VII.

Democrația – Idealul Democratic

Democrația înseamnă „puterea poporului” (demos= popor, kratos=putere). Însă dincolo

de acest strat de semnificație se mai află altele două: democrația ca regim politic și democrația
ca ideal.

Deocrația ca sistem de guvernare

Pe de o parte, democrația este un sistem de guvernare. În cadrul acestui tip de

guvernare, cetățenii au la îndemână mijloacele politice pentru a-și alege conducătorii prin alegeri
libere și corecte. Mai mult, în regimurile politice democratice e necesar ca acești cetățeni să se
implice activ în viața politică, și e imperativ ca drepturile umane ale acestora să fie respectate.

*Caracteristici ale democrației:

- Garantarea drepturilor și libertăților cetățenești;
- Libertatea de exprimare;
- Vot universal;
- Indivizii participă direct sau indirect la guvernare;
- Separarea puterilor în stat;
- Pluripartidism.

Pe de altă parte, democrația este un ideal. 

Este un principiu care încă mai animă imaginația politică. Un principiu spre care

tindem în ciuda repetatelor eșecuri ale acesteia în a rezista în fața regimurilor totalitare. 

Traseul istoric parcurs de umanitate în ultimele secole, sau chiar în ultimele decenii, a

dezamăgit profund adepții democrației. Principiul guvernării majorității și respectarea drepturilor
omului fiind încălcate de numeroase ori prin instaurarea unor regimuri totalitare, dictatoriale.

Au existat perioade istorice în care democrațiile au fost deturnate și

transformate în dictaturi. Imperfecțiunile democrației ca regim politic sunt inevitabile
datorită criteriilor exigente pe care le impune acest sistem de guvernare. Însă câștigurile pe care
le-a adus în zona libertății individuale și în a drepturilor omului, îi susțin în continuare caracterul
dezirabil. 

Filosofi precum Karl Popper și Robert A. Dahl susțin că democrația ar trebui văzută nu

neapărat ca o formă de guvernământ în care poporul este suveran, dar ca o instituție de
protecție împotriva instaurării regimurilor politice totalitare.
 1) Karl Popper înțelegea prin democrație un set de instituții prevăzute să ne apere
împotriva dictaturii, care nu îngăduie o conducere de tip dictatorial, o acumulare de putere, ci
caută să limiteze puterea statului. Este un dispozitiv instituțional de protecție împotriva tiraniei
(stăpânire nedreaptă bazată pe asuprire și violență). Adică, democrație este un simplu mijloc,
nu un scop în sine.
Karl Popper consideră că democrația este bună pentru că, prin alegeri libere, ne dă
posibilitatea să scăpăm într-un mod non-violent de liderii incompetenți, corupți și arbitrari.
Popper consideră că nu poporul este cel care conduce, ci întotdeauna guvernul (statul)
este cel care conduce, iar acesta este un rău, dar un rău necesar.
Funcția statului trebuie să fie minimală și să asigure protecția libertății oamenilor, chiar
și de exploatarea economică. Oamenii trebuie să-și dea seama că instituțiile statului nu
trebuiesc înmulțite, pentru că și acestea care sunt și care ne oferă protecție presupun niște costuri
din partea noastră (precum impozitele pe care noi le plătim și care se alocă acestora).

2) Robert A. Dahl considera democrația un ideal (democrația ca ideal), având ca

trăsătură fundamentală receptivitatea guvernului la preferințele cetățenilor, aceștia fiind
considerați egali d.p.d.v politic, permite existența opoziției și posibilitatea formulării
preferințelor, de a-și face cunoscute preferințele și de a le cântări fără discriminare.
În concluzie, cu toate defectele sale puse în lumină de diferiți gânditori, democrația
rămâne un ideal de guvernare, un tip de regim politic dezirabil.