Importanța
anomaliilor apei în viața cotidiană
• Anomaliile apei
• Transportul apei prin membrane. Difuzia.
Osmoza.
• Aplicații biomedicale
Anomaliile apei
• Apa este cel mai bun solvent. Ea dizolvă foarte multe substanțe,
rămânând inertă, fără să se modifice sub acțiunea substanțelor
pe care le dizolvă. Datorită acestei proprietăți, apa a putut
deveni purtătoarea vieții. Toate soluțiile din organismele vii sunt
preparate pe baza de apă.
• Moleculele solvitului trebuie să interacționeze mai ușor cu apa
decât între ele pentru a părăsi structura solidă și a se dispersa în
soluția apoasă.
• Apa poate forma legături de hidrogen cu molecule care prezintă
regiuni expuse de tip –OH sau –NH2 (alcooli, proteine...)
Tensiunea superficială
• Dintre toate lichidele, în afară de mercur, apa
are cea mai mare tensiune superficială.
Tensiunea superficială
• reprezintă forţa ce acţionează tangent la suprafaţa lichidului şi
perpendicular pe unitatea de lungime a conturului suprafeţei
tinzând să-i micşoreze suprafaţa liberă
• legăturile de hidrogen dintre moleculele de apă aflate în
stratul superficial sunt mult mai puternice decât interacțiile cu
moleculele de aer
F N
sI
l m
Substanțe tensioactive
În cazul soluțiilor tensiunea superficială depinde și de natura
solvitului. Există substanțe care:
nu modifică tensiunea superficială a soluției (ex. zahăr dizolvat
în apă) în raport cu solventul
măresc tensiunea superficială a soluție (soluții apoase de
electroliți) în raport cu solventul
micșorează tensiunea superficială a soluției (soluții apoase de
soluții organice polare, acizi grași, alcooli, săruri biliare) în
raport cu solventul
Legea lui Traube: tensioactivitatea unei substanţe este cu atât
mai pronunţată cu cât această substanţă conţine mai multe
grupări hidrofobe
Importanța tensiunii superficiale în organism
hidrofoba hidrofila
Legea lui Laplace
1 1
p
R1 R2
Sfera: R1 R2 R
2
p
R
2
gh
R
2 r 2 cos
h R h
Rg cos rg
2
0 h
rg
h~σ
Efectele forțelor superficiale și fenomenele capilare au un rol major în desfășurarea
unor procese biologice: transportul sangelui prin capilare, patrunderea sevei în plante
Rolul surfactantului pulmonar
2
Legea lui Laplace: p
R
Fluide σ(mN/m)
Apa pură 73
Fluid 50
pulmonar
Fluid 5-30
pulmonar cu
surfactant
Rolul surfactantului pulmonar
Ca urmare a stabilirii proprietăţilor fizice generale a plămânului şi lichidului endoalveolar,
se poate deduce funcţia specifică a surfactantului pulmonar.
Pentru o alveolă dată, tensiunea superficială se reduce la reducerea suprafeţei, pentru a
evita creşterea presiunii interne dată de presiunea Laplace
2
p
R
Dacă nu ar exista această variaţie, la scăderea razei unei alveole, presiunea din interiorul
său ar creşte, obligând aerul din interior să treacă în alte alveole cu raza mai mare. In acest
mod, toate alveolele mici s-ar goli în alveolele mai mari, împiedicând funcţionarea
normală a plămânului.
dm dc
DS D=coeficient de difuzie
dt dx
kT
D
6 r
2
dc d c
D 2 D=coeficient de difuzie
dt dx
dm D
S (c2 c1 ) P S (c2 c1 )
dt x
La echilibru:
presiunea osmotică egalează
presiunea hidrostatică
gh
RMT
V RT Legea Vanʹt Hoff
M (pentru soluții de neelectroliți)
V
V iRT (pentru soluții de electroliți)
i= indice de disociere
T= temperatura absolută
M= concentrația molară a soluției
R= constanta universală a gazelor
V= volumul
υ= număr de moli
Măsurarea presiunii osmotice
Unități de măsură
– unități de presiune
– miliosmolul: greutatea moleculară a unei
substanțe, exprimată în miligrame pe litru
•(1miliosmol de Cl = 35,5 mg/l)
Fluxul de apă
prin membrană (dv/dt) J apa Papa ( p )
Pemeabilitatea
membranei pt apă
π1 π1
π2 π2 hemoliza
echilibru osmotic
Hipertonica, π2>π1 Hipotonica, π2<π1
π2=π1
Aplicații practice
Δpa=32mmHg Δpv=12mmHg
capilar
Δπsg=28mmHg Δπsg=28mmHg
Lichid interstițial
Δpa > Δπsg Δpa < Δπsg
ULTRAFILTRARE OSMOZĂ
Sensul de circulaţie a apei depinde de diferenţa de presiune
totală între interiorul şi exteriorul capilarului.
Δp > Δπ = ULTRAFILTRARE
Hemodializa
Compușii metabolici solubili în apă (proteine, toxine, deșeuri) ies din sânge prin osmoză
(împreună cu apa), în timp ce proteinele esențiale din plasmă (albumina , globulina, etc.) și
elementele celulare ale sângelui rămân.
Soluția de dializă (hipertonică) se schimba frecvent verificându-se concentrația ionică.