Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MAXIM IONUT
FINANTE-BANCI
AN II, grupa 3
Trasaturi ale contractului de asigurare.
Asigurarea pentru a putea fi operationala trebuie sa primeasca un aspect juridic. Aceasta forma
o confera contractul de asigurare, care constituie "legea partilor" precum si legea propriu-zisa care
emana de la puterea legislativa. Prevederile contractului de asigurare au fost legiferate prin Codul
Comercial. In anul 1995, dipozitiile referitoare la contractul de asigurare si „despre asigurarea
contra daunelor” au fost abrogate prin legea nr. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurarile si
reasigurarile in Romania.
Contractul de asigurare este actul incheiat intre asigurator si asigurat, la asigurarile
facultative, care prevede obligatia asiguratului de a plati o prima asiguratorului si obligatia
acestuia din urma de a prelua asupra sa riscul producerii unui eveniment, platind asiguratului sau
beneficiarului indemnizatia prevazuta in acest caz. Contractul cuprinde si alte obligatii ale
asiguratorului si asiguratului.
Dupa cum apreciaza unii autori, contractul de asigurare are doua functii:
- introducerea riscului intr-o mutualitate, in sensul ca, desi ramane individual, riscul este contopit
intr-un ansamblu, in simbioza cu celelalte riscuri admise;
- stabilirea unei legaturi individuale intre societatea de asigurare si purtatorul riscului, prin acordul
de vointa dintre ei.
Specificitatea mecanismului de asigurare si complexitatea clauzelor pe care fiecare parte
doreste sa le impuna determina existenta unui contract de asigurare de o complexitate mai mare.
Caracteristicile principale ale contractului comercial folosit in asigurari sunt:
3. Contract aleatoriu, este determinat de aspectul prin care la incheierea acestuia, partile
nu cunosc existenta sau intinderea exacta a avantajelor ce vor rezulta pentru ele din contract.
Aceasta se datoreaza faptului ca obligatiile ce revin asiguratorului si asiguratului depind de un
eveniment viitor si incert. Evenimentul comporta pentru fiecare dintre parti, o sansa de castig sau
un risc de pierdere. Caracterul aleator este esential la contractul de asigurare. In conditiile in care
evenimentul aleator pentru care se solicita incheierea contractului ar fi cert, iar momentul
producerii lui ar fi cunoscut de catre parti, asigurarea nu ar mai avea sens, riscul respectiv putand sa
fie acoperit cu certitudine de catre asigurator.
4. Contract cu titlu oneros, prin care fiecare parte urmareste sa obtina un folos, o
contraprestatie in schimbul obligatiei ce si-o asuma. Contractul de asigurare presupune, astfel, o
obligatie pentru amandoua partile. Obligatie care este necesar a fi bazata pe o moralitate si
sinceritate bilaterala sintetizate intr-un interes comun. Asiguratul beneficiaza de protectia pe care i-
o ofera asiguratorul. Asiguratorul preia asupra sa riscul asigurat - dar nu in mod gratuit - in
schimbul unei plati sub forma primei de asigurare sau a cotizatiei, dupa caz.
2
5. Contract succesiv, se esaloneaza in timp. Asiguratorul se angajeaza sa acopere un
anumit risc o perioada foarte lunga de timp (exemplu, in cazul de asigurare a contractului de deces
pe o perioada nelimitata) cu plata anuala sau subanuala a primei sau o perioada scurta de timp (pe
timpul duratei unui zbor aerian intre doua puncte geografice) cu plata integrala a primei la
incheierea contractului.
3
Existenta unui obiect determinat sau determinabil al contractului de asigurare.
Obiectul asigurarii este specific fiecarei ramuri de asigurare: de bunuri, de persoane, de raspundere
civila.
Cauza contractului trebuie sa fie licita si morala.
Un contract de asigurare este valid daca s-a incheiat fara incalcarea legii sau a bunelor moravuri.
De aceea, nu se asigura activitatea de contrabanda sau nu se incheie contracte pentru bunurile
rezultate din savarsirea unor infractiuni.
Oferta de asigurare.
Declaratia de asigurare
4
fata de declaratia de asigurare, a unor date esentiale privind riscul cum ar fi celedin care rezulta
agravarea riscului. Astfel, asiguratorul va putea modifica, in mod corespunzator, contractul.
Conditiile generale
Un contract de asigurare poate fi negociat in toate clauzele sale si sa faca obiectul unei
redactari adaptate integral scopului sau, sub rezerva, bineinteles, a interdictiilor si mentiunilor
obligatorii de ordin public stabilite de legislatie. In asemenea cazuri, complexitatea garantiilor,
marimea valorilor in joc, caracterul unic al proiectului, competenta profesionala a factorilor de
decizie, a partilor in contract si a intermediarilor lor, si suma de platit justifica o redactare speciala
a unui contract de asigurare in intregime „pe masura”. Dar, in imensa majoritate a cazurilor,
redactarea integrala a unui contract pentru fiecare asigurat ar antrena costuri prohibitive si riscuri
de greseli prejudiciabile atat asiguratului cat si asiguratorului. Din motive evidente de securitate si
economie, asiguratorii tiparesc in avans, pentru fiecare categorie de riscuri, documente contractuale
numite „Conditii generale”.
Subscriitorii vor dispune astfel de „Conditii generale asigurari de autovehicule CASCO”,
„Conditii generale pentru Transport - CARGO”, „Conditii generale in caz de incendiu” etc..
Aceste documente precizeaza conditiile valabile pentru toate contractele din aceeasi
categorie de asigurare, cu respectarea, evident, a cerintelor legale. Ele trebuie, in special, sa
defineasca: riscurile acoperite; excluderile; obligatiile partilor; dispozitiile referitoare la daune;
regulile de competenta si de prescriptie in caz de litigiu.
Pentru a usura lectura Conditiilor generale, asiguratorii se straduiesc sa adopte un limbaj
simplu, ceea ce nu este intotdeauna usor tinand seama de cerintele legale si de caracterul juridic al
contractului insusi. Conditiile generale sunt adesea completate de o tabla de materii si un lexic al
definitiilor utile. Mult timp, din spirit de economie, asiguratorii s-au straduit sa comprime textele
complexe ale Conditiilor generale scriindu-le cu caractere foarte mici pe o singura foaie simpla sau
dubla, ceea ce facea lectura deosebit de plictisitoare si de confuza pentru asiguratul non-jurist. In
zilele noastre, s-a luat hotararea sa fie facute sub forma de carti mici sau brosuri colorate care sunt
cu siguranta mai atractive.
Conditiile generale sunt in mod normal redactate si tiparite de fiecare companie de asigurari
pe propria-i raspundere. Pe numeroase piete, totusi, Conditiile generale pot sa fie ori impuse de
Puterile Publice care interzic indepartarea de un text-tip regulamentar, ori redactate pentru profitul
5
comun al membrilor sai de catre o asociatie profesionala care le va tipari si difuza tuturor
asiguratorilor membri ai organizatiei.
In multe tari, cum este si cazul Romaniei, textul Conditiilor generale trebuie sa fie controlat
si aprobat de Autoritatile de supraveghere a asigurarilor inainte de difuzarea sa pe piata. In acest
caz, data autorizarii figureaza in contract. In alte tari si acesta este sistemul care tinde astazi sa
prevaleze, companiile de asigurare trebuie sa prezinte Autoritatilor Conditiile generale pe care le
utilizeaza, pentru un control de legalitate a posteriori. Documentele vor fi modificate in cazul in
care Autoritatile ar avea observatii de facut.
Conditiile speciale
Este vorba despre un document imprimat inainte sau dactilografiat care serveste drept anexa
la Conditiile generale ale unor contracte pentru a le adapta la caracteristicile unor subcategorii de
riscuri. De exemplu, ca anexa la Conditiile generale pentru Incendiu, pot exista Conditii speciale
pentru institutiile de invatamant, spitalicesti, imobilele foarte inalte, etc. Ca anexa la Conditiile
generale Multi riscuri pentru Comercianti si Producatori, pot exista Conditii speciale pentru
Proprietari de Hoteluri si Restaurante, Bijutieri, Pompe de benzina si Ateliere de reparatii auto, etc.
Conditiile speciale pot sa se abata de la lege in anumite puncte ale Conditiilor generale
pentru a le adapta la grupa de riscuri careia le sunt destinate. Ele nu pot totusi sa se abata de la
clauzele de ordin public impuse de lege.
Conditiile particulare
Daca Conditiile speciale nu se gasesc in toate contractele, nu este acelasi lucru pentru
Conditiile particulare care constituie singurul document semnat de comun acord de asigurator si
asigurat si care sunt dovada existentei contractului de asigurare.
Conditiile particulare sunt in parte tiparite anterior si completate cu mentiunile
indispensabile personalizarii garantiilor, pe calculator, prin dactilografiere sau chiar cu mana :
-numele si domiciliul asiguratului si, daca e cazul, ale intermediarului;
-definitia lucrului sau a persoanei asigurate;
-natura riscurilor garantate;
-data de aplicare si durata contractului;
-suma totala a garantiilor si francizelor eventuale ca si bazele de indexare, daca e cazul;
-cuantumul primei si data platii;
-obligatiile particulare eventual impuse asiguratului (masuri de prevenire, declaratii
periodice etc)
Conditiile particulare sunt stabilite in atatea exemplare cati semnatari, adica cel putin doua
(pentru asigurat si asigurator), trei daca este un intermediar.
Conditiile particulare pot contine clauze care se abat de la Conditiile speciale si de la
Conditiile generale in afara de clauzele de ordin public impuse de lege. In caz de contradictie,
Conditiile particulare prevaleaza asupra Conditiilor generale si speciale.
Conditiile particulare trebuie sa precizeze fara ambiguitate ce documente au fost inmanate
asiguratului pentru a constitui ansamblul contractului: nota informativa sau proiectul de contract,
Conditiile generale precizand bine referintele, Conditiile speciale si eventualele anexe.
Clauzele tip
6
Contractele de asigurare contin uneori clauze anexe Conditiilor generale sau speciale si care
sunt destinate sa limiteze sau sa modifice, chiar sa excluda,anumite garantii. Aceste clauze pot fi
proprii unui contract precis si constituie atunci anexe la Conditiile particulare. Dar ele sunt adesea
inserate in toate contractele, cel putin in acelea acoperind anumite categorii de riscuri. Aceasta
insertie poate sa depinda doar de vointa asiguratorului care a hotarat sa-si modifice politica de
subscriere. Asteptand sa fie imprimat un nou stoc de Conditii generale, o clauza modificatoare a
textului vechi este inserata in toate contractele, inclusiv in portofoliu cand este posibil.
In alte cazuri, clauza rezulta dintr-un acord de piata sau din sugestia unui organism
profesionist.
In sfarsit, in anumite cazuri, Administratia Publica poate face obligatorie introducerea uneia
sau alteia din clauze intr-o intreaga categorie de contracte. De exemplu subventionarea primelor la
asigurarile agricole potivit legii. In Franta, o clauza-tip de bonus-malus a devenit obligatorie
pentru contractele de asigurare auto; protectia anumitor contracte a fost extinsa obligatoriu la
catastrofele naturale,apoi la atentate. Asteptand ca noi Conditii generale cu dispozitiile legale sa fie
puse la punct si tiparite, clauze –tip au fost inserate in contracte.
Clauzele si anexele care se adauga celorlalte documente contractuale complica lectura si
intelegerea unui contract de asigurare, cu atat mai mult cu cat anumite clauze pot anula complet sau
modifica profund unele dispozitii din Conditiile generale.
Pentru claritatea Conventiilor si pentru o mai mare incredere intre asiguratori si clienti, este
util sa se limiteze folosirea unor clauze anexe numai la cazurile inevitabile care ar trebui sa fie
intotdeauna exceptionale.Se pare totusi ca, din acest punct de vedere, anumite piete au obisnuinte
greu de modificat. Asiguratorii englezi, de exemplu, emit, in unele cazuri, contracte atat de
voluminoase si complexe pe care doar specialistii ramurilor in discutie le pot intelege cu adevarat.
Actele aditionale
Un act aditional este un document semnat de cele doua parti care indica modificari aduse
contractului initial.
Cand un contract este stabilit pentru o durata lunga sau cand este innoit prin tacita
reconductie (in aceleasi conditii anterioare) timp de mai multi ani, poate deveni necesar, la
initiativa asiguratului sau a asiguratorului, sa se modifice anumite dispozitii, de exemplu:
- o schimbare de adresa a asiguratului sau a riscului asigurat;
- o schimbare de masina;
7
- o marire a primei ca urmare a unei agravari a riscului sau a unei schimbari de tarif;
- o crestere a unor garantii.
Se emite de asemenea un act aditional cand contractul este reziliat inaintea scadentei
prevazuta initial.
Majoritatea legislatiilor obliga asiguratorul sa raspunda intr-un termen scurt cererilor
asiguratilor care doresc sa-si modifice contractul prin act aditional. In Franta, absenta raspunsului
in cele zece zile de la primirea unei scrisori recomandate antreneaza acceptarea de catre asigurator
a modificarii cerute.
Invers, asiguratul are obligatia sa declare imediat asiguratorului orice agravare a riscului
susceptibil sa modifice aprecierea asiguratorului si deci, tarifarea (de exemplu, utilizarea unor
produse periculoase intr-un spatiu comercial, refacerea cu paie a unui acoperis cu tigla).
Certificatele de asigurari
Avizele de scadenta
Este vorba despre documentul prin care asiguratorul isi informeaza asiguratul asupra
viitoarei expirari a perioadei de garantie corespunzand ultimei prime platite. Daca contractul a fost
subscris cu o clauza de tacita reconductie, asiguratorul indica noua suma de bani de platit pentru o
noua perioada de garantie (in general un an in asigurari in caz de Daune). Daca, asa cum se
obisnuieste, capitalurile asigurate si prima de asigurare sunt indexate, avizul de scadenta va indica
noua valoare a indicelui si se va tine seama de el pentru valoarea noii prime de platit.
Mult timp, asiguratorii au trimis asiguratilor lor o chitanta dupa fiecare plata. Astazi marea
majoritate a platilor se fac prin miscare bancara (cec, virament, prelevare automata, Titlu Universal
de Plata), ceea ce scuteste sa se trimita o chitanta, extrasul de la banca fiind o dovada. Chitantele
sau recipisele nu mai sunt eliberate decat pentru cazurile exceptionale de plata directa in numerar
asiguratorului.
Obligatiile asiguratului
8
Notiunea de asigurat, folosita in limbajul comun, acopera in realitate trei notiuni distincte:
- cea de persoana care subscrie sau contractant care se obliga sa indeplineasca obligatiile rezultate
din semnatura sa pe contract (in principal sa-si plateasca prima de asigurare);
- cea de asigurat care este persoana supusa riscului;
- cea de beneficiar care este persoana care incaseaza prestatiile asiguratorului.
Drepturile si obligatiile asociate acestor trei calitati difera. Distinctia este indispensabila
cand aceste calitati corespund la trei persoane diferite. Acest lucru se intampla frecvent in
asigurarea de viata, in caz de deces.
Subscriind un contract de asigurare, asiguratul, mai precis persoana care subscrie, se
preocupa, evident, inainte de toate, de angajamentele pe care le ia asiguratorul fata de el. Nu trebuie
totusi pierdut din vedere ca contractul de asigurare este un contract sinalagmatic care implica
consimtamantul celor doua parti si contine obligatii pentru fiecare din ele.
Obligatiile pe care trebuie sa le respecte asiguratul pot fi regrupate in trei teme.
9
valoarea sa declarata si asigurata este superioara. In acest caz, este vorba de supraasigurare si
asiguratul a platit prime in pierdere.
Daca, din contra, bunul asigurat este subevaluat in declaratie, este sub-asigurare. In acest
caz, totul se petrece ca si cum asiguratul ar fi vrut sa ramana propriul sau asigurator pentru o parte
a riscului, caci asiguratorul va sanctiona sub-asigurarea aplicand regula proportionala de
capitaluri.Daca dauna este totala, asiguratorul nu va plati decat suma asigurata care a servit drept
baza de calcul al primei.Surplusul din dauna ramasa neacoperita este in sarcina asiguratului.
In fata acestui neajuns, asiguratorii au pus la punct formule moderne care incearca sa evite
litigiile cu asiguratii:
-asigurarea la primul risc care obliga asiguratorul la suma asigurata oricare ar fi valoarea
supusa riscului;
-asigurarea fara valoare declarata care este folosita, de exemplu, pentru Riscuri multiple in
Locuinte in care angajamentul asiguratorului este egal cu valoarea reconstructiei imobilului distrus
asa cum va fi constatata dupa dauna;
-asigurarea cu valoare acceptata, folosita pentru asigurarea obiectelor de arta sau de valoare
si propusa industriasilor pentru asigurarea cladirilor, masinilor si echipamentelor lor, care stabilesc
valorile asigurate de comun acord intre asigurat si asigurator dupa interventia unui expert, ceea ce
interzice asiguratorului sa puna in discutie valorile supuse riscului dupa aparitia unei daune.
Dispozitii contractuale si, foarte adesea legale, precizeaza sanctiunile aplicabile daca
asiguratul nu se achita de obligatia sa de plata a primelor. Sanctiunea este dreptul pentru asigurator
de a rezilia contractul in formele si timpul regulamentare, fara a-si pierde dreptul de a urmari in
justitie incasarea primelor corespunzand perioadei in care garantiile au fost efectiv in vigoare chiar
daca n-a aparut nici o calamitate. Rezilierea contractului obliga sa se respecte proceduri fixate de
legi care implica una sau mai multe somatii succesive si o perioada de suspendare a garantiilor in
timpul careia contractul va putea fi repus in aplicare de catre asigurat daca isi va achita in intregime
prima datorata. In Franta, de exemplu, legea da asiguratorului dreptul de a-i trimite, cel mai
devreme dupa zece zile de la scadenta, subscriitorului care nu si-a platit prima o scrisoare
recomandata de somatie pentru a plati; garantia este automat suspendata dupa 30 de zile de la
trimiterea scrisorii de somatie daca intre timp nu s-a facut plata; contractul este reziliat dupa 40 de
zile de la trimiterea scrisorii de somatie daca tot nu s-a platit prima si daca scrisoarea de somatie l-a
prevenit pe asigurat asupra acestei decizii a asiguratorului.
10
Avizarea daunelor
Asiguratul se obliga sa declare pagubele in termenul fixat contractual sau legal si sa apere
interesele asiguratorului, adica sa limiteze in masura posibilului consecintele evenimentului
daunator si sa protejeze posibilitatile de recurs ale asiguratorului impotriva tertilor eventual
responsabili.
Declararea daunei asiguratorului trebuie sa fie facuta de indata ce asiguratul a avut
cunostinta de ea sau macar intr-un anumit termen..Timpul prevazut este foarte scurt: in Franta el
merge de la cinci zile pentru asigurarile de lucruri pana la 48 de ore pentru asigurarile in caz de furt
si 24 de ore pentru asigurarile in caz de Mortalitate a animalelor. Justificarea acestor perioade de
declarare foarte scurte impuse asiguratului este ocrotirea intereselor asiguratorului care trebuie,de
indata ce e posibil, sa constate daunele,sa previna extinderea lor, sa determine originea lor si sa
apere recursul sau eventual impotriva tertilor a caror responsabilitate ar putea fi pusa in discutie.
Sanctiunea nerespectarii termenelor impuse pentru declararea daunelor este decaderea din drepturi,
adica asiguratorul poate sa nu plateasca dauna declarata tardiv, fara sa fie puse in cauza celelalte
dispozitii ale contractului care ramane in vigoare normal. Pe majoritatea pietelor moderne, legea nu
permite asiguratorului sa invoce decaderea din drepturi decat daca dovedeste ca intarzierea
declararii pagubei i-a cauzat un prejudiciu.
Termenul nu curge evident decat din momentul in care asiguratul a avut cunostinta de
dauna. Aparitia unui furt intr-o locuinta de vacanta sau a unei pagube susceptibila sa antreneze
responsabilitatea unui proprietar de intreprindere poate sa nu fie cunoscuta decat mult timp dupa
fapte. Nu se poate cere unui asigurat sa declare evenimente de care nu are cunostinta.
Asiguratul trebuie sa faca tot ce sta in puterea sa pentru a limita consecintele dezastrului. El
trebuie evident sa faca apel la pompieri in caz de incendiu si la politie in caz de furt,dar si sa puna
paznici la cladirile incendiate sau deschise pentru a evita jafurile. El trebuie sa faca inventarul
complet si in cifre al pagubelor suferite, sa usureze munca expertilor desemnati de asiguratori si sa
declare exact toate circumstantele cunoscute de el, susceptibile sa ajute la cercetarea cauzelor
dezastrului si la identificarea eventualilor responsabili.
Asiguratului ii revine sarcina sa faca dovada nu numai a realizarii pagubei,ci si a valorii
daunelor suferite.Acest lucru nu este intotdeauna usor, mai ales in caz de furt caci asiguratul nu
dispune intotdeauna de piese justificative ale pretului, si chiar de existenta insasi a obiectelor
furate.In incendiu, pot aparea greutati privind valoarea si volumul stocurilor distruse.Cu cat
contabilitatea asiguratului va fi mai precisa, cu atat mai rare vor fi intarzierile in platile unor daune.
Dupa ce a facut asiguratorului prima declaratie a daunei, asiguratul trebuie sa fie prompt in
formularea cererii sale furnizand toate piesele justificative necesare si raspunzand la toate
intrebarile asiguratorului. In cazurile importante, el poate fi ajutat de un expert de asigurat care-l va
ajuta sa-si prezinte cererea de despagubire. Intermediarul fiind mandatar al asiguratului se obliga si
el, in majoritatea cazurilor, sa-l sfatuiasca pe asigurat in caz de dauna.
Un asigurat poate fi surprins de prescrierea drepturilor sale daca nu-si formuleaza cererea in
perioadele de timp contractuale sau legale. In raporturile intre asigurat si asigurator, prescriptia
este in general de doi ani.
Pentru a proteja asiguratul de reaua vointa a unor servicii contencioase sau de practicile
dilatorii ale unor asiguratori, legea cere in multe tari ca asiguratorul sa raspunda in cel mai scurt
timp la cererile asiguratilor si sa faca o propunere rezonabila de reglementare la cateva saptamani
sau o luna dupa ce elementele necesare au fost furnizate de asigurat. Asemenea dispozitii nu exista
uneori decat pentru anumite ramuri (de exemplu, automobil sau constructii sau accidente de
munca). Ele dau noi drepturi asiguratilor, permitand o accelerare a platii despagubirilor datorate
dupa dauna si limiteaza recurgerea la tribunale.
11
Obligatiile asiguratorului
Cea mai importanta dintre aceste obligatii este evident de a reglementa rapid si cinstit
daunele cand apar.Este obiectul insusi al contractului de asigurare, pentru care asiguratul si-a platit
prima de asigurare. Dar si alte obligatii apasa asupra asiguratorului.
Emiterea contractului
Fie ca sunt legale sau contractuale, ele trebuie sa fie precise si fara ambiguitate si sa nu
goleasca contractul de orice efect real.Astfel, de exemplu, jurisprudenta franceza tinde sa considere
ca nescrisa o clauza excluzand, intr-un contract de Raspundere Civila pentru Mestesugari, toate
pagubele aparute din responsabilitatea contractuala a mestesugarului pentru a limita garantia la
responsabilitatea delictuala. Judecatorii considera ca aceasta responsabilitate contractuala este
esentialul responsabilitatii sale, ceea ce a vrut el sa asigure subscriind acest contract, si ca
excluderea denatureaza total obiectul responsabilitatii si nu poate fi deci validata.
In general, legislatorii impun ca clauzele prevazand excluderi de garantie sau obligatii
pentru asigurat sa fie tiparite cu caractere vizibile in contracte pentru a atrage clar atentia
asiguratilor.
Pe durata contractului daca asiguratul declara o modificare a riscului dandu-i dreptul la o
reducere a primei de asigurare sau din contra obligandu-l sa plateasca un supliment de prima, sau
daca cere o marire sau o reducere a garantiei, asiguratorul trebuie sa raspunda asiguratului in
termenele fixate de contract sau de lege. Asiguratorul nu este niciodata obligat sa accepte o crestere
a riscurilor si are dreptul sa rezilieze contractul daca i se declara o agravare a caracteristicilor
riscului.
12
Marile companii de asigurari primesc in fiecare an sute de mii,chiar milioane de declaratii
ale unor evenimente asigurate. Acestea trebuie sa fie inregistrate si comparate cu garantiile in
vigoare din contractul asiguratului.Ele trebuie de asemenea sa faca obiectul, chiar de la
inregistrarea lor, unei evaluari pentru a estima costul lor total probabil pentru companie si deci
pentru a constitui in pasivul bilantului suma de platit corespunzatoare pentru dauna. Trebuie de
asemenea sa se confirme imediat asiguratului primirea declaratiei sale si sa i se adreseze lista
documentelor justificative necesare pentru a putea proceda la plata, sau sa i se dea eventual
motivele pentru care dauna nu poate fi luata in sarcina de asigurator. In cazurile importante, trebuie
sa se ia masurile conservatorii imediate destinate sa evite extinderea daunelor si sa se ceara ajutorul
expertilor pentru a cerceta cauzele evenimentului asigurat si a evalua, cel mai exact posibil,
cuantumul daunelor.
Asiguratorul trebuie deci sa fie organizat pentru a face fata zilnic unui aflux de cereri. Dar
in anumite cazuri, trebuie sa se organizeze gestionari de criza cand un eveniment catastrofal
(inundatie, cutremur de pamant, uragane)multiplica in mod exceptional declaratiile de calamitati.
Asiguratorii trebuie sa poata, in asemenea cazuri, sa trimita pe loc intaririle necesare in personal si
in experti pentru a face fata imediat angajamentelor lor. Este la fel in cazul aparitiei unui accident
cu un numar mare de victime: caderea unui avion mare, naufragiul unei nave de pasageri, accident
de tren, incendiul unei sali de spectacol sau caderea tribunei unui stadion. Un caz particular al
prevederii cu care trebuie organizata gestionarea dezastrelor este cel al asistentei.Pentru a-si
respecta angajamentele,cel care asigura asistenta trebuie sa dispuna in permanenta, adica 24 de ore
din 24 si sapte zile din sapte, de un platou tehnic, cu personal disponibil pentru a raspunde
apelurilor celor mai diverse ale asiguratilor si venind din locurile cele mai variate. Celui care
asigura asistenta ii trebuie de asemenea o retea de corespondenti, capabili sa examineze peste tot,
unde este necesar, cererile asiguratului: medici, juristi, organizatori de calatorii, mecanici auto, dar
si pentru asistenta la domiciliu lacatusi, ingrijitori de bolnavi, cadre didactice, ajutoare de
menajera, instalatori de apa, etc.
Concurenta intre asiguratori pe pietele respective are loc adesea asupra preturilor, uneori
asupra sfaturilor sau imaginii, dar fundamental si pe termen lung asupra capacitatii de a gestiona si
de a reglementa repede si bine dezastrele. Printre toate serviciile unei societati de asigurare,
serviciul Dezastrelor sau Reglementarilor trateaza esentialul meseriei de asigurator si pe
eficacitatea lui se bazeaza cu siguranta reputatia acestei meserii. Acest serviciu trebuie sa recruteze
elementele cele mai capabile din personalul asiguratorului si sa faca obiectul intregii atentii a
Conducerii.
13
parte din ea (neasigurare, riscuri excluse din garantiile contractuale,contracte suspendate sau
reziliate pentru neplata, etc) si avand grija permanenta sa reactioneze impotriva tentativelor de
frauda la asigurare: pagube anterioare intrarii in vigoare a contractului, supraevaluare a daunelor,
daune voit provocate de asigurat sau de un complice, sau de beneficiar (ramura asigurare de Viata).
De la accidentul de automobil (neacoperit) declarat ca furt (acoperit de contract) la naufragiul
voluntar al unui cargou intreg dupa descarcarea clandestina a incarcaturii asigurate, de la ajutorul
fraudulos al unui particular in aprecierea unui obiect furat la crima comisa in scopul primirii unui
capital pentru Deces, gama fraudelor la asigurare este vasta, imaginatia delincventilor ocazionali
sau profesionisti fertila si lupta impotriva „falselor pagube” este anevoioasa, evident. Pentru a fi
eficace, aceasta cere o experienta a responsabililor serviciilor de dezastre, dar mai ales o colaborare
permanenta a asiguratorilor intre ei si cu serviciile de politie nationale si internationale. Fraudele
cele mai importante, mai ales in domeniul Maritim sau in asigurari de persoane, profita de
complexitatile dreptului international si de costul anchetelor, chiar de imposibilitatea juridica de a
le urgenta si de a obtine decizii ale justitiei executorii in anumite tari pentru resortisantii altor tari.
Lupta contra fraudei cere deci o vigilenta si o perseverenta permanente. Daca nu este
posibil sa se stie exact totalul pe ramuri si tari, se evalueaza costul fraudelor la asigurare la o grila
de la 3 la 6 % din totalul pagubelor. Este vorba de un cuantum semnificativ care ridica in aceeasi
masura costul asigurarii pentru ansamblul asiguratilor. Lupta contra fraudei nu trebuie, totusi, sa
intarzie sau sa complice reglementarea imensei majoritati a declaratiilor de pagube care vin de la
unii asigurati cinstiti si care nu fac decat sa ceara aplicarea contractului lor. Nimic nu-l exaspereaza
mai mult pe asigurat si nimic nu dauneaza mai mult imaginii asigurarii decat o atitudine sistematic
banuitoare fata de el din partea asiguratorului de indata ce prezinta o cerere de indeplinire a unei
obligatii. Asiguratul si-a platit primele, adesea multi ani, pentru a fi protejat in caz de dauna. El nu
admite sa fie banuit de necinste cand apare o dauna. Aceasta dauna, de altfel, daca este importanta
si daca atinge o fiinta draga sau obiecte carora asiguratul le atribuie un pret sentimental, poate sa fie
dureroasa pentru asigurat si sa-i ravaseasca viata. O datorie omeneasca cere asiguratorului sa nu
amplifice dificultatile materiale sau emotive cauzate asiguratului de paguba, ci dimpotriva sa faca
tot ce se poate pentru a-l incuraja, pentru a reduce formalitatile la minimum necesar, si sa-si
plateasca obligatiile cel mai rapid posibil. Mai ales asiguratorul va avea grija, chiar daca nu este
intotdeauna obligat de lege sau de clauzele contractului, sa plateasca un acont din plata definitiva a
daunei de fiecare data cand costul final poate fi in mod rezonabil estimat dar cand calculul definitiv
cere timp (consolidarea unor rani, adunarea unor documente de catre asigurat, inmanarea unor
raporturi definitive de catre experti etc).
Prevenirea
Din ce in ce mai mult, se conteaza pe asigurator nu numai pentru a plati pagubele cand
apar, ci si pentru a le preveni. Prevenirea dezastrelor il intereseaza pe asigurator pentru ca reduce
suma despagubirilor pe care va trebui s-o plateasca. Ea intereseaza mult asiguratii din dublu motiv:
reducand costul total al daunelor, ea trebuie sa se exprime printr-o reducere a tarifelor
asiguratorilor si deci a contributiilor cerute asiguratilor pentru a alimenta societatea de asigurari
mutuale; dar mai ales aparitia unei daune provoaca intotdeauna asiguratului nenumarate necazuri,
greutati, perturbari de tot felul,chiar dureri sau infirmitati,care nu vor fi niciodata compensate in
intregime de prestatiile asiguratorului. Daca un sef de intreprindere este fericit sa constate ca
societatea sa va putea supravietui dupa incendiul din uzina sa gratie bunei adaptari la nevoile sale a
garantiilor pentru Incendiu si Pierderi de Exploatare din contractele sale de asigurare si gratie
rapiditatii cu care asiguratorul si-a onorat angajamentele, ceea ce a permis o rapida redemarare a
productiei, acelasi sef de intreprindere ar fi preferat evident sa se menajeze de toate neplacerile
inerente unei situatii de criza nesuportand o paguba. De altfel sarcina principala a responsabililor
de asigurari in marile intreprinderi moderne, numite acum Risk Managers sau gestionari ai
14
riscurilor, este de a veghea ca intreprinderea sa fie bine asigurata, dar mai ales sa reduca frecventa
dezastrelor si sa ia masuri pentru a le preveni.
Ceea ce este valabil pentru intreprinderi este adevarat si pentru particulari. Asiguratorii,
specialisti ai pagubelor, sunt deci din ce in ce mai angajati sa intervina in domeniul prevenirii. Ei o
fac adesea in mod colectiv prin organismele lor profesioniste: omologare de produse sau sisteme de
securitate(alarme anti furt, detectoare de incendiu,seifuri), participare la efortul national de
securitate rutiera, acorduri cu constructorii de automobile pentru a ameliora protectia automobilelor
impotriva furtului, acorduri cu specialistii in constructii de locuinte pentru a imbunatati siguranta,
instruirea populatiei pentru o igiena mai buna, pentru prevenirea bolilor si detectarea precoce a
celor mai frecvente boli. Dar actiuni de prevenire importante sunt de asemenea desfasurate
individual de unii asiguratori, mai ales pe plan tarifar reducand primele de asigurare ale asiguratilor
care aplica riguros masurile de prevenire convenite dupa inspectia riscurilor, impunand prin
contract anumite amenajari ale spatiilor asigurate sau ale modurilor de productie, incurajand
anumite moduri de viata prudente (reduceri pentru nefumatori la asigurarea de Viata).
Daca este sarcina asiguratilor sa-si plateasca primele, revine asiguratorului sa precizeze
suma de platit ca si detaliile si modurile de plata cu ocazia emiterii contractului si a fiecarei
reinnoiri periodice daca exista. Contractele de asigurari pentru daune sunt in general subscrise
pentru un an cu tacita reconductie. Asiguratorul trebuie sa-si previna clientul asupra datei de
expirare a perioadei de garantie in curs si trebuie sa precizeze cuantumul primei datorate, dupa
aplicarea clauzei de indexare eventuale, pentru o noua garantie anuala.
In principiu, durata de valabilitate a unui contract de asigurare este fixata de parti de comun
acord, ca si circumstantele care dau dreptul partilor sa rezilieze.
Totusi, in scopul protejarii asiguratilor, legislatorul a intervenit adesea pentru a limita
libertatea contractuala a partilor si a impune formalitati si norme in materie.
Contractele temporare
Este situatia cea mai simpla in ce priveste durata contractului.Acesta este semnat pe o
durata legata de natura garantiei: asigurare „in calatorie” pe durata unui transport de material sau de
marfuri, asigurarea unui santier pana la receptia lucrarii eventual prelungita cu o perioada de
mentinere de un an sau doi. In asigurarea de Viata, asigurarile temporare pot fi de durata destul de
mare, de exemplu, pentru toata durata unui imprumut ipotecar sau pana ce asiguratul atinge varsta
pensiei. In asigurarea in caz de dezastre, asiguratorii de pe anumite piete au cautat mult timp sa-si
atraga clientela propunandu-le sa subscrie asigurari cu o durata de zece ani. Aceste practici nu mai
sunt recunoscute in mod legal astazi, caci legislatorul a intervenit adesea pentru a da asiguratului
15
un drept de reziliere cel putin o data pe an la data aniversara a contractului si, pe de alta parte,
asguratorul insusi, in fata incertitudinilor evolutiei ratei daunelor, are oroare sa se angajeze pe o
lunga perioada fara sa aiba dreptul sa-si adapteze garantiile si tarifele. Numai daca riscul este in
esenta temporar, formula folosita in mod obisnuit pe durata contractelor in asigurarea in caz de
dezastre este contractul de un an reinnoibil prin tacita reconductie.
In anumite tari, de exemplu in Brazilia, legea stipuleaza ca nu exista garantii daca prima
contractului nu a fost platita de asigurat direct asiguratorului inainte de a deveni aplicabil contractul
(sau, pentru anumite ramuri, peste treizeci de zile de la emiterea contractului).Aceasta legislatie are
drept scop sa interzica asiguratorilor sa acorde un ragaz de plata clientilor lor si sa evite arieratele
de prime, rapid devalorizate intr-o tara cu inflatie ridicata. Ea are drept consecinta ca, toate
contractele pentru caz de dezastre trebuie sa fie in intregime reemise in fiecare an, caci ele nu pot
legal sa fie amanate prin tacita reconductie. Aceasta antreneaza o anumita greutate de gestionare,
dar permite o reexaminare anuala a conditiilor tuturor contractelor, incluzand si capitalurile
garantate, ceea ce este foarte util cand inflatia este ridicata.
Formula contractului cu durata ferma de un an este cea mai uzitata pe o importanta piata ca
Anglia si pe pietele influentate de uzantele sale.
16
Reinnoirea prin tacita reconductie
Este formula cel mai frecvent intalnita pentru asigurarile in caz de dezastre.Contractul este
subscris pentru un an si, la data aniversara, este automat reinnoit pentru inca o perioada de un an
daca nici una dintre parti nu si-a manifestat, inainte, celeilalte parti intentia de a nu-l reinnoi. Este o
formula practica care evita riscul unei discontinuitati a garantiei intre cele doua perioade anuale de
garantie pentru ca acelasi contract continua automat fara lipsa de continuitate de garantie intre
prima perioada si cea noua. Este de asemenea o formula economica pentru ca asiguratorul nu este
obligat sa emita noi documente contractuale, ci doar un aviz de scadenta precizand totalul primei
de platit pentru noua perioada de garantie. Si este o formula care lasa libertate totala asiguratorului
ca si asiguratului sa renunte la contract, la fiecare data aniversara cu conditia sa se respecte anumite
forme si anumite termene sub controlul legii. In general, partile trebuie sa informeze cealalta parte
despre vointa lor de a nu reinnoi contractul prin trimiterea unei scrisori recomandate cel putin cu o
luna inainte de data aniversara. Acest termen este uneori mai mare, mai ales in privinta
asiguratorului, pentru a-i da timp asiguratului sa-si gaseasca un nou asigurator.
Incetarea contractului
17
care nu au fost executate; poate solicita despagubiri pentru prejudiciile cauzate ca urmare a
neexecutarii respectivelor prestatii.
b3. Anularea contractului apare din normele dreptului comun si din continutul conditiilor de
asigurare. Nulitatea contractului poate apare, de exemplu, datorita declaratiilor neexacte si
necomplete facute de asigurat la incheierea asigurarii, sau datorita lipsei interesului asigurat.
In comparatie cu rezilierea si denuntarea, nulitatea contractului are efecte si pentru trecut. Deoarece
nulitatea readuce partile la situatia juridica dinaintea incheierii asigurarii, ea determina restituirea
reciproca a prestatiilor efectuate: asiguratorul va inapoia primele incasate, iar asiguratul,
indemnizatia, daca aceasta a fost platita.
Suspendarea contractului
Efectele contractului pot uneori sa fie suspendate de comun acord intre parti sau cu titlu de
etapa intr-o procedura de reziliere (de exemplu pentru neplata primei). Suspendarea poate sa nu
aiba ca obiect decat o parte a garantiilor: de exemplu un automobilist plecand in calatorie lasandu-
si masina imobilizata in garaj va cere asiguratorului suspendarea garantiei sale RCAuto, dar va
mentine garantiile pentru Furt si Incendiu.
Rezilierea pune capat contractului. Suspendarea mentine contractul in vigoare, dar numai
pentru anumite modalitati ale sale. El poate fi repus in totalitate in vigoare la sfarsitul perioadei de
suspendare.
Un caz particular de suspendare legala este observat in tarile in care intrarea in vigoare a
garantiilor este suspendata la plata efectiva a primei asiguratorului.Contractul exista de la semnarea
sa, dar efectele sale sunt suspendate la plata primei inainte de o anumita data. In Brazilia, de
exemplu, prima trebuie sa fie platita cel mai tarziu la o luna dupa emiterea contractului; in acest caz
contractul intra retroactiv in vigoare de la data emiterii (evenimentele asigurate aparute intre
emitere si plata sunt in sarcina asiguratorului.); in ramura Automobil, totusi ridicarea suspendarii
nu este retroactiva caci evenimentele asigurate nu sunt in sarcina asiguratorului decat daca au
aparut dupa plata primei(datorata intotdeauna cel mai tarziu la o luna dupa emitere).
18
actiuni in daune-interese este uneori de treizeci de ani. De aceea asiguratorii ramurii Raspundere
Civila pot fi pusi in discutie foarte tarziu pentru contracte subscrise cu treizeci de ani mai inainte.
De unde importanta in aceasta ramura a proviziilor de precautie care sunt proviziile pentru dezastre
aparute dar nedeclarate (Incurred But Not Reported, IBNR).
19
Biblografie
Gh.Bistriceanu, Fl. Bercea, E.I. Macovei – Dictionar de asigurari, Editura Stiintifica, Bucuresti, 199;
Tudor, M. Moldovan, Introducere actuariala in asigurarile generale, Editura Finnmedia, Bucuresti 1999;
L. Cistelecan, R. Cistelecan, Asigurãri Comerciale Editura Dimitrie Cantemir, Targu Mures 1996;
Legea Nr. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurarile si reasigurarile în România (Publicata in:
MONITORUL OFICIAL NR. 303 din 30 decembrie 1995)
Internet (www.consultantasigurari.ro).
20