Sunteți pe pagina 1din 15

http://www.bio.unibuc.ro/ecology/index_rom.

html

Instalatorul 1/2002:
Noua legislatie europeana privind gospodarirea resurselor de apa
Stadiul actual al resurselor de apa
Apa reprezinta unul din elementele esentiale suportului vietii pe Terra. Existenta ecosistemelor este conditionata de
prezenta apei. De cele mai multe ori, un teritoriu nedezvoltat economic si, in consecinta, nepoluat, reprezinta un
suport neconditionat de protejare si mentinere a florei si faunei si, in consecinta, a vietii.
Apa este considerata o resursa naturala foarte importanta. Calitatea apei si politica de exploatare a resurselor de apa
in Europa sunt afectate de desfasurarea sectoarelor de activitate majore; apele subterane si de suprafata au, de multe
ori, destinatii importante in industrie, agricultura, transport, in industria miniera si, evident, reprezinta sursa de apa
potabila.
Fiecare proces de utilizare a apei isi lasa amprenta asupra calitatii acesteia si asupra sistemelor acvatice naturale,
chiar daca apa este destinata consumului sau daca este infestata cu substante poluante. Dezvoltarea economica a
determinat modificari importante ale sistemelor acvatice. Apele de suprafata au suferit modificari morfologice,
datorita activitatilor umane in care au fost utilizate; cursuri ale raurilor au fost modificate, astfel incat sa permita
transportul naval. Zonele invecinate raurilor, cu umiditate ridicata in perioadele de inundatii, sunt de cele mai multe
ori supuse tehnologiilor de desecare sau pentru agricultura si industrie. Barajele si lacurile de acumulare utilizate
pentru obtinerea energiei electrice reprezinta si ele interventii importante in schimbarea echilibrului ecosistemelor
naturale.
Multitudinea de destinatii ale apei afecteaza profund calitatea ciclului natural al apei. In lipsa monitorizarii utilizarii
succesive a apei in diferite activitati, nu se poate oferi complet tabloul consecintelor afectarii calitatii apei; de multe
ori, efectele sunt dezastruoase; spre exemplu, in sudul si nordul Europei, raurile naturale care si-au pastrat
ecosistemul sunt extrem de rare. Un sfert din raurile Europei nu mai pastreaza cadrul necesar populatiilor diverselor
specii de peste, datorita gradului inalt de contaminare. In afara de semnele evidente ale prezentei unui grad inalt de
poluare, respectiv lipsa pestilor si prezenta spumelor pe suprafata apei, au fost detectate si alte efecte combinate ale
unor substante chimice, care afecteaza echilibrul hormonal al pestilor; prin urmare, pescuitul din unele cursuri de
apa europene a devenit interzis.
In ceea ce priveste calitatea resurselor de apa subterane europene, tabloul este chiar mai sumbru. Conform datelor
furnizate de Agentia Europeana pentru Protectia Mediului, situatia actuala a resurselor de apa subterane este chiar
alarmanta. Apele subterane aflate sub terenuri utilizate in agricultura contin cantitati ridicate de nitrati (peste 25
mg/dm³). Pentru un sfert din terenurile agricole, nivelul concentratiei de nitrati a depasit valoarea limita admisa in
apa de baut cu 50 mg/dm³. Poluarea cu nitrati este mai dramatica in zonele agricole nord-vest europene, unde
concentratiile in pesticide si nitrati intalnite in apele subterane sunt foarte ridicate.
De fapt, date reale privind situatia actuala a resurselor de apa nu exista, avand in vedere inexistenta sau proasta
aplicare a unor programe reale de monitorizare in multe din Statele Membre ale Comunitatii Europene. De multe ori,
date existente privind calitatea si cantitatea resurselor de apa, atunci cand acestea exista, nu sunt facute publice. Este
uluitor faptul ca intr-un continent atat de bogat precum Europa, Comunitatea Europeana nu detine mecanisme de
evaluare credibila si control al poluarii resurselor proprii de apa.
Principala sursa de apa proaspata necesara consumului o reprezinta apele de suprafata (aproape 75% din consumul
total de apa); cea de a doua sursa importanta o reprezinta apele subterane (aproape 25%); sursele de apa obtinute in
urma desalinizarii apei acopera un procent nesemnificativ din totalul necesarului de apa.

Managementul apei
Conceptul de management al cantitatilor de apa necesare se defineste prin totalitatea initiativelor care au drept
obiectiv satisfacerea necesarului de apa cu utilizarea minima si eficienta a resurselor de apa.
Managementul necesarului apei poate fi considerat ca o parte a politicii de conservare a apei, un concept mai larg,
care se refera la initiativele care au drept scop protectia mediului acvatic si utilizarea rationala a resurselor de apa.
Termenul de "management al necesarului de apa" poate fi definit in mai multe moduri. Se va lua in considerare
aspectul structurii pachetelor de legi destinate sa controleze structura resurselor de apa.

Obiective si instrumente ale managementului cerintei de apa


Exista o gama foarte larga de factori de mediu, sociali si financiari care motiveaza institutiile manageriale ale
cerintei de apa, companiile de apa si consumatorii de apa, care sa determine initierea unor programe manageriale:
- factori financiari: costul ridicat al apei poate determina reducerea cerintei de apa;
- factori reglementatori: legislatie, in mod special in domeniul industrial, care poate promova tehnologii noi cu
impact redus asupra mediului;
- responsabilitate civica - utilizatorii de apa pot deveni responsabili in ceea ce priveste protectia mediului;
- dezvoltare durabila - pastrarea unui echilibru intre resursele existente de apa si consumul de apa.

Managementul apei - un subiect public sau privat?


In mod traditional, sectorul public a fost intotdeauna implicat in alocarea si managementul apei, datorita
caracteristicilor specifice sectorului apei:
- proiectele de apa presupun investitii ridicate, care nu intotdeauna pot fi acoperite de companiile private;
- de multe ori, este necesara impunerea de legislatie care sa satisfaca atat diferitele sectoare consumatoare de apa cat
si companiile de apa;
- initiativa publica este deseori necesara in actiuni extreme ca seceta sau inundatiile;
- in zonele sarace in apa, managementul apei devine un obiectiv strategic foarte important atat pentru dezvoltatea
regionala cat si pentru securitatea nationala.
In ultimele decenii, factorii de ordin economic au devenit din ce in ce mai importanti in stabilirea politicii apei, mai
multa relevanta avand sectorul privat.
Conceptul de management al resurselor de apa nu poate fi aplicat efectiv decat prin definirea unor pachete de legi si
masuri concrete, care sa sprijine statele membre in controlul calitatii si cantitatii resurselor de apa si, prin urmare, in
protectia mediului.

Legislatia europeana a apei


Scurt istoric al legislatiei europene
Cele mai multe reglementari europene in domeniul protectiei mediului au fost dedicate subiectului calitatii apei.
Politica europeana de protectie a calitatii apei dateaza din anii '70. Primul Program European pentru Protectia
Mediului a fost lansat in anul 1973, urmat de un set de reglementari privind calitatea apei, respectiv Directiva
Apelor de Suprafata, din 1975, si continuand cu Directiva Apei Potabile, din 1980. Acest prim set de acte legislative
a continut si Legislatia privind calitatea apei in cursurile de apa pentru pesti (1978), apele pentru crustacee (1979),
apele pentru scaldat/agrement (1976) si apele subterane (1980). Domeniul legislativ pentru valorile limita pentru
emisii a fost acoperit de Directiva Substantelor Periculoase (1976) precum si de Directive secundare privind limitele
diferitelor substante individuale.
Un al doilea val legislativ a incercat sa revizuiasca si sa completeze scaparile legislatiei existente. Prin urmare, au
fost lansate Directiva pentru Epurarea Apelor Uzate Municipale (1991), Directiva Nitratilor (1991). Au fost
revizuite Directivele Apelor potabile si a Apei de Scaldat (1994, 1995), dezvoltarea unui Program de Actiune pentru
Apele Subterane si elaborarea unei directive privind Calitatea Ecologica a Apei (1994). De asemenea, pentru
calitatea apei in procesele instalatiilor industriale mari, a fost elaborata Directiva IPPC - un sistem integrat legislativ
privind prevenirea si controlul poluarii apei (Integrated Pollution Prevention and Control Directive, 1996). In urma
analizei legislatiei din aceasta perioada a rezultat necesitatea adoptarii unui cadru legislativ care sa combine
legislatia pentru valorile limita ale emisiilor cu legislatia pentru standardele de calitate a apei, in sistemul legislativ
numit "apropiere combinata". Prin urmare, in 1997, Comisia Europeana propune Directiva Cadru pentru Apa. Dupa
trei ani de dezbateri, este aprobat textul acestei directive, care introduce, in fapt, o noua formula manageriala de
control al calitatii apei.
Exista doua moduri de abordare a legislatiei privind controlul poluarii apei:
- Abordarea obiectivului de calitate a apei - care defineste parametrii minimi de calitate a apei in vederea limitarii
impactului cumulativ al substantelor poluante. Acest tip de abordare presupune definirea calitatii apei, in care au fost
deversate substante poluante, conditionata de mentinerea starii de sanatate pentru mediu si pentru oameni. Acest tip
de abordare este specifica in special primului val legislativ (1975), de exemplu Directiva Apelor de Suprafata
(1975), Directiva Apelor pentru Agrement (1976), Directiva Apelor pentru Pesti si Crustacee (1979) si Directiva
Apei Potabile (1980).
- Definirea valorilor limita pentru emisii - acest tip de abordare se refera la cantitatile maxime admise de poluanti
deversati de o sursa poluanta intr-un mediu acvatic, si se refera de fapt la controlul calitatii apei rezultate in urma
unui proces de modificare a parametrilor apei (tratarea apei intr-o statie de depoluare, utilizarea apei in scopuri
industriale, efectul agriculturii asupra calitatii apei), precum si la tipurile si cantitatile de substante poluante admise
in apa; aceasta abordare a fost utilizata in cel de al doilea val legislativ al anilor 1990: Directiva Apelor Uzate
Orasenesti (1991), Directiva Nitratilor si Directiva pentru Controlul si Prevenirea Poluarii (IPPC, 1996).

Directiva Cadru pentru Apa (2000)


In 1995, Institutiile Europene au ajuns la concluzia ca Politica Comunitara pentru Apa trebuia revizuita. In urma
analizei propunerilor autoritatilor locale si regionale, a producatorilor si consumatorilor de apa, a agentiilor de apa, a
organismelor autoritare din domeniul industriei si agriculturii, a agentiilor de protectie a mediului, a organizatiilor
non-guvernamentale, a fost elaborata o Directiva Cadru pentru Apa, care a avut urmatoarele obiective principale:
- asigurarea unor provizii suficiente de apa potabila;
- asigurarea unor provizii suficiente de apa pentru alte cerinte economice;
- protectia mediului;
- managementul situatiilor de impact ale inundatiilor sau perioadelor de seceta;
In urma unui sir indelungat de dezbateri, Directiva Cadru pentru Apa propusa in 1997 capata, in noiembrie 2000,
forma finala.
Obiectivele de protectie a mediului continute de aceasta directiva se refera la obtinerea unei calitati corespunzatoare
a tuturor surselor de apa subterane si de suprafata, pana in anul 2010.
Programul de masuri are drept scop obtinerea si urmarirea standardelor calitatii apei si a nivelurilor de concentratii a
emisiilor.
In acest context, este importanta implementarea legislatiei europene privind valorile limita ale emisiilor; in
consecinta, noi Directive europene sunt necesare: directiva de depoluare a apelor uzate orasenesti, directiva IPPC,
directiva nitratilor, directiva produselor pentru protectia plantelor (directiva pesticidelor), directiva privind
substantele periculoase.
Astfel, masurile necesare pentru aplicarea Directivei Cadru pentru Apa sunt urmatoarele:
1. Sa se identifice bazinele raurilor si sa se stabileasca autoritatile competente pentru monitorizarea calitatii si
cantitatii apei.
2. Sa se identifice apele de suprafata si subterane utilizate ca surse pentru obtinerea apei potabile.
3. Sa se evalueze impactul si consecintele activitatilor umane asupra apelor de suprafata si subterane in fiecare bazin
hidrografic, luand in considerare poluarea de la sursele punctuale, poluarea de la sursele difuze, extragerea apei si
alte activitati umane cu impact asupra starii apei.
4. Sa se stabileasca planurile de gospodarire a bazinelor hidrografice pe baza unei evaluarii a cerintelor apei,
impactului activitatilor umane asupra cantitatilor de apa si sa se stabileasca obiectivele pentru calitatea si cantitatea
apei.
5. Sa se realizeze o analiza economica pentru fiecare bazin hidrografic, pentru a se furniza, printre altele, informatii
de baza pentru recuperarea costului total necesar pentru toate costurile in ceea ce priveste serviciile furnizate pentru
utilizarea apei. Derogarile de la principiul ca apa trebuie sa fie platita pentru a se recupera costul total trebuie
aprobate la nivel national, respectand conditiile impuse de Directiva Cadru pentru Apa, urmarind procedurile
indicate.
6. Sa se stabileasca si sa se implementeze un program obligatoriu legal de masuri pentru a se realiza obiectivele;
astfel de programe cuprind masuri de baza (punerea in aplicare a unui sistem legislativ comunitar existent, aplicarea
unor costuri acoperind taxe pentru utilizarea apei etc.) precum si masuri suplimentare pentru a se realiza calitatea
buna necesara a apei.
Este importanta implicarea partilor interesate (departamente non-guvernamentale, comunitatile locale, serviciile
publice pentru apa, industriile si comertul, agricultura, consumatorii si grupurile de mediu) in discutarea planurilor
de gospodarire a bazinelor hidrografice.

Aspecte ale implementarii insuficiente a legislatiei apei


Una din cele mai mari probleme ale strategiei de aplicare a legislatiei apei nu o reprezinta lipsa cadrului legislativ
suficient, ci faptul ca implementarea directivelor in legislatia curenta nu a fost complet realizata. Curtea de Justitie
Europeana a constatat si a amendat noua state membre ale Comunitatii Europene de nerespectarea si
neimplementarea completa a 17 directive in 42 de cazuri. Situatia reala de implementare a Directivelor este departe
de a fi multumitoare.
Raspunsul lent al statelor membre la necesitatea aplicarii legislatiei si politicii globale a apei dateaza inca din
perioada primului val legislativ al apei, atunci cand statele membre nu aveau obligativitatea raportarii etapelor de
implementare legislativa.
Incepand cu momentul aprobarii Directivei Consiliului 91/692/CEE din 23 decembrie 1991, care se refera la
metodologiile de standardizare si elaborare a rapoartelor in legatura cu implementarea si inglobarea directivelor de
mediu, statele membre au obligatia de a raporta toate etapele de adaptare a legislatiei locale in vederea respectarii
directivelor apei. Cu toate acestea, exista insa cazuri de nerespectare a directiilor legislative stabilite in directive.
Spre exemplu, cele mai multe cazuri aduse in fata Curtii de Justitie sunt legate de nerespectarea Directivei
Substantelor Periculoase 76/464/CEE si a Directivei Apelor Subterane 80/86/CEE, situatie intalnita in 6 state
membre.
In cazul Directivei Nitratilor 91/676/CEE, numarul statelor membre care nu respecta suficient reglementarile
stabilite este mult mai mare, 13 din cele 15 state membre nu respecta legislatia in vigoare. In cele mai multe cazuri,
este vorba doar de nerespectarea raportarii la termenele stabilite a stadiului implementarii pachetului de reglementari
continute de directiva.

Abrogarea legislatiei existente si adoptarea Directivei Cadru pentru Apa pentru tarile candidate la
Comunitatea Europeana
Pentru tarile candidate la intrarea in Uniunea Europeana, implementarea legislatiei de mediu prevazuta de directive
in legislatia proprie reprezinta o conditie de aderare. Fara indoiala, exista posibilitatea obtinerii unor perioade
necesare aquisului comunitar, dar toate directivele trebuie adoptate complet pana in 2013, data limita prevazuta de
Directiva Cadru pentru Apa pentru revizuirea completa a tuturor directivelor.
Pentru a veni in sprijinul statelor candidate pentru aderarea la Comunitatea Europeana, Directiva Cadru pentru Apa
defineste si modalitatile si pachetele de masuri necesare implementarii directivelor in legislatia actuala a acestor tari.

Obiective si instrumente continute de Directiva Cadru pentru Apa


La finele anului 2000, dupa trei ani de dezbateri politice, Parlamentul si Consiliul European adopta Directiva Cadru
pentru Apa, care devine astfel cel mai complex pachet elaborat de obiective, instrumente si obligatii.
Doua din cele mai importante obiective ale Directivei Cadru pentru Apa sunt protectia si imbunatatirea calitatii apei,
pe de o parte si, nu in ultimul rand, utilizarea echilibrata a resurselor de apa.
In scopul protejarii si imbunatatirii resurselor de apa europene, au fost definite noi tinte in politica apei, ca elemente
manageriale esentiale in politica de mediu viitoare:
- abordarea globala, ecologica a politicii de imbunatatire a resurselor de apa;
- managementul bazinelor raurilor;
- strategia de eliminare a poluarii apelor de catre substante periculoase;
- adoptarea unei politici de informare publica;
- definirea de noi instrumente financiare.
Cu toate aceste incercari de completare a politicii europene privind resursele de apa, exista inca mari inconveniente
ramase nerezolvate; din acestea, se mentioneaza:
- existenta unui sistem foarte complicat de derogari si exceptii pentru apele puternic modificate;
- probleme de implementare, datorita uneori inexistentei unui aparat legislativ coerent care sa aplice directivele;
- implementarea greoaie a unor decizii cu implicatii importante, de exemplu, criteriile pentru calitatea apelor
subterane si a emisiilor pentru apele de suprafata au implicatii importante.
sef.lucr.dr.ing. Daniela TEODORESCU
prof.dr.ing. Traian CRUCEANU
UTCB

Artecno | Abonamente | Cautare | Arhive

Protectia resurselor de apa


Prevenirea poluarii resurselor de apa este orientata spre conservarea lor, imbunatatirea calitatii apelor, satisfacerea
cerintelor populatiei si economiei nationale in aprovizionarea cu apa, restabilirea ecosistemelor acvatice. Aceste
obiective pot fi atinse prin:
a) elaborarea unor planuri regionale, locale si sectoriale de prevenire a poluarii resurselor de apa;
b) concretizarea amplasamentului si capacitatilor tuturor surselor de alimentare cu apa si surselor de poluare a
resurselor acvatice;
c) promovarea si implementarea unor tehnologii ecologic pure la intreprinderi in scopul minimizarii deseurilor in
apele uzate si a consumului de apa;
d) perfectionarea monitoringului apelor industriale uzate;
e) elaborarea si promovarea unui program de reducere a poluarii apei in procesul lucrarilor agricole, inclusiv la
irigatie si la aplicarea pesticidelor;
f) implementarea unui mecanism de plata pentru poluarea resurselor acvatice, inclusiv de la apele meteorice;
g) modernizarea sistemului de tratare a apei si de epurare a apelor uzate;
h) crearea unor zone de protectie a bazinelor acvatice si a cursurilor de apa, precum si a unor zone sanitare ale
surselor de alimentare cu apa, respectarea regimului acestor zone, inverzirea lor;
i) perfectionarea si elaborarea unor programe de monitoring al calitatii apelor de suprafata si a celor subterane,
tinindu-se cont de cerintele conventiilor si acordurilor internationale privind protectia apelor.
Planl Local de Actiuni pentru Mediu
P.L.A.M.
STAREA MEDIULUI INCONJURATOR IN MUNICIPIUL CHISINAU
RESURSELE ACVATICE
Starea actuala a resurselor acvatice in municipiu
Raul Nistru este principala sursa de alimentare cu apa a municipiului Chisinau.
Dupa gradul de poluare, apa Nistrului se incadreaza in clasele 2 si 3 de calitate
("moderat poluata"). Calitatea apelor in municipiu este supusa deteriorarii, ceea ce
complica problema raportului resurse - cerinte.

Apreciata conform standardului CES-UN/668 al CEE de clasificare statistica a


calitatii apelor naturale in 5 clase (excelenta, buna, moderat poluata, poluata, foarte
poluata) si in baza investigarii a 7 clase de indicatori, calitatea apelor de suprafata
indica prezenta unor procese de depreciere, care pun in pericol biodiversitatea si
productivitatea naturala a raurilor.
Apa raurilor mici, de regula, corespunde claselor 4 si 5 de calitate.

"Tratamentul" raurilor mici este o problema de reconstructie si reamenajare


ecologica a bazinelor.

In conformitate cu investigatiile Centrului Municipal de Medicina Preventiva, apa


potabila in municipiu corespunde cerintelor STAS 2874-82 "Apa potabila", insa
metoda de clorare a apei nu este acceptabila atat din punct de vedere al
caracteristicilor organoleptice, cat si al influentei negative asupra sanatatii.

Protectia contra poluarii si folosirea rationala a apelor subterane este o problema a


economiei nationale. Din diversitatea resurselor de apa, cele subterane reprezinta
cea mai mare valoare. Ele au un sir de avantaje fata de apele raurilor, bazinelor de
apa si lacurilor. In municipiu Chisinau sunt forate 274 de fantani arteziene, dintre
care sunt gestionate de catre S.A. "Apa-Canal Chisinau" 113 de fantani arteziene,
in suburbii - 65 fantani arteziene si de agenti economici - 96 de fantani arteziene.

Desi resursele de apa in municipiu Chisinau par a fi suficiente, se inregistreaza


totusi o criza de ordin local si sezonier in localitatile suburbane. Cantitatea de apa
captata pentru municipiu Chisinau din raul Nistru si prizele subterane s-a micsorat
in ultimii ani din motivul reducerii activitatii intreprinderilor industriale,
contorizarii sectorului comunal si utilizarii rationale a apei in scopurile
gospodaresti (fig.1, 2).

Fig.1. Volumul de apa captat din raul Nistru


Fig.2. Volumul de apa captat din prizele subterane

Starea ecologica a resurselor acvatice in municipiu Chisinau este determinata de


dezvoltarea factorilor economici, activitatea antropica si calamitatile naturii.

In urma declinului economic, poluarea industriala a scazut considerabil, la fel ca si


aplicarea de pesticide in agricultura. Declinul economic a condus si la scaderea
eficientei instalatiilor de epurare a apei, in consecinta, calitatea apei a ramas sub
nivel acceptabil.

Majoritatea din intreprinderile din municipiu nu functioneaza, de aceea volumul


apelor reziduale deversate s-a micsorat. Cu toate acestea, datorita functionarii
defectuoase a instalatiilor de epurare, concentratia poluarii volumului de apa a
crescut. Scursurile din sistemul comunal de canalizare si apele reziduale prezinta o
sursa importanta de poluare a apelor freatice si de suprafata. Actualmente din zece
Statii de Epurare Biologica a apelor uzate, construite in municipiu Chisinau,
functioneaza la indicii de proiect (substante suspendate-15mg/l; CBO5-15mg/l)
doar Statia de Epurare Biologica a apelor uzate din orasul Chisinau si orasul
Vadul-lui-Voda (fig.3, 4).
Fig. 3. Variatia concentratiilor medii anuale ale noxelor la SEB Chisinau
Fig. 4. Variatia concentratiilor medii anuale ale noxelor la SEB Vadul-lui-Voda
Prezinta un pericol de poluare a apelor freatice si constructia statiilor PECO in
apropierea localitatilor. In municipiu deja s-a depistat un caz exceptional de acest
tip in comuna Budesti, unde majoritatea fantanilor din apropierea Statiei de
alimentare cu combustibil "Lukoil-Moldova" sunt poluate cu produse petroliere.

Este necesar de mentionat si faptul colmatarii bazinelor (lacurilor) de acumulare,


intensificarii proceselor de eutroficare si degradare. Lacurile din municipiu
Chisinau destinate pentru agrementul populatiei de multi ani in sir nu sunt
recomandate pentru recreatie si odihna de serviciul municipal sanitar.

Desi in municipiu nu exista studii sistematice cu un volum suficient de informatie


privind problematica integrala a resurselor de apa, monitorizarea si analizele
referitoare la evolutia calitatii apelor ori a impactului antropic, investigatiile de
laborator a apelor bazinelor acvatice din municipiu sunt efectuate de laboratoarele
Serviciului de Stat "Hidrometeo", CNSPMP, Institutului de Zoologie a A.S.M.
Conform rezultatelor obtinute, sunt inregistrate concentratii extrem de inalte de
poluare a apei raului Nistru si Bic in lunile de vara pentru azot de amoniu, azot de
azotiti si fenol.
Actiuni interprinse privind protectia resurselor acvatice
Actualmente investitiile de stat privind protectia resurselor acvatice sunt reduse la
minimum. S-a stopat alocarea mijloacelor pentru infrastructurile alimentarii cu apa
si exploatarea sistemelor de canalizare. Populatia se afla intr-o perioada de
dificultate economica. Recuperarea in totalitate a costurilor pentru apa potabila,
canalizare, epurarea apelor orasenesti, rezolvarea problemei deseurilor intampina
rezistenta politica si din partea populatiei.
Din ce in ce mai multa responsabilitate este acordata administratiilor pentru
rezolvarea problemelor existente pe plan local.

In perioada anilor 2000-2001 in municipiu de catre serviciile comunale si agentii


economici au fost intreprinse unele masuri de protectie a resurselor acvatice:

- Au fost incepute si se prelungesc lucrarile de reabilitare a retelelor de apeduct si


canalizare gestionate de catre S.A. "Apa-Canal Chisinau", efectuate de firma
"Todini Construzioni Generali" cu suportul Bancii Europene pentru Reconstructie
si Dezvoltare.

- Se solutioneaza problema tratarii sedimentului din SEB Chisinau prin impunerea


in functiune a instalatiilor de fermentare a namolului, metatancurile, care au fost
construite anterior.

- A fost schimbata sistema de evidenta a apei la priza de captare a apei brute din
raul Nistru la statiile de pompare si tratare a apei, fapt ce va permite folosirea
rationala a resurselor acvatice.

- Au fost modernizate tehnologiile de epurare a apelor reziduale la statiile de


epurare locale la un sir de intreprinderi industriale.

- Au fost construite un sir de statii de deservire tehnica a mijloacelor de transport


cu instalatii de spalare a automobilelor si utilizarea apei in sistema de recirculare.

- A fost implementata Legea privind plata pentru poluarea mediului. Mijloacele


banesti din Fondul Ecologic Local au fost alocate si in domeniul protectiei
resurselor acvatice.

- Se preconizeaza elaborarea proiectelor privind conectarea colectoarelor de


canalizare din localitatile rurale la Statia de Epurare Biologica a apelor uzate din
orasul Chisinau.
Problemele prioritare in domeniul protectiei resurselor acvatice
Educatia ecologica prezinta o prioritate nationala. Acceptarea conceptului
dezvoltarii durabile, in care protectia mediului natural devine "principiu central de
organizare a civilizatiei", practic nu poate avea loc fara o potentializare adecvata a
capitalului uman, fara schimbari radicale in modelele de gandire si actiuni practic
ca elemente de cultura. Se constata ca cel mai greu obstacol in trecerea spre o alta
treapta de cultura sunt vechile tipare de gandire si comportament. Reconsiderarea
acestor modele, autodepasirea spiritului este un efort care cere a fi sustinut prin
programe speciale de educatie ecologica si informare.

Unele probleme ale mediului inconjurator in municipiu Chisinau continua sa fie


destul de actuale. Problema ecologica principala o constituie calitatea apei
potabile, in special a celei provenite din apele freatice. Desi in ultimii ani a avut loc
o reducere considerabila a proportiilor de aplicare a ingrasamintelor este de
asteptat ca in conditiile unei inviorari economice acestea se vor ridica din nou,
daca nu vor fi luate masuri pentru orientarea producatorilor spre o agricultura
ecologic inofensiva. Pentru a solutiona problema apei potabile se recomanda
dezvoltarea sistemului de alimentare cu apa, inglobandu-se lichidarea focarelor de
poluare a apei.

Poluarea resurselor de apa freatice pare a fi mai amenintatoare decat a celor de


suprafata, deoarece multi agenti poluanti se pot acumula in apele subterane. Exista
patru optiuni distincte pentru abordarea problemei poluarii apelor freatice, in cazul
in care aceasta prezinta o amenintare pentru sanatatea populatiei:

- Investitii in alimentarea cu apa de o calitate adecvata prin conducte din surse


alternative, cu conditia ca aceasta calitate se va mentine un timp suficient de lung
pentru a justifica investitiile;

- aprovizionarea cu apa potabila si pentru bucatarie in sticle (butelii) folosind apa


din sursele existente pentru alte scopuri, cu un impact minimal sau nul asupra
sanatatii;

- epurarea apei poluate livrate curent pentru consumul casnic;

- actiuni preventive pentru reducerea poluarii;

- dotarea obiectivelor poluante cu instalatii de supravgherea nivelului si calitatii


apelor subterane.

Apele reziduale din sistemul comunal de canalizare prezinta o sursa importanta de


poluare a apelor freatice si de suprafata. Avand in vedere ca volumul de ape
reziduale domestice nu s-a micsorat in perioada declinului economic, poluarea a
crescut in mod semnificativ datorita functionarii necorespunzatoare a statiilor de
epurare. Majoritatea comunelor deverseaza aceste ape direct, fara vre-un tratament,
in bazinele acvatice.

Resursele de apa sufera un impact considerabil datorita activitatilor agricole,


folosirii agrochimicalelor si din cauza fermelor de animale. Vaile raurilor,
povarnisurile si campiile riverane au fost cultivate in ultimii ani pana la malurile
raurilor. Ca rezultat, apele sunt poluate cu ingrasaminte si reziduuri de pesticide,
desi aplicarea acestora a scazut substantial in ultimii cativa ani. Mai mult chiar,
prezenta unui stoc de pesticide interzise sau cu termenul expirat, care nu mai pot fi
folosite constituie un motiv de ingrijorare majora si o problema prioritara ecologica
in municipiu.

Sectoarele industriale care prezinta o ingrijorare deosebita sunt ateliere de


galvanizare. In municipiu au fost construite statii de epurare locale a apelor
reziduale industriale, insa multe din ele nu functioneaza sau sunt exploatate
nesatisfacator. Functionarea defectuoasa a sistemelor de tratare a apelor din
atelierele de galvanizare conduce la deversarea apelor reziduale neepurate partial
sau total. Astfel, metalele grele patrund in sistemul statiilor urbane de epurare a
apelor reziduale, afectand treapta biologica de epurare, ceea ce le cauzeaza
disfunctii. In plus, namolul biologic provenit de la statia de epurare are un continut
inalt de metale grele si nu este bun pentru a fi folosit in agricultura. Solutionarea
problemelor de tratare si utilizare a sedimentelor toxice atat din atelierele
galvanice, cit si din statiile de spalare a transportului va contribui la lichidarea unor
focare esentiale privind poluarea bazinelor acvatice.

Tinand cont de dificultatile financiare, investitiile in domeniile prioritare s-au


micsorat brusc. Incasarile intreprinderilor comunale, responsabile de alimentarea
cu apa si epurarea apelor reziduale au scazut. Aceasta a condus la micsorarea
eficientei de functionare si la marirea gradului de uzura a fondurilor fixe. Mai mult,
a sporit probabilitatea unor scurgeri considerabile sau avarierii colectoarelor de
canalizare.

Preturile la apa si la serviciile de canalizare sunt in discordanta cu investitiile


capitale. In sectorul industrial preturile se apropie in cele mai multe cazuri de
preturile economic fundamentate privind aprovizionarea cu apa si serviciile de
canalizare. In acelasi timp, tarifele comunale sunt prin comparatie foarte mici.
Faptul acesta are un impact considerabil asupra situatiei financiare a
intreprinderilor de servicii comunale, luand in considerare cota mare a sectorului
casnic, in consumul apei.
Solutii privind ameliorarea starii actuale
In legatura cu problemele serioase de aprovizionare cu apa si faptul ca calitatea
apei poate periclita sanatatea populatiei, se impune elaborarea unei strategii si a
unui program complex de gestionare a resurselor acvatice, in scopul evaluarii
resurselor si utilizarii apei si a evaluarii calitatii apei si a principalelor surse de
poluare. Aceasta trebuie sa fie urmat de studii pentru identificarea si prioritizarea
"punctelor fierbinti", folosind procedee de monitoring si tehnica analitica moderna.

Gradul de poluare bacteriologica si industriala a apei poate fi redus considerabil


prin imbunatatirea exploatarii deservirii si reparatiilor tehnice a uzinelor si
instalatiilor de epurare a apei precum si prin recuperarea apei uzate la
intreprinderile industriale.

Determinarea intreprinderilor de alimentare cu apa si de epurare a apelor uzate,


care necesita sa li se acorde prioritate maxima are ca scop asigurarea functionarii
infrastructurii alimentarii cu apa si tratarea apelor uzate in zonele suburbane.

In perspectiva este necesar de a acorda un suport sectorului privat pentru a-l


antrena in participarea la prestarea de diverse servicii comunale cum ar fi
aprovizionarea cu apa, epurarea apelor reziduale si managementul deseurilor
urbane solide.

La elaborarea politicii reformelor de impozitare o atentie deosebita trebuie


acordata mecanismelor de stimulare a productiei ecologice curate, modernizarii si
respectarii tehnologiilor de epurare, tinand cont de perspectiva dezvoltarii si/sau
restructurarii intreprinderilor industriale.

Taxele, amenzile si platile trebuie ridicate si indexate la rata inflatiei. In acest


stadiu accentul politicii trebuie pus la majorarea preturilor pentru consumul apei si
epurarea apelor reziduale, apoi taxelor si amenzilor pentru poluarea apei, in
special, pentru asemenea poluanti persistenti, cum sunt nitratii, ce patrund in apele
freatice, pentru emisiile toxice stabile si metalele grele.

Trebuie prevazuta, de asemenea, o taxa pentru ingrasaminte minerale in


corespundere cu principiul "poluatorul plateste".

Pe cit posibil, poluatorii trebuie sa suporte cheltuielile pentru combaterea poluarii,


beneficiarii serviciilor - costurile prestarii lor, iar utilizarea resurselor naturale -
costurile conservarii lor.

Pentru a exclude poluarea mediului inconjurator, inclusiv a apelor freatice si


fantanilor din localitati exista un sir de masuri, dintre care:
- luarea unor decizii cu actiuni concrete de ameliorare a situatiei ecologice din
localitati: organizarea si amenajarea gunoistilor sanctionate;
- lichidarea gunoistilor nesanctionate;
- betonarea gropilor de gunoi si a closetelor;
- amplasarea baligarului din curti pe terenuri betonate;
- evacuarea baligarului din localitati pentru compostare pe loturile de camp ale
taranilor;
- evacuarea deseurilor menajere la gunoistile sanctionate;
- amenajarea fantanilor cu colac, caldare, capac si izolarea in jur pentru a preveni
acumularea murdariei;
- dezinfectarea si curatirea fantanilor cel putin o data pe an;
- sadirea in jurul fantanii a copacilor si a altor plante, care folosesc intens pentru
nutritie nitratii si nu necesita tratarea cu chimicale - spatiul verde in jurul fantanii
indeplineste rolul de filtru biologic;
- inlaturarea sursei de poluare in cazul fantanilor cu ape poluate cu cantitati mari de
nitrati, dezinfectarea si curatirea lor.

Cu parere de rau, aceste actiuni, bine cunoscute de fiecare cetatean, rar se


indeplinesc.
Credem ca sint necesare masuri neordinare, care ar cointeresa populatia sa utilizeze
baligarul ca sursa bioenergetica, deoarece problema energetica in Republica
Moldova este foarte actuala in ziua de azi. Una din ele poate fi utilizarea
baligarului - combustibil ecologic curat. Aceasta va exclude poluarea mediului
inconjurator, inclusiv a aerului cu emisiile gazelor cu efect de sera (bioxid de
carbon, metan, oxizi de azot), a solului si a apelor freatice cu compusii azotului
(amoniac, nitriti, nitrati) si cu microflora.

Curs 4
Cristina Ionescu - Curs “Legislaţie în domeniul gospodăririi apelor”, 2003. Catedra de Hidraulică şi Maşini
Hidraulice, an V, Specializarea Hidroenergetică 1
c) Protecţia resurselor de apă, calitatea apei şi ecosistemele acvatice. Baza de acţiune în acest domeniu este
fundamentată pe următoarele considerente:
 Dezvoltarea pe termen lung a resurselor de apă dulce ale globului necesită o gospodărire holistă a acestora şi
recunoaşterea interdependenţei elementelor legate de cantitatea şi calitatea apelor dulci. Există puţine regiuni
ale lumii care nu se confruntă cu probleme cum sunt: pierderea unor potenţiale surse de alimentare cu apă dulce,
degradarea calităţii apelor şi poluarea surselor de apă de suprafaţă şi subterane.
 Principalele probleme care afectează calitatea râurilor şi lacurilor apar datorită unui domeniu de situaţii diverse,
care acoperă: epurarea inadecvată a apelor uzate menajere, controlul inadecvat al evacuărilor de ape uzate
industriale, pierderea şi distrugerea zonelor de captare, amplasarea necorespunzătoare a obiectivelor industriale,
defrişarea, modificarea necontrolată a tipurilor de culturi agricole şi proastele practici agricole. Acestea
generează scurgeri de substanţe nutritive şi pesticide.
 Ecosistemele acvatice sunt perturbate şi componentele biotice din ape sunt ameninţate. În anumite
circumstanţe, ecosistemele acvatice sunt de asemenea afectate de proiectele de dezvoltare a resurselor de apă
în scopuri agricole, cum sunt: barajele, devierile cursurilor de apă, staţiile de pompare şi schemele de irigaţii.
Eroziunea, colmatarea, defrişarea şi deşertificarea au condus la sporirea degradării terenurilor, iar amenajarea
lacurilor de acumulare a avut în anumite cazuri efecte dăunătoare asupra ecosistemelor.
 Multe dintre aceste probleme reprezintă consecinţele aplicării unor modele de dezvoltare care au condus la
distrugerea mediului şi ale lipsei de conştientizare şi educaţie publică în ceea ce priveşte protecţia resurselor de
apă de suprafaţă şi subterane.
 Consecinţele măsurabile constau în efectele generate asupra sănătăţii umane şi a ecosistemelor, deşi mijloacele
pentru monitorizarea acestor efecte sunt inadecvate sau inexistente în multe ţări.
 Lipsa unei percepţii corecte a legăturilor existente între dezvoltarea, managementul, utilizarea şi tratarea
resurselor de apă şi a ecosistemelor acavtice este extrem de răspândită.

Page 2
Curs 4
Cristina Ionescu - Curs “Legislaţie în domeniul gospodăririi apelor”, 2003. Catedra de Hidraulică şi Maşini
Hidraulice, an V, Specializarea Hidroenergetică 2
Abordarea de tip preventiv, este esenţială pentru evitarea aplicării ulterioare a unor măsuri pentru reabilitarea,
tratarea şi dezvoltarea unor noi surse de alimentare cu apă. Obiectivul general urmărit de acest domeniu de
programe este cel al sănătăţii:
Evaluarea consecinţelor pe care diferiţii utilizatori de apă le produc asupra mediului, în vederea aplicării unor măsuri
care vizează controlul bolilor transmisibile pe calea apei şi protecţia ecosistemelor.
d) Alimentarea cu apă potabilă şi salubritatea. Baza de acţiune în acest domeniu este fundamentată pe
următoarele considerente:
S-a estimat că în ţările în curs de dezvoltare, aproximativ 80% din totalitatea bolilor şi peste 33% din cazurile de
deces se datorează consumului de apă contaminată. De asemenea, 33% din populaţia ţărilor în curs de dezvoltare
nu beneficiază de servicii de alimentare cu apă potabilă şi salubritate. Obiectivul general urmărit de acest
domeniu de programe este:
furnizarea pentru întraga populaţie a lumii, pe o bază durabilă,
a accesului la apă potabilă în cantităţi adecvate şi la salubritate corespunzătoare. Obiectivul general al acestui
domeniu de programe este fundamentat pe un set de patru principii directoare:
 protejarea mediului şi a sănătăţii printr-o gospodărire integrată a resurselor de apă şi a deşeurilor lichide şi
solide; realizarea reformelor instituţionale care să promoveze abordarea integrată, incluzând modificarea
metodelor, atitudinilor şi a comportamentelor;
 gestionarea serviciilor la nivelul comunităţilor, dublată de măsuri pentru întărirea instituţiilor locale care să
aplice şi să sprijine programele din domeniul apelor şi cele destinate salubrizării;
 promovarea unor practici financiare funcţionale, realizabile printr-o mai bună gestionare a bunurilor existente şi
utilizarea tehnologiilor adecvate.
f) Apa pentru producţia durabilă de hrană şi pentru dezvoltarea rurală. Baza de acţiune în acest domeniu este
fundamentată pe următoarele considerente:

Page 3
Curs 4
Cristina Ionescu - Curs “Legislaţie în domeniul gospodăririi apelor”, 2003. Catedra de Hidraulică şi Maşini
Hidraulice, an V, Specializarea Hidroenergetică 3
Durabilitatea producţiei alimentare depinde din ce în ce mai mult de practicile funcţionale şi eficiente de utilizare şi
conservare a apei, care constau în principal în dezvoltarea şi exploatarea sistemelor de irigaţii, alimentarea cu apă a
sectorului zootehnic şi a pisciculturii.
Realizarea securităţii alimentare constituie o prioritate majoră a multor ţări, care se confruntă şi cu problema
economisirii apei pentru alte folosinţe în afara celor agricole. În aceste cazuri, dificultatea constă în aplicarea unor
tehnologii şi metode de economisire a apei şi în construcţia capacităţilor, care să introducă instituţii şi stimulente
pentru populaţia rurală, în vederea adoptării unor noi abordări, atât în zonele agricole care beneficiază de ploaie, cât
şi în cele care necesită irigaţii.
Eroziunea solurilor, gestionarea deficientă şi supraexploatarea resurselor naturale, precum şi competiţia severă
pentru resursele de apă au influenţat extinderea sărăciei şi a foametei în ţările în curs de dezvoltare. Obiectivul
general al acestui domeniu de programe este fundamentat pe un set de patru principii directoare:
 apa trebuie privită ca fiind o resursă finită, având o valoare economică cu implicaţii sociale şi economice
semnificative, care reflectă importanţa îndeplinirii unor necesităţi fundamentale;
 comunităţile locale trebuie să participe la toate fazele aferente gospodăririi apelor;
 gospodărirea apelor trebuie realizată în cadrul unui set de politici cuprinzătoare pentru: - sănătatea umană; -
producţia alimentară, conservarea şi distribuţia acesteia; - planurile de combatere a efectelor cauzate de
dezastre; - protecţia mediului şi conservarea resurselor de bază.
 recunoaşterea şi sprijinirea rolului populaţiilor rurale.
g) Impactul schimbărilor climatice asupra resurselor de apă. Baza de acţiune în acest domeniu este
fundamentată pe următoarele considerente:
În prezent, există incertitudini legate de schimbările climatice la nivel global. Incertitudinile sunt cu atât mai mari la
nivel regional, naţional şi local. Totuşi deciziile cele mai importante sunt luate la nivel naţional.

Page 4
Curs 4
Cristina Ionescu - Curs “Legislaţie în domeniul gospodăririi apelor”, 2003. Catedra de Hidraulică şi Maşini
Hidraulice, an V, Specializarea Hidroenergetică 4
Creşterea temperaturilor şi diminuarea precipitaţiilor ar putea conduce la scăderea stocurilor de apă şi la creşterea
cererii de apă; aceste fenomene pot provoca deteriorarea calităţii corpurilor de apă dulce, sporind presiunea
exercitată asupra echilibrului şi aşa fragil, existent în multe ţări între stocurile de apă şi cerinţele de apă.
În zonele în care precipitaţiile pot creşte, nu există siguranţa că acestea se vor produce în sezonul propice a anului
pentru a fi utilizate; suplimentar, în aceste condiţii probabilitatea producerii de inundaţii creşte.
Orice creştere a nivelului mărilor, va provoca frecvent intruziunea apei sărate în estuarii, mici insule şi în acviferele
amplasate în zone costiere, precum şi inundarea ţărmurilor situate la niveluri joase. Obiectivul general al acestui
domeniu de programe este fundamentat pe un set de trei obiective majore:
 înţelegerea şi cuantificarea efectelor schimbărilor climatice asupra resurselor de apă dulce;
 facilitarea aplicării unor măsuri la nivel naţional, prin care să se contracareze efectele schimbărilor climatice,
dacă şi atunci când efectul ameninţător se confirmă într-un grad suficient pentru a justifica atare măsuri;
 studierea potenţialelor efecte ale schimbărilor climatice în zone în care sunt favorizate seceta şi inundaţiile.
2.1.2. Politica de gospodărire a apelor la nivelul Uniunii Europene Directiva cadru a apelor (DCA) stabileşte
o structură de gospodărire a apelor pentru politica Uniunii Europene în domeniul apelor, care îşi propune
următoarele obiective principale:
extinderea sferei de cuprindere a protecţiei apelor la toate tipurile de apă (de suprafaţă, subterane şi tranzitorii);
realizarea unei “stări bune” a tuturor apelor, până la un termen limită prestabilit;
gospodărirea apelor la nivelul bazinelor hidrografice;
utilizarea unei “abordări combinate”, care presupune impunerea unor valori limită pentru emisii şi a standardelor de
calitate a apei;

Page 5
Curs 4 Cristina Ionescu - Curs “Legislaţie în domeniul gospodăririi apelor”, 2003. Catedra de Hidraulică şi
Maşini Hidraulice, an V, Specializarea Hidroenergetică 5 stabilirea unui preţ corect pentru apă;
implicarea mai accentuată a cetăţenilor;
 consolidarea legislaţiei. DCA impune statelor membre ale UE o serie de obligaţii, clasificate în termenii:
planificării;
 adoptării de reglementări;
 monitorizării;
 consultării şi întocmirii de rapoarte.
Sub aspect practic, directiva solicită:
un domeniu mai amplu de instrumente pentru monitorizarea şi clasificarea apelor, în scopul de a evalua starea lor
ecologică;
un sistem de autorizare şi înregistrare a prelevărilor şi acumulărilor de apă pentru protejarea stării ecologice a apelor;
un sistem oficial de planificare la nivel bazinal şi de aplicare a unor măsuri corespunzătoare pentru limitarea poluării
difuze a apelor.

Acţiunile comune cu statele vecine România şi Ucraina, la fel şi în cadrul programelor regionale privind mediul în
bazinele Mării Negre şi Dunării sunt parte integrantă a politicii de mediu a Republicii Moldova.
Sectoarele de interes comun sunt fluviile Dunărea şi Nistru, râul Prut, zonele umede, cu landşafturi şi monumente
naturale unicale, zonele cu specii rare, vulnerabile şi periclitate etc. Efectuarea lucrărilor în aceste regiuni trebuie să
se bazeze atât pe finanţarea separată de către părţile interesate, cât şi pe asistenţa internaţională.
Republica Moldova are acorduri de colaborare bilaterală în probleme de protecţie a mediului cu România (1997),
Belarus (1994) şi Ucraina (1993). Cu toate acestea, în conservarea biodiversităţii este necesar de inclus unele
compartimente privind:
• protecţia ecosistemelor acvatice de frontieră, inclusiv speciile de plante şi animale;
• implementarea acţiunilor comune în promovarea utilizării durabile şi protecţia speciilor migratoare;
• asigurarea continuităţii pe teritoriile respective a coridoarelor/reţelelor ecologice de frontieră;
• Încheierea acordurilor privind obiectele naturale importante şi programele armonizate pentru administrarea zonelor
de frontieră protejate.
Republica Moldova participă activ în programele de cooperare multilaterală regională cu privire la protecţia
bazinelor Mării Negre şi Dunării. În 1993, Republica Moldova a aderat la programul regional privind administrarea
ecologică în bazinul Dunării, iar în 1994 a semnat Convenţia şi Declaraţia pentru fluviul Dunărea. În prezent, în
comun cu România şi Ucraina, se elaborează proiectul de extindere a rezervaţiei în delta Dunării. Republica
Moldova în colaborare cu Bulgaria, România şi Ucraina participă la elaborarea proiectului „Coridoarele verzi pentru
speciile migratoare”.
De asemenea, sunt necesare activităţile de susţinere şi promovare a contactelor regulate între instituţiile şi
organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale, precum şi între savanţii care participă la realizarea programelor
ce ţin de protecţia biodiversităţii în regiunea dată. Conferinţele şi seminarele comune trebuie considerate ca forme
importante ale activităţilor regionale privind schimbul de experienţă. Direcţiile de baza ale acestor activităţi pot fi:
• armonizarea legislaţiei naţionale cu cea din UE;
• crearea Reţelei Ecologice Naţionale şi Subregionale;
• crearea şi managementul ariilor protejate transfrontaliere.
Una din activităţile comune importante ale celor trei state poate fi lărgirea ariilor protejate în zona confluenţei râului
Prut cu fluviul Dunărea. De menţionat că în 1998 în această regiune au demarat activităţi comune privind crearea
unei zone economice libere, iar în 1999 proiectul TACIS „Managementul apei râului Prut”. În Republica Moldova
se elaborează proiecte de extindere a rezervaţiei ştiinţifice „Prutul de Jos” şi conectarea ei la rezervaţia biosferică
„Delta Dunării”.
O importanţă majoră au activităţile în comun ale Republicii Moldova şi Ucrainei ce ţin de crearea ariilor protejate în
bazinul de nord-vest al Mării Negre. Este în curs de desfăşurare proiectul „Managementul calităţii apei şi a protecţiei
biodiversităţii din cursul inferior al Nistrului”, care va contribui la soluţionarea unor probleme importante de interes
comun. În curs de elaborare se află Convenţia bilaterală între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la utilizarea
resurselor acvatice şi biologice şi conservarea biodiversităţii fluviului Nistru.
În calitate de membru al Consiliului Europei Republica Moldova depune eforturi în implementarea Strategiei
paneuropene privind diversitatea biologică şi a landşafturilor, aprobate la Conferinţa europeană a miniştrilor
mediului (Sofia, 1995).

FUNDAMENTARE
Tranzitia socio-economica din Romania, la fel ca in toate celelalte tari din Comunitatea Est-Europeana, este un
proces complex, profund si rapid care implica:
 redimensionarea celor mai critice sectoare (ex. agricultura, industria, transportul) intr-un interval de 8 pana
la 10 ani in concordanta cu datoria de mediu si viabilitatea fiecarei unitati economice iu scopul reducerii
treptate a pierderilor capitalului natural (CN), mentinand in tot acest timp pierderile totale din actualul CN
mai mici de 10% si reducand semnificativ deteriorarea sanatatii umane.
 intarirea si dezvoltarea viitoare a sistemului socio-economic prin prevenirea deteriorarii CN, a calitatii
mediului si sanatatii umane precum si prin recuperarea sau refacerea ecosistemelor naturale si a celor
antropizate (proces pe termen lung), in trecut care au fost supuse multor deteriorari.
Conform acestui scenariu, dezvoltarea durabila trebuie sa fie principala tinta a tranzitiei socio-economice, chiar daca
acest lucru necesita un pret mai mare - mai ales in decada viitoare - care implica programe de investitie mari dar cu
beneficii pe termen lung.
Scenariul opus, bazat exclusiv pe revitalizarea potentialului de dezvoltare economica anterior si viitoarea lui
imbunatatire, care inseamna de fapt mentinerea principalilor factori de comanda responsabili de deteriorarea CN, a
calitatii mediului si sanatatii umane, este mai putin costisitor pe termne scurt sau mediu, dar fara viitor pe termen
lung, datorita efectelor lui profunde, de cele mai multe ori ireversibile.
In scopul implementarii si realizarii obiectivelor tranzitiei socio-economice durabile si a planurilor de actiune,
trebuie indeplinite cateva cerinte cheie (Vadineanu, 1991, 1992, 1995).
Dintre aceste cerinte cheie, necesare tranzitiei catre o dezvoltare durabila si recunoscute ca avand un impact deosebit
de puternic aspura oricarei strategii si plan de actiune, departamentul nostru s-a orientat in activitatea sa asupra
urmatoarelor tinte principale:
 buna pregatire a politicienilor si a factorilor de decizie;
 calificarea la cele mai inalte standarde a resurselor umane;
 asigurarea unei baze stiintifice solide privind productivitatea si capacitatea de suport a capitalului natural.

Ca atare, incepand cu 1990, aceste obiective au fost luate in consideratie si incluse in noile planuri si programe
dezvoltate.
HEADHEAD

MISIUNEA
In noile circumstante determinate de strategiile reformei asupra sistemelor socio-economice romanesti cat si asupra
sistemelor de educatie, a fost identificat, s-a dezvoltat si s-a consolidat, un nou camp de activitate.
Acest nou camp de activitate s-a concentrat asupra a trei obiective complementare:
 dezvoltarea unor resurse umane cu inalta calificare, capabile sa conduca atat capitalul natural cat si
sistemeul socio-economic;
 perfectionarea continua a resursei umane;
 dezvoltarea si amplificarea cunostintelor si a bazei de date legate de productivitatea si capacitatea de suport
a principalelor tipuri de sisteme ecologice din Romania si crearea unor "sisteme informationale" in vederea
sprijinirii activitatilor manageriale.

HEADHEAD

INFRASTRUCTURA INSTITUTIONALA
In ultimii ani s-au depus numeroase eforturi pentru a concepe si dezvolta o infrastructura institutionala
corespunzatoare care sa permita realizarea numeroaselor activitati de invatamant si cercetare.
Compartimentele principale ale departamentului, descrise mai jos, sunt puternic interconectate, sprijinind atat
activitatile de cercetare cat si cele de invatamant, evitand paralelismul sau dublarea unor activitati, si utilizand
eficient toate facilitatile existente.
CATEDRA UNESCO/COUSTEAU a fost conceputa si implicata in mod curent in implementarea si dezvoltarea
Programului de Ecotehnie de doi ani.
STUDII APROFUNDATE DE ECOLOGIE SISTEMICA SI DEZVOLTARE DURABILA, se adreseaza
studentilor din anii terminali si absolventilor, oferind atat cursuri in domeniul Ecologiei Sistemice si
Managementului Dezvoltarii Durabile ale Sistemelor Ecologice Naturale si Antropice cat si programe de pregatire
(2 - 4 saptamani) in vederea reactualizarii si imbunatatirii continue prin implementarea notiunilor de baza, a
expertizei in dezvoltarea resurselor umane
CENTRUL DE CERCETARE A SISTEMELOR ECOLOGICE SI MANAGEMENTUL DURABIL AL
SISTEMELOR ECOLOGICE NATURALE SI ANTROPICE.
CENTRUL DE DOCUMENTARE SI INFORMARE in domeniul Ecologiei Sistemice si al Dezvoltarii Durabile.
Pozitiile personalului care sprijina implementarea activitatilor didactice si de cercetare sunt permanente (cadre
didactice si de cercetare) sau pe termen scurt/mediu (studenti la cursurile de Master sau PhD.) (Fig.2).
EarthKind - Romania organizatie non-guvernamentala profesionista, membra IUCN