Sunteți pe pagina 1din 34

CATEGORIA I - CONTABILITATE

106. Societatea ALFA obţine din producţie proprie un echipament tehnologic.


Cheltuielile efectuate au fost:
– costul producţiei neterminate la începutul perioadei de gestiune 20.000 lei;
– cheltuieli directe 7.000 lei;
– cheltuieli indirecte 4.000 lei, din care variabile 3.000 lei şi fixe 1.000 lei;
– cheltuieli administrative 2.000 lei;
– gradul de utilizare a capacitãţii de producţie este de 80%.
Care este costul iniţial al activului şi cum se contabilizeazã acesta, dacã
întreprinderea aplicã IAS 16 „Imobilizãri corporale” şi întocmeşte un cont de
profit şi pierdere cu clasificarea cheltuielilor dupã naturã?
Rezolvare:
Costul dre productie=20.000+7.000+3.000+1.000x80%=30.800 lei

2131(echipament tehnologic) = 722(venituri din prod.de imob.corp.)


30.800

107. O întreprindere deţine o imobilizare corporalã dobânditã la începutul


exerciţiului N la costul de 5.000 lei. Durata de viaţã utilã este estimate la 10
ani, iar metoda de amortizare utilizatã este cea linearã. La sfârşitul exerciţiului
N+2 se apreciazã cã durata de viaţã utilã care corespunde cel mai bine
condiţiilor de exploatare a mijlocului fix este de 7 ani (durata rãmasã este de 5
ani). Se decide trecerea la amortizarea degresivã şi se stabileşte un coeficient
de degresie de 1,5. La ce valoare va fi evaluatã imobilizaea corporalã în
bilanţul exerciţiului N+3?
Rezolvare:
Cost de achizitie = 5.000
Durata estimate = 10 ani
Amortizarea lineara = 5000lei/10ani=500lei
Amortizarea cumulate a exercitiilor N siN+1 = 1000 lei
Valoarea ramasa la sfarsitul exercitiului N+1= 5000-1000=4000lei
Durata reestimata = 7 ani
Durata ramasa= 7ani-2ani=5ani
Cota de amortizare lineara= 100%/5ani=20%
Cota de amortizare degresiva=20%x1.5=30%
Amortizarea aferenta exercitiului N+2=4000x30%=1200
Valoarea ramasa la sfarsitul exercitiului N+2=4000-1200=2800
Amortizarea aferenta exercitiului N+3=2800X30%=840
Valoarea ramasa la sfarsitul exercitiului N+3=2400-840=1560
In bilantul exercitiului N+3 utilajul va fi evaluat la valoarea ramasa de 1560lei.

108. O întreprindere deţine echipamente tehnologice achiziţionate la un cost


de 20.000 lei, amortizate pentru suma de 5.000 lei. Întreprinderea decide sã
contabilizeze echipamentele la valoarea justã determinate de experţi de
45.000 lei. Sã se contabilizeze reevaluarea conform celor douã procedee
recomandate de norma IAS 16 „Imobilizãri corporale”.
Rezolvare:
a. procedeul 1(reevaluarea simultana a valorii brute si a amortizarilor
cumulate):
- etapa 1 – calculul coeficientului de reevaluare ca raport intre valoarea justa
si valoarea ramasa a activelor supuse reevaluarii:
coeficient= 45.000/(20.000-5.000)=3

- etapa 2 – reevaluarea valorilor brute si a amortizarii cumulate:


Valoarea brura reevaluata 20.000*3=60.000
(-)amortizarea cumulate 5.000*3=15.000
reevaluata
(=)valoarea neta reevaluata 45.000
- etapa 3 – contabilizarea operatiei de reevaluare:
2131(echip.tehn.) = % = 40.000
2813(amortizarea inst.) = 10.000
105(reserve din reev.) = 30.000
b. procedeul 2(reevaluarea valorii ramase neamortizate):
- etapa 1 – anularea amortizarii cumulate:
2813 - 2131 = 5.000
- etapa 2 Reevaluarea valorii ramase:
2131 - 105 = 30.000

109. Pentru a realiza un contract ce vizeazã furnizarea a 270.000 piese în 3


ani, o întreprindere a pus la punct un echipament special al cãrui cost de
producţie este de 18.000 lei. În acord cu clientul, scadenţarul livrãrilor de
piese a fost fixat dupã cum urmeazã:
– în primul an: 54.000 piese;
– în al doilea an: 81.000 piese;
– în al treilea an: 135.000 piese.
Care este amortismentul anual dacã întreprinderea opteazã pentru
amortizarea în funcţie de numãrul de unitãţi de producţie?
Rezolvare:
Daca se aplica metoda lineara sau degresiva pe 3 ani, metodele in cauza nu
conduc la un ritm real de depreciere.Este preferabil ca amortizarea sa se
bazeze pe cantitatile de produse, adica:
- in primul an:18.000x54.000/270.000=3.600lei
- in al doilea an:18.000x81.000/270.000=5.400lei
- in al treilea an:18.000x135.000/270.000=9.000lei

110. În exerciţiul N se efectueazã reparaţia capitalã a unui echipament


tehnologic al întreprinderii. Costul reparaţiei este de 7.000 lei şi este format
din:
– cheltuieli cu consumurile materiale 2.000 lei;
– cheltuieli cu salariile 3.000 lei;
– cheltuieli cu amortizarea 1.500 lei;
– cheltuieli cu serviciile prestate de terţi 500 lei.
Expertiza tehnicã atestã o creştere a duratei de utilitate a echipamentului cu 3
ani. Care este tratamentul contabil al cheltuielilor ocazionate de reparaţia
capitalã, conform IAS 16 „Imobilizãri corporale”?
Rezolvare:
Potrivit IAS 16 , cheltuielile ulterioare aferenta unui element de natura
imobilizarilor corporale, respective necorporale deja inregistrate in
contabilitate trebuie sa fie adaugate la valoarea contabila a activului atunci
cand este probabil ca intreprinderea sa beneficieze de avantaje econimice
viitoare mai mari decat nivelul de performanta prevazut initial.Toate
cheltuielile ulterioare trebuie insctise in cheltuielile exercitiului in cursul
caruiea sunt angajate.
In practica intreprinderilor romanesti, cheltuielile sunt angajate dupa natura
sin u dupa destinatie.De aceea, o solutie mai adecvata ar fi cea indirecta, in
care costul reparatiei tranziteaza contul de profit si pierdere:
- inregistratrea cheltuielilor materiale:
602 chelt.cu materiale consumabile = 302 ,ateriale consumabile
2.000 lei
- inregistrarea cheltuielilor de personal
641(chelt.cu salariile datorate person.) = 421 (personal-salarii datorate)
3.000 lei
- inregistrarea cheltuielilor cu amortizarea:
6811 (chelt.cu amortize.imobiliz) = 281 (amortizarea imobiliz.corporale)
1.500 lei
- inregistrarea cheltuielilor cu serviciile executate de terti:
628 (alte chelt.su serv.ex.terti) = 401 (furnizori) 500 lei
- includerea costului reparatiei in valoarea activului(capitalizarea costului
reparatiei):
2131 (echipamente tehnologice) = 722 (venituri din prod.imobiliz.corp.)
7.000 lei

111. Ce prevãd OMFP nr. 1.752/2005 şi OMFP nr. 2.001/2006 privind


modificarea OMFP nr. 1.752/2005 cu privire la contractele de leasing financiar?
Existã diferenţe faţã de prevederile IAS 17 „Contracte de leasing”?
Raspuns:
1.In forma sa initiala OMFP nr. 1.752/2005 nu prezenta nicio precizare cu
privire la problema contractelor de leasing; intreprinderile trebuiau sa aplice
principiul prevalentei economicului asupra juridicului pentru a contabiliza
lesingul financiar.
2. Ordinul a fost modificat prin OMFP nr. 2.001/2006. iar printre modificarile
aduse se regasesc si aspecte referitoare la contractile de leasing financiar:
La recunoasterea in contabilitate a contractelor de leasing vor fi avute in
vedere prevederile contractelor incheiate intre parti, precum si legislatia in
vigoare.Entitatile care aplica principiul prevalentei economicului asupra
juridicului vor tine cont si de cerintele acestuia.
Inregistrarea in contabilitate a amortizarii bunului care face obiectulu
contractului se face in cazul leasingului financiar de catre locatar/utilizator, iar
in cazul leasingului operational, de catre locator/finantator.Achizitiile de bunuri
immobile si mobile, in cazul leasingului financiar, sunt tratate ca investitii,
fiind supuse amotizarii pe o baza consecventa cu politica normala de
amortizare pentru bunuri similare.
In intelesul OMFP nr. 2.001/2006, termenii de mai jos au urmatoarele
intelesuri:
a. contractul de leasing reste un accord intre parti prin care locatorul
cedeaza locatarului in schimbul unei plati sau serii deplati, dreptul de a
utilize un bun pentru o perioada stabilita.
b. Lesingul financiar este operatiunea de leasing care transfera cea mai
mare parte din riscurile si avantajele aferente dreptului de proprietate
asupra activului.
c. Leasingul operational este operatiunea de leasing care nu intra in
categoria leasingului financiar.
Se observa ca in ordin au fost preluate definitiile din IAS17.
Un contract de leasing poate fi recunoscut ca leasing financiar daca
indeplineste cel putin una din urmatoarele conditii:
a. leasingul transfera locatarului titlul de proprietate asupra bunului
pana la sfarsitul duratei contractului de leasing.
b. Locatarul are optiunea de a cumpara bunul la un pretl estimat a fi
suficient de mic in comparatie cu valoarea justa la data la care
optiunea devine exigibila, astfel incat, la inceputul contractului de
leasing,exixta in mod rezonabil certitudinea ca optiunea va fi
exercitata. Aceasta caracteristica este preluata ca atare din IAS17
c. Durata contractului de leasing acopera in cea mai mare parte durata
de viata economica a bunului, chiar daca titlul de proprietate nu este
transferat.
Aceasta caracteristica este preluata ca atare din IAS17.
d. valoarea totala a ratelor de leasing, mai putin cheltuielile accesorii,
este mai mare sau egala cu valoarea de intrare a bunului,
reprezentata de valoarea la care a fost achizitionat bunul de catre
finantator, respective costul de achizitie.Aceasta caracteristica este
diferita de cea prevazuta de IAS 17 care precizeaza ca valoarea
actusalizta a platilor minimale acopera cea mai mare parte a valorii
juste
e. bunurile care constituie obiectul contractului de leasing sunt de
natura speciala, astfel incat numai locatarul le poate utilize fara
modificari majore.
3.Conform OMFP nr. 1.752/2005, intreprinderile care intocmesc situatii
financiare simplificate pot face exceptie de la aplicarea principiului prevalentei
economicului asupra juridicului in situatiile financiare individuale.
4. in practica intreprinderilor romanesti dobanda de leasing financiar nu se
contabilizeaza decat la momentul platii sau al incasarii si afecteaza direct
cheltuiala cu dobanda si respective venitul din dobanzi.

112. Care sunt particularitãţile bilanţului contabil întocmit conform OMFP nr.
1.752/2005?
Raspuns:
- Formatul este predefinit, intreprinderine neputand detalia sau restrange
posturile bilantiere, sursa acestui model se gaseste in art.10 al Directivei
aIVa a CEE.
- Cheltuielile de constituire sunt recunoscute in activul bilantului chiar
daca nu raspund criteriilor de recunoastere stabilite de IASB in cadrul
conceptual
- Fondul commercial negative este considerat venit in avans sin u este
recunoscut ca venit
- Activele pe termen lung destinate vanzarii nu sunt prezentate separate,
ci cumulate
- Creantele (nefinanciare)cu scadenta mai mare de 1 an nu sunt
prezentate distinct in masa activelor circulante
- Cheltuilelile in avans,veniturile in avans si provizioanele nu se impart in
functie de scadente
- Primele de rambursare a imprumuturilor din emisiunea de obligatiuni se
deduc din imprumutul obligatar
- Actiunile proprii se deduc din capitalurile proprii
- Prezenta la pozitiile E si F a doi indicatori de analiza financiara relevanti
in aprecierea modului in care intreprinderea isi asigura contiunuitatea
activitatii.
Continuitatea activitatii se apreciaza pe baza unui cumul de factori.Un criteriu
relevant in aprecierea contiunutatii este modul in care intreprinderea isi
asigura echilibrul financiar.Se considera ca intreprinderea isi asigura minimul
de echilibru financiar daca isi finanteaza activele pe termen lung din surse de
finantare pe termen lung si respetiv active pe termen scurt din surse pe
termen scurt.

113. Care sunt particularitãţile contului de profit şi pierdere întocmit conform


OMFP nr. 1.752/2005?
Raspuns:
- Acest model de cont de profit si pierdere are ca sursa art.23 din Durectiva
aIVa a CEE.
- Cifra de afaceri neta cuprinde si veniturile din subventii daca au fost primite
pentru cifra de afaceri, precum si veniturile din dobanzi inregistrate de
societatile de leasing, desi ele sunt contabilizate ca venituri financiare.
- variatia stocurilor si productia de imobilizari sunt assimilate veniturilor din
exploatare si sunt considerate venituri latente sau nerealizate sin u transferari
de cheltuieli.
- la postul “alte venituri din exploatare” se gasesc o serie de venituri care pot
fi semnificative, precum veniturile din vanzarea de imobilizari
corporale,necorporale, veniturile din subventii pentru investitii, din
despagubiri, etc
- veniturile din subventii primite pentru acoperirea unor cheltuieli se deduc din
cheltuielile pentru care s-au primit, iar cheltuielile se prezinta ca marime neta
- exiatenta posturilor de ajustare a valorii activelor si provizioanelor pentru
riscuri si cheltuieli in vederea prezentarii lor in bilant.
- La OMFP nr. 1.752/2005 in varianta sa initiala , se poate constata ca
normalizatorii au preluat definitiile activelor, datoriilor,capitalurilor proprii
prevazute in cadrul conceptusl al IASB dar nu si definitia cheltuielilor si
veniturilor.Ordinul a fost modificat prin OMFP nr. 2.001/2006
Desi ordinal detaliaza acum conceptele de venit,cheltuiala,castig,pierdere,
cheltuilei de platit, venituri de primit, etc. solutiile practice oferite de planul de
conturi nu sunt intotdeauna coerente cu aceste concepte.
Ordinul prevede ca in contul de profit si pierdere sa fie recunoscute castigurile
si pierderile din cesiunea de imobilizari.Cu toate acestea, solutia oferita de
planul de conturi este de a recunoaste venitul din vanzare la nivelul pretului
de vanzare si cheltuiala la nivelul costului diminuat cu amortizarea
inregistrata.
Vanzarea de active financiare pe termen lung are alt tratament contabil decta
vanzarea celor pe permen scurt.
- In acest model, cheltuielile si veniturile extraordinare sunt prezentate
distinct.

114. Pe 10.10.N s-a primit un avans de la un client în sumã de 10.000 lei (din
care TVA 19%). Pe 15.10.N s-au vândut mãrfuri clientului. Factura cuprinde:
preţ de vânzare 20.000 lei, TVA 19%. Costul de achiziţie a mãrfurilor vândute
este de 18.000 lei. Soluţia gãsitã de contabil este:
4111 = % 11.900.000
707 10.000.000
4427 1.900.000
607 = 371 18.000.000
Ce principiu contabil a fost încãlcat? Argumentaţi rãspunsul. Care ar fi fost
soluţia corectã?
Raspuns:
- s-a incalcat principiul necompensarii – in luna octombrie N au avut loc doua
tranzactii iar contabilul nu a inregistrat decat una pentru valoarea neta a
celor doua.
Conform principiului necompensarii, orice compensare intre elementele de
active si de datorii sau elementele de venituri si cheltuieli, este interzisa.
Soluti corecta este:
- inregistrarea incasarii avansului : 5121 - % = 10.000
419 = 8.403
4427 = 1.597
- vanzarea marfii : 4111 - % = 23.800
707 = 20.000
4427 = 3.800
607 - 371 = 18.000

115. Se cunosc urmãtoarele informaţii din bilanţul societãţii ALFA la 31.12.N


(în lei): mãrfuri 50.000; rezerve 1.000; provizioane pentru deprecierea
mãrfurilor 5.000; clienţi 40.000; titluri de participare 3.000 (din care
disponibile pentru vânzare în anul urmãtor 500); titluri de plasament 20.000
(din care titluri în valoare de 10.000 sunt utilizate drept garanţie pentru un
credit primit cu o scadenţã de 3 ani); acreditive 2.000; cheltuieli în avans
8.000 (din care angajate într-o perioadã mai mare de 1 an 6.000); licenţe
5.000; cifra de afaceri 200.000; venituri în avans 3.000 (din care angajate într-
o perioadã mai mare de 1 an, 2.000); provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
50.000 (din care cu scadenţa foarte probabil în anul urmãtor 20.000); credite
primite de la bãnci pe termen lung 20.000 (din care cu scadenţa în anul
urmãtor 3.000); furnizori 40.000 (din care cu scadenţa mai mare de un an
3.000); conturi la bãnci 30.000; credite primate pe termen scurt 9.000 (din
care pentru un credit de 3.000 s-a amânat scadenţa cu 2 ani, iar decizia a fost
luatã înaintea închiderii exerciţiului financiar); salarii datorate 70.000.
Determinaţi valoarea activelor curente şi a datoriilor necurente conform
modelului de bilanţ din IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”.
Raspuns:

ACTIVE CURENTE
Stocuri(1) 45.000
Clienti 40.000
Active financiare disponibile pentru vanzare 500
Active financiare detinute in vederea 10.000
tranzactionarii(2)
Alte active curente(3) 2.000
Lichiditati(4) 32.000
Total active curente 129.500
1. stocurile sunt reprezentate de marfurile evaluate la valoarea
netya9costul de 50.000 minus deprecierea de 5.000)
2. activele financiare detinute in vederea tranzanctionarii sunt
reprezentate de titlurile de plasament utilizate in tranzactionare.
3. alte active curente cuprind cheltuielile in avans angajate pentru o
perioada mai mica de un an.
4. lichiditatile cuprind conturile la banci si acreditivele.

DATORII NECURENTE
Sume datorate institutiilor de credit(5) 20.000
Provizioane pe termen lung 30.000
Alte datorii necurente(6) 2.000
Total datorii necurente 52.000

5. 17.000 + 3.000
6. alte datorii necurente sunt reprezentate de veniturile in avans pe termen
lung.

116. Sã se determine cifra de afaceri netã conform modelului de cont de profit


şi pierdere conform OMFP nr. 1.752/2005, dacã se cunosc urmãtoarele
informaţii (în lei):
– venituri din provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli 10.000;
– venituri din vânzarea de imobilizãri corporale 50.000;
– venituri din vânzarea de mãrfuri 40.000;
– venituri din vânzarea de produse finite 80.000;
– venituri din dobânzi aferente contractelor de leasing financiar 5.000;
– venituri din subvenţii pentru investiţii 70.000;
– venituri din onorarii şi comisioane 20.000;
– venituri din chirii 5.000;
– venituri din servicii prestate terţilor 30.000;
– venituri din producţia de imobilizãri 60.000;
– venituri din dividende 20.000;
– venituri din vânzarea titlurilor de plasament 30.000;
– venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri 20.000.
Rezolvare:
Potrivit OMFP nr 1.752/2005, cifra de afaceri neta cuprinde: productia
vanduta+venituri din vanzarea marfurilor+venituri din subventii de exploatare
aferente cifrei de afaceri+venituri din dobanzi aferente contractelor de leasing
financiar.
- cifra de acaferi neta se determina astfel:
venituri din vanzarea marfurilor 40.000
+ venituri din vanzarea de produse finite 80.000
+ venituri din onorarii si comisioane 20.000
+ venituri din chirii 5.000
+ venituri di servicii prestate tertilor 30.000
+ venituri din subventii de exploatare 20.000
aferente cifrei de afaceri
+ venitrui din dobanzi aferente ctr.leasing finc. 5.000
= CIFRA DE AFACERI NETA 200.000

117. Se cunosc urmãtoarele informaţii (în lei):


– echipamente tehnologice 10.000;
– cifrã de afaceri 100.000;
– titluri de participare 30.000;
– provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 30.000 (din care cu scadenţa foarte
probabil în anul urmãtor 10.000);
– împrumut din emisiunea de obligaţiuni 50.000 (din care partea cu scadenţa
în anul urmãtor 10.000);
– provizioane pentru deprecierea terenurilor şi construcţiilor 20.000;
– amortizarea echipamentelor tehnologice 2.000;
– împrumuturi acordate pe termen scurt 35.000;
– subvenţii pentru investiţii 10.000 (din care 7.000 vor fi reluate la venituri
într-o perioadã mai mare de 1 an);
– fond comercial achiziţionat 20.000;
– cheltuieli de dezvoltare 5.000 (este foarte puţin probabilã obţinerea de
avantaje economice);
– terenuri şi construcţii 70.000;
– cheltuieli în avans 20.000 (din care angajate într-o perioadã mai mare de 1
an 5.000);
– furnizori 40.000 (din care cu scadenţa într-o perioadã mai mare de 1 an
18.000);
– TVA de platã 2.000.
Determinaţi valoarea activelor necurente şi a datoriilor curente conform
modelului de bilanţ din IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”.
Rezolvare:
ACTIVE NECURENTE
Echipamente 8.000
Terenuri si constructii 50.000
Fond commercial 20.000
Titluri de participare 30.000
Cheltuieli in avans 5.000
Total active necurente 113.000

DATORII CURENTE
Furnizori 40.000
Imprumuturi obligatare 10.000
Provizioane pe termen scurt 10.000
Venituri in avans 3.000
Alte datorii curente (tva) 20.000
Total datorii curente 83.000

118. Se cunosc urmãtoarele informaţii (în lei):


– încasãri de la clienţi 5.000;
– încasãri din vânzarea de titluri de plasament 200;
– cheltuieli cu salariile 500;
– – plãţi cãtre furnizorii de stocuri 400;
– încasãri din emisiunea de obligaţiuni 700;
– încasãri din vânzarea de imobilizãri corporale 900;
– utilaje deţinute în leasing financiar 2.000;
– încasãri din credite primite de la bãnci 300;
– plãţi de dobânzi 100;
– încasãri de dividende 200;
– plãţi cãtre furnizorii de imobilizãri 800;
– impozit pe profit plãtit 250;
– salarii plãtite 300;
– lichiditãţi la începutul anului 1.500.
Sã se întocmeascã tabloul fluxurilor de trezorerie conform IAS 7.
Rezolvare:
TABLOUL FLUXURILOR DE TREZORERIE
Fluxul din activitatea de exploatare:
Incasari de la clienti 5.000
Plati catre furnizori de stocuri (400)
Salarii platite (300)
Impozit pe profit platit (250)
A flux net de trezorerie din exploatare 4.050
Fluxuri din activitatea de investitii:
Incasari din vanzarea imobilizarilor corporale 900
Incasari din vanzarea de titluri de plasament 200
Incasari de dividende 200
Plati catre furnizori de imobilizari (1.800)
B flux net din activitatea de investitii (500)
Fluxuri din activitatea de finantare
Incasari din emisiunea de obligatiuni 700
Incasari din credite primite de la banci 300
Plati de dobanzi (100)
C flux net de trezorerie din activitatea de 900
finantare
D variatia lichiditatilor(A+B+C) 4.450
E lichiditati la inceputul anului 1.500
F lichiditati la sfarsitul anului (D+E) 5.950

119. Definiţi caracteristicile calitative ale informaţiei contabile aşa cum sunt
ele prezentate în Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor
financiare elaborat de IASB.
Raspuns:
Situatiile financiare sunt utile daca indeplinesc o serie de patru caracteristici
calitative: inteligibilitatea,relevanta,credibilitatea,comparabilitatea.

1. Inteligibilitatea reprezintă calitatea informaţiilor de a fi uşor înţelese de


utilizatori, în
vederea atingerii cu uşurinţă a scopurilor pentru care se apelează la aceste
informaţii.
2. Relevanţa se pune în evidenţă atunci când informaţiile influenţează
deciziile economice,
contribuind la evaluarea evenimentelor istorice, prezente sau prognozate de
către utilizatori
confirmând sau corectând evaluările anterioare. Relevanţa informaţiei este
influenţată de natura sa şi de pragul de semnificaţie. O informaţie devine
semnificativă dacă omisiunea sau declararea ei eronată ar putea influenţa
sensul unei decizii.
3. Credibilitatea unei informaţii asigură utilizatorii că nu se expun riscurilor
apelând la
informaţii care conţin erori semnificative şi care sunt părtinitoare, oferindu-le
acestora siguranţă în
folosirea lor. Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate
tranzacţiile şi
operaţiunile descrise.
4. Prevalenţa economicului asupra juridicului presupune prezentarea
trazacţiilor şi
operaţiunilor în concordanţă cu realitatea economică şi nu în exclusivitate cu
forma lor juridică.
5. Neutralitatea informaţiei presupune eliminarea oricăror forme de
influenţă care ar
determina un rezultat sau obiectiv predeterminat.
6. Prudenţa presupune luarea în considerare a unui grad de precauţie în
exercitarea
raţionamentelor necesare cu ocazia estimărilor unor evenimente în condiţii de
incertitudine, pentru ca elementele de activ şi pasiv să nu fie supraevaluate
sau subevaluate, după caz.
7. Integralitatea presupune o informaţie completă, în limitele rezonabile ale
pragului de
semnificaţie şi ale costului obţinerii ei.
Limitele privind informaţia relevantă şi credibilă sunt determinate de:
• Oportunitate – prezentarea informaţiilor cu întâzieri majore conduce la
pierderea
relevanţei;
• Raportul cost-beneficiu, presupune că beneficiile aduse de furnizarea unor
noi informaţii
contabile trebuie să fie mai mari decât costul legat de acestea.
• Echilibrul între caracteristicile calitative. Importanţa relativă a
caracteristicilor în diferite
cazuri ţine de domeniul raţionamentului profesional.
8. Comparabilitatea presupune posibilitatea de analiză pe baza informaţiilor
furnizate de
situaţiile financiare în raport de evoluţia în timp a activităţii precum şi
compararea cu stituaţiile
financiare ale diverselor entităţi de acelaşi tip pentru a evalua corect poziţia
financiară,
performanţele şi modificările acestora.

120. Care sunt elementele care definesc performanţa financiarã a


întreprinderii în viziunea Cadrului general pentru întocmirea şi prezentarea
situaţiilor financiare elaborat de IASB? Definiţi aceste elemente şi explicitaţi
definiţiile.
Raspuns:
Elementele care definesc performenta financiara sunt veniturile si cheltuielile.
Veniturile sunt cresteri de avantaje economice viitoare in cursul perioadei
contabile care au ca rezultat o crestere a capitalurilor proprii, diferita de cea
care provine din contributiile proprietarilor capitalului.Cheltuielile sunt
diminuari de avantaje economice in cursul perioadei contabile care au ca
rezultat o diminuare a capitalurilor proprii diferite de cea care provine din
distribuirile in favoarea proprietarilor de capital.
Definitiile propuse de cadrul conceptual sunt foarte cuprinzatoare, referindu-
se atat la veniturile/cheltuilile angajate in cursul normal al activitatiilor cat si la
castigurile/pierderile, plusurile/minusurile de valoare survenite pe parcursul
perioadei, indifferent daca sunt latente sau realizate.Exista si elemente care
desi corespund definitiilor veniturilor si cheltuielilor deoarece genereaza
cresteri sau diminuari de capitaluri proprii, nu sunt incluse in contul de profit si
pierdere, ci figureazaprintre elementele capitalurilor proprii.
Aceste definitii acopera mai mult decat elementele recunoscute drept venituri
si cheltuileli in contul de profit si pierdere:
i veniturile si cheltuielile in marime bruta
ii castigurile si pierderile
iii plusurile si minusurile de valoare
CATEGORIA II. AUDITUL STATUTAR si alte misiuni de audit si certificare

10. Posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzacţii să comporte erori
semnificative datorate insuficienţei controlului intern reprezintă:
a) risc inerent;
b) risc de audit;
c) risc de nedetectare.

16. Aţi constatat că în costurile de transformare a stocurilor întreprinderea auditată a


cuprins suma de 30.000.000 lei reprezentând costurile unui împrumut aferent
stocurilor. Cum reţineţi această constatare cunoscând că, potrivit Standardelor
Internaţionale de Contabilitate, integrarea costurilor aferente împrumuturilor în
costul de transformare a stocurilor este:
a) obligatorie;
b) opţională;
c) interzisă.

21. În cadrul auditului efectuat asupra imobilizărilor necorporale aţi constatat că o


imobilizare necorporală identificabilă intrată cu ocazia unei fuziuni a fost
înregistrată la valoarea contabilă. Potrivit IAS 38 aceasta trebuia înregistrată:
a) la costul său;
b) la valoarea contabilă;
c) la valoarea justă.

27. Care din următoarele afirmaţii este exactă:


a) controlul intern al unei bănci are ca obiectiv furnizarea unor informaţii
credibile, relevante, complete şi oportune structurilor implicate în luarea deciziilor
şi utilizatorilor externi;
b) controlul intern al unei bănci are ca obiectiv detectarea tuturor cazurilor de
abatere de la normele legale şi de la politicile şi procedurile stabilite de conducerea
băncii;
c) controlul intern al unei bănci are ca obiectiv punerea la dispoziţia consiliului de
administraţie a informaţiilor necesare pentru stabilirea măsurilor de prevenire a
fraudelor.

CATEGORIA III EXPERTIZA CONTABILA

11. Explicaţi cazurile de imposilitate a întocmirii unui raport de expertiză şi ce


conţine Raportul de imposibilitate a efectuării expertizei contabile.
Raspuns:

Exista cazuri de imposibilitate a intocmirii unui raport de expertiza datorita


inexistentei documentelor justificative sau a evidentelor contabile care sa ateste
evenimente sau tranzactii supuse expertizarii. In astfel de cazuri se va intocmi un
Raport de imposibilitate a efectuarii expertizei contabile care va avea aceeasi
structura cu un raport obisnuit (necalificat) dar care in cap. II si III va prezenta
justificat si fundamentat cauzele care conduc la imposibilitatea efectuarii expertizei
contabile comandate de beneficiar.

20. Cum se numesc experţii contabili în dosarele civile?


Raspuns:

Expertii contabili in dosarele civile se numesc la cererea partilor sau din oficiu , in
numar de unu pana la trei de catre instantele de drept civil prin Incheierea de sedinta
CATEGORIA IV - EVALUAREA INTREPRINDERII

61. Utilitatea bunului în întreprindere se determinã în functie de:


a) gradul de participare la realizarea profiturilor;
b) parametrii tehnici de eficientã;
c) gradul de uzurã.
120. Enumerati unele posibile riscuri externe si riscuri interne ale unei
întreprinderi cu influentã asupra ratei de actualizare.
Raspuns:
riscuri externe: riscul de tara,riscul de politica economica,fiscala,riscul de
neadaptare a managementului la exigentele economiei ce piata
riscuri interne: dezechilibru financiar,tehnologii invechite,echipamente
depasite,produse demodate, etc.

143. Care sunt cele 4 etape (pasi) în evaluarea întreprinderii prin metoda
fluxurilor de disponibilitãti actualizate?
Raspuns:
Aplicarea metodei se face in patru etape succesive:
- Calculul fluxurilor de lichiditati nete istorice
-proiectarea fluxului de lichiditati nete pe o perioada cat mai lunga posibila,
dar compatibila cu orizontul de prognoza al intreprinderii
- determinarea valorii reziduale ce urmeaza sa fie adaugata la suma
fluxurilor degajate de intreprindere: sunt cunoscute doua tehnici pentru
determinarea acestei valori reziduale:
- tehnnica ce privilegiaza latura contabila- valoarea contabila este egala cu
activul net de la sfarsitul perioadei sau cu un multiplu al acestui ultim an
- tehnica ce privilegiaza latura economica numita si tehnica de catualizare
prin perpetuare.

CATEGORIA VI - ADMINISTRAREA SI LICHIDAREA


INTREPRINDERII

15. Care este termenul lichidării societăţii de la data dizolvării?


Raspuns:

Potrivit art.260 alin.(1) din Legea nr.31/1990, lichidarea societăţii trebuie terminată
în cel mult 3 ani de la data dizolvării. Pentru motive temeinice , tribunalul poate
prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.
CATEGORIA VIII - ANALIZA DIAGNOSTIC A INTREPRINDERII

22. Să se calculeze şi să se interpreteze soldurile intermediare de gestiune pentru


întreprinderea ale cărei informații financiare sunt prezentate mai jos:
Indicator u.m.
Venituri din vânzarea mărfurilor 4000
Producția vândută 24000
Producția stocată 500
Subvenții de exploatare 2300
Cheltuieli cu materii prime 10000
Costul mărfurilor vândute 4200
Cheltuieli salariale 5000
Cheltuieli cu amortizarea 1000
Cheltuieli cu chirii 200
Impozite şi taxe 300
Venituri din dobânzi 100
Cheltuieli cu dobânzi 500
Impozit pe profit 1400

Raspuns:
SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE:
1.+ Venituri din vanzarea marfurilor
2.- Cheltuieli privind marfurile
3.= MARJA COMERCIALA (MC) (1-2)
4.+ Productia vanduta
5.+ Variatia stocurilor
6.+ Productia imobilizata
7.= PRODUCTIA EXERCITIULUI (PE) (4+5+6)
8.- Consumuri de bunuri si servicii si alte cumparari si cheltuieli
externe
9.VALOAREA ADAUGATA (VA) (3+7-8)
10.+ Venituri din subventii de exploatare (inclusiv cele pentru
salarii)
11.- Cheltuieli cu personalul (exclusiv subventiile pentru salarii)
12.- Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate
13.= EXCEDENTUL BRUT DE EXPLOATARE (EBE) (9+10-11-
12)
14.- Amortizari, provizioane si alte ajustari
15.+ Alte venituri din exploatare
16.- Alte cheltuieli de exploatare
17.= REZULTATUL DIN EXPLOATARE (RE) (13+14-15-16)
18.+Venituri financiare
19.-Cheltuieli financiare
20.REZULTATUL CURENT (RC) (17+18-19)
21.+Venituri extraordinare
22.-Cheltuieli extraordinare
23.REZULTATUL EXTRAORDINAR (21-22)
24.REZULTATUL BRUT AL EXERCITIULUI (RBE) (20+23)
25.-Impozitul pe profit
26.REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI (RNE) (24-25)
Structura contului de profit şi pierdere pe cele trei tipuri de
activităţi permite degajarea unor solduri de acumulări băneşti
potenţiale, destinate să îndeplinească o anumită funcţie de
remunerare a factorilor de producţie şi de finanţare a activităţii
viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).
Realizarea acestui obiectiv presupune o tratare prealabilă a
contului de profit şi
pierdere pentru a pune în evidenţă: modul de funcţionare şi
rentabilitatea întreprinderii ca marjă comercială, producţie a
exerciţiului, valoare adăugată, excedent brut de exploatare,
rezultat al exploatării, rezultat curent şi rezultat net al exerciţiului.
Soldurile intermediare de gestiune reprezintă, de fapt, etape
succesive în formarea rezultatului final. Construcţia indicatorilor se
realizează în cascada pornind de la cel mai cuprinzător (producţia
exerciţiului + marja comerciala) şi încheind cu cel mai sintetic
(rezultatul net al exerciţiului). Fiecare sold intermediar de gestiune
reflectă rezultatul gestiunii financiare la treaptă respectivă de
acumulare.
Întocmirea tabloului soldurilor intermediare de gestiune are ca
scop:
- aprecierea creşterii bogăţiei, generate de activitatea
întreprinderii;
- descrierea repartizării bogăţiei create de întreprindere între:
salariaţi şi organismele sociale, stat, acţionari, întreprindere;
- înţelegerea formării rezultatului net;
- studiul structurii activităţii cu ajutorul unor rate care permit
analiza evoluţiei în timp a acesteia (de exemplu, rata marjei
comerciale, rata valorii adăugate, ponderea exportului etc.);
- studiul mijloacelor de exploatare, folosind rate precum
randamentul forţei de muncă,randamentul echipamentului
industrial etc.;
- analiza rentabilităţii;
- analiza evoluţiei în timp prin calcularea variaţiei procentuale a
principalelor solduri intermediare de gestiune, identificarea
cauzelor acestor variaţii şi stabilirea, dacă este cazul,de măsuri
corectoare.1
Marja comercială (Mc) este primul sold intermediar de
gestiune şi se referă la activitatea comercială desfăşurată de
agentul economic, de distribuţie sau la partea pur comercială a
întreprinderilor producătoare. Pentru întreprinderile de distribuţie
(comerciale) aceasta este un indicator esenţial şi devine mai
semnificativă ca informaţie în activitatea de analiză şi gestionare
cu cât ea este determinată mai detaliat, respectiv pe produse sau
grupe de produse. Este denumită şi marjă brută şi se exprimă
adesea ca procent din cifra de afaceri (volumul vânzărilor).
Producţia exerciţiului (Pe) este un indicator care se aplică în
special în cazul întreprinderilor industriale. Include valoarea
bunurilor şi serviciilor „fabricate” de întreprindere pentru a fi
vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. Drept
urmare, producţia exerciţiului va cuprinde trei elemente: producţia
vândută, producţia stocată (variaţia stocurilor) şi producţia
imobilizată.
Nefiind un sold intermediar de gestiune, ci un post al contului
de rezultate, cifra de afaceri reprezintă un indicator global al
vânzărilor, din activitatea de distribuţie şi cea de producţie (obţinut
prin însumarea vânzărilor de mărfuri şi a producţiei vândute).
Valoarea adăugată (Va) exprimă crearea sau creşterea de
valoare adusă de întreprindere bunurilor şi serviciilor provenite de
la terţi. Acest sold intermediar de gestiune este o valoare adăugată
brută ce realizează joncţiunea dintre micro şi macroeconomic.
Valoarea adăugată permite compararea întreprinderilor pentru a
măsura mai bine contribuţialor în cadrul aceluiaşi sector de
activitate. Agentul economic care înregistrează o mărime
superioară a valorii adăugate aduce implicit şi o contribuţie mai
importantă. La nivel microeconomic, valoarea adăugată este un
indicator ce permite măsurarea puterii economice a întreprinderii,
ce se poate determina prin două procedee:
- ca diferenţă între producţia globală a exerciţiului (obţinută prin
raportarea marjei comerciale la producţia exerciţiului) şi
consumurile de bunuri şi servicii furnizate la terţi pentru
producţia respectivă.
- prin adiţionarea diverselor elemente ce compun valoarea
adăugată respectiv remuneraţiile tuturor factorilor de producţie,
inclusiv a statului, cât şi autofinanţarea întreprinderii, respectiv,
cheltuielile de personal, cheltuieli financiare, impozitele, taxele
şi vărsămintele asimilate, legate de activitatea întreprinderii,
cheltuielile cu amortismentele, impozitul pe profit, partea de
rezultat trecut la rezerve, alte elemente de valoare adăugată.
Marja de acumulare băneasca (Va) prezintă un interes aparte
în analiza financiară pentru că :
• realizează legătura intre nivelul micro şi macroeconomic.
• reprezintă un criteriu pentru aprecierea aportului specific al
întreprinderii la realizarea producţiei sale. Valoarea adăugată este
un indicator mai sintetic decât cifra de afaceri, care evidenţiază
performanţa comercială a întreprinderii, respectiv capacitatea sa
de vânzare şi producţie. Valoarea adăugată este indicatorul care
măsoară aportul specific al întreprinderii la realizarea producţiei
sale.
• măsoară gradul de integrare al întreprinderii, prin raportul
valoare adăugată / producţie (CA). Cu cat rezultatul raportului este
mai mare, cu atât mai mult întreprinderea este integrata, adică îşi
poate asigura ea însăşi, un număr mare de faze de fabricaţie,
mergând de la materiile prime la elaborarea produselor finite, fără
a recurge la serviciile altor întreprinderi.
• evidenţiază structura exploatării, prin intermediul ratelor de
repartizare a valorii adăugate. Raportând remunerarea fiecărui
participant la valoarea adăugată se poate face o evaluare a
distribuţiei veniturilor globale către partenerii întreprinderii.
• reflectă gradul de utilizare al factorilor de producţie.
Excedentul brut al exploatării (EBE) corespunde rezultatului
economic al întreprinderii generat de operaţiile de exploatare
independent de politica financiară, politica de amortizare şi de
provizioane constituite, fapt ce determină să fie considerat ca
indicator esenţial în analizele de gestiune şi în efectuarea
analizelor comparative între întreprinderi.
Rolul excedentului brut al exploatării, poate fi urmărit sub trei
aspecte:
1) – este o măsura a performantelor economice ale întreprinderii.
Un EBE suficient de mare va permite întreprinderii reînnoirea
imobilizărilor sale prin amortizări, acoperirea riscurilor din
provizioanele constituite şi asigurarea finanţării sale care
antrenează cheltuieli financiare, iar diferenţa va fi distribuită
statului (impozit pe profit), acţionarilor (dividende) si/sau
conservată prin
autofinanţare.
2) – EBE este independent de politica financiara (nu este influenţat
de venituri şi cheltuieli), de politica de investiţii (nu ţine cont de
deciziile întreprinderii privind modalităţile de calcul a amortizării),
de politica de individ (deciziile întreprinderii privind repartizarea
profitului net), de politica fiscală şi de elementele excepţionale (nu
ia în calcul impozitul pe profit şi rezultatul excepţional)
3) – EBE reprezintă o resursa financiara fundamentală pentru
întreprindere.
EBE constituie primul nivel al analizei privind formarea trezoreriei
globale ale întreprinderii, deci punctul de pornire în tabloul
fluxurilor de trezorerie.
Rezultatul exploatării (Re) evaluează rentabilitatea economică
a unei întreprinderi şi corespunde activităţii normale şi curente a
întreprinderii, inclusiv operaţiunile efectuate în exerciţiile
anterioare dar aferente exerciţiului curent. Nu este luată în calcul
activitatea corespunzătoare operaţiilor financiare şi extraordinare.
Acest rezultat este utilizat în compararea performanţelor
întreprinderilor ce au politici financiare diferite.
Există două modalităţi de calcul:
- ca diferenţă dintre totalul veniturilor din exploatare (Ve) şi
totalul cheltuielilor din exploatare (Che)
Re = Ve – Che
- pornind de la mărimea EBE şi are relaţia
Re = EBE – (Amp +Ache) + (Ave + Vpr), unde
Amp – amortizări şi provizioane
Ache – alte cheltuieli din exploatare
Ave – alte venituri din exploatare
Vpr – venituri din provizioane privind exploatarea
Prin prima relaţie de calcul se fundamentează strategii şi
politici pe care le adoptă managementul întreprinderii pentru a
ameliora rezultatul său. Variantele posibile sunt: majorarea
veniturile sau diminuarea cheltuielilor, în condiţiile menţinerii
constante a celuilalt factor; sporirea ambelor componente cu
respectarea restricţiei ca ritmul creşterii veniturilor să devanseze
ritmul de creştere al cheltuielilor.
Rezultatul curent (Rc) reprezintă rezultatul tuturor operaţiilor
curente, obişnuite ale întreprinderii, fiind determinat atât de
rezultatul exploatării curente, cât şi de cel al activităţii financiare,
permiţând şi aprecierea impactul politii financiare a întreprinderii
asupra rentabilităţii.
Deoarece nu este influenţat de elemente extraordinare, acest sold
permite analiza dinamicii rezultatului curent al întreprinderii pe mai
multe exerciţii financiare.

CATG. IX - CONSULTANTA FISCALA ACORDATA


CONTRIBUABILILOR

9. Cum şi când se determină pro-rata TVA?


Raspuns:

Dreptul de deducere al unei persoane impozabile cu regim mixt se determina dupa cum
urmeaza.
Prima regula de aplicat
- Daca TVA-ul este aferent achizitiilor de bunuri si servicii destinate exclusiv desfasurarii
de operatiuni care dau drept de deducere, atunci acest TVA este în întregime deductibil.
- Daca TVA-ul este aferent achizitiilor de bunuri si servicii destinate exclusiv desfasurarii
de operatiuni care nu dau drept de deducere, atunci acest TVA nu este deductibil.
A doua regula de aplicat
Daca destinatia bunurilor si serviciilor achizitionate nu este cunoscuta sau este imposibil
de determinat, TVA-ul aferent se deduce pe baza de pro-rata.
Regulile pentru calculul si aplicarea pro-ratei
Pro-rata este rezultatul sumei totale, fara TVA, dar incluzånd si subventiile direct legate
de pret, a operatiunilor care permit exercitarea dreptului de deducere (TD), împartita la
suma totala, fara TVA, a acelorasi operatiuni mentionate mai sus (TD) si a operatiunilor
care nu permit exercitarea dreptului de deducere (TND).
Astfel, pro-rata se calculeaza dupa formula TD / (TD + TND)
Exemplu:
Daca TD este egal cu 270.000 si TND este egal cu 30.000, atunci pro-rata este:
270.000
——————————*100 = 90 %
270.000 + 30.000
Pro-rata definitiva este determinata pentru un an calendaristic, fixata ca procentaj si
rotunjita la cifra unitatilor imediat urmatoare.
Pro-rata aplicabila provizoriu pentru un an este fie pro-rata determinata definitiv pentru
anul precedent, fie o pro-rata estimata de persoana impozabila pe baza operatiunilor
prevazute a se realiza în anul calendaristic curent. Pro-rata aplicabila provizoriu în cursul
anului se compara cu pro-rata definitiva, calculata la finele anului pe baza operatiunilor
efectiv realizate. Diferenta reprezinta ajustarea taxei deduse, fie în favoarea statului, fie în
favoarea persoanei impozabile.

38. Societatea comercială A din Franţa (înregistrată în scop de TVA ca persoană impozabilă
normală) trimite pentru testare societăţii B din România (înregistrată în scop de TVA cu art
153) o cantitate de bunuri. Bunurile sunt trimise din Franţa la depozitul lui B din România,
urmând ca dacă B este mulţumit să le reţină, iar în caz contrar să le returneze. Analizaţi speţa
din punctul de vedere al TVA stabilind tipul operaţiunilor, locul lor, precum şi obligaţiile ce
revin plătitorilor de TVA dacă se aplică măsuri de simplificare.
Raspuns:

Conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, locul de prestare a serviciilor catre o persoana
impozabila care actioneaza ca atare este locul unde respectiva persoana care primeste serviciile
isi are stabilit sediul activitatii sale economice.

Daca serviciile sunt furnizate catre un sediu fix al persoanei impozabile, aflat in alt loc decat cel in
care persoana isi are sediul activitatii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul
unde se afla respectivul sediu fix al persoanei care primeste serviciile.

In absenta unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana
impozabila care primeste aceste servicii isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.

Atunci cand prestatorul este o persoana impozabila stabilita in alt stat membru, beneficiarul
persoana impozabila stabilita in Romania realizeaza o achizitie intracomunitara de servicii care se
declara in declaratia recapitulativa prevazuta la art. 1564 din Codul fiscal, daca serviciul nu este
scutit de taxa.

Conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, taxa este datorata de orice persoana impozabila, care
este beneficiar al serviciilor care au locul prestarii in Romania conform art. 133 alin. (2) si care
sunt furnizate de catre o persoana impozabila care nu este stabilita pe teritoriul Romaniei sau nu
este considerata a fi stabilita pentru respectivele prestari de servicii pe teritoriul Romaniei conform
prevederilor art. 1251 alin. (2), chiar daca este inregistrata in Romania conform art. 153 alin. (4)
sau (5).

2. Care este locul livrării de bunuri în cazul vânzărilor la distanţă, din punctul de vedere al
TVA.
Raspuns:
Stabilirea locului livrarii de bunuri prezinta importanta deosebita, mai ales in
cazul operatiunilor intracomunitare, intrucat acesta reprezinta un element-
cheie in identificarea regimului TVA aplicabil.

Potrivit prevederilor art. 132 din Codul Fiscal corelate cu explicatiile


prezentate la punctele 10 si 11 din Normele Metodologice, atunci cand locul
livrarii este in afara Romaniei, operatiunea respectiva nu intra in sfera de
impozitare a TVA in Romania.

Conform dispozitiilor art. 132 din Codului fiscal, locul livrarii de bunuri este:

- pentru bunurile expediate sau transportate, locul unde se gasesc


bunurile in momentul cand incepe expedierea sau transportul;
- in cazul bunurilor care fac obiectul unei instalari sau unui montaj, locul
livrarii de bunuri este considerat a fi locul unde se efectueaza instalarea
sau montajul, de catre furnizor sau de catre alta persoana, in numele
furnizorului;
- locul unde se gasesc bunurile atunci cand sunt puse la dispozitia
cumparatorului, in cazul bunurilor care nu sunt expediate sau
transportate;
- locul de plecare al transportului de pasageri, in cazul in care livrarile de
bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor, avion sau tren, pentru partea
din transportul de pasageri efectuata in interiorul Comunitatii, daca:
o partea transportului de pasageri efectuata in interiorul
Comunitatii reprezinta partea transportului, efectuata fara
nici o oprire in afara Comunitatii, intre locul de plecare si
locul de sosire ale transportului de pasageri;
o locul de plecare al transportului de pasageri reprezinta
primul punct de imbarcare a pasagerilor in interiorul
Comunitatii, eventual dupa o oprire in afara Comunitatii;
o locul de sosire al transportului de pasageri reprezinta ultimul
punct de debarcare prevazut in interiorul Comunitatii, pentru
pasagerii care s-au imbarcat in interiorul Comunitatii,
eventual inainte de o oprire in afara Comunitatii.

Asadar, conform dispozitiilor Codului fiscal, in cazul livrarilor de bunuri (de


cele mai multe ori vanzari) efectuate in cazul unui transport de pasageri
care numai pe cale de exceptie paraseste Comunitatea, locul livrarii va fi
considerat locul de plecare a transportului.

- cazul livrarii de gaze sau al livrarii de energie electrica, prin sistemul de


distributie a acestora, catre un comerciant persoana impozabila, locul
livrarii se considera locul unde comerciantul persoana impozabila este
stabilit sau unde are un sediu fix pentru care se livreaza bunurile. In
absenta unui astfel de sediu, locul livrarii de bunuri este considerat a fi
cel in care comerciantul are domiciliul stabil sau resedinta sa obisnuita

7. Precizaţi care este locul prestării de servicii şi persoana obligată la plata TVA în cazul
prestărilor de servicii de asupra bunurilor mobile corporale.
Raspuns:

Locul prestarii este considerat locul (statul) unde sunt prestate serviciile, in
cazul urmatoarelor servicii:

- servicii culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educative, de


divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii şi cele ale
organizatorilor de astfel de activităţi;
- expertize privind bunurile mobile corporale, precum şi lucrările efectuate
asupra acestora.

Prin exceptie, in cazul prestarilor de servicii efectuate asupra unor bunuri care,
dupa prelucrare parasesc statul membru in care s-a realizat prestarea, locul
prestarii este statul membru in care beneficiarul este inregistrat in scopuri de
TVA

CATEGORIA X - ORG. AUDITULUI INTERN SI CONTROL


INTERN AL INTR
14. Receptia presupune:
a) Asigurarea ca se primesc numai materiale comandate;
b) Asigurarea ca se primesc numai materiale de calitatea specificata in
ordinele de achizitii;
c) Asigurarea ca toate materialele receptionate si transmise la alte
departamente sunt correct inregistrate;
d) Protejarea materialelor primate;
e) Asigurarea ca informatiile privitoare la facturile de cumparare, stoc si
dispozitiile de achizitie sunt consecvente;
f) Returnarea prompte a materialelor necorespunzatoare;
g) Documentarea completa si corecta a tuturor transferurilor catre deposit
si de la deposit;
h) Existenta cererilor de transfer in productie si onorarea acestora la timp;
i) Conditii de munca sigure si depozitarea corespunzatoare a materialelor
periculoase.
Identificati si enumerati riscurile posibile ce pot sa apara si definiti proceduri
de control intern care pot diminua aparitia riscurilor respective.

Raspuns:
Riscurile posibile ce pot sa apara, sunt riscuri legate de natura
operatiilor tratate. Conturile anuale reflecta operatiile tratate de catre
intreprindere. Datele punctuale prezentate din contabilitate sunt purtatoare de
riscuri particulare. Datele punctuale sunt complementare celor repetitive dar
sunt puse in evidenta la intervale de timp mai mult sau mai putin regulate, ca
de exemplu la inventare fizice, evaluare la sfarsitul exercitiului. Aceste sunt
purtatoare de riscuri semnificative atunci cand descoperirea lor nu este facuta
la timp si deci este necesar ca auditorul sa le cunoasca din timp pentru a-si
organiza controalele din timp.

RISCURI POSIBILE PROCEDURI DE CONTROL INTERN


Informatiile legate de ordinele Transmiterea ordinelor de achizitie depart.de
de cumparare sunt indisponibile receptie pentru a se putea compara din punct
departamentului de receptie. de vedere cantitativ si valoric materialele
primite cu cele comandate
Verificarea facturilor primite cu ordinele de
achizitie

Specificatiile cuprinse in ordinele Inspectarea materialelor primite pentru a se


de achizitie nu sunt clare constata ca indeplinesc cerintele de calitate
dorite
Monitorizarea permanenta a eventualelor
probleme de productie aparute ca urmare a
prelucrarii unor materiale a caror calitate este
sub standard
Riscul netestarii materialelor Existenta unor proceduri de testare a
primite cu specificatii ce se materialelor primite
regasesc in ordinele de achizitii.

Risc de neintocmire a acestor Proceduri de implemenare a acestordocumente


documente la cele doua nivele
De pierdere a acestor Prenumerotare a acestor documente
documente Reconciliere periodica a celor două documente
Diferente intre evidenta cu ordinele de achizitie si facturile primite
receptionerului si a gestionarului Numirea unor persoane autorizate pentru
Risc de supraincarcare cu aceste nivele
responsabilitati a unui singur
angajat. Risc de sub,supra-
evaluare a stocului

Protejare fizica inadecvata a Asigurarea protectei materialelor primite


bunurilor primite Luarea la cunostiinta a coditiilor de stocare
pentru fiecare categorie de materiale

Risc de inregistrare distorsionata Reconcilierea periodica(ex.: la fiecare


a informatiilor aprovizionare) a facturii de cumparare cu
ordinele de achizitie si stocul.

Verificare inadecvata sau Mentinerea si controlul periodic asupra


neefectuata la timp a procedurilor de testare a materialelor primite.
materialelor primite
Risc de neinregistrare sau Existenta documentatiilor de transfer; toate
inregistrare incorecta si sau materialele ce se transfera sa fieinsotite de o
incompleta asemenea documentatie; verificarea la primire
Risc de pierdere a documentatiei in depozit a documentatiei cu materialele
de transfer primite.
Prenumerotarea acestor documente.
Investigarea numerelor lipsa
Numararea periodica a materialelor si
compararea acestora cu necesarul normal ce
ar trebui sa existe in depozit la un anumit
moment dat

Inexistenta sau folosirea Transferul materialelor in productie doar pe


inadecvata a procedurilor de baza unor cereri de tranfer aprobate
transfer in productie a Prenumerotarea acestor documente
materialelor Verificare in cadrul dep. de productie ca toate
Risc de pierdere a acestor cereri materialele receptionate sunt in conforitate cu
de transfer cererile de transfer.
Existenta de materiale
transferate fara acte
Nerespectarea unor astfel de Crearea si respectarea unor proceduri de
conditii protectie a muncii in conformitatea cu
legislatia in vigoare
Existenta unor proceduri precise legate de
pastrarea materialelor periculoase

16. Activitatea de dezvoltare a tehnologiei in cadrul unei entitati


presupune:
a) Identificarea tehnologiilor existente sau dezvoltarea unei noi tehnologii in
vederea satisfacerii cererii reclamate de studiile de marketing;
b) Mentinerea unui nivel inalt al cunoasterii legate de dezvoltarea actuala a
tehnologiilor care ar putea afecta entitatea;
c) Asigurarea ca dezvoltarea tehnologiilor este in spiritual sustinerii
licentelor sau patentelor existente;
d) Repartizarea resurselor pentru cele mai eficiente proiecte.

Identificati si enumerati riscurile posibile ce pot sa apara si definiti proceduri


de control intern care pot diminua aparitia riscurilor respective.

Raspuns:

RISCURI POSIBILE PROCEDURI DE CONTROL INTERN

Lipsa de planificare pentru fiecare Norme de comunicare între


activitate şi urmărirea respectării ei departamentele de dezvoltare şi
marketing prin care se stabilesc foarte
clar oportunitatea şi necesitatea
utilizării de resurse ale firmei pentru
dezvoltarea de noi tehnologii
Inexistenţa unor proceduri/note Proceduri de analiză pentru a măsura
interne de stabilire a necesităților capacitatea de finanţare a acestor
reale ale departamentului de dezvoltări, inclusiv calcule comparative
marketing pentru a solicita
dezvoltarea de tehnologii compatibile
cu rezultatele dorite
Ineficienţa/incapacitatea/lipsa de Măsuri de urmărire a respectării
experienţă/lipsa de pregătire planificărilor propuse şi totodată planuri
profesională continuă pentru de rezervă în cazul în care aceste
asimilirea noilor tehnologii a planificări nu se respectă, inclusiv
personalului care desfăşoară aceste măsuri de sancţionare pentru cei
activităţi de dezvoltare a tehnologiei responsabili
sau subdimensionarea acestor
departamente
Inexistenţa/ineficienţa procedurilor de Proceduri de instruire a personalului
urmărire a rezultatelor activităţilor de implicat prin perfecţionare profesională
dezvoltare a tehnologiiilor în corelaţie continuă în funcţie de proiectele în care
cu costurile generate de acestea sunt implicaţi.

Utilizarea unor resurse prea mari Dezvoltarea de metode pentru


pentru capacitatea firmei de a măsurarea rezultatelor acestor
materializa aceste tehnologii în tehnologii în urma implementării lor în
activitatea sa economică producţie.

CATEGORIA XII – ALTE LUCRARI-DOCTRINA

29. Despre Standardele Internaţionale de Etică.


Raspuns: Consiliul pentru Standarde de Etica pentru Contabili(IESBA) din
cadrul IFAC a emis Codul Etic al profesionistilor contabili care cuprinde
standarde etice de inalta calitate , precum si alte prevederi pentru
profesionistii contabili din intreaga lume.
Codul etic IFAC stabileste principiile fundamentale ale eticii profesionale
pentru profesionistii contabili si furnizeaza un cadru conceptual si indrumari
pentru aplicarea acestor principii.Organizatiile organismelor profesionale
membre IFAC se refera la urmatoarele:
- organismele membre nu trebuie sa aplice standarde mai putin stringente
decat cele stipulate in Codul Etic IFAC;
- acolo unde responsabilitatile elaborarii codurilor nationale de etica revin
tertilor, organismele membre trebuie sa urmareasca convergenta codului
national cu codul IFAC, depunand cele mai sustinute eforturi pentru a-i
convinge pe cei responsabili cu elaborarea codurilor nationale sa incorporeze
Codul IFAC

48. Care este structura de conducere la înfiinţarea unui organism profesional


din domeniul contabilităţii?
Raspuns:
Organul principal de conducere al organismului profesional de contabilitate
este Consiliul.Componenta Consiliului este in general aleasa de membrii, de
obicei pe un termen specificat, care poate fi reinoito o data sau de mai multe
ori.Pentru determinarea numarului de membrii din Consiliu trebuie sa se aiba
in vedere reprezentarea corespunzatoare a membrilor, creand in caelasi timp
un grup suficient de mic pentru a colabora eficient.
54. Rolul cerinţelor de practică pentru a deveni membru al unui organism
profesional.
Raspuns:
Asa cum este specificat la paragraful 100.1 din Codul etic IFAC al
profesionistilor contabili “o caracteristica a profesiei de contabil este
acceptarea responsabilitatii de a actiona in interesul public”
Exercitarea acestei responsabilitati implica multe activitati, cea mai
importanta este asigurarea faptului ca exercitarea functiei de atestare este
limitata ka cei calificati sa o execute.Un organism profesional de contabilitate
va trebui sa incerce sa transpuna aceasta restrictionare in lege,de preferat
prin acordarea organizatiei ca atare a dreptului de a determina criteriile de
competenta.Daca determinarea criteriilor este responsabilitatea organizatiei,
aceasta poate fi exercitata prin emiterea de certificate de practica pentru
persoanele calificate.In general, certificatele de practica trebuie sa aiba
valabilitate limitata si sa poata fi reanoite conform regulilor stabilite ce
Consiliu.Conditiile de reinoire includ dovada continuarii dezvoltarii
profesionale, reexaminarii,asigurarii profesionale sau alte situatii.Cerintele de
practica sunt recomandate si pentru membrii care ofera si alte cervicii in afara
celor atestate.
64. Care sunt caracteristicile esenţiale ale unei profesii contabile?
Raspuns:
Caracteristicile esenţiale ale unei profesii contabile sunt:
- deţinerea unei competenţe intelectuale specifice,
obţinută prin formare şi învăţământ;
- respectarea de către membri a unui ansamblu de valori
şi de reguli stabilite de organismul profesional, cu deosebire cele care se
referă la obiectivitate;
- recunoaşterea unei datorii vizavi de public, în
ansamblu.
Uneori datoria membrilor, vizavi de profesiunea lor şi de public, poate fi în
contradicţie cu interesul lor personal pe termen scurt, sau cu obligaţiile lor de
loialitate, vizavi de angajator.
Ţinând seama de remarcile precedente, este de datoria organismelor
profesionale naţionale să definească regului de rtică pentru membrii lor,
încât să garanteze o calitate optimă a serviciilor şi să păstreze încrederea
publicului în profesie. Profesia contabilă liberală este bazată pe moralitate
ireproşabilă, pe independenţă, pe ştiinţă în profesie, pe competenţă.

70. În ce constă diferenţa dintre expertul contabil şi economistul salariat,


dintre contabilul autorizat şi contabilul salariat?

Raspuns: Expertul contabil este persoana care a dobândit această calitate,


în condiţiile O.G. nr. 65/1994, având competenţa profesională de a verifica şi
de a aprecia modul de organizare şi de conducere a activităţii economico-
financiare şi de contabilitate, de a supraveghea gestiunea societăţilor
comerciale şi de a verifica legalitatea bilanţului contabil şi a contului de
profit şi pierdere.

Prin urmare, ne găsim în faţa unei arii de competenţe mult mai largi
faţă de cea a unui economist; economistul fiindsubordonat unui şef ierarhic
şi executând atribuţiile specifice fişei postului său. De asemeni, economistul
este specializat în multe domenii: turism, servicii, marketing, management,
planificare, salarizare, financiar-contabil, etc.

Expertul contabil este un economist, absolvent al specialzării financiar-


contabile, independent faţă de societatea comercială. El nu primeşte, pentru
lucrările executate, un salariu, ci un ONORARIU prevăzut prin contractul
încheiat cu referire la misiunea sa. Contabilul autorizat este persoana care a
dobândit această calitate în condiţiile O.G. nr. 65/1994 şi are capacitatea de
a ţine contabilitatea şi de apregăti lucrările necesare întocmirii situaţiilor
financiare. Contabilul autorizat, ca şi expertul contabil, este un profesionist
independent, nesalarizat de o entitate economică.

Contabilul salarizat este subordonat şefului ierarhic şi execută sarcinile


ce îi revin din fişa individuală a postului. Rareori, în cazul unei întreprinderi
mari, mijlocii, execută toate lucrările contabile. De regulă, este specializat
pe un sector al contabilităţii.

Ca şi economistul salariat, contabilul salariat răspunde faţă de calitatea


lucrărilor executate, putând fi stimulat ori penalizat de şeful ierarhic sau la
propunerea acestuia. Expertul contabil, contabilul autorizat, chiar dacă sunt
independenţi, răspund civil şi penal faţă de întreprindere. De asemenea, ei
pot pierde întreprinderea de client şi, prin aceasta, sursa de venit.

În schimb, economistul şi contabilul, salariaţi, pierd cu greu postul în


urma unor proceduri anevoioase.

- Este în discuţie starea de salariat al unei firme al unui cabinet de


experţi contabili sau de contabili autorizaţi;

- Trebuie făcută distincţia între auditorii interni şi cei externi, prin


prisma independenţei;

- Economistul, contabilul profesionist salariat sunt angajaţi în


industrie, comerţ, sectorul public, învăţământ ş.a.;

- Contabilul profesionist lucrează independent (inclusiv practicieni


individuali, parteneri sau corporaţie) în industrie, comerţ, sectorul
public, învăţământ ş.a. şi este membru al unei orgnizaţii afiliate
IFAC.
78. Cum se exercită profesia de expert contabil şi de contabil autorizat?

Raspuns: Exercitare individuală sau în cadrul societăţilor.

Societăţile de expertiză contabilă au:

- cel puţin 51% acţionari experţi contabili sau contabili autorizaţi;

- cel puţin 51% din numărul membrilor Consiliului de Administraţie


sunt experţi contabili sau contabili autorizaţi, membri ai Corpului.

Societăţile de expertiză contabilă nu pot avea participări financiare în


unităţi patrimoniale industriale, comerciale, agricole, bancare sau de
asigurări şi nici în societăţi civile.

Membri Corpului nu pot fi asociaţi sau acţionari la mai multe societăţi


comerciale de expertiză contabilă.
Societăţile de expertiză pot fi române, străine sau mixte.

Societăţile de expertiză se bucură de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi


obligaţii impuse membrilor Corpului. Excepţie: dreptul de a alege sau de a fi
ales în organele de conducere ale Corpului.

Angajarea răspunderii societăţilor comerciale de expertiză contabilă şi


a membrilor care le alcătuiesc se realizează prin exercitarea drepturilor
administrative şi a celor de natură tehnică de către:

- conducătorul (administratorul) societăţii: drepturile


administrative şi sociale (de exemplu: faţă de bancă, reprezentarea
societăţii în faţa terţilor şi a administraţiei publice etc.), acesta
dispunând de semnătură socială a societăţii;

- experţii contabili, contabilii autorizaţi şi ceilalţi asociaţi sau


acţionari ai societăţii, care asigură cerinţele de natură tehnică ale
propriilor lor lucrări executate, prin semnarea acestora, alături de
semnătura autorizată a conducerii societăţii.

86. Care sunt atribuţiile Adunării generale a filialei CECCAR?


Raspuns:
1) Ia cunoştiinţă. dezbate si aproba. prin vot deschis, raportul Consiliului filialei
pentru exercitiul financiar expirat si raportul cenzorilor asupra gestiunii
financiare a Consiliului filialei.
2) Aproba, prin vot deschis, b.v.c. al filialei pentru exercitiul financiar viitor si
executia b.v.c pentru cxercitiul financiar expirat.
3) Ia cunostinta de raportul Consiliului filialei privind rezultatele analizei
activitatii profesionale a expertilor individuali si a societatilor comerciale
controlate, in vederea asigurarii bunei exercitări a profesiei de expert contabil
si de contabil autorizat pe teritoriul filialei. Aprobă lista experti1or contabili
individuali si a societatilor ce vor fi analizate in anul urmator.
4) Noul R.O.F.: alege si revoca presedintele si patru membri ai Comisiei de
disciplina a filialei.
5) Alege si revoca pe membrii C.F.C., presedintele si membrii comisiei de
cenzori.
6) Propune. dintre membri sai, candidatii pentru C.S.
7) Adopta lista membrilor de onoare ai filialei.
8)Stabileste masurile necesare pentru indeplinirea altor atributii prevazute de
acte normative sau de Hotarâri ale C.S.

100. Ce semnifică competenţa profesională şi prudenţa?


Raspuns:
Un profesionist contabil are o datorie permanentă de a-şi menţine cunoştinţele
şi aptitudinile profesionale la nivelul necesar pentru a se asigura că un client
sau un angajator primeşte servicii profesionale competente, bazate pe
ultimele evoluţii din practică, legislaţie şi tehnică. Un profesionist contabil ar
trebui să acţioneze cu prudenţă şi în conformitate cu standardele tehnice şi
profesionale aplicabile în furnizarea de servicii profesionale.
COMPETENTELE PROFESIONALE (comentariu):
Un profesionist contabil salariat care lucreaza in industrie, comert, sectorul
public sau in sistemul educational poate fi solicitat pentru rezolvarea unor
atributii importante pentru care nu are formatia sau sau experiena necesarä.
In asemenea situatii nu trebuie sa-si induca in eroare angajatorul cu privire la
nivelul real al competentelor sale, cerand consultanta sau asistenta unui
specialist.