală, fină și foarte bine arsă, de culoare neuniformă de la cenușie la
brună la exterior și brună la interior.
Vasul se păstrează într-o stare de conservare relativ bună, lipsind
doar o parte din buză.
Bibliografie: Inedit.
ME

Bibliografie: Inedit.
ME

109. Ceramic oil lamp (monolychnis) 111. Beaker

Sarmizegetusa, eastern necropolis, grave G72 Sarmizegetusa, eastern necropolis, grave G72
2nd c. AD. 2nd c. AD.
Ceramic; mould-made; Ceramic; wheel-made;
H: 3.5cm, L: 9.4cm, W: 6.6cm H: 7.8cm, RD: 6.1cm, BD: 2.8cm
MCDR, inv. no. 36826 MCDR, no. inv. 36827

The lamp belonging to the Loeschcke X type has a circular body and an
elongated nozzle. The flat disk, which was intentionally cut with a sharp tool,
is surrounded by a flattened rim which goes along the nozzle and around the
wick hole. Three rectangular, un-perforated knobs, which are also flattened,
are symmetrically placed around the discus. One small air-hole is located on
the nozzle between the disk and the wick hole. The lamp’s body is deep and
the base is flat and marked by a double incised circle. The lamp’s base bears
an illegible stamp rendered in relief. The nozzle shows traces of secondary
burning around the wick hole. The ceramic fabric of local origin is fine and
well fired, having a yellowish-brown colour with a partially exfoliated brown
slip. The lamp is well preserved, being complete.
The beaker, closely imitating a northern Italic thin-walled ceramic form,
has a rounded and slightly reverted rim, an ovoid body with the maximum
diameter located on the upper half and a narrow, flat base. The local ce-
ramic fabric is fine and very well fired, having a grey colour mottled with
brown on the outside and a brown one on the inside. The vessel is quite
well preserved, as only some of the rim is missing.
Bibliography: Unpublished.
ME

Bibliography: Unpublished.
ME

126
catalog_macheta_25 iulie.indd 126 7/26/2017 1:28:32 PM
 112. Mithras Tauroctonus
Sarmizegetusa
Secolele II-III p. Cr.
Marmură; Sculptare; L: 78 cm, l: 8,80 cm, H: 46 cm.
MCDR; nr. inv. 238
Placa votivă ajurată redă în partea centrală pe Mithras tauroctonus,
având de-o parte şi de cealaltă pe cei doi acoliţi, în câmpul compoziţional
apărând şi Mithras petrogenitus şi Mithras taurophorus.
În scena centrală, Mithras, întors cu torsul spre privitor, este aşezat pe
spatele taurului îngenuncheat. Cu mâna stângă ţine animalul de nas, iar
cu cea dreaptă înjunghie animalul în grumaz cu un pumnal. Cu piciorul
drept fixează membrul posterior drept al animalului, iar cel stâng este
îndoit pe spatele taurului, deasupra unei centuri. Zeul este îmbrăcat în
tunica scurtă peste care este aşezată mantia prinsă pe umărul drept cu o
fibulă mare, circulară. Pe cap poartă căciula frigiană, iar în picioare calcei.
Sub taur apare scorpionul care se îndreaptă spre organele genitale,
şarpele este încolăcit pe corpul animalului, iar câinele îl muşcă de gât. În
partea stângă, Cautopates, în poziţia tipică cu piciorul stâng încrucişat
peste cel drept, ţinând făclia orientată în jos, ţine coada taurului. La
picioarele sale este reprezentat un leu. În spatele acolitului este redată
scena în care Mithras cară în spate corpul taurului.
În partea dreaptă, Cautes, cu piciorul drept încrucişat peste cel stâng,
ţine un băţ în mâna stângă, iar lângă el este sculptat un mic personaj
îmbrăcat la fel ca ceilalţi doi acoliţi, în tunică scurtă, mantie şi căciulă
frigiană. Mâna sa dreaptă atinge umărul stâng. Deasupra acestor două
personaje apare scena naşterii zeului din piatră, din care se mai poate
observa în prezent partea inferioară – stânca şi fesele, pe partea dorsală
a reliefului.
Personajele sunt supuse stereotipiei atât în redarea trăsăturilor feţei, cât
şi a manierei în care sunt îmbrăcate, în tunici scurte, mantii şi căciuli
frigiene. Veşmintele fac falduri rigide iar modelajul, per ansamblu, este
destul de mediocru.
Bibliografie: Kiraly 1886, 39, nr. 112, pl. XIV; Vermaseren 1960, 309, nr. 2063, fig. 550;
Alicu, Pop, Wollmann, 1979, 105, nr. 174, pl. XXXV.
OCT
catalog_macheta_25 iulie.indd 127
112. Mithras Tauroctonus
Sarmizegetusa
2nd - 3rd c. A.D.
Marble, carving; L: 78cm, T: 8.8cm, H: 46cm
MCDR; inv. no. 238
The relief plate depicts in the central scene the god Mithras Tauroctonus,
having on both sides the two usual acolytes, in the composition field also
appeared Mithras petrogenitus and Mithras taurophorus. The artefact was
discovered in 1882, inside the Mithraeum at Ulpia Traiana Sarmizegetusa,
in a central area where most of the fragments of votive reliefs and statuettes
were found.
In the central scene, Mithras, turned with the torso to the viewer, is seated on
the back of the kneeling bull. With his left hand holds the nose of the bull,
and with the right stabs the animal in the neck with a dagger. With the right
leg fixes the right rear leg of the animal, and the left one is bent on the back of
the bull, over a belt. The god is clothed in the short tunic over which he wears
the cloak attached to the right shoulder with a large, circular fibula. He wears
the Frigian cap on his head, and short boots on his feet.
Under the bull appears the scorpion that heads to the genitals, the snake is
hunched on the animal’s body, and the dog bites his throat. On the left side,
Cautopates, in the typical position with the left leg crossed over the right,
holding the glass downwards, grabs the tail of the bull. At his feet there is a
lion. Behind the acolyte is depicted the scene where Mithras carries the carcass
of the bull on his back.
On the right of the scene, Cautes, with his right leg crossed over the left, holds
a stick in his left hand and next to him there is a small character dressed like
the other two acolytes, in a short tunic, cloak and Frigian cap. His right hand
touches his left shoulder. Above these two characters appears the scene of the
birth of the god, from a rock from which it can be observed only the lower part
of the rock and a small part of the god’s body.
The characters are subjected to stereotyping both in the rendering of the facial
features and in the manner in which the characters are dressed in frills, cloaks
and short tunics. The garments make rigid folds and the overall pattern is fairly
mediocre.
Bibliography: Kiraly 1886, 39, no. 112, pl. XIV; Vermaseren 1960, 309, no. 2063, fig. 550;
Alicu, Pop, Wollmann, 1979, 105, no. 174, pl. XXXV.
OCT
127
7/26/2017 1:28:35 PM
 113. Mithras Petrogenitus
Sarmizegetusa
Secolele II-III p. Chr.
Marmură; sculptare; H: 67 cm
MCDR; nr. inv. 15918

Piesa a fost descoperită în anul 1882, la Ulpia Traiana

Sarmizegetusa, în interiorul mithraeum-ului cercetat aici, într-o
zonă centrală în care au apărut majoritatea fragmentelor de
reliefuri şi statuete votive. Mithras este redat de la jumătatea
coapselor în sus, născându-se din stâncă sculptată sub forma unor
bolovani aşezaţi unii lângă alţii pe câteva rânduri. În jurul stâncii
este încolăcit şarpele. Zeul este nud, iar pe cap poartă obişnuita
bonetă frigiană de sub care iese părul aranjat în şuviţe scurte, foarte
puţin ondulate, sugerate de linii care radiază în jurul feţei. Lipsesc
membrele superioare, însă este vădit faptul că acestea erau ridicate,
conform tipului iconografic consacrat. În ceea ce priveşte maniera
de realizare, se remarcă grija pentru respectarea proporţiilor
anatomice, a musculaturii toracelui precum şi a trăsăturilor feţei:
ochii sub arcadele proeminente, nasul cu nările uşor dilatate (astăzi
destul de deteriorat), gura plină.
Cu toate că este fragmentară şi a suferit mici restaurări (capul a
fost ataşat corpului), statueta se păstrează într-o stare bună de
conservare.

Bibliografie: Kiraly 1886, 26, nr. 80, pl. IX, 2; Vermaseren 1960, 320,
nr. 2134, fig. 579; Alicu, Pop, Wollmann 1979, 101, nr. 142, pl. XXXII;
Miclea, Florescu 1980, 67, nr. 22, fig. 22.
OCT

113. Mithras Petrogenitus

Sarmizegetusa
2nd - 3rd c. A.D.
Marble, carving; H: 67cm
MCDR; inv. no. 15918

The play was discovered in 1882 at Ulpia Traiana Sarmizegetusa, inside

the Mithraeum investigated here, in a central area where most of the
fragments of votive reliefs and statuettes. Mithras is rendered from the
middle of the thighs upward, being born from rock which is carved in
the form of boulders seated next to each other on a few rows. Around
the rock there is the snake.
The god is nude, and on his head he wears the usual Frigian cap
underneath which the hair is short, with very slightly curled lines, and
suggested by lines radiating around his face. The upper limbs are missing,
but it is obvious that they were raised, according to the consecrated
iconographic style.
As regards the way of realization, attention is paid to observing the
anatomical proportions, the chest muscles and the features of the face:
the eyes under the prominent arches, the nose with slightly dilated
nostrils (today quite damaged), and the full mouth.
Although it is fragmentary and has undergone minor restorations (the
head has been attached to the body), the statuette is kept in a good state
of preservation.

Bibliography: Kiraly 1886, 26, no. 80, pl. IX, 2; Vermaseren 1960, 320, no. 2134,
fig. 579; Alicu, Pop, Wollmann 1979, 101, no. 142, pl. XXXII; Miclea, Florescu
1980, 67, no. 22, fig. 22.
OCT

128
catalog_macheta_25 iulie.indd 128 7/26/2017 1:28:37 PM
 114. Mithras sacrificând taurul
Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr
Marmură, cioplire; L: 31,5 cm, l: 48 cm, G: 4 cm
MCDR – S, nr. inv. 240

Basorelief de formă dreptunghiulară ce îl înfăţişează pe Mithras

sacrificând taurul. Divinitatea este îmbrăcată în costum oriental, cu
hlamida fluturând, prinsă de umărul drept cu o fibulă. Pe cap poartă
o bonetă frigiană. Zeul ţine genunchiul stâng pe coapsa taurului, și
în mâna dreaptă are un cuţit ridicat pentru sacrificare. Sub taur se
află un şarpe, iar în faţa sa un câine. Zeitatea este flancată în colţurile
superioare de bustul Soarelui şi a Lunei, iar în partea de jos a reliefului
este flancat de cei doi dadofori. Toată scena este delimitată de un
chenar, iar în parte inferioară a basoreliefului se află inscripţia: S.
EM. CORNEL.CORNELIAN.S.XV.??

114. Mithras slaying the bull Bibliografie: Sicoe 2014, p. 60.

Sarmizegetusa IM
2nd c. A.D.
Marble, carving; L: 31,5cm, W: 48cm, G: 4cm
MCDR – S, inv. no. 240

The rectangular bas-relief depicts Mithras slaying the bull. The deity is
dressed in an oriental costume, with the hlamida waving, tied on the right
shoulder with a fibula. On the head he wears a Phrygian cap. The god holds
the left knee on the bull’s thigh and in the right hand he has a knife raised
for sacrifice. Under the bull there is a snake and in front of it a dog. The god
is flanked in the upper corners by the representations of the Sun and the
Moon, and at the bottom of the relief is flanked by the two dadophors. The
scene is framed by a border and an inscription appears in the lower part of
the bas-relief: S. EM. CORNEL.CORNELIAN.S.XV.??

Bibliography: Sicoe 2014, 60.

IM

115. Basorelief de marmură reprezentând pe Mithras sacrificând

taurul
Sarmizegetusa 115. Basorelief displaying Mithras slaying the bull
Secolul II p. Chr Sarmizegetusa
Marmură, cioplire; L: 30 cm, l: 22 cm, G: 3-4 cm 2nd c. A.D.
MCDR – S, nr. inv. 10041 Marble, carving, LA: 30cm, W: 22cm, G: 3-4cm
MCDR – S, inv. no. 10041
Basorelief este de formă rectangulară, cu partea superioară arcuită.
Acesta are trei registre. The bas-relief is of rectangular shape, with the top arched and has three
panels.
În registrul central este redat Mithras sacrificând taurul. Divinitatea
In the central panel is displayed Mithras slaying the bull. The divinity is
este îmbrăcată în costum oriental, cu hlamida fluturând, prinsă de dressed in an oriental costume, with the cape waving, tied on the right
umărul drept cu o fibulă. Pe cap poartă o bonetă specifică. Zeul ţine shoulder with a fibula. On his head carries a Phrygian cap. The god holds
genunchiul stâng pe coapsa taurului. Cu mâna stângă ţine capul the left knee on the bull’s thigh. With the left hand holding the animal’s
animalului, iar cu cea dreaptă îl înjunghie. Sub taur se află un şarpe, iar head and the right one stabbing it. Under the bull there is a snake and in
în faţa sa un câine. Zeitatea este flancată de cei doi dadofori, îmbrăcaţi front of it, a dog. The god is flanked by the two dadophors, dressed alike.
la fel. The top and bottom panels are depicting events from the mythological life
În registrele de sus şi jos apar imagini din diferite momente ale of Mithras.
cultului mithraic.
Bibliografie: Sicoe 2014, 90.
IM
Bibliografie: Sicoe 2014, p. 90.
IM

129
catalog_macheta_25 iulie.indd 129 7/26/2017 1:28:39 PM
 116-117 118-119 120-121

122-123 124-125

116 -133. Depozit ritual (lămpi și vase de băut)

Sarmizegetusa (Templul zeilor Domnus și Domna)
Secolul II p. Chr.
Lut ars; la roată - vasele, modelare în tipar - lămpile
MCDR - S, nr. inv.: 33476, 33477/33464, 33465/33461-33460/33462, 33463/33487, 33488/33458, 33459/33480. 33483/33478,
33479/33454, 33455

Depozit ritual format din 9 perechi de artefacte (lampă și vas mic de băut), depus la intrarea în templul zeilor Domnus și Domna.
Lămpile de lut ars sunt lămpi-medalion, de tipul VIII Loeschcke și in mare parte sunt întregi. Ansa este discoidală plină, iar decorul
variază de la rozete la acvile. Din unele dintre vasele de băut s-au păstrat doar părți, iar altele au putut fi refăcute parțial. Din părțile
păstrate se poate observa că avem pahare cu o toartă, cu fund inelar și pereți subțiri cu înălțimea de 9-11 cm și diametrul de cca.10
cm. Pasta fină de culoare ce variază între oranj cărămiziu și ocru brun, prezintă urme de ardere secundară.

Bibliografie: Fiedler, Höpken 2004, 327-341; Fiedler, Höpken 2005, 317-320; Isac, Roman 2006, 54, nr. 82; Fiedler, Höpken 2008, 199- 214,
Abb. 9, 12 a, b.
C-A R

130
catalog_macheta_25 iulie.indd 130 7/26/2017 1:28:45 PM
 126, 127 128, 129

130, 131 132, 133

116 - 133. Ritual deposit (oil lamps and cups)

Sarmizegetusa, Temple of Domnus și Domna
2nd c. A.D.
Burned clay; wheel/mould;
MCDR - S, inv no. 33476, 33477/33464, 33465/33461-33460/33462, 33463/33487, 33488/33458, 33459/33480. 33483/33478, 33479/33454,
33455

Ritual deposit consisting of 9 pairs of artefacts (lamp and small pot of drinking), deposited at the entrance of the temple of the gods Domnus
and Domna. Burned clay lamps are medallion lamps, type VIII Loeschcke, and are mostly whole. The ansa is a whole disk, and the decor varies
from rosettes to eagles. Only some parts were kept from some of the pots and some could be partially restored. From the preserved parts we can
see that we have glasses with a ring, with an annular bottom and thin walls with a height of 9-11 cm and a diameter of about 10 cm. The fine
colour paste, which varies between brick and brown ochre, has secondary burning traces.

Bibliography: Fiedler, Höpken 2004, 327-341; Fiedler, Höpken 2005, 317-320; Isac, Roman 2006, 54, nr. 82; Fiedler, Höpken 2008, 199- 214, Abb. 9, 12 a, b..
C-AR

131
catalog_macheta_25 iulie.indd 131 7/26/2017 1:28:50 PM
 134. Inscripție votivă dedicată zeilor Domnus și Domna
Sarmizegetusa, Templul zeilor Domnus și Domna
Secolul II p. Chr.
Marmură, sculptare; H: 38 cm
MCDR – S, inv. nr. 36450
Inscripția a fost descoperită în cursul cercetărilor arheologice din anii
2004-2007, într-un mic sanctuar adosat zidului de incintă (temenos) al
zonei sacre, în vecinătatea estică a Templului lui Liber Pater. Templul
a fost dedicat unui cuplu de divinități de origine celtică de către Caius
Postumius Pansa, fost centurion în Legiunea III Italica. Construcția
edificiului de cult a fost realizată după războaiele marcomanice, odată
cu refacerea construcțiilor afectate de atacurile din anul 170 p. Chr.
Dis Maiorib(us)
Dom(i)no et
Dom(i)nae
C(aius) Post(umius) Pansa |(centurio)
leg(ionis) III Italic(ae) v(otum) s(olvit)
Traducere: Zeilor Preamăriți, Domnus și Doma, Caius Postumius
Pansa, centurion în legiunea III Italica, și-a îndeplinit jurământul
Bibliografie: Fiedler, Höpken 2007, 445–446; Fiedler, Höpken 2010, 327-341
OȚ
132
catalog_macheta_25 iulie.indd 132
134. Votive inscription dedicated to the gods Domnus and Domna
Sarmizegetusa, Temple of Domnus and Domna
2nd c. A.D.
Marble, carving; H: 38cm
MCDR – S, inv. no. 36450
The inscription was discovered during the archaeological researches of
2004-2007, in a small sanctuary built close to enclosure wall of the sacred
area, in the eastern vicinity of Liberty Pater Temple. The temple was
dedicated to a couple of Celtic deities by Caius Postumius Pansa, a former
centurion in Legion III Italica. The construction of the cult edifice was
made after the Marcomanic wars, with the reconstruction of the buildings
affected by the attacks of 170 AD.
Dis Maiorib(us)
Dom(i)no et
Dom(i)nae
C(aius) Post(umius) Pansa |(centurio)
leg(ionis) III Italic(ae) v(otum) s(olvit)
Translation: To the High Gods, Domnus and Domna, Caius Postumius
Pansa, a centurion in the Legion III Italica, accomplished his oath.
Bibliography: Fiedler, Höpken 2007, 445–446; Fiedler, Höpken 2010, 327-341.
OȚ
7/26/2017 1:28:52 PM
 135. Altar votiv, reprezentând-o pe zeița Nemesis Regina
Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr.
Marmură; H: 88 cm; l: 46 cm; G: 28–38 cm
MNIR, nr. inv. 38931

Altar de formă paralelipipedică cu partea superioară în formă de capitel

(45 × 30 cm) și bază de formă trapezoidală (39 × 52 cm). Suprafața
superioară și suprafața bazei sunt prelucrate grosier, iar laturile sunt
finisate, fiind redate decorul și profilaturile, atât în partea superioară,
cât și în cea inferioară. Fața expusă a capitelului: pe o cornișă este redat
un pseudo-fronton triunghiular cu palmete laterale, centrul acestuia
fiind decorat cu motive vegetale? (spart pe centru). Pe laterale, în
partea superioară, pe câte o cornișă este redat câte un pseudo-fronton
triunghiular cu palmete laterale și cu timpanul decorat cu motive
vegetale. O profilatură desparte câmpul inscripției în limba latină:
Deae Nemesi
Regin(ae)
Cornelius Cornelianus
defens(or) lecticar(iorum)
5 et Iulia Bessa
co(n)iux eius
ex voto posuer(unt).
„Zeiţei Nemesis Regina, Cornelius Cornelianus, apărător (patron) al
lecticarilor și Iulia Bessa, soția lui, din făgăduință au pus acest prinos.”
Baza este redată prin cinci profilaturi.

Bibliografie: IDR III/2, nr. 314; Bâltâc, Știrbulescu, Ștefan, 2015, p.

95, nr. 81.
AB

135. Votive altar representing the goddess Nemesis Regina

Sarmizegetusa
2nd c. A.D.
Marble, carving; H: 88cm; l: 46cm; G: 28–38cm
MNIR inv. no. 38931

Shaped parallelepiped altar with capital-shaped top (45 × 30 cm) and

trapezoidal base (39 × 52 cm). The top surface and the base surface are
roughly processed and the sides are finished, with the decoration and
the profiles on both the top and the bottom. The exposed face of the
capital: on a cornice is a triangular pseudo-fronton with side palmete,
the centre of which is decorated with vegetal motifs? (broken in the
centre). On the side, in the upper part, on a cornice there is a trian-
gular pseudo-fronton with lateral palmete and the timpan decorated
with vegetal motifs. A profile divides the field of the Latin inscription:
Deae Nemesi
Regin(ae)
Cornelius Cornelianus
defens(or) lecticar(iorum)
5 et Iulia Bessa
co(n)iux eius
ex voto posuer(unt).

„The goddess Nemesis the Queen, Cornelius Cornelianus, the patron

of the lecticari and Iulia Bessa, his wife”
The base is played through five profiles.

Bibliography: IDR III/2, no. 314; Bâltâc, Știrbulescu, Ștefan, 2015, 95, no. 81.
AB

133
catalog_macheta_25 iulie.indd 133 7/26/2017 1:28:53 PM
 136. Statuetă reprezentând o menadă
Sarmizegetusa
Secolele II – III p. Chr.
Bronz, turnare; L: 27 cm, l: 3-5 cm
MCDR, nr. inv. 30119
Statueta reprezintă o femeie aşezată. Aceasta poartă o mantie
care acoperă partea inferioară a corpului. O parte a corpului
este nudă. A fost descoperită în anul 1995 la aproximativ 100
metri Est de zidurile oraşului antic. Figurina a fost probabil
ataşată unei piese de mobilier.
Bibliografie: Diaconescu 1998, 77-86; Diaconescu 2013, 118-129
OȚ
134
catalog_macheta_25 iulie.indd 134
136. Statuette representing a Maenad
Sarmizegetusa
2nd – 3rd c. A.D.
Bronze; casting; L: 27cm, W: 3-5cm
MCDR, inv. no. 30119
The statuette represents a seated woman. It bears a cloak covering
the lower part of her body. A part of the body is nude. It was
discovered in 1995 at about 100 meters east of the walls of the
ancient city. The figurine may have been attached to a piece of
furniture.
Bibliography: Diaconescu 1998, 77-86; Diaconescu 2013, 118-129.
OȚ
7/26/2017 1:28:55 PM
 137. Relief votiv ajurat cu reprezentarea lui Nemesis
Sarmizegetusa, Templul lui Nemesis
Secolul II p. Chr.
Marmură; sculptare; L: 20 cm, H: 30 cm
MCDR; nr. inv. 363

Relieful traforat o redă pe Nemesis îmbrăcată în chiton

lung și himation, încadrată de un grifon cu capul întors spre
zeiță și o roată. Piesa este fragmentară, divinității îi lipsește
capul și mâna dreaptă. Pe soclu apare următorul text:
Deae Nem(esi) Reginae/Caec(ilius) Antoninus ex
v(oto) p(osuit).
Traducere: Zeiței Nemesis Regina/Caec(ilius) Antoninus a
îndeplinit promisiunea.

Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 90, nr. 99, pl. XXII
OCT

137. Votive relief with the representation of Nemesis

Sarmizegetusa, Temple of Nemesis
2nd c. A.D.
Marble, carving; L: 20 cm, H: 30 cm
MCDR; inv. no. 363

The relief renders Nemesis dressed in long chiton and

himation framed by a griffin with his head turned toward the
goddess and a wheel. The piece is fragmentary: the divinity is
lacking its head and right hand. The following text appears
on the socket:
Deae Nem(esi) Reginae/Caec(ilius) Antoninus ex v(oto)
p(osuit).
Translation: to the goddess Nemesis Regina/ Caec(ilius)
Antoniuns accomplished his promise

Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 90, no. 99, pl. XXII.
OCT

135
catalog_macheta_25 iulie.indd 135 7/26/2017 1:28:56 PM
 138. Fragment de statuie (mâna stângă)
Sarmizegetusa, Templul lui Nemesis
Secolul II p. Chr.
Bronz; turnare; L: 29 cm
MCDR, nr. inv. 1134
Dintr-o statuie de dimensiuni supraumane se păstrează mâna
stângă cu încheietura. Degetul mare și arătătorul sunt orientate
în față, iar celelalte trei sunt aduse în palmă, într-un gest tipic
atunci când ții un obiect în mână. Detaliile sunt redate cu o finețe
remarcabilă, musculatura palmei, unghiile cu cuticule sau aspectul
general al pielii cu textura caracteristică dovedind o bună cunoaștere
a corpului uman.
Bibliografie: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 126, nr. 292, pl. CXXVII; Rusu
1979, 176, nr. 12; Antique Bronzes, 94, nr. 14.
OCT
136
catalog_macheta_25 iulie.indd 136
138. Fragment of a statue (left hand)
Sarmizegetusa, Temple of Nemesis
2nd c. A.D:
Bronze, casting, L: 29cm
MCDR, inv. no. 1134
Fragment of a statue of superhuman dimensions, from which only the
left hand with the wrist remains. The thumb and forefinger are facing
the front and the other three are brought into the palm of the hand,
in a typical gesture when holding an object in ones hand. Details are
rendered with remarkable fineness, palm muscles, cuticle nails or the
general appearance of the skin with characteristic texture proving a good
knowledge of the human body.
Bibliography: Alicu, Pop, Wollmann 1979, 126, no. 292, pl. CXXVII; Rusu 1979,
176, no. 12; Antique Bronzes, 94, nr. 14.
OCT
7/26/2017 1:28:58 PM
 139. Inscripție funerară 139. Funerary inscription
Sarmizegetusa Sarmizegetusa
A doua jumătate a secolului II – sec. III p. Chr. Second half of the 2nd c. - 3rd c. A.D.
Marmură, sculptare; L: 87 cm, La: 76 cm, G: 15 cm Marble, carving; L: 87cm, W: 76cm, T:15 cm
MNIR, nr. inv. 69519 MNIR, inv. no. 69519

Lespede funerară paralelipipedică cu inscripţie ce are baza şi spatele Parallelepiped shaped tombstone with an inscription. The monument
prelucrate grosier, iar suprafaţa superioară şi lateralele finisate. Inscripţia has the base and backs coarse finished and the upper surface and the
este mărginită de o bordură lată şi un chenar. sides polished. The inscription is bordered by a wide frame.

D(is) M(anibus)
D(is) M(anibus) Alliano Aug(usti) n(ostri) ser(vo)
Alliano Aug(usti) n(ostri) ser(vo) vern(ae) vix(it) an(nis) VI m(ensibus) IX
vern(ae) vix(it) an(nis) VI m(ensibus) IX dieb(us) XXII
dieb(us) XXII Constantianus
Constantianus Aug(usti) lib(ertus) adiut(or) tabul(arii)
Aug(usti) lib(ertus) adiut(or) tabul(arii) pater
pater
Translation: „To the Mani gods. Allianus, the slave of our Augustus,
Traducere: „Zeilor Mani. Lui Allianus, sclav al Augustului nostru, born in the imperial palace in Rome, lived 6 years, 9 months, 22
days, Constatianus, libert of the emperor, adiutor tabularii (aid of
verna (născut în palatul imperial la Roma), a trăit ani 6, luni 9, zile 22, the head of the Chancellery of the provincial financial prosecutor of
Constatianus, libert al împăratului, adiutor tabularii (ajutor al şefului province Dacia Apulensis) His father (he puts his epitaph)"
cancelariei procuratorului financiar al provinciei Dacia Apulensisi), tatăl
(lui i-a pus epitaful)” Bibliography: IDR III 2, 373.
AB
Bibliografie: IDR III 2, 373
AB

137
catalog_macheta_25 iulie.indd 137 7/26/2017 1:28:58 PM
 140. Inscripție onorifică 140. Honorary inscription
Sarmizegetusa, Forum novum – curtea forului Sarmizegetusa, Forum novum – the court-yard of the Forum
Sfârșitul secolului II p. Chr end of the 2nd c. A.D.
Marmură; sculptare; H: 100 cm, L: 84 cm Marble, carving; H: 100cm, L: 84cm
MNIR, nr. inv. 39025 MNIR, inv. no. 39025

Placă de marmură de formă paralelipipedică cu inscripţie. Suprafaţa The object is a marble plate of parallelepiped shape with an inscription.
superioară este prelucrată cu antyrosis, laturile finisate, iar baza The upper surface is processed with antyrosis, the sides are finished and
grosieră. Inscripţia este delimitată de un chenar dublu profilat. the base is coarse. The inscription is bounded by a double-profile border.

C(aio) Arrio
C(aio) Arrio Antonino fil(io)
Antonino fil(io) C(ai) Arri Anto
C(ai) Arri Anto nini leg(ati) Augus(ti)
nini leg(ati) Augus(ti) pr(o) pr(aetore)
pr(o) pr(aetore) col(onia) Ulp(ia) Traia(na)
col(onia) Ulp(ia) Traia(na) Aug(usta) Dac(ica) Sarm(izegetusa)
Aug(usta) Dac(ica) Sarm(izegetusa)
Translation: “To Caius Arrius Antoninus, son of Caius Arrius Antoninus,
Traducere: „Lui Caius Arrius Antoninus, fiul lui Caius Arrius governor. [Monument dedicated by] Colonia Ulpia Traiana Augusta
Dacica Sarmizegetusa “
Antoninus, guvernator. [Monument dedicate de] Colonia Ulpia
Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa” Bibliography: IDR III 2, 86.
AB
Bibliografie: IDR III 2, 86
AB

138
catalog_macheta_25 iulie.indd 138 7/26/2017 1:28:59 PM
 141. Stelă funerară
Sarmizegetusa
Secolul II p. Chr.
Marmură; cioplire; l: 86,5 cm, H: 250 cm, G: 17 cm
MNIR, nr. inv. 38938

Stelă funerară de formă paralelipipedică cu inscripţie şi „tenon”.

Are trei registre, în primul, cel superior, apare un pseudo-fronton cu
latura orizontală întreruptă de o coroană de frunze care înconjoară
o rozetă-floare. Aceasta este flancată de doi grifoni ce ţin sub labele
anterioare câte o roată. Imediat sub apar gravate literele D(is)
M(anibus) (Zeilor Mani).
În cel de al doilea registru,mărginită de un chenar dublu profilat
apare inscripţia în latină iar în ultimul registru apar doi cocori, cel
din stânga vânând o şopârlă.

Inscripţia:
L(ucio) Cassio
Marcioni
Aug(ustali) col(oniae)
Vix(it) an(nos) LXX et
Cassiae Cassianae
Vix(it) an(nos) XVIIII
Cassia Rufina
Coniugi et filiae
piissimis

Bibliografie: IDR II/2 nr. 398, Țeposu-Marinescu 1982, 110, S 33, pl. II
AB

141. Funerary stele

Sarmizegetusa
2nd c. A.D.
Marble, carving; W: 86.5cm, H: 250cm, T: 17cm
MNIR, inv. no. 38938

Parallelipipedic funerary stele with inscription and “tenon”. It has three

registers, first and top, shows a pseudo-fronton with the horizontal side
interrupted by a leaf crown that surrounds a flower-rosette. It is flanked
by two griffins that hold one wheel under the front paws. Immediately
underneath the letters D (is) M (anibus) (To the Mani Gods) appear.
In the second register, bounded by a double-profile border, the inscription
appears in Latin, and the last register shows two cranes, the one on the
left hunting a lizard.
Inscription:
L(ucio) Cassio
Marcioni
Aug(ustali) col(oniae)
Vix(it) an(nos) LXX et
Cassiae Cassianae
Vix(it) an(nos) XVIIII
Cassia Rufina
Coniugi et filiae
piissimis

Bibliography: IDR II/2 no. 398; Țeposu-Marinescu 1982, 110, S 33, pl. II.
AB

139
catalog_macheta_25 iulie.indd 139 7/26/2017 1:28:59 PM