Momente din istoria Şcolii Normale din Caransebeş

Spuneam, în articolul publicat în numărul 119 al ziarului că vom reveni şi cu alte

aspecte interesante legate, într-un fel sau altul, de familia Biju. Am găsit acasă la
Doamna Tanţi un articol intitulat ,,Momente din Istoria Şcolii Normale
Caransebeşene”, unde, în fotografia care însoţea textul, era tatăl Doamnei Tanţi,
Dimitrie Biju, şi sora lui, Eugenia Dohler, de la care Doamna Tanţi a moştenit şi
numele de Eugenia. În continuare, redăm pasaje din respectivul articol.
,,Şcoala de Dăscălie a Caransebeşului reprezintă cea dintâi şcoală românească de
pregătire a dascălilor de pe întreg teritoriul nostru naţional. Nu se ştie cu exactitate
când s-a întemeiat această şcoală, dar prima ei menţionare o găsim în <<Palia de la
Orăştie>>, tipărită în anul 1582, când pentru traducerea Bibliei într-o cursivă limbă
românească s-a făcut apel şi la un dascăl de dăscălie de la Caransebeş, Efrem
Zăcan. <<Palia de la Orăştie>> este prima lucrare tipărită în care se consemnează
numele nostru etnic de <<români>>, ceea ce atestă conştiinţa unităţii naţionale şi a
descendenţei noastre latine.
În prima jumătate a secolului al XVII-lea, Mihail Halici – tatăl, care a condus şcoala
două decenii, este menţionat în Istoria literaturii române ca unul din primii
traducători şi versificatori de psalmi religioşi. Mihail Halici – fiul, care şi-a început
studiile la această şcoală cu tatăl său, a scris prima poezie cultă de pe întreg
teritoriul românesc. În 1822, profesorul Constantin Diaconovici Loga tipăreşte o
Gramatică a limbii române, care s-a folosit la toate şcolile de pe teritoriul românesc.
Secole la rând, centrul şcolar caransebeşean a fost singura pepinieră de dascăli
români din sudul Banatului şi a contribuit la ridicarea culturală a acestei regiuni, iar
românii bănăţeni foloseau limba naţională în biserică şi în şcolile grănicereşti.
În 1871, Episcopul Ioan Popasu îi dă prima oară denumirea de Institut Pedagogic
Diecezan şi stabileşte durata învăţământului pedagogic de 3 ani. În 1895, durata
cursurilor se ridică la 4 ani.
În 1919, după actul istoric al Unirii Transilvaniei şi Banatului cu România, la Şcoala
Normală se adaugă un curs inferior cu 4 clase. De la reforma învăţământului din
1948, şi până în 1955, şcoala funcţionează cu ciclurile I–II şi mediu. Din 1969, se
reînfiinţează Liceul Pedagogic.
Clădirea actuală a liceului a fost dată în folosinţă în anul 1899, iar construirea
ultimului nivel, începută în 1924, s-a terminat în 1956.
În decursul existenţei sale, Şcoala românească din Caransebeş a îndeplinit un rol
esenţial în promovarea conştiinţei naţionale, în păstrarea limbii poporului nostru, a
idealurilor de libertate şi unitate.
 Dimitrie Biju si soara sa, Eugenia Biju, fosti elevi ai scolii, la inceputurile secolului trecut

Rememorăm numele unor dascăli şi cărturari de seamă, ce au slujit Şcoala de

Dascăli din Caransebeş: Mihail Halici, Nicolae Stoica de Haţeg, Constantin
Diaconovici Loga, Ioan Popasu, Ştefan Velovan, Enea Hodoş, Patriciu Dragalina,
Vasile Goldiş, Antoniu Sequens, Iuliu Vuia, Gheorghe Neamţu, Pavel Jumanca,
Victor Târcovnicu”. Întrucât nu am găsit o semnătură la acest articol, subsemnatul
mulţumeşte autorului sau autorilor acestuia pentru interesantele date privind Istoria
Şcolii Normale din Caransebeş. Totodată, promit să revin cu date la fel de inedite,
legate de alţi membri ai familiei Biju.
Ştefan ISAC