Apa!

N- ai nici gust, nici miros, nici culoare,

nici aroma, nu poti fi definita, te gustam fara
sa te cunoastem. Tu nu numai ca esti necesara
vietii: tu esti insasi viata. Esti cea mai valoroasa
bogatie din lume si esti cea mai gingasa,
tu, atat de pura in adancul pamantului.
A.de Sain-Exupery
 

 
Cuprins
1.APA - CEL MAI SURPRINZATOR MIRACOL DIN LUME
2. APA - SURSA A VIETII PE PAMANT
3. DE CARE APA ARE NEVOIE OMUL?
4. PROBLEME PRIVIND APROVIZIONAREA POPULATIEI CU APA DULCE
5. CINE ESTE RESPONSABIL DE APROVIZIONAREA POPULATIEI CU APA POTABILA ?
6.APA SI SANATATEA
7. CUM PUTEM IMBUNATATI CALITATEA APEI POTABILE IN CONDITII CASNICE  
 
 

I. APA - CEL MAI SURPRINZATOR MIRACOL DIN LUME

Compusul chimic din doi atomi de hidrogen si un atom de

oxigen cu banala formula chimica H2O, pare a fi extrem de
simplu. Insa nu exista substante mai misterioase decat apa
obisnuita!

Fig. 1.  Modelul

moleculei de apa

In conditii naturale apa pura reprezinta un lichid incolor, inodor, fara gust. Doar straturile de apa cu
grosimea de peste 2 m au o culoare albastru-verzuie.

Apa este cea mai raspandita substanta pe Terra. Ea alcatuieste invelisul apos al Planetei - hidrosfera,
care include toate marile si oceanele, lacurile, raurile, bazinele de apa dulce si sarata, mlastinile,
panzele freatice. Apa se gaseste atat in atmosfera, cat si in componenta solurilor, a multor minerale si
roci, precum si in componenta tuturor organismelor vegetale si animale.

Apa este unica substanta, care poate exista in natura, in functie de temperatura si presiune, in toate
cele trei stari de agregare: lichida, solida si gazoasa.
Apa este nu numai cea mai raspandita, dar si cea mai utila substanta pe Pamant cu cele mai minunate
si neobisnuite proprietati, avind un rol important la originea proceselor de aparitie si intretinere a
vietii pe Terra, la determinarea climei si reliefului Planetei noastre.

Apa, dupa aer, este cea mai mobila substanta. In natura ea se afla intr-o stare de continua miscare,
concretizata prin diferite circuite bine determinate, deplasandu-se la distante mari. Sub actiunea
caldurii solare apa se evapora de pe suprafata marilor, bazinelor, din cursuri de apa si de pe sol.
Vaporii de apa astfel formati se condenseaza in straturile superioare ale atmosferei, in nori, care sunt
purtati de vant, iar apoi cad sub forma de ploaie si zapada. Precipitatiile cazute ajung in sistemele
acvatice, se infiltreaza prin sol si formeaza ape freatice si subterane, iar raurile si pariiasele o poarta
din nou spre mari si oceane.

Fig.2. Schema circuitului apei in natura

Circa 1/3 din toata energia solara ajunsa pe Pamant se consuma la evaporarea apei de pe suprafata
marilor, oceanelor si bazinelor acvatice. Masele de apa restituie mari cantitati de energie fara a-si
schimba esential temperatura. In acest fel, apa Oceanului Planetar reglementeaza clima pe Terra.

Pe Planeta apa joaca rolul principalului solvent, fara care nu ar exista materia vie extrem de
complexa. Aceasta se explica nu doar prin existenta cantitatilor imense de apa pe Pamant, ci si prin
capacitatea uimitoare a apei de a dizolva cele mai variate substante de origine minerala si organica cu
care vine in contact. Datorita acestei proprietati, in natura nu exista apa pura, ci numai solutii si
amestecuri, ce contin in stare dizolvata diferite substante solide, lichide si gazoase Apa intotdeauna
contine impuritati. chiar si sub forma de precipitatii atmosferice.

Prin capacitatea de a dizolva diferite substante, intalnite in natura in calea ei, apa are un rol deosebit
in procesul de transformare a scoartei terestre. Ea participa la descompunerea, formarea si
modificarea mineralelor, la distrugerea rocilor sedimentare si la erodarea suprafetei terestre.
Transportarea substantelor continute in apa conduce la sedimentarea lor in marile si bazinele de apa
fara scurgere, contribuind la modificarea distributiei sarurilor la suprafata Pamantului.

Astfel, in stare nativa apa nu este un compus chimic pur - H2O, ea prezinta o solutie complexa a
unui numar impunator de substante.
 Astfel spus, apele naturale sunt solutii apoase si amestecuri, ce contin in stare dizolvata
diferite substante solide, lichide si gazoase. Complexitatea componentei unei ape naturale este
determinata nu numai de particularitatile ei ca solvent, ci si de diversitatea si componenta
substantelor cu care vine in contact pe parcursul circuitului ei. In masura in care conditiile
climaterice, precum si componenta solurilor si mineralelor sunt extrem de variate, in natura nu se
intalnesc ape cu componenta identica, asa cum nu se inregistreaza conditii naturale identice in
locuri diferite.

Apa este cea mai raspandita substanta pe Pamant - 71 la suta din

suprafata Planetei albastre revin apelor naturale, inclusiv marilor si
oceanelor si doar 29 la suta revin suprafetei uscatului.

5
2. APA - SURSA A VIETII PE PAMANT

Nici unul din organismele vii de pe Planeta noastra nu poate exista fara apa.

Apa este parte componenta a tuturor organismelor vii de origine vegetala si animala:

continutul apei in organismul uman este de circa 70 la suta;

in pesti - 75 la suta;
in meduze - aproape 99 la suta;
in cartofi - 76 la suta;
in tomate - 90 la suta;
in mere - 85 la suta;
in castraveti - 95 la suta;
in pepeni verzi - 96 la suta.

Continutul de apa in diferite parti ale corpului omenesc constituie:

oase - 22 la suta;
creier - 75 la suta;
muschi - 75 la suta;
sange - 83 la suta.

Viata omului este de neconceput fara apa. Omul consuma apa pentru a-si potoli setea, pentru a
prepara hrana, pentru necesitati de igiena, pe timp de vara - pentru agrement, iarna - pentru
incalzirea locuintelor.

Pentru om apa este o bogatie naturala mai pretioasa decit carbunele, petrolul, gazele naturale, fierul,
ea fiind singura sursa care nu poate fi inlocuita.

Fara hrana omul ar putea supravietui vre-o 50 de zile, cu conditia consumului de apa dulce in acest
rastimp, fara apa, insa, nu ar putea supravietui nici macar o saptamina, moartea ar surveni in 5 zile.

Senzatia de sete incepe la pierderea a 1-2 la suta (0,5 -1 l) din volumul apei in organismul omului.
Pierderea a 10 la suta de umiditate raportata la masa corporala, poate cauza modificari ireversibile in
organism, iar pierderea a 20 la suta (7 -8 l) - este deja letala.
 Pentru mentinerea activitatii vitale normale un om matur consuma circa 2,5 l apa pe zi. In tarile cu
clima calda consumul necesar de apa creste la 3,5 - 5,0 l pe zi, iar la o temperatura a aerului de 38-
400 C si umiditate joasa cei care lucreaza in aer liber au nevoie de 6,0 -6,5 l pe zi.

Pe parcursul a 60 ani de viata omul consuma peste 50 t apa - o cisterna plina!

5
3. DE CARE APA ARE NEVOIE OMUL?

Pentru a trai omul are nevoie de apa, dar nu de o oarecare, ci numai de apa dulce!

Apa dulce este considerata apa ce contine pina la 1 gram de substante minerale dizolvate itr-un
litru.

Desi ? din suprafata Planetei noastre sunt acoperite cu apa si rezervele de apa sunt imense, partea cea
mai mare o reprezinta apa sarata, improprie oricarei utilizari directe. Apei dulci ii revine doar 2,5 la
suta. Dar si din aceasta cantitate - 70 la suta de apa dulce este inaccesibila pentru organismele vii,
fiind imobilizata in ghetari si calote glaciare si numai 0,5 la suta este apa disponibila pentru om.

Pentru functionarea normala a organismului nostru este foarte important ca apa, pe care o
consumam pentru gatit si baut sa fie nu doar dulce, ci si pura.

Care apa poate fi considerata apa potabila de calitate? Apa potabila calitativa se considera acea apa
potabila care nu contine substante (compusi chimici) nocive pentru organismul uman. Ea trebuie sa fie
fara miros, incolora si lipsita de nocivitate chiar si la utilizarea indelungata. Substantele chimice si
bacteriile sau virusii patogeni pot fi prezenti in apa numai in cantitati admisibile pentru sanatatea
umana.

Datorita capacitatii sale unicale de dizolvant toate apele naturale contin diverse saruri minerale,
substante organice, gaze. Multe substante pot influenta si la concentratii mici. Iata de ce in fiecare
tara exista un sistem de reglementare a starii mediului inconjurator, inclusiv si al apelor naturale.

Aceste normative determina calitatea mediului inconjurator, inclusiv a apelor naturale privind
sanatatea populatiei si bunastarea mediului ambiant.

Reglementarea calitatii apelor consta in determinarea unor parametri de continut si proprietatii lor,
care pot asigura cu certitudine sanatatea populatiei si bunastarea ecologica a obiectivului acvatic.
Acesti parametri au denumirea de concentratii maxime admisibile (CMA) ale substantelor.

Valorile CMA sunt argumentate stiintific de catre savanti si medici.

 Concentratiile maxime admisibile (CMA) ale substantei in apa se considera asemenea cantitati de
substanta care nu numai ca nu au o influenta directa sau indirecta asupra organismului uman pe
parcursul intregii vieti, dar nu afecteaza nici sanatatea generatiilor viitoare.

5
4. PROBLEME PRIVIND APROVIZIONAREA POPULATIEI CU APA DULCE

Cresterea rapida a numarului de populatie pe Terra, necesitatile mari de apa pentru industrie,
agricultura, serviciile comunale, toate acestea contribuie la aparitia crizei acvatice totale. Aceasta se
manifesta prin deficitul apelor potabile si prin poluarea intensiva a lor.

Rezervele de apa potabila nu se maresc, dar consumul ei creste in permanenta. Conform datelor UNEP,
consumul apelor dulci in perioada anilor 1990-1995 s-a majorat de 6 ori. Actualmente deficitul apei
potabile este unul din factorii principali, ce retine dezvoltarea social-economica a mai multor tari.
Circa 20% la suta din populatia Terrei nu are acces la apa potabila calitativa, iar in jur de 50 la suta
sunt lipsiti de conditiile sanitare de trai cuvenite.

Actualmente nu exista nici o tara, care nu s-ar confrunta cu probleme ce tin de cantitatea si calitatea
apelor dulci si a apelor potabile, devenite demult obiect de cumparare si vinzare.

In Europa asemenea tari dezvoltate cum ar fi Germania, Olanda si Danemarca poarta tratative cu
Suedia in vederea asigurarilor cu apa potabila pura. Hong-Kong este aprovizionat cu apa potabila prin
apeducte din China.

Pentru Republica Moldova la fel este caracteristic deficitul de ape dulci. Din cauza conditiilor
climaterice pe teritoriul tarii noastre se formeaza ape, care in mare parte sunt necalitative pentru
consum din punct de vedere al componentei chimice a lor. Principalele surse de alimentare cu apa
potabila centralizata in republica sunt riurile Nistru si Prut si apele din orizonturile subterane (apele
arteziene). In mod centralizat apa este pompata la statiile de tratare a apei. Acolo este supusa tratarii
cu diverse substante solubile si insolubile, se dezinfecteaza si ulterior prin apeduct se distribuie
consumatorilor din localitatile urbane. Dar in conditiile situatiei economice instabile apar multiple
probleme economice, care influenteaza calitatea apei potabile. In afara de aceasta, toate apeductele
sunt in mare parte uzate, renovarea fiind efectuata in proportii mici.

Specificul tarii noastre consta in faptul ca Moldova este o tara agrara si o mare parte de populatie este
situata in localitatile rurale, unde aprovizionarea centralizata cu apa potabila nu exista. Pentru
populatia rurala sursele principale de apa potabila constituie apele freatice sau arteziene. Pentru
utilizarea apelor freatice populatia construieste fintini, numarul carora in Republica Moldova este
aproximativ de 15 000. Numarul de fintini arteziene este estimat la 5600 unitati, din care o buna parte
nu functioneaza din cauza dificultatilor economice.

Conform diverselor date, circa 80 la suta din fintinile existente contin apa de calitate necalitativa sau
periculoasa pentru sanatate. Pentru apele freatice din Republica Moldova sunt caracteristice
mineralizarea si duritatea sporita, continutul inalt de substante azotoase - nitrati, nitriti, ionii de
amoniu. Continutul nitratilor in apele din fintini este foarte mare si concentratia acestora depaseste de
2 -10 ori concentratia maxima admisibila. In apele din fintini sunt depistate pesticide, fosfati, produse
petroliere, fenoli si metale grele.
 Puturile arteziene din localitatile rurale in mare parte au menirea asigurarii cu apa a gradinitelor de
copii, scolilor, spitalelor, complexelor zootehnice. Pe teritoriul republicii apele se extrag din mai multe
obiective acvatice care se deosebesc prin componenta calitativa. Unele din ele se caracterizeaza prin
continutul inalt de azot amoniacal, fier, saruri, ce determina duritatea, cantitatea inalta sau redusa de
fluor, continutul excesiv de strontiu. Apele arteziene se transporta spre consumatori de regula
netratata. In afara de aceasta, numarul de puturi arteziene exploatate in ultimii ani s-a redus din
cauza dificultatilor economice. Puturile se exploateaza fara o deservire cuvenita si profilaxie periodica
si ca urmare ies din functiune.

Asadar, potabilizarea localitatilor rurale cu apele arteziene este insotita de mai multe dificultati de
ordin tehnic si economic. In descrestere este volumul apelor potabile extrase din ele si volume de ape
arteziene care sunt puse la dispozitia locatarilor satelor din Republica Moldova.

Fig. 3. Volumul de ape arteziene ce sunt puse la dispozitia locatarilor din sectorul rural din
Republica Moldova

Dar in satele republicii locuieste 46 la suta de populatie, aceasta inseamnind ca circa jumatate din
populatie consuma apa necalitativa, adesea periculoasa pentru sanatatea organismului uman.

Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, peste 1 mlrd. de oameni, ceea ce constituie circa
35 la suta din populatia Terrei, simte necesitatea acuta in apa dulce.

5
5. CINE ESTE RESPONSABIL DE APROVIZIONAREA POPULATIEI CU APA POTABILA ?
In ultimii ani o buna parte a populatiei este nevoita sa consume apa potabila de calitate joasa, fapt ce
conduce la cresterea morbiditatii. Pentru calitatea vietii cetatenilor, inclusiv pentru calitatea apei
este responsabil statul.

In fiecare tara exista un standard de stat, special elaborat, care determina cerintele igienice ale
apei potabile - ce fel de substante si in ce cantitati pot fi prezente in apa potabila, care substante
nu pot fi in componenta acesteia. Un criteriu de baza ale componentei apelor potabile trebuie sa fie
inofensivitatea pentru sanatatea umana. Pentru a reglementa relatiile in domeniul apelor potabile,
 raspunderea pentru incalcarile privind aprovizionarea cu apa potabila si pentru determinarea criteriilor
de calitate ale acestora, in Republica Moldova a fost adoptata Legea Nr. 272-XIV din 10 februarie
1999 "Cu privire la apa potabila", publicata in Monitorul Oficial al RM din 22 aprilie 1999, nr. 39-
41, p. 1, art. 167.

In conformitate cu aceasta Lege elaborarea si promovarea politicii statului in domeniul alimentarii cu

apa potabila, promovarea unei politici tehnico-stiintifice unice, formarea unei baze normative si
metrologice unice in domeniul reglementarii calitatii apei potabile, proiectarii, constructiei si
exploatarii sistemelor de alimentare cu apa potabila, exercitarea controlului asupra respectarii
standardelor si normelor in vigoare privind apa potabila se afla in competenta Guvernului.

In conformitate cu art. 9 al Legii, normele sanitaro-igienice de calitate ale apei potabile se aproba de
catre Ministerul Sanatatii al Republicii Moldova.

Derogarile de la prevederile actelor normative privind calitatea apei potabile pot fi permise temporar
numai de autoritatile administratiei publice locale, de comun acord cu organele de stat de
supraveghere sanitaro-epidemiologica, cu conditia ca derogarile nu se fac referitor la parametrii
microbiologici, toxicologici si ca ele nu prezinta riscuri pentru sanatatea omului.

Programele - model si regulile de control al calitatii apei potabile sunt stabilite in standardele de stat.
In conformitate cu art. 11 al Legii in vigoare controlul calitatii tratarii si dezinfectarii apei potabile in
procesul ei de productie il efectueaza laboratoarele specializate, atestate sau acreditate in modul
stabilit, ale intreprinderilor care exploateaza sisteme centralizate si necentralizate de alimentare cu
apa potabila.

Supravegherea de stat in domeniul alimentarii cu apa potabila se

efectueaza de catre (art. 12) organele supravegherii sanitaro-
epidemiologice, organele standarde, metrologie si supraveghere tehnica,
organele de supraveghere in domeniul arhitecturii si constructiilor,
organele de protectie a mediului inconjurator.

Organele sanitaro-epidemiologice efectueaza supravegherea asupra calitatii apei potabile,

conformitatii ei cu normele sanitaro - igienice, cu standardele, asupra starii sanitaro -epidemiologice a
surselor de apa pota-bila si a zonelor de protectie sanitara, asupra respectarii regulilor sanitare de
organizare si intretinere a obiectivelor de alimentare cu apa potabila.

Organele standarde, metrologie si supraveghere tehnica raspund de respectarea standardelor de stat

de calitate a apei potabile, metodelor de control, regulilor de certificare a apei potabile, regulilor si
normelor de exploatare a surselor de ape subterane.

Organele de supraveghere in domeniul arhitecturii si constructiilor efectueaza supravegherea asupra

respectarii regulilor si normelor in constructie la proiectarea si construirea sistemelor de alimentare cu
apa potabila.

Organele de protectie a mediului inconjurator, serviciile de administrare si supraveghere a resurselor

de apa raspund de starea surselor de alimentare cu apa potabila, evidenta volumului de apa, folosit
pentru alimentarea cu apa potabila.
Legea prevede dreptul consumatorilor de apa potabila la informatii
autentice privitoare la calitatea ei. In cazul cind calitatea apei nu
corespunde normelor la indicatorii care pot prejudicia sanatatea
oamenilor, proprietarii de sisteme centralizate si necentralizate de
alimentare cu apa potabila, intreprinderile care le exploateaza si organele
supravegherii de stat, sunt obligati sa sisteze furnizarea apei si sa
informeze de urgenta consumatorii, sa stabileasca termenele de inlaturare
a acestei necorespunderi si masurile de precautie.

Actualmente mai multe tari ale lumii apreciaza ocrotirea sanatatii populatiei drept o sarcina strategica
a statului. Aceasta problema este strins legata de calitatea apelor potabile dat fiind faptul ca multe
boli sunt conditionate de calitatea joasa ale acestora. Rezultind din aceste considerente problemei
calitatii apelor potabile in plan mondial se acorda o atentie sporita. Astfel, in iunie 1999, la Londra a
avut loc Conferinta ministrilor din 56 de state ale lumii. La Conferinta a fost adoptat un document de
importanta majora - Protocolul privind calitatea apei si a sanatatii, ce urmeaza a trece ca procedura
de ratificare in tarile - participante. Acest Protocol prevede realizarea unor masuri concrete in ceea ce
priveste imbunatatirea calitatii apelor potabile si supravegherea sanatatii populatiei.

5
6.APA SI SANATATEA

Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, cele mai frecvente sunt maladiile transmisibile prin
apa.

Nu toata apa dulce este buna pentru consum. Microcomponentii naturali sau antropogeni pot fi
prezenti in ea in cantitati ce depasesc CMA si prin aceasta apa devine periculoasa pentru sanatate.

Apa pe care o consumam, nu trece pur si simplu prin organismul nostru, ci exercita un sir de functii
vitale in el. Apa intrata in organism circula prin vene si artere, asigurind transportul substantelor
nutritive catre toate celulele corpului uman. Important este si rolul apei in curatarea celulelor si
eliminarea substantelor de excretie.

In organismul uman apa indeplineste urmatoarele functii:

 umecteaza oxigenul necesar respiratiei
 
regleaza temperatura corpului
 
ajuta la asimilarea substantelor nutritive
 
protejeaza organele vitale
 
ajuta la transportarea hranei in energie
 
participa la procese metabolice
 
elimina deseurile din organism

Starea organismului uman depinde de componenta chimica a apei potabile.

Pentru a supravietui, omul trebuie sa consume nu numai apa dulce dar si calitativa!

De mult a fost descoperita dependenta directa intre calitatea apei potabile si durata vietii. Inca in
antichitate oamenii au putut sa deosebeasca apa "vie", folositoare pentru consum, si apa "moarta"
inutilizabila. In prezent intrebarile privind calitatea apei potabile nu sunt mai putin actuale.

Uneori in aceeasi localitate in fintinile, aflate in apropiere una de alta, apa se deosebeste foarte
mult dupa gust si oamenii ii dau prioritate acelei, care li se pare mai gustoasa. O apa buna si
gustoasa nu ca numai potoleste setea, dar trezeste si emotii pozitive.

Apa potabila pura este un factor de prevenire a multor maladii, o sursa de vigoare si sanatate. In
opinia savantilor americani, in urma cercetarii speciale, consumul exclusiv al apei pure din punct
de vedere ecologic, poate prelungi viata omului cu 8-10 ani. Apa potabila pura are o influenta
benefica asupra proceselor fiziologice, contribuie la cresterea imunitatii organismului, ceea ce
este deosebit de important in cazul copiilor, batrinilor si persoanelor cu un mod de viata activ.

Pentru potabilizare se folosesc apele de suprafata a riurilor, lacurilor,

rezervoarelor de acumulare, precum si apele subterane. In prealabil acestea se
trateaza pentru a inlatura substantele suspendate. Apa este limpezita si
dezinfectata, dar componenta chimica a apei ramine aceeasi ca si in
obiectivele acvatice din care se extrage, avind o componenta specifica regiunii
si poluarii. Nu tot timpul componenta chimica a apei este favorabila sanatatii
umane. Calitatea apelor potabile este influentata de cantitatea totala a
sarurilor minerale dizolvate, concentratia in apa a diverselor metale,
substantelor biologic active, a poluantilor etc.

Mineralizarea.Prin mineralizare concepem cantitatea totala a sarurilor minerale dizolvate intr-un

litru de apa. Conform datelor medicilor, consumul apelor cu un continut de saruri minerale mai
inalt decit 1,0 g/l conduce la cresterea in singe a continutului de zahar, calciu, acid uric, sodiu,
magneziu si influenteaza metabolismul lipidelor.

Duritatea. Duritatea totala reda cantitatea in apa de saruri hidrogenocarbonatice si

nehidrogenocarbonatice ale calciului si magneziului, exprimata in milimoli intr-un litru de apa.
Este constatata dependenta inversa intre duritatea apelor si patologiile sistemului cardiovascular -
cu cit duritatea apei potabile este mai redusa, cu atit mai puternic omul este supus pericolului
imbolnavirii. Exista date ce denota fenomenul predispunerii organismului uman la bolile de rinichi.
Consumul apei cu duritatea mai inalta de 15 mmoli/l poate provoca asemenea maladii ca
osteoartroza si osteoparezele. Apa moale, la fel ca si apa dura, are o influenta negativa asupra
circuitului de substante minerale in organism si, de asemenea, contribuie la depunerea sarurilor in
organism. Apa moale cu o duritate mai mica de 1,5moli/l contribuie la imbolnaviri din cauza ca
aceasta dizolva usor metalele grele cu proprietati toxice - cadmiu, cobalt, cupru, nichel, crom,
mangan.

Savantii considera ca pentru activitatea vitala normala a organismului uman duritatea apelor
potabile trebuie sa fie cuprinsa in limitele 1,5 - 7,0 mmoli/l. Un calcul simplu demonstreaza ca 1
mmoli/l a duritatii corespunde continutului in apa a 20 mg/l de calciu si 12,16 mg/l de magneziu.

Apa foarte dura sau excesiv de moale este inutilizabila nu numai pentru potabilizare, dar si pentru
deservirea tehnica. Apa dura nu face spuma cu sapun, transforma spalatul rufelor intr-o procedura
dificila, ingreuiaza fierberea legumelor, conduce la aparitia calcarului pe vase si in sistemele de
apeducte. Un strat ori cit de mic de calcar, depus la fierbere, conduce la pierderi mari de caldura
si la consumul suplimentar al combustibilului. Particulele mici de calcar sunt nu numai impuritati
mecanice, dar au si rolul de componenti activi ai apelor naturale. Ele deterioreaza garniturile,
contribuind la defectarea aparatelor de uz casnic. Savantii americani denota ca grosimea de 1,5
mm de calcar micsoreaza conductibilitatea termica cu 15 la suta, daca calcarul are grosime de 7
mm, conductibilitatea scade cu 40 la suta, calcarul cu grosime de 10 mm reduce schimbul de
caldura cu 50 la suta.

Apa moale contribuie la coroziunea apeductelor din cauza solubilitatii partiale ale materialelor din
care sunt construite utilajele.

Calciu. Este strict necesar organismului uman si se contine in singe, muschi, oasele. Cea mai mare
cantitate de calciu o contin oasele omului. Cantitatea zilnica de calciu necesara unui om matur
este de 0,6 - 0,8 g. Cantitatea insuficienta de calciu in organism deregleaza procesele de coagulare
a singelui, agraveaza rahitismul, provoaca schimbari in sistemul cardiovascular. In cazul
cantitatilor mari de calciu in organism se micsoreaza permeabilitatea celulara si ca rezultat poate
aparea hipotonia, iar atunci cind cantitatea de calciu este foarte mica, permeabilitatea celulelor
devine foarte mare, fapt ce provoaca hipertensiunea.

In apele potabile continutul de calciu trebuie sa nu fie mai mic de 30 mg/l si mai mare de 140mg/l.

Magneziu. Acest element se contine in fiecare celula a corpului uman. In timp de 24 de ore omul
are nevoie de 500 mg de magneziu. In cazurile deficitului de magneziu in organism creste riscul de
morbiditate brusca a pruncilor si a crizelor hipertonice. Cantitatea sporita de magneziu in
organism are o influenta negativa asupra sistemului nervos.

Apele potabile trebuie sa contina 10 -85 mg/ l magneziu.

Sodiu. Sodiu este un cation principal in plasma si in lichidele muschioase. Omul are nevoie de 4,0-
6,0 grame de sodiu pe zi.

Continutul de sodiu in apele potabile este limitat, CMA constituie 200 mg/l. Apele potabile cu
continut sporit de sodiu contribuie la dereglarile schimbului electrolitic in organism si pot provoca
ridicarea aciditatii sucului gastric.

Potasiu. Intra in componenta celulelor umane. Necesitatile organismului in acest element

constituie 2,0 -3,0 grame pe zi.

Concentratia maxima admisibila a potasiului in apele potabile este de 12 mg/l.

Pentru supravietuirea sanatoasa, omul are nevoie de mai multe microelemente ce patrund in
organism impreuna cu hrana si apa. Acestea pot fi borul, fierul, cuprul, manganul, molibdenul,
 zincul, cromul, bromul, care participa activ in procesele biochimice si intra in componenta
diversilor fermenti. Microelemente in cazul concentratiilor sporite pot fi si toxice.

Borul. Este un element vital important. Dar in cazul patrunderii in organism al cantitatilor excesive
de bor se deregleaza procesele metabolice in ficat, survin transformari ale hidratilor de carbon, in
functiile reproductive la femei si la barbati.

Continutul de bor in ape creste pe masura sporirii mineralizarii. Concentratia maxima admisibila
de bor in apa este de 0,5 mg/l.

Fierul. Este un element necesar vietii, fiind in componenta pigmentului singelui - a hemoglobinei si
a altor fermenti. Cantitatea necesara in fier pe zi constituie 13-15 mg/l, dar pentru un organism in
crestere - 0,5 mg la un kilogram de greutate. Consumul indelungat al apei cu continut sporit de fier
poate provoca boli de ficat si sporeste probabilitatea aparitiei atacului de corp.

Concentratia maxima admisibila a fierului in apa constituie 0,3 mg/l.

Mangan. Se contine in componenta unor fermenti din organism si activeaza procesele de destructie
a substantelor proteice. Daca continutul manganului in apele potabile depaseste de 0,1 mg/l,
atunci pot aparea diferite boli ale tesutului osos.

Fluor. Fluor patrunde in organismul uman numai impreuna cu apa. El intra in componenta emailui
dentar. Lipsa sau deficitul fluorului in apa determina aparitia cariei dentare, iar excesul lui
provoaca fluoroza. Daca cantitatea de fluor in apa este de 3,0 -6,0mg/l, atunci de fluoroza este
afectat intregul sistemul osos. Omul are nevoie de 2 mg de fluor pe zi.

Concentratiile admisibile de fluor in apele potabile sunt cuprinse in intervalul 0,75 - 1,5 mg/l.

Cromul. Este necesar organismului in calitate de stimulator, participind in transformarile acizilor

nucleici, intra in componenta pielei, muschilor, lipidelor, a sistemelor fermentative. Concentratiile
maxime admisibile a cromului hexavalent in ape sunt de 0,05 mg/l, iar a cromului trivalent - 0,5
mg/l. Concentratiile marite ale compusilor ce contin crom pot fi foarte toxice pentru om, deoarece
in acest caz cromul devine un alergen si cancerigen. Compusii cromului hexavalent sunt mult mai
toxici in comparatie cu cromul hexavalent.

Zinc.. Este necesar omului in cantitate de citeva miligrame pe zi. El intra in componenta unor
fermenti si permanent se foloseste ca adaos la preparatul insulinei, se contine in ficat si in
glandele sexuale.

Concentratia maxima admisibila a zincului in apele potabile este de 1,0 mg/l.

Cupru. Prezenta cuprului stimuleaza formarea eritrocitelor in singe. Omul are necesitate de 2,0mg
de cupru pe zi. Aceasta necesitate se compenseaza cu produse alimentare si apa.

Continutul admisibil de cupru in apa potabila este nu mai mare de 1,0 mg/l. In cazul cantitatilor
excesive, cupru devine toxic, provoca iritarea tesutului stomacal si vomitari.

Molibden. Daca se contine in cantitati mai mari de 0,25 mg/l, devine toxic si influenteaza negativ
procesele metabolice.

Cobalt. Este un element biologic activ, intra in componenta vitaminei B12, fiind necesar pentru
realizarea proceselor de formare a singelui. In concentratii mari devine toxic pentru om.

Concentratia maxima admisibila in apa este de 0,01 mg/l.

Selen. In cantitati mici este necesar organismului, dar in cazul cind la un kilogram de masa in
organism patrunde mai mult decit 0,75 mg de selen, devine foarte toxic - afecteaza parul,
provoaca galbinari, exeme, schimbari in articulatii, distrugerea dintilor.
 Apele potabile in afara de substante biologic active si saruri ce determina mineralizarea, pot
contine si metale toxice sau poluantii chimici nocivi - plumb, mercur, substante azotoase minerale
(nitrati si nitriti), produse petroliere, benzeni, fenoli, pesticide.

Plumbul. Daca acest element patrunde in organism, poate deregla metabolismul holesterinei, este
posibila provocarea procesului de ateroscleroza, anemie, nevritelor. Plumbul foarte greu se
elimina din organism si poate fi acumulat in diverse organe, mai ales in oase, ficat, rinichi.

Continutul admisibil al plumbului in apa este de 0,03 mg/l.

Mercur. Este foarte toxic pentru organism, afecteaza sistemul nervos, produce schimbari negative
in mucoasa, aparatul gastro-intestinal, in singe.

Concentratia maxima admisibila a mercurului in apa este de 0,0005 mg/l.

Nitratii si nitritii. Patrunderea in organism a cantitatilor sporite de nitrati si nitriti provoaca

transformarea unor cantitati de hemoglobina in methemoglobina. Methemoglobina nu poate lega si
transforma oxigenul in tesuturi, producind hipoxie. Concentratia methemoglobinei in singe
depinde de continutul de nitrati si nitriti in organism. Afectiunea se manifesta mai ales la copiii
mici. Sunt cunoscute cazuri de intoxicatie a copiilor care au consumat produse ce contineau
cantitati mari de nitrati. Pericolul nitratilor si nitritilor in organism consta si in faptul ca ele in
rezultatul diferitor modificari se transforma in nitrozoamine, ce poseda proprietati cancerigene.

Concentratia maxima admisibila a nitratilor in apele potabile - 45,0 mg/l, a nitritilor - 0,08 mg/l.

Produse petroliere. Actiunea toxica ale acestora se manifesta prin afectarea sistemului
cardiovascular si sistemului nervos. Unele din substantele petroliere, de exemplu, benzapirenul,
sunt substante cancerigene.

Concentratia maxima admisibila ale produselor petroliere este de 0,3 mg/l.

Benzenul si derivatii lui - fenolii. Acestea pot produce schimbari in componenta singelui,
deregleaza sistemul nervos, tractul gastrointestinal . O toxicitate extrem de inalta o poseda
fenolii. Ei, interactionind cu clor, formeaza clorfenolii, care sunt substante cu proprietati
cancerigene evidentiate.

Concentratia maxima admisibila a benzenului in apa este de 0,3 mg/l, iar pentru fenoli
concentratia maxima admisibila constituie 0,001 mg/l.

Pesticidele. Toate pesticidele poseda proprietati pronuntate de activitate biologica si toxicitate, de

aceea ele sunt periculoase pentru organismul uman.

5
7. CUM PUTEM IMBUNATATI CALITATEA APEI POTABILE IN CONDITII CASNICE

Pentru pregatirea bucatelor si consumul curent este indicata apa

fiarta. Aceasta se pastreaza in vase de sticla curate, emailate sau de
ceramica nu mai mult de 24 de ore la temperatura camerei. Pentru
pastrarea apei potabile nu se recomanda vase din polietilena.

Daca apa potabila este tulbure sau contine substante suspendate, se recomanda a fi mentinuta
circa 1-2 ore pentru sedimentarea acestor substante. Ulterior continutul vasului trebuie filtrat cu
atentie, pentru a evita tulburarea apei. Se filtreaza aproximativ 2/3 din apa din vas, utilizind
pentru aceasta o bucata de tifon. Apa filtrata poate fi consumata numai dupa fierbere.
 Duritatea apei poate fi inlaturata partial sau complet prin fierbere.

In ultimii ani specialistii in domeniu recomanda pentru consum apa de zapada, care poate fi usor
obtinuta in conditii casnice. Pentru aceasta intr-un vas emailat se toarna apa rece fiarta, iar vasul
acoperit cu capac se introduce in congelatorul frigiderului pe 10-12 ore. Apoi vasul se scoate din
congelator, fundul si peretii lui se stropesc cu apa fierbinte, pentru a separa apa congelata de vas.
Pentru consum poate fi utilizat numai stratul de gheata format linga peretii vasului. La fundul
vasului si la mijlocul lui se formeaza o gheata tulbure sau galbena din cauza sarurilor ce se contin
in apa si care se acumuleaza in aceste regiuni ale vasului. De aceea, gheata din mijlocul si de la
fundul vasului nu trebuie utilizata. Gheata formata linga peretii vasului se dezgheata si se foloseste
pentru consum.

Actualmente sunt elaborate multiple filtre de apa, care se utilizeaza pentru tratarea finala a apei
potabile. Aceste filtre sunt elaborate pentru tratarea apelor cu diverse caracteristici si proprietati
si pot fi folosite in conditii casnice. Cu ajutorul filtrelor apa potabila din robinet poate fi tratata de
diverse substante, asa cum sunt fenolii, pesticidele, metalele grele, sarurile ce determina
duritatea apei. Exista mai multe tipuri de filtre, de exemplu filtrele "ulcior", care pot fi utilizate nu
numai la tratarea finala a apelor din robinet, dar si a apelor din fintini.

Unii oameni considera ca cea mai buna apa este apa distilata. Intr-adevar, aceasta apa practic nu
contine adaosuri de substante chimice sau gaze dizolvate. Dar consumul indelungat al apei distilate
conduce la eliminarea din organism a sarurilor si a microelementelor, de care omul are nevoie
pentru existenta.

Pentru a proteja impactul negativ al apei asupra sanatatii, nu este suficienta tratarea minutioasa a
ei. Calea cea mai eficienta este prevenirea poluarii apelor.

In localitatile rurale, unde populatia foloseste in mare parte numai apele freatice din fintini,
calitatea acestora depinde foarte mult de ei insisi.

Apele freatice reprezinta ape subterane situate la adincimi micii de 1,0 - 15 metri. Ele se formeaza
atit in rezultatul a proceselor de infiltrare prin sol al precipitatilor atmosferice sub forma de
ploaie, zapada, cit si patrunderii in orizonturile subterane ale apelor din lacuri, riuri si alte
rezervoare acvatice de suprafata. Toata cantitatea de apa infiltrata se acumuleaza la adincimi mici
deasupra straturilor impermeabile de lut si formeaza apele freatice

 
 Fig.4. Schema poluarii apelor freatice in localitatile rurale

1 - gunoiul menajer
2 - deseurile zootehnice
3 - umiditatea atmosferica
4 - apele de scurgere menajere

Asadar, calitatea apelor freatice este puternic influentata de conditiile naturale si de activitatea
umana.

Deseori, activitatea umana este cauza principala a calitatii sanitare sub nivel al solurilor si ale
apelor freatice. In cazurile cind suprafata solului este poluata de gunoiul menajer, deseurile
zootehnice sau de produse petroliere, pesticide, atunci umiditatea atmosferica in urma imbibarii
prin sol conduce la dizolvarea acestor substante si la patrunderea lor in apele freatice. Ca rezultat
are loc poluarea apelor freatice. Este necesar de mentionat ca cu cit mai grava este poluarea
solului, cu atit mai poluata apa consuma omul din fintinile lor.

Principalele surse de poluare ale apelor freatice sunt gunoistile nesanctionate din apropierea
localitatilor rurale si de linga fintini, terenurile pentru animale situate linga fintini, veceurile
neamenajate etc. Lichidul poluat din aceste si alte surse de poluare, prin infiltrare, patrunde in
apele freatice si conduce la poluarea masiva ale acestora cu diverse substante nocive si toxice
(nitratii, sarurile de amoniu, bacteriile patogene etc.), care ulterior patrund in organismul uman