Sunteți pe pagina 1din 11

POLITICA EXTERNA

CHINEI

1
I. CHINA, INTRE TRECUT SI PREZENT

În ultimii ani, China a devenit una din puterile economice ale lumii.
Dar, evolutia sa vizeazã, pe lângã cucerirea a numeroase piete, restructurarea
si reformarea Armatei, precum si ofensiva în spatiu. Primii pasi spre a
deveni una din superputerile lumii. In trecut,foarte activ pe scena
internationala, Beijingul a preferat sa aiba in ultima vreme un profil mai
redus, chiar discret. Inca de la sfarsitul anilor 1970, autoritatile au
subordonat politica externa strategiei de deschidere spre lume a economiei
chineze. Noua linie pragmatica a insemnat incurajarea intrarii masive in tara
a noilor tehnologii si a capitalurilor straine, totul vizand scopul fundamental:
dezvoltarea economica. Numai ea poate face posibila desfasurarea unei
diplomatii de mare putere, ca si, poate mai important, asigurarea traiului
zilnic pentru o populatie de peste un miliard de oameni. „Practica este
singurul criteriu al adevarului“, proclama noua doctrina a partidului, care
corespunde perfect unuia dintre proverbele preferate ale lui Deng Xiaoping,
deschizatorul de drumuri pentru modernizarea chineza: „Nu conteaza ca
pisica este alba sau neagra, din moment ce mananca soareci“.De aici, doua
consecinte asupra politicii externe: China a adoptat o pozitie diplomatica
prooccidentala si si-a redus ostilitatea ideologica fata de ceea ce numea
„imperialismul international“. Noul termen, „hegemonismul“, viza de acum
Uniunea Sovietica. Beijingul s-a detasat, totodata, de aliatii traditionali din
lumea a treia si a redus progresiv ajutorul acordat acestora. Strategia de
deschidere spre exterior a fost, pe de alta parte, orientata in special spre
Statele Unite. Mai ales aici se afla inalta tehnologie de care era absoluta
nevoie. Relatia interesa si Washingtonul, pentru care China capatase o
importanta strategica in rivalitatea cu Moscova. Dominatia americana in

2
Asia de sud-est si necesitatea imperioasa a redresarii economice au indemnat
insa Beijingul sa accepte importante compromisuri. Statele Unite au putut,
de pilda, sa-si continue vanzarile de arme catre Taiwan. In schimb, China,
careia destinderea i-a creat sentimentul unei mai mari securitati, a incetinit
ritmul modernizarii sale militare. Situatia s-a schimbat brusc o data cu
prabusirea URSS, inamicul comun si ratiune a aliantei strategice chino-
americane, cu incheierea razboiului rece si conturarea unei noi ordini
mondiale unipolare, dominata de Statele Unite. China a considerat ca
principalul sau obiectiv ramane dezvoltarea. Pentru a contracara izolarea
diplomatica, „trebuie sa ne ascundem intentiile si sa acumulam forta
nationala“, indemna Deng Xiaoping. Beijingul avea nevoie de un climat
international pasnic, iar pentru aceasta trebuia calmata ostilitatea
Occidentului, in primul rand a Statelor Unite. China s-a aflat din acel
moment intr-o constanta pozitie defensiva, iar rolul sau a devenit unul
preponderent regional. A avut insa masiv de castigat in plan economic prin
acordarea, de catre SUA, a clauzei natiunii celei mai favorizate, cresterea
extraordinara a investitiilor straine directe, sporirea fara precedent a
exporturilor, intrarea in Organizatia Mondiala a Comertului. Toti acesti
factori au permis mentinerea ritmului de crestere. Cu mentiunea ca forta
crescanda a economiei chineze a inceput sa starneasca neliniste. In cadrul
politicii sale de „indiguire“ a puterilor aflate in plin proces de afirmare,
Washingtonul si-a intensificat desfasurarile militare in Extremul Orient si si-
a consolidat aliantele in acelasi plan cu Japonia si statele din ASEAN
(Asociatia natiunilor din Asia de sud-est). In fata inegalabilei forte militare a
Statelor Unite, conducerea chineza a optat pentru solutia reconcilierii cu
Washingtonul, pe de o parte, si pe teserea de legaturi pe diverse planuri cu
Rusia, pe de alta parte. Este ceea ce Beijingul a numit „diplomatie de mare

3
putere“.Concurenta inversunata dintre SUA, Uniunea Europeana si Japonia
pentru cucerirea imensei sale piete a dat Chinei o anumita marja de manevra,
limitata totusi la sfera economica. Bombardarea de catre aviatia americana
sub egida NATO a ambasadei chineze la Belgrad, in mai 1999, a reprezentat
apoi o umilire digerata greu la Beijing.

II. CHINA – O FORTA A SECOLULUI XXI

Guvernul chinez continua sa se concentreze pe transformarea


economica si politica a tarii.Scopul politicii externe a Chinei este de a
asigura dezvoltarea economica si integritatea teritoriala.Partidul Comunist
Chinez spera sa intareasca legimitatea Chinei prin o politica externa
sofisticata,pentru a devenii o tara cu o mare influenta pe scena politica
internationala si creeand stabilitate pentru natiunea ei.
Diplomatii si oamenii de afaceri chinezi sunt de-a dreptul uluiti de
imensa piatã de desfacere pe care o reprezintã India si în mod special de
parcul industrial high-tech de la Bengalore. Indubitabil, cele douã mari
puteri nucleare, care au împreunã nu mai putin de 40% din populatia
globului se apropie unul de celãlalt. În ultimii ani, ambele tãri au avut
ritmuri de dezvoltare deosebite, China de 9,5%, în vreme ce India 6,5. Nu
este de mirare cã premierul indian, Manmohan Singh a spus cã „dacã îsi
unesc fortele, China si India pot re-amesteca cãrtile la masa de joc globalã”.
Sau sã o destabilizeze, cum afirmã fostul premier singaporez, Lee Kuan
Yew.1 Câtiva strategi de la CIA au afirmat cã dezvoltarea celor doi giganti
asiatici poate avea conecinte militare si economice similare cu cu ridicarea
Germaniei în secolul XIX sau a SUA în secolul XX. Aceste compromisuri
1
Cristian Banu “ China si India sau prietenia dintre dragon si elefant”(Cadran Politic)

4
indicã faptul cã cele douã tãri foste inamice sunt decise sã îngroape securea
rãzboiului. Unindu-si eforturile, India si China sunt convinse cã pot elimina
SUA din rolul de „jandarm” al Asiei. China mai are si un alt interes: o Indie
înfloritoare si bine dezvoltatã poate constitui o contrapondere a influentei
Japoniei în Asia. India reprezinta o excelentã piatã de desfacere pentru
produsele chinezesti. Astfel, doreste sã o ia înaintea SUA, deoarece dacã
americanii ajung în India „primii”, cresterea economicã a Chinei ar putea fi
serios încetinitã, ca sã nu mai vorbim de rolul ei de putere regionalã.
Dar ofensiva Chinei se manifestã pe toate planurile, nu numai
economic cât si militar si al cuceririi spatiului. "Armata Popularã de
Eliberare chinezã, cea mai mare din lume, îsi continuã în mars fortat
modernizarea", nota "Liberation".Dar generalii chinezi viseazã nu numai la o
restructurare care sã ducã la o armatã de profesionisti dar si una
ultramodernã. De aceea, în ultimul deceniu, accentul a fost pus în primul
rând pe modernizarea echipamentului. China a devenit astfel primul client al
industriei ruse de armament si ar dori foarte mult ridicarea embargoului
european asupra vânzãrilor de arme cãtre Beijing. Potrivit unor surse citate
de ABC , capsula navetei Wengzhou("Nava Divina") ar fi fost proiectatã
aproape în întregime dupã modelul celei sovietice Soiuz. Guvernul chinez a
anuntat cã pregãteste zboruri experimentale fãrã echipaj pentru a explora
suprafata Lunii si a planetei Venus si cã ar testa inclusiv lansarea de rachete
de pe sateliti. Un motiv pentru ca analistii strãini sã afirme cã dezvoltarea
programului spatial chinez este mai mult legat de programele militare, mai
afirmã ABC. „Daca unul din motivele cele mai presante ale programului
„Shenzhou” este obtinerea prestigiului politic, eforturile depuse pentru
zboruri cu echipaj uman vor contribui aproape sigur la întarirea arsenalului
militar spatial al Chinei pâna în 2010-2020”, avertizeaza Pentagonul în

5
raportul sau pe 2003 asupra capacitatilor militare ale Beijingului.Potrivit
serviciilor occidentale de informatii, China ar putea detine, pâna în 2008-
2009, lansatori din familia „Marsul cel Lung“ susceptibilli de a transporta
încarcaturi de 25 de tone pe orbita joasa sau de 14 tone, pe orbita
geostationara, cu care sa plaseze pe orbita, de exemplu, statii de observatie,
cu aplicatie duala, stiintifica si militara, sau arme antisatelit. Dispunând de
rachete cu propulsie solida, China ar putea pune la punct, pâna în 2010-
2015, niste vectori realmente intercontinentali - o suta potrivit previziunilor
aceleasi surse - care sa fie capabili sa dejoace un eventual „scut” antiracheta
acolo unde ar fi desfasurat.În prezent, China detine în principal 20 de rachete
Dongfeng DF-5A cu carburant lichid, cu o raza de 12000-13000 de kilometri
si încarcaturi de 3-5 megatone (de 150-200 de ori puterea bombei de la
Hiroshima) si 50 de rachete DF-21 cu propulsie solida, cu focoase de 200-
300 kilotone (de 10-15 ori puterea bombei de la Hiroshima), care pot lovi
Japonia, Filipine, Vietnamul, Coreea de Sud, Extremul Orient rus, India si
Taiwanul. Perspectiva unor rachete chineze de mare putere, în 2010-2015,
va relansa, îndeosebi în Japonia, Coreea de Sud si Taiwan, dezbaterea în
favoarea instalarii în aceste tari a unei aparari antiracheta care sa fie asociata
americanilor.2
"Întrebarea este pentru cât timp comunistii chinezi vor putea sa-si
pastreze puterea de decizie asupra amplului proces de modernizare al Chinei.
Supra reforma declansata la Beijing pentru cucerirea lumii nu înseamna
automat si pastrarea la putere a Partidului Comunist Chinez. Dar daca
comunistii vor ramâne la putere la Beijing si dupa succesul reformei, atunci
fara îndoiala lumea nu va mai fi la fel de sigura datorita modernizarii,
inclusiv în spatiu, a industriei militare chineze. Aceasta ar putea fi chiar
2
Andrei Badin “China cucereste lumea”(Cadran Politic)

6
provocarea acestui mileniu pentru omenire. Mai ales ca se vede înca de pe
acum ca Beijingul nu doreste sa renunte la Taiwan. Planurile expansioniste
vor capata însa si mai mare putere atunci când si economia, dar si arsenalul
militar, vor permite o ofensiva si în acest sens. Nu în ultimul rând, trebuie
mentionat pe fondul ofensivei chineze rolul serviciilor de informatii. Acestea
au fost reformate din temelii la începutul anilor 60, iar rezultatele s-au vazut
pe termen lung. Serviicile de la Beijing sunt deja vazute de multi analisti ca
unele din cele mai performante din lume, iar rolul acestora este evident în
ofensiva mondiala de care vorbim."3

III. SECURITATEA REGIONALA

Imensul teritoriu al Chinei de astazi este inconjurat, aproape la toate


punctele cardinale, de zone de conflict care-i pot pune la incercare
potentialul de mare putere. Primul obiectiv declarat, este Taiwanul. Insula
unde s-a refugiat, in 1949, Cian Kai Si, impreuna cu demnitarii si resturile
armatei sale, a fost de atunci constant tratata de conducerea de la Beijing ca
o provincie rebela care urma inevitabil sa revina candva la sanul patriei.„Nu
vom tolera niciodata independenta Taiwanului si nu vom permite fortelor
separatiste sa rupa insula de China“, a avertizat presedintele Hu Jintao, la
deschiderea unei sesiuni a parlamentului, care a si adoptat o lege „impotriva
secesiunii Taiwanului“.Beijingul s-a impus ca actor esential in dialogul cu
Coreea de Nord pe tema delicata a programului de inarmare nucleara.
Eventuala reunificare a celor doua Corei - daca si cand va avea loc - va
trebui sa tina seama de interesele Chinei, care va pune cu siguranta conditia

3
Andrei Badin “China cucereste lumea”(Cadran Politic)

7
retragerii trupelor americane din Peninsula Coreeana. Aceasta ar naste
dispute nu doar cu Statele Unite, ci si cu Japonia, plasata, si ea, deocamdata
sub umbrela de securitate americana, dar care poate oricand decide sa
redevina o putere militara respectabila, chiar daca, de una singura, nu-si va
permite o atitudine ostila fata de China, vechiul sau rival. „Strategii chinezi
vad in Japonia un adversar potential in cazul unui conflict limitat si califica
drept «inacceptabila» revenirea acestei tari la statutul de putere regionala...
In aceasta optica, Japonia ar putea fi tentata de o alianta strategica alaturi de
India, ca o contrapondere la Rusia, dar si la China“, crede Ludovic Woets
consultant in strategie la Ministerul francez al Apararii.4
„Administratia Bush se bazeaza pe guvernul chinez, de la care
asteapta sa contribuie decisiv la dezamorsarea crizei nucleare declansate de
Coreea de Nord, iar China încearca sa îsi foloseasca atuurile pe care le are în
plan economic si militar pentru a le folosi împotriva Taiwanului”, a
comentat cotidianul american The New York Times. Fostul Cancelar al
Germaniei,Schröder le-a facut pe plac liderilor comunisti chinezi.El a
precizat ca tara sa va respecta principiul unei singure Chine si nu va livra
arme Taiwanului. Mai mult decât atât, Germania va livra Chinei instalatia de
plutoniu de la Hanau,subliniind ca „a venit vremea suspendarii embargoului
european asupra livrarilor de arme catre China”.5
„Triunghiul nuclear“ China-India-Pakistan este, pentru multi experti,
cel mai periculos focar de conflict de pe continentul asiatic. Si aceasta cu
toata reconcilierea amorsata, in ultimul timp, de India si Pakistan. China,
parte a unui „conflict inghetat“ cu India pentru cateva piscuri din muntii
Himalaya, nu ar ramane indiferenta in cazul unui eventual razboi. La aceasta
4
Alexandru Antonesc “ China hegemonul noului mileniu?”(Lumea magazin)
5
Andrei Badin “Miracolul chinez” (Cadran politic)

8
se adauga si dosarul Tibetului - etern front de atac la adresa Chinei pentru
aparatorii drepturilor omului si un alt motiv de divergenta cu India, legata
istoric de budismul tibetan si loc de exil al lui Dalai-Lama. O alta zona
fierbinte care ingrijoreaza - poate chiar mai mult - China este Asia Centrala,
candva sovietica, acum bantuita de spectrul fundamentalismului islamic si
de ambitiile de putere ale fostilor ierarhi comunisti, deveniti sefi de stat
autocrati. „Preocuparile strategice chineze se intalnesc aici cu cele ruse:
Moscova, ca si Beijing, trebuie sa mentina divizarea etnica, religioasa si
politica a Asiei Centrale“, afirma Ludovic Woets, pentru a preveni aparitia
unei noi puteri regionale care ar modifica radical echilibrul de forte din
regiune, mai ales daca ar inalta steagul islamismului. China are si un motiv
suplimentar de ingrijorare: agitatia separatista a minoritatii musulmane din
provincia Xinjiang, situata, geografic si etnic, in aceeasi regiune a Asiei
Centrale. Pe termen lung insa, obiectivele Chinei si Rusiei nu mai coincid:
fiecare ar avea numai de castigat din slabirea influentei celeilalte in zona.

IV. CONCLUZII

Din punctul de vedere al Chinei o continuare a dialogului pe


probleme de securitate dintre Asia si Europa este necesara pentru a putea
face fata viitoarelor probleme.China mizeaza pe colaborarea cu Europa in a
contrabalansa,monopolul de putere detinut de SUA. "Arhitectura securitatii
regionale in Asia trebuie sa fie inteles mai curand ca un proces politic de
securitate sau coexistenta catorva procese decat ca o institutie
fixa.Institutionalizarea poate fi implementata incet pornind cu dialogul pe
politica de securitate si pana la masuri de construire a increderii.Rezultatul
procesului conduce la o transformare in relatiile dintre tari si schimbari

9
simultane si a conditiilor sociale din interiorul statelor,asa cum se intampla
in cadrul OSCE si in procesul de integrare europeana.Integrarea economica
planificata a unei parti importante din Asia de Est este considerata o conditie
importanta pentru o cooperare politica mai apropiata."6
Principala "arma" a politicii externe chineze este arta diplomatiei,a
cuvantului si mai ales strategia economica. Pledeaza pentru „democratizarea
relatiilor internationale“, iar cand isi surprinde adversarul in ofsaid - cum a
fost cazul avionului- spion american, constrans sa aterizeze, in aprilie 2001,
pe insula Hainan - pune piciorul in prag: retine aparatul ostatic atata timp cat
sa produca la Washington disconfort oficial si un val de critici la adresa
„slabiciunii“ administratiei, care a ingaduit o adevarata „umilire nationala“.

6
KNUT DETHLEFSEN: “China’s Foreign Policy in Transition” mai 2004

10
BIBLIOGRAFIE :

 KNUT DETHLEFSEN: “China’s Foreign Policy in Transition” mai 2004

 Andrei Badin : “China cucereste lumea”(Cadran Politic)

 Andrei Bãdin : “China: ofensivã pe toate liniile” (Cadran Politic)

 Cristian Banu : “China si India sau prietenia dintre dragon si


elefant”(Cadran Politic)
 Alexandru Antonescu : "China,hegemonul noului mileniu"(Lumea
Magazin)
 Andrei Badin : "Miracolul chinez"(Cadran Politic)
 "China mereu la panda"(Lumea magazin)

11