Sunteți pe pagina 1din 2

Bucuraţi

Bucuraţi--vă!
„Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi.” (Romani 12, 12)
Parohia „Înălţarea Domnului”
Str. Grădiniţei 1, Paşcani, jud. Iaşi
Anul II (2021) ⦁ Nr. 7 (11) ⦁ 28 Februarie
inaltareadomnului.pascani@gmail.com
Preot Pavel Postolachi 0745 644 256 Publicaţie editată şi distribuită gratuit de Parohia „Înălţarea Domnului” Paşcani, Protopopiatul Paşcani
Preot Marius Tabarcea 0745 776 456

Calea spre mântuire duminica Întoarcerea


34 Fiului risipitor
Să ne îndepărtăm de păcate! după rusalii

Arhimandritul Ioanichie Bălan

Una din cele mai bune căi de părăsire a tuturor dezmier-


dărilor pământeşti şi de întoarcere la Hristos este calea
postului. Pentru că desfrânarea trupului se supune cu nevoinţa
postului, desfrânarea minţii se înfrânează cu smerita cugetare,
întinăciunea inimii se arde cu văpaia rugăciunii celei curate şi cu
adânc de smerenie.”

Viata
, liturgicå
Triodul, urcuș spre Înviere
Pr. Dr. Ioan-Lucian Radu | Doxologia.ro

P ocăința este o forță morală de pri-


mă valoare, sursă a oricărui progres
spiritual al omului, care îl ajută pe
devine acum respiraţia Bisericii. Suspinul
meu este unit cu suspinul fratelui meu,
încât suspinul lui devine suspinul meu şi
Sfintele Paşti, o ridicare a sufletului din
păcat, pentru a-L întâlni pe Hristos Cel
înviat, căci învierea în Hristos este cu
acesta să se ridice la starea bărbatului durerea mea devine durerea lui. Pocă- adevărat viaţa Împărăţiei lui Dumnezeu
desăvârșit, prin evitarea păcatului și prin inţa, în această perioadă, are o mare împărtăşită oamenilor”.
înfăptuirea binelui. Dimensiunea speci- putere căci, spune Mântuitorul, „unde Pe aceste uşi ale pocăinţei a intrat şi
fică pocăinţei, în duhul autentic orto- sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, vameşul din parabola primei Duminici a
dox, este aceea de stare permanentă a acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, Triodului, descuindu-le cu cheia urmă-
Bisericii, în integritatea ei şi a fiecărui 20). Așadar, roadele pocăinţei nu le toarelor cuvinte: Dumnezeule, milostiv
membru în parte. Pocăinţa nu se opreş- culeg numai eu, personal, ci întreaga fii mie, păcătosul! Cheia lui a fost po-
te niciodată. Pe întreg parcursul anului comunitate se împărtăşeşte de roadele căinţa puternică, unită cu smerenia. De
bisericesc, omul are posibilitatea, atât în pocăinţei, iar rodul cel mai mare este fapt, aceasta este cea mai potrivită
cadrul cultului liturgic, cât şi personal, să Învierea. pregătire pentru slăvita Înviere, căci
lucreze şi să desăvârşească pocăinţa sa. ceea ce facem noi în vremea postului
„Ușile pocăinței” se deschid din este să ne curăţăm de păcate, prin
Triodul – perioadă specială prima duminică a Triodului pocăinţă şi smerenie. Smerenia este
de pocăință Primul semn prevestitor al pregătirii începutul înnoirii noastre, de aceea
Cu toate acestea, în cadrul timpului pentru lupta duhovnicească ni-l dau cele Triodul ne arată că vameşul, prin sme-
liturgic există o perioadă privilegiată, cu trei stihiri care se cântă după Evanghelia renie, a luat o mulţime de daruri:
un puternic caracter penitenţial, și Utreniei: Uşile pocăinţei…, În cărările „Fariseul de slavă deşartă fiind biruit , iar
aceasta este perioada Triodului, care mântuirii... şi La mulţimea faptelor mele vameşul în pocăinţă plecându‑se au
începe cu duminica Vameșului și a fa- celor rele..., stihiri care ne umplu de venit la Tine Însuţi, Stăpâne. Ci acela,
riseului și se termină în sâmbăta din umilinţă şi ne răscolesc inimile. Aceste lăudându‑se, s‑a lipsit de bunătăţi, iar
ajunul Învierii Domnului. Ne punem cântări sunt un răspuns neîntârziat al acesta negrăind, s‑a învrednicit daruri-
întrebarea: dacă pocăinţa este o lucrare conştiinţei credincioşilor „care-şi vin în lor” (Stihiră din slujba Vecerniei).
permanentă a omului, de ce ea capătă o fire”, în urma pătrunzătoarelor cuvinte Aşadar, încă din prima zi a perioadei
altă valoare în această perioadă? Există de chemare şi de îndemn adresate de Triodului este anunţată pocăinţa, pocă-
două răspunsuri la această întrebare: pe Domnul Hristos. În lumina lor ne vedem ință în jurul căreia vor gravita toate
de o parte, pocăinţa pe care o facem cu sufletul şi cu trupul întinate de mulţi- slujbele oficiate în biserică, dar şi toate
acum precede evenimentul Învierii lui mea faptelor celor rele pe care le-am ostenelile particulare ale credincioşilor
Hristos şi, implicit, al învierii noastre, iar făcut, cu viaţa de până acum irosită în smeriţi, evlavioşi şi plini de sfinţenie.
pe de altă parte, pocăinţa pe care o lenevire, iar ziua Înfricoşatei Judecăţi În suspinul Vameşului din templu
săvârşim acum nu este una strict per- apropiindu-se. este anticipată rugăciunea stăruitoare,
sonală, căci întreaga Biserică este în Aşadar, „Uşile Pocăinţei” acum sunt plină de credinţă şi de nădejde a tâlha-
stare de pocăință. Întreaga comunitate uşile cerului deschise în inimi pentru rului răstignit de-a dreapta Mântuitoru-
bisericească suspină şi strigă: „Miluieşte- toţi. „De aceea, perioada Triodului, ca lui pătruns de pocăinţă profundă. Iar
mă Dumnezeule, miluieşte-mă”. şcoală a eliberării de păcat şi nevoinţă rugăciunea tâlharului este ecoul rugăciu-
Această rugăciune scurtă de pocăinţă pentru mântuire, este un urcuş spre nii Vameşului din templu.
Bucuraţi-vă!
Viata
, Bisericii bil de a converti situaţia de păcătuire în

Parabola fiului risipitor - interpretare


prilej de îndrumare şi formare. Este
părintele ce priveşte „cum se cuvine”
fapta fiului său: „Aduceţi degrabă haina
pedagogică lui cea dintâi şi‑l îmbrăcaţi şi daţi inel în
mâna lui şi încălţăminte în picioarele
Prof. univ. Constantin Cucoș | Doxologia.ro lui” (Luca 15. 22). Este tatăl ce valorifică
o situație limită spre un scop nobil: co-
pilul pierdut să se regăsească. Este

T ema acestei frumoase parabole a


Noului Testament este cea a căinţei
şi a întoarcerii la calea cea dreaptă. Trei
sinceră şi deplină. Valoarea pedagogică
a acestei pilde rezidă în asumarea
inteligentă şi matură a rătăcirii, a
pedagogul care foloseşte singura cale de
îndreptare în situaţia dată: pedeapsa
„pozitivă”. Nu prin deposedare sau des-
sunt personajele acestei parabole: fiul pierderii, pentru moment, a reperelor. calificare, ci prin dăruire şi primenire.
rătăcitor, fratele fiului rătăcitor şi părin- Creştinismul vine cu o perspectivă apar- Cine este fratele fiului rătăcitor? Este
tele acestuia, fiecare întruchipând o te asupra păcătuirii. Păcatul, în măsura un personaj important al acestei pilde,
anumită atitudine faţă de aproapele în care este pasager, poate deveni sursă trecut cu vederea destul de uşor. Este
nostru. Să vedem ce prezintă pilda. şi reazem întru perfecţionare, prilej de omul conformist, ascultător de porunci
Un părinte avea doi fii. Fiecare a reorientare şi înaintare pe drumul cel dar şi dornic de a extrage foloase din
primit partea lui de moştenire, dar fiul drept. Conştientizarea unei stări de fapt acestea. „Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi
cel mic, nechibzuit fiind, şi‑a luat lumea reprobabile este începutul îndreptării niciodată n‑am călcat porunca ta. Şi mie
în cap, a plecat de acasă şi a cheltuit noastre. Fără acest „grad zero” al ilumi- niciodată nu mi‑ai dat un ied, ca să mă
toată avuţia în petreceri şi destrăbălare. nării de sine nu există nici reconversie veselesc cu prietenii mei” (Luca 15. 29).
A ajuns, până la urmă, într‑o cruntă morală, nici chiar început ființial. Este prototipul individului orgolios, care
mizerie, tocmindu‑se păstor al unei Cine este fiul rătăcitor? Este omul oferă cu condiţia să primească în
turme de porci. Cuprins de remuşcări, mânat de voluptatea aventurii, de dorul aceeaşi măsură. De la el putem învăţa că
dar și de oarece edificări, se întoarce de ducă, de mirajul ţării îndepărtate. resentimentul ne face rău, situându‑ne
acasă cu gândul că ar fi fericit dacă ar Este fiul neascultător, care forţează tipa- cum nu se cuvine faţă de cel ce a
ajunge argat în casa părintească. Spre rele bunei purtări. Este cel care nu a păcătuit. Înţelegerea aproapelui şi îndu-
uimirea sa, tatăl îl primeşte cu mare fast, învăţat încă din greutăţi, dar este capabil rarea sunt calităţi ce trebuie să pre-
dându‑i veşminte curate şi pregătind o de această învăţare. Este cel care caută valeze în fața egoismelor noastre.
masă mare, pentru care a sacrificat obstacolul, ocazia pentru a se ilumina. Fratele fiului rătăcitor ne propune urmă-
viţelul cel gras. „Şi aduceţi viţelul cel Are însă o mare calitate: experienţa toarea întrebare: cine păcătuieşte cu
îngrăşat şi‑l înjunghiaţi şi, mâncând, să limită îl trezeşte, îl înfrumuseţează şi adevărat, cel ce a trecut de păcat sau
ne veselim. Căci acest fiu al meu mort înnobilează spiritual, „venindu‑şi în si- cel ce se agaţă de el pentru a‑l coborî
era şi a înviat, pierdut era şi s‑a ne”. Mai mult decât atât, el este gata de pe semenul său?
aflat” (Luca 15, 23‑24). Fiul cel mai mare, pocăinţă, de acceptare a unui statut
văzând toate acestea, s‑a simţit inferior, dar în casa sa, a părintelui său. Oricum, de la fiecare protagonist al
nedreptăţit întrucât el, cu toate că Dorul întoarcerii acasă este însoţit de acestei parabole avem de învățat câte
fusese credincios tatălui său, nu se căinţa sinceră: „Sculându‑mă, mă voi ceva: de la fiul rătăcitor - că oricât de
bucurase niciodată de atâta cinstire. La duce la tatăl meu şi‑i voi spune: Tată, „rătăciți” am fi, putem descoperi Calea;
reproşurile sale, tatăl lasă să se înţeleagă am greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai de la tatăl acestuia - că toți fiii, indife-
că întoarcerea acasă şi recuperarea unui sunt vrednic să mă numesc fiul tău. rent de căderile lor, trebuie așteptați,
păcătos socotit pierdut este de mare Fă‑mă ca pe unul din argaţii tăi” (Luca primiți, primeniți cu iubire pe măsura
folos şi trebuie să constituie un prilej de 15.18‑19). căderilor lor; de la fratele fiului rătăcitor
mare bucurie. Cine este tatăl fiului rătăcitor? Este - că putem deveni „mici”, cu toată cre-
Pilda fiului rătăcitor exprimă ideea prototipul părintelui, este „tatăl generic”, dința noastră arătată, dacă nu îi
că pocăinţa nu este niciodată prea un fel de Dumnezeu, al toate înţelegă- înțelegem pe cei care au păcătuit dar au
târzie, cu condiţia ca aceasta să fie tor, iertător. Este marele pedagog, capa- avut forța să-și revină…

S fântul Ioan Casian a manifestat o


preocupare deosebită faţă de virtu-
tea castităţii şi a curăţiei, sau a „nepriha-
Pe urmele sfintilor
,
nei” cum o numeşte el. Curăţia este o
stare a inimii la care se ajunge prin
Primul pas spre vindecarea
înfrânarea poftelor trupeşti şi prin
refuzarea ispitelor ce vin prin gânduri şi
de patima desfrânării
dorinţe. Patima desfrâului îl asaltează
Sfântul Cuvios Ioan Casian
pe om din tinereţe şi nu se stinge decât


atunci când vor fi înfrânate celelalte
vicii. Lupta împotriva desfrânării se dă izvorăşte şi veninul acestei boli: «Din cumpătării la care ne obligă posturile, ca
pe două fronturi, adică în trup şi în inimă ies: gânduri, ucideri, adultere, nu cumva carnea, stârnită de belşugul
suflet. Sfântul Ioan Casian insistă asupra desfrânări, furtişaguri, mărturisiri minci- mâncărurilor, împotrivindu-se poveţelor


faptului că pe lângă abstinenţa trupeas- noase» (Matei 15, 19) şi celelalte. Deci, în sănătoase ale sufletului, să respingă cu
că de la săvârşirea acestui păcat, în ve- primul rând, trebuie curăţită aceasta, de semeţie călăuza duhului.”
derea biruirii lui avem nevoie şi de po- unde, precum se ştie, iese izvorul vieţii şi Cea dintâi grijă pentru păstrarea
căinţă, de rugăciune stăruitoare, de cer- al morţii, după cuvântul lui Solomon: curăţiei inimii va fi aceasta: ori
cetarea Scripturii, de lecturi duhovni- «Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, de câte ori ni se va fi furişat în gând
ceşti şi de realizarea unor munci fizice. căci din ea ţâşneşte viaţa» (Pilde 4, 23). amintirea trupului poftit, prin aţâţarea
Lecuirea acestui viciu depinde Carnea, fireşte, îndeplineşte hotărârea şi vicleană a iscusinţei diavoleşti, să ne gră-
mai ales de desăvârşirea inimii porunca inimii. De aceea, trebuie să ne bim s-o alungăm cât mai iute dinlăuntrul
din care arată cuvântul Domnului că supunem cu cea mai mare sârguinţă nostru...”

Puteţi citi publicaţia şi pe site-ul parohiei http://inaltareadomnuluipascani.mmb.ro sau pe Facebook @InaltareaDomnuluiPascani