Sunteți pe pagina 1din 3

Fânul vanilat... pentru caii nobili...

Vanilia... ca poetii între oameni


"Ce este aceasta planta admirabila care rasare drept în sus în
padurile lumii noi, în aceasta padure unde n-a calcat picior de om, plina de-o
majestate superba? Ce este aceasta planta debila care se suie lânga acesti
arbori, din ramuri în ramuri înconjurându-i, parca strângându-i cu foile sale
carnoase si lucitoare? Ce este aceasta planta care are o floare parca e de
portelan, fructe ca tecile de fasole, însa care raspândesc o odoare asa de
placuta si suava? Aceasta planta nu e altceva nimic decât Vanilia, care
delecteaza gustul nostru când bem o ceasca de ciocolata delicioasa, sau când
mâncam înghetata de Vanilie.
Sunt în regnul vegetal niste plante, care seamana cu poetii între
oameni; întocmai ca poetul este în lume spre a ne înfrumuseta viata, însa nu
1
poate sa se tie pe picioarele sale proprii si ar muri de foame daca n-ar fi sprijiniti
prin altii, fiinte mai pozitive, prin urmare si mai robuste; asa exista si în regnul
vegetal niste plante foarte frumoase, foarte delicate, raspândind o odoare
delicioasa, dar nu hranesc pe nimeni, nici pe sinesi si sunt asa de delicate încât nu
poate sa se tie singure si sunt silite sa se sprijineasca asupra altor plante mai
prozaice, dar mai pozitive, mai solide si mai puternice.
Vanilia este o asemenea planta. Dar este un lucru curios. În aceste
paduri eterne ale Americii, multe secole pâna n-a ajuns acolo omul cu lacomia sa,
Vanilia era cautata pentru odoarea sa placuta de catre pasarile acestor paduri
care mâncau cu lacomie fructele vaniliei si de catre maimutele de acolo care
cautau cu cea mai mare aviditate teaca vaniliei. Iata si animalele au câteodata
un gust bun.
America produce 11 specii de Vanilie; toate sunt aromatice; dar mai
pretuita decât toate este specia Vanilla planifonia. Pâna acum nu se stie daca
continentul Americii adica Mexicul, sau daca insulele Indiei Occidentale sunt
patria acestei plante pretioase. Pentru adevarata vanilie (nu pentru cea
neadevarata numita Vanillon), locurile cele mai importante pentru cultura lor
sunt orasele Ojaco si Veracruz. Dar rar se gaseste o planta asa de delicata si de
nobila care cere atât de putine osteneli si cost pentru cultura ei; e destul sa ia
cineva o ramura de Vanilie, si s-o puie lânga un arbore de piper, îndata prinde
radacina, creste, si peste putin s-a facut atât de mare încât se suie pâna la
vârful acestui arbore. E remarcabil ca cultura Vaniliei e în mâna Indienilor
salbatici. Orice bucata de Vanilie pe care damele noastre o gusta în ciocolata,
înghetata sau ceai, toate au trecut prin mâinile Indienilor cu fata rosie ca arama
si cu pielea goala.
Vanilia, iar ca poetul, este amatorul luminii; cea dintâi grija care cere
cultura ei este, de-a departa toata umbra întunecoasa de pe dânsa. Cu toate
acestea nu putem tagadui ca Vanilia cu toata frumusetea si luxul ei, ocupa în
istoria umanitatii o pozitiune mult mai inferioara decât un fir de trifoi si de grâu;
caci Vanilia îndatoreaza pe oameni sa ramâie în paduri, pe când trifoiul, grâul au
silit pe oameni sa iasa din paduri, sa cultive pamântul si sa formeze societati
civilizate.
Când teaca s-a cules, atunci trebuie uscata ca sa nu se strice si pe
urma o leaga în legaturi, câte 50 bucati într-o legatura si o trimit în comert.
Este curios a vedea ca chiar la Vanilie se adevereaza proverbul "Nemo
profeta in patria" acasa unde e nascut, chiar profetul nu e stimat; asemenea si

2
vanilia care este la noi o aroma foarte cautata, în sudul Americii si Asiei, patria
sa, nu e întrebuintata la nimic; nimenea nu cuteaza acolo d-a gusta Vanilia; asta
nu e de mirare. Puterea aprinzatoare a Vaniliei, facultatea ei de a aprinde
dorintele amorului, o face periculoasa pentru oameni în climele foarte
calduroase, într-o tara unde creste din pamânt piperul si parca toate pasiunile
violente; acolo Vanilia nu poate sa faca nici un bine si chiar în climele noastre
temperate, trebuie sa întrebuinteze cineva Vanilia cu mare paza si când cineva
voeste a pazi regulile dietetice, sa n-o manânce nicidecum.
Chimia moderna care a gasit principiul odorant cuprins în Vanilie si
care îi da aceasta odoare placuta, a aratat ca acest principiu odorant exista si
în alte obiecte si de care omul n-are cea mai mica banuiala ca exista acolo. Se
stie acum ca acest principiu odorant e cuprins si în urina (udul) vacilor. Iata un
experiment curios. Sa ia cineva ceva ud de vaca, sa-l puie într-o sticla mica de
ceasornic si sa toarne pe dânsul acid muriatic (un fel de apa tare) atunci udul din
sticla se va schimba în picaturi de pofta de mâncare (picaturile lui Hoffman) dar
turnând ast fluid pe o alta sticla de ceasornic si lasând fluidul sa se evaporeze,
atunci o sa iasa acid benzoic, adica principiul odorant cuprins în Vanilie si udul va
raspândi odoarea vaniliei. Iata escamotarile miraculoase ale Naturii care le poate
face un chimist în zilele noastre.
Dar odoare placuta asemanatoare cu aceea a Vaniliei care ne da fânul
proaspat, provine din multe plante, mai cu seama dintr-o iarba numita iarba de
vanilie (Antroxantul odorantum) care creste pe câmp si se amesteca în fân si îi
da acest miros placut. Iata ca nu numai noi în saloane si în cofetarii, mâncam
vanilie, ci si caii nostri în grajd se delecteaza de acest nutriment, aromatic si
odorant."

(Isis sau Natura Jurnal Pentru Raspândirea Stiintelor Naturale si Exacte


de Doctor Iulius Barasch, Anul 1858)