Tema: Noţiunile de bază privitoare la ariile naturale protejate de stat

Arie naturală protejată – spaţiu natural, delimitat geografic, cu elemente

naturale reprezentative şi rare, desemnat şi reglementat în scopul conservării
şi protecţiei tuturor factorilor de mediu.
Arie cu management multifuncţional – spaţiu terestru şi/sau acvatic
(arie cu resurse gospodărite) în care, concomitent cu conservare naturii, se
efectuiază valorificarea reglementată a florei, faunei, resurselor de apă şi
păşunilor, se practică turismul reglementat.
Autoritate centrală pentrumediu – autoritate cu competenţe supreme şi
exclusive în domeniul protecţiei mediului, care elaborează, promovează şi
traduce în viaţă politica ecologică la nivel naţional.
Fond al ariilor protejate – totalitate a ariilor naturale, a obiectelor şi a
complexelor naturale protejate de stat.
Monument al naturii – obiect unic al natirii avînd o deosebită valoare
ecologică, ştiinţifică, culturală, istorică şi estetică.
Parc naţional – spaţiu natural reprezintativ cu diverse peisaje
geografice, obiecte şi complexe naturale, specii floristice şi faunistice
autohtone, destinat utilizării în scop ştiinţific, recreativ, economic, cultural,
instructiv, educativ etc.
Rezervaţie peisajistică (de peisaj geografic ) – sistem natural omogen
silvic, de stepă şi luncă, de baltă şi mlaştină, avînd valoare ştiinţifică,
ecologică, recreativă, estetică, instructivă şi educaţională, destinat menţinerii
calităţilor sale naturale şi efectuării unor activităţi economice reglementate.
Rezervaţie ştiinţifică – spaţiu biogeografic terestru şi/sau acvatic de
importanţă naţională cu statut de instituţie de cercetări ştiinţifice, destinat
menţinerii intacte a obiectelor şi complexelor naturale, conservării
biodiversităţii, elaborării bazelor ştiinţifice de protecţie a mediului.
Rezervaţie naturală – spaţiu natural, valoros din punct de vedere
ştiinţific, destinat păstrării şi restabilirii unui sau mai multor componente ale
naturii pentru menţinerea echilibrului ecologic.
Rezervaţie de resurse – spaţiu natural care cuprinde resurse deosebit de
valoroase, de importanţă naţională, protejate în scopul conservării lor pentru
generaţiile viitoare.
Rezervaţie a biosferei – spaţiu geografic terestru şi/sau acvatic cu
elemente şi formaţiuni fizico-geografice, specii de plante şi de animale de
importanţă naţională şi internaţională, cu statut de instituţie de cercetări
ştiinţifice, desemnat de UNESCO derpt componentă a patrimoniului natural
mondial.
 Tema : Fondul ariilor naturale protejate de stat
(în continuare – fondul ariilor protejate)

Fondul ariilor naturale protejate de stat include obiectele şi complexele

naturale cu valoare primordială incontestabilă pentru conservarea biodiversităţii şi
habitatelor naturale, pentru studierea proceselor naturale, restabilirea echilibrului
ecologic şi pentru educaţia ecologică a populaţiei. Datele iniţiale despre acest fond
sunt utilizate la elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului.
Fondul ariilor protejate constă în următoarele categorii de obiecte şi complexe
naturale:
1) delimitate în conformitate cu clasificarea Uniunii Internaţionale de
conservare a Naturii:
a) rezerveţie ştiinţifică
b) parc naţional
c) monument al naturii
d) rezervaţie naturală
e) rezervaţie peisajistică (de peisaj geografic)
f) rezervaţie de resurse
g) arie cu management multifuncţional
h) rezervaţie a biosferei
2) care nu ţin de clasificare Uniunii Internaţionale de conservare a Naturii:
a) grădină botanică
b) gradină dendrologică
c) monument de arhitectură peisageră
d) gradină zoologică
Obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate sunt de impoprtanţă
internaţională, naţională şi locală. Modul de atribuire a acestor grade de importanţă
este stabilit de LEGEA privind fondul ariilor naturale protejate de stat, de alte acte
normative privind fondul ariilor protejate, precum şi de convenţiile internaţionale
din domeniu (Convenţia privind viaţa sălbatică şi habitatele naturale 1992;
Convenţia privind viaţa sălbatică şi habitatele naturale din Europa, Berna, 1979;
Convenţia privind speciile migratoare de animale, Bonn,1979; Convenşia privind
zonele umede de importanţă internaţională, Ramsar, 1971 etc )
Prin crearea fondului de arii protejate se urmăreşte:
a) reglementarea relaţiilor din domeniul protecţiei mediului, conservarea obiectelor
şi complexelor naturale pentru generaţia actuală şi generaţiile viitoare;
b) studierea profundă a proceselor naturale din biocenoze şi restabilirea
echilibrului ecologic în ariile naturale protejate;
c) menţinerea fondului genetic în limitele capacităţilor biologice ale obiectelor şi
complexelor naturale;
d) tragerea la răspundere a persoanelor fizice şi juridice care au cauzat prejudicii
ariilor naturale proptejate;
e) respectarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale cu privire la ariile naturale
protejate.
 Obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate sunt proprietate publică,
cu excepţia terenurilor private, luate sub protecţia statului la iniţiativa titularilor.
Terenurile obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate nu pot fi
privatizate şi nici arendate, au un regim de protecţie şi gospodărire conform Legii
privind fondul ariilor naturale protejate de stat.
În fondul ariilor protejate de stat pot fi incluse şi terenuri private, luate sub
protecţia statului la iniţiativa titularilor, ele rămînd în continuare proprietatea lor.
Delimitarea drepturilor şi obligaţiilor fiecărei părţi se stabileşte conform unui
regulament special.
Deţinătorii de terenuri proprietate publică asigură anual finanţarea obiectelor
şi complexelor din fondul ariilor protejate din teritoriu şi le delimitează cu borne de
hotar.
Deţinătorii de terenuri în care se află obiecte şi complexe din fondul ariilor
protejate – monumente ale naturii, arie cu management multifuncţional; precum şi
monumentele de arhitectură peisageră – sunt obligaţi să le asigure conform Legii
privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Deţinătorii de terenuri proprietate
publică, precum şi autorităţile administraţiei publice locale, sunt obligaţi în anil
2000 să facă propuneri, la un interval de timp de 3-5 ani, în vederea luării sub
protecţia statului a celor mai valoroase şi mai reprezentative ecosisteme, biotopuri
şi monumente ale natirii de importanţă naţională şi locală.
La elaborarea documentaţiei de urbanism şi de amenajare a terutoriului, a
proiectelor de organizare şi dezvoltare a ramurilor economiei naţionale, se ţine
cont de dislocerea obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate.
Rezervaţiei ştiinţifice, rezervaţiei naturale, rezerveţiei peisajistice (de peisaj
geografic), rezervaţiei biosferei şi monumentului naturii de aspect hidrologic li se
poate atribui statut de zonă umedă.
Obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate se folosesc pentru:
a) protecţia celor mai reprezentative arii naturale;
b) păstrarea genofondului;
c) conservarea biodiversităţii;
d) păstrarea aspectului natural al peisajului geografic;
e) efectuarea de cercetări ştiinţifice;
f) monitorizarea ariilor naturale protejate;
g) educarea ecologică, culturală, estetică şi recrearea cetăţenilor.
Toate proiectele şi programele de refacere ecologică şi amenajare, de
edificare administrativă şi socială, de construcţie a reţelelor de comunicaţii şi a
altor obiective economice în ariile naturale protejate sunt supuse, de către
autoritatea centrală pentru mediu, expertizei ecologice de stat.
Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, deţinătorii de terenuri în
a căror administrare se află obiecte şi complexe din fondul ariilor protejate
furnizează gratuit, în mod obligatoriu, autorităţii centrale pentru mediu datele
necesare monitoringului ecologic.
Retragerea de terenuri din fondul ariilor protejate este strict interzisă, cu
excepţia cazurilor cînd acestea îşi pierd valoarea în urma clamităţilor naturale sau
catastrofelor şi cînd nu mai pot fi restabilite. În astfel de situaţii, retragerea de
terenuri din fondul ariilor protejate se face la propunerea centrale pentru mediu şi
a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în temeiul unui act al Parlamentului.
Arborii seculari, în caz de uscare, se retrag din regimul de protecţie cu avizul
autorităţii centrale pentru mediu.
Mecanismul luării sub protecţia statului a ariilor reprezentative ce aparţin
autorităţilor administraţiei publice centrale prevede că, în caz de divergenţe de
poziţi, prioritate are poziţia autorităţii centrale pentru mediu, a Academiei de
Ştiinţă şi a Institutului Naţional de Ecologie. Poziţia autorităţilor administraţiei
publice centrale şi/sau a altor organe deţinătoare de proprietate publică rămîine a fi
consultativă.
În majoritatea ţărilor dezvoltate sistemul ariilor protajate este divers atît după
denumiri cît şi după orientare, grad de utilizare. De exemplu ”parcul naţional” în
Elveţia şi “parcul natural” în Finlanda – sunt pe drept rezervaţii , iar “parcul
naţional” în Anglia ţi “parcul natural” în Germania sunt apropiate după sens de
“landşafturi protejate” a altor ţări şi într-o mare măsură servesc scopurilor de
recreaţie. Actualmente pe Terra sunt mai mult de 40 mii de diverse tipuri de arii
protejate.

Istoria creării şi funcţionării rezervaţiilor pe glob

Dacă omenirii nu i-ar fi reuşit de a păstra de schimbări sau distrugeri, modelurile,
etalvanele landşafturilor naturale, iar învelişul său vegetal şi populaţia animală de
sărăcie sau distrugere, atunci toate regretele asupra înrăutăţirii şi epuizării naturii ar
fi doar un strigăt gol. Actualmente poate fi considerat demostrat că limitarea
utili/arii economice a obiectelor naturale şi chiar retragerea din utilizare a dat
oamenilor mai mult decît utilizarea lor şi drept urmare, distrugerea acestor obiecte.
Protejarea anumitor sectoare şi obiecte ale naturii s-a început încă în antichitate pe
concepţii religioase sau în interes de monopolizare-concentrarea puterii în mîinile
clasei dominante şi a continuat în epoca medievală în special p/u păstrarea
rezerveloe de animale de vînătoare, iar aproximativ de la miji. Sec. 19 a început să
ia forme mult mai în masă după caracter şi mai puţin din punct de vedere al
consumului. în zonele dens populate a Europei în acest timp au fost luate sub
ocrctire formaţiuni geologice peisagistice, sectoare de pădure. In 1671 Regele
danez al 5 interzice exploatarea pădurilor din sudul Danimarcei. Prin legile
promulgate în anii 1703, 1714şi 1722, ţarul Petru l obligă de asemeniâ'la
conservarea pădurilor.
în 1805 este creat l rezervaţie din lume ce are la bază o fundamentare ştiinţifică -
mlaştină de turbă Gammeimosen din Danemarca, în vederea ocrotirii florei
caracteristice şi deosebit de rare.
în 1819 cunoscutul geograf şi călător Alexander von Humbold publică in limba
IVacc/ă un articol cuprinzînd impresii de călătorie din America , unde a lucrat între
anii 1799 şi 1804. Aici descrie arborele nicant "Zamaim'' din fam. Mimosnccc ce!
m n i vîrsţnic iice! mai impunător din Venezuela pe care îl cosideră un adevărat "
monument al naturii". Rămîne ca dată de referinţă introducerea în cicuitul ideilor
de conservarea naturii a acestui termen -monument al naturii.
în 1864 printKm ordin al preşedintelui SUA , Abralam Licoln. s/t puse sub
protecţie şi deci salvate de la piere 2 obiecte de mare importanţă ştiinţifică şi
piesagistică -pitoreascavale yosemite şi pădurea cu arbori mamut( Seguoia
gigantea) de la Maripoosâ.
în 1865 este pusă sub protecţie Pădurea Fontainbleau de lîngă Paris "p/u a păstra
nealterat ca rezervaţie această comoară şi frumuseţe.
în 1872 se înfiinţează primul parc naţional din lume Yellovvstone.Pe o suprafaţă de
888.708 ha., situată în statele americane Idaho, Wyoming.Montana s/t conservate
în stare actuală întinse ecosisteme cu o valoare ştiinţifică şi piesagistică deosebite,
destinate în primul rînd turismului organizat şi cercetării ştiinţifice. în 1874 în
Rusia sub protejare sectoarele stepei înţelenile Ascania Nova . în 1877 se crează
prima rezervaţie p/u ocrotirea bogatei faune de pe continentul African
Hluhluwe( Natalul de nord) clin Africa de sud . 20 de ani mai tîrau în acelaşi scop
a altor rezervaţii Umfloizi şi Sf. Lucia.
în 1890 se crează în SUA alte 2 parcuri naţionale Yosemite şi Segoia, ambele în
California.
în 1907 la congresul internaţional de agricultură de la Viena, P.Antonescu ridică
problema ocrotirii naturii în Romînia şi priconizează măsuri legislative pentru
protecţia peisajelor.şi conservareajnoiţiiriientelor naturii; >i
în 1909 se înfiinţează în Suediâ'primele parcuri europene PAD.lIvLAN'TA (204
000 Ini j" Sarek (195 000 ha), Stora Sjofailet (150 000 ha), Muddus. Peljekaise.
Abisko. Aceste parcuri naţionale sunt situate în nordul Suediei în Japonia şi
conservă ecosistemele caracteristice acestei regiuni.
In 1920 se înfiinţează „Hanul drumeţilor" prima organizaţie cu caracter de
asociaţie care optează pentru conservarea naturii, îşi schimbă ulterior numele
„Societatea de turism şi pentru Protecţia Naturii”.
în 1921 Mihai Haret propune înprejmuirea unor rezervaţii p-u a împiedica
degradarea lor.
în 1922 se înfiinţează sub directa îndrumare a sav. Emil Kacoviţă, asociaţia „Frăţia
Munteană" care are o secţie a „Frumuseţilor Naturii a parcurilor şi rezervaţiilor
naturale".
în 1923 se ţine la Paris primul congres internaţional pentru protecţia naturii.
Urmare horărîrii a acestui congres şi propagandei desfăşurate sau obţinut rezultate
notabile, materializate prin legi speciale pentru conservarea naturii în Franşa, Italia.
Spania şi Polonia.
în 1928 se ţine la Cluj primul congres al naturaliştilor din Romînia. La acest
congres un loc de cinste 1-au avut dezbaterile pe tema conservării naturii. La
propunerea lui Emil Kacoviţă a fost adoptată o hotărîre privind elaborarea unei legi
în acest sens. în 1930 la 7 iulie apare legea nr. 213 pentru protecţia monumentelor
naturii din Romînia.
în 1931 pe baza legii din 1930 se înfiinţează, comisiunea monumentelor naturii
care funcţionează pe lîngă Ministerul Agriculturii şi Domeniilor. Tot în 1931 prin
jurnalul consiliului de miniştrii nr.148 au fost declarate primele monumente ale
naturii din Romînia:
-floarea de colţ (leutopidium alpinum)-fam.Asteraceae (compositae)- arial general
alpino-altaic ce vegetează pe stînci calcaroase înierbate.
-nufărul termal (dreţele) (nympaea lotus var.thermalis-râspîndită în Africa. India.
Indonezia: Noua Guinee şi Filipine Vegetează în România în apele pîrăului Petea
jud.Bihor unica staţiune extratropicală a speciei, trăiesc în apele stagnante cu o
temperatură ce nu scade nicicînd sub 20 grade.
în 1931 se asigură pentru prima dată în lume continuitatea a 2 parcuri naţionale
situate în ţări vecine întrun obiect unitar (Parc naţional bilateral), prin înfiinţarea
Parcului Americano-Canadian Waterton-Glacier internaţional Peace parc.Aceasta a
fost posibilă prin unificarea parcului naţional American Glacer naţional parc (409
997) hn fondat în anul 1910 cu teritoriul adiacent canadian Waterton Laches
National Parc (52 577 ha), pus sub ocrotire încă din anul 1895. După acest model
ulterior au fost create parcurile naţionale bilaterale Tatra, Krkonose şi Peneny între
R.P polonă şi R.S Cehoslovacă parcul naţional, Fgran Paradiso între Franţa şi
Italia, parcul naţional Isuacu între Brazilia şi Argentina precum şi cîteva parcuri
Africane între Sudan şi l 'sanda. Sudan şi Etiopia. Uganda şi Zair.Tot în 1932 prin
jurnalul consiliului de miniştrii nr.1149 se declară rezervaţiile naturale Domogled,
flneţele Clujului, pîrăul Peţea, Petrosul Mare al Kodnei, Fîneţele de la Frumoasa,
Pădurea Moceciar şi altele, în 1934 prin jurnalul consiliului de minişrii nr. 1763 se
declară rezervaţia naturală Borsec pentru ocrotirea mesteacănului pitic .Descoperit
încă din a. 1785 de către botanistul Sibian I.Lerchenfeld şi a devenit cunoscut mai
tîr/iu prin comunicnreii IIP Scher. mesteacănul pitic vegetează lîngă un pîrăiaş cu
apă minerală întrun periim-ln! ocrotit de circa 400 m.p.
în 1935 la 22 martie prin jurnalul consiliului de miniştrii nr.593 se înfiinţează
Parcul naţional Retezat-un masiv muntos cu totul deosebit în care masivitatea şi
păstrarea unor evidente vestigii ale glacigţiunii cuaternare se împletesc cu alte
argumente de ordiiv .v faunistic şi floristic în urma demersurilor tăcute de prof.
Alexandru Borza. Rete/atul a devenit primul parc naţional din România în
cuprinsul său vcluiesc specii de pliinie miv şi ocrotite( Pinus Cembra, Viola
Dacica, Lilum Jancae, Lilum Matragon etc.) Dintre comorile faunistice ale parcului
menţionăm rîsul, capra neagră, acvila de stîncă, ursul brun, cocoşul de munte.
Cercetările entomologice au descoperit o diversitate mare a grupelor de diptere
sprihidae şi lipidoptere. Constituţia geologică a munţilor retezaţi este cristalină cu
intruziuni granitice peste care în sus se suprapune lamă de calcare mezozoice. în
retezat sunt prezente urmele glaciaţiunii cuaternale: 82 lacuri glaciare, circuri
glaciare, văi glaciare cu profil caracteristic în forma literei"U", morene frontale şi
laterale, imense cîmpuri de grohotişuri etc.
Dintre lacurile glaciare (6 ha), Zănoaga cel mai adînc 29 m. Cel mai lung gheţat de
vale din Carpaţi a fost cel al Lăpuşnicului (peste l km.cel mai îniin gheţar de circ-
Custura peste l O km.p).
în 1935 se declară prima rezervaţie ce cuprinde parţial mediul marin-American
Fort Gefferson National Monument, ce cuprinde insulele Dry Tortugasdin Golful
Mexic. Patru ani mai tîrziu se pune sub ocrotire reciful de corali Green Island
(Australia), în 1937 prin jurnalul consiliului de miniştri nr.1913 sau declarat ca
monumente ale naturii următoarele specii de plante: bulbucii de munte, bujorul
românesc, narcisele, laleaua pestriţă,tulichina, lăcrămioarele, brânduşa galbenă,
smirdarul, papucul doamnei stînjinelul, ghimpele, tisa.
în 1938 la 25 martie se constituie comisiunea monumentelor naturii pentru
Moldova, avîndul ca preşedinte pe prof. Constantin Papp şi secretar Mihai Băcescu
şi Mihai Răvăruţ.

Istoria creării rezervaţiilor în Republica Moldova

În Republica Moldova vegetaţia spontană s-a păstrat pe o suprafaţă de mai

puţin de 10% din teritoriul total. Pădurile 6% aici se găsesc sub forme de insule
printre livezi , vie, cîmpuri. Moldova este un teritoriu populat din cele mai vechi
timpuri, iar pămîntul supus prelucrării agricole ocupă suprafeţe mult mai mari ca în
alte ţări, adiţional aici densitatea populaţiei este foarte mare. Este foarte vădit
schimbată compoziţia specifică şi nr. faunei sălbatice.Din aceste considerente un
rol important îl are protejarea complexelor naturale tipice pe calea organizării
rezervaţiilor.
Pe teritoriul Basarabiei în anii 20-30 au fost evidenţiate şi luate sub ocrotire
cu stabilirea regimului de rezervaţii (excluzîndule din circuitul gospodăresc, orice
utilizare alor) a cîtorva păduri şi sectoare aparte din păduri. Cele mai mari se
găseau în Codrii: Căpriana – 5011 ha, Lozova – 200 ha, Cărbuna – 35 ha. Celelalte
în luncile inundabile a Nistrului (între satele Chţcani şi Copanca) şi a Prutului
(păduricea Valea Mare ), lîngă satele Pîrjolteni, Caracui, Gîrbovăţ, Oxentia şi
Delacheu . Suprafaţa fiecărui nu depăşea 10-15 ha. Suprafeţele menţionate au fost
numite parcuri naţionale. Mai apoi majoritatea din ele au fost numite ca rezervaţii
de păduri.
Prima rezervaţie forestieră în Republica Moldova a fost organizată în 1971 cu
includerea numai a unei părţi din masivil forestier Lozova pe un tertoriu de 2,7 mii
ha, iar în 1975 această suprafaţă a fost mărită pînă la 5,1 mii ha în limitele aceluiaş
masiv forestier.

Istoria creării rezervaţiilor în ROMÂNIA

1938 - Prin Jurnalul Consiliuliu de Miniştrii nr. 645 se pun sub ocrotire (în
România) ca monumente ale naturii speciile de plante : iedera albă (Daphine
blagayana) şi singele voinicului (Nigretella nigra şi N. rubra)
1939 - Prin Jurnalul Consiliului de Miniştrii nr.142 se declară rezervaţia naturală
Dunele Marine de la Agigea şi se declară monument al naturii broasca ţestoasă de
uscat (Testudo graeca ibera).
1956 - între 28 mai -2 iunie se ţine la Mailuc (Delta Dunării) o consfătuire cu
reprezentanţi ai diferitor instituţii, cărora li s-a trast sarcina întocmirii unui studiu
complex p/u valorificarea resurselor naturale a deltei. Consfătuirea a avit loc sub
auspiciile Academiei Române. S-a prezentat şi un memoriu privitor la înfiinţarea a
2 mari rezervaţii la nord de braţul Sulina şi respectiv în delta fluvio-marină în
apropierea comunei Sfîntul Gheorghe, în suprafaţa totală de 50 000 ha. De
asemenea s-a propus înfiinţarea unor rezervaţii temporare pentru asigurarea
cuibăritului păsărilor şi protecţiei lor în lungul căilor importante de migraţie.
1962-Se crează la Strasburg Comitetul European p/u ocrotirea naturii şi a
resurselor naturale, alcătuit din 42 de membrii care se reunesc în fiecare an :
-pentru stabilirea programului de lucru anual şi cincinal ;
-p/u a aproba publicaţiile, p/u a stabili planul de lucru al Centrului european de
informare p/u ocrotirea naturii şi al agenţiilor naţionale din ţările membre.
-p/u a adopta temetica companiilor europene ;
-p/u a examina problemele de activitate în domeniul conservării naturii în Europa.
Comitetul european p/u ocrotirea naturii şi a resurselor naturale are în componenţa
sa comitete de experţi p/u :
a) amenajarea şi jestiunea mediului natural;
b) conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale ;
c) zonele protejate ;
d) educaţia şi formare mezologică (mezologie -ramură a biologiei care studiază
influienţa mediilor asupra organismelor)
1969- La l decembrie -la cea de a 10 Adunare generală a UICN (Uniunea
Internaţională p/u Conservarea Naturii)
-înfiinţată în 1947 în urma rezoluţiei Congresului Internaţional de Conservare a
Naturii din Brunnen, Elveţia), ţinută la New Deliii (India) se defineşte noţiunea de
parc naţional. Aceasta reprezintă o suprafaţă suficient de mare, care cuprinde unul
sau mai multe ecosisteme nealterate de activităţile umane, unde plantele,
animalele, fenomene geomorfologice şi habitatele au o mare importanţă ştiinţifică,
educativă, recreativă, precum şi o valoare peisagistică f. ridicată :e/e subordonat
celei mai înalte autorităţi de stat şi e/e permis accesul turiştilor în scop cultural
educativ.
1973- La 20 iunie e/e adoptată de Marea Adunare Naţională Legea nr.9 privind
protecţia mediului înconjurător (în România) lege cadru prin care s/t supuse
protecţiei aerul, apa, solul, subsolul, pădurile şi orice altă vegetaţie terestră şi
acvatică, fauna terestră şi acvatică, rezervaţiile şi monumentele naturii, în secţiunea
a 6-a s/t incluse prevederi legate de protecţia reyervaţiilor şi monumentelor naturii
care se pot constitui în :
a) parcuri naţionale, care cuprind suprafeţe de teren şi de apece păstrează
nemodificat cadrul natural cu flora şi fauna sa, destinate cercetării ştiinţifice,
recreaţiei şi turismului;
b) parcuri naturale, care cuprind suprafeţe de teren şi de ape în. care se urmăreşte
menţinerea peisajului natural existent şi a folosinţelor actuale, cu posibilităţi de
restrîngere a acestor folosinţe pentru viitor ;
c) rezervaţii naturale, ce cuprind suprafeţe de teren şi de ape destinate conservării
unor medii de viată caracteristice şi care pot fi de interes zoologic, botanic,
forestier, paleontrofic, geologic, speologic (peşteri), limnologic (lacuri), marin şi
mixt;
e) rezervaţii peisagistice, în care sunt cuprinse asociaţii de vegetaţie sau forme de
relief de mare valoare estetic, prin a căror conservare se urmăreşte integritatea
frumuseţilor naturale;
f) monumente ale naturii, reprezentînd specii de plante şi animale rare, sau pe cale
de dispariţie, arbori seculari, fenomene geologice unice - peşteri, martori de
eroziune, chei, cursuri de ape, cascade şi alte asemenea.
După război, an 1957 a fost constituită Comisia p/u ocrotirea naturii în RSSM, care
a elaborat cu privire la ocrotirea naturii (adoptată în 1959), o serie de propuneri p/u
luarea sub protecţia statului a unor obiective naturale valoroase.
în 1968 e/e instituit Comitetul de stat p/u ocrotirea naturii, organul principal
responsabil de problemele protecţiei mediului. Sub conducerea Comitetului e/e
elaborată o hotărîre specială « Cu privire la măsurile de ocrotire a obiectivelor şi
complexelor naturale pe teritoriul RSSM », care a fost adoptată la 8 ianuarie 1975.

Tema: Atribuţiile autorităţilor publice centrale şi locale, ale organizaţiilor

neguvernamentale şi ale cetăţenilor privind fondul ariilor protejate

Parlamentul
a) determină politica conservării biodiversităţii şi aprobă un program strategic
privind dezvoltarea fondului ariilor protejate;
b) adoptă acte legislative şi alte acte normative cu privire la fondul ariilor protejate,
inclusiv regulamentul fiecării categorii de arii naturale protejate;
c) ratifică convenţiile şi acordurile internaţionale cu privire la ariile naturale
protejate;
d) adoptă acte cu privire la fondarea de rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale,
rezervaţii ale biosferei, grădini botanice, grădini dendrologice şi grădini zoologice,
precum şi la luarea sub protecţia statuluia celorlalte arii naturale, rezervaţii
peisajistice, rezervaţii de resurse, arie cu management multifuncţional, monumente
de arhitectură peisageră, la propunerea Guvernului, cu avizul autorităţii centrale
p/u mediu şi al Academiei de Ştiinţe ale Moldovei.

Guvernul:
a) prommovează politica de conservare a biodiversităţiişi transpune în viaţă
programul strategic privind dezvoltarea fondului ariilor protejate;
b) cere deţinătorilor de terenuri proprietate publică să prezinte, în mod obligatoriu,
propuneri privind luarea sub protecţia statului a ariilor naturale reprezentative;
c) finanţarea programelor ştiinţifice şi asigură baza tehnico-materială a dezvoltării
fondului ariilor protejate;
d) contribuie la colaborarea internaţională în domeniul fondului ariilor protejate;
e) reglementează şi alte aspecte de activitate referitoare la fondul ariilor protejate.

Autoritatea centrală pentru mediu:

a) exercită controlul de stat asupra respectării regimului de protecţie a obiectelor şi
complexelor din fondul ariilor protejate, indiferent de subordonarea şi tipul
proprietăţii lor;
b) gestionează ariile naturale cu regim special de protecţie, rezervaţiile ştiinţificeşi
rezervaţiile biosferei;
c) elaborează şi coordonează programul strategic privind dezvoltarea fondului
ariilor protejate;
d) organizează monitoringul fondului ariilor protejate;
e) promovează politica privind ariile naturale protejate şi, împreună cu Academia
de Ştiinţe a Moldovei, elaborează şi prezintă Guvernului şi Parlamentului
propuneri vizînd fondarea rezervaţiilor biosferei; grădinilor botanice, grădinilor
dendrologice, şi grădinilor zoologice şi luarea sub protecţia statului a unei arii
naturale reprezentative sau a unui set de astfel de arii;
f) controlează respectarea regimului de protecţie în ariile naturale protejate din
subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale;
g) elaborează propuneri de perfecţionare a legislaţiei cu privire la fondul ariilor
protejate;
h) asigură evidenţa obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate;
i) elaborează, în comun cu ministerele şi departamentele interesate, cu alte
autorităţi ale administraţiei publice centrale, compartimentul arii naturale protejate
în cadrul planurilor de amenajare a teritoriului;
j) întreţinerea relaţii internaţionale în probleme ce ţin de fondul ariilor protejate şi
conservarea biodiversităţii;
k) elaborează şi coordonează programe de cercetări ştiinţifice, derulate în cadrul
fondului ariilor protejate;
l) coordonează şi avizează, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale,
schemele de amplasare raţională a obiectelor şi complexerlor din fondul ariilor
protejate.
Autorităţile administraţiei publice locale:
a) s/t responsabile de respectarea în teritoriu a legislaţiei ecologice, inclusiv a Legii
privind fondul ariilor naturale protejate de stat.
b) iau măsuri de pază şi protecţie, de refacere şi reconstrucţie ecologică în limitele
obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate: monumente ale naturii, arii
cu management multifuncţional şi monumente de arhitectură peisajeră.
c) declară drept arii naturale protejate anumite spaţii naturale din teritoriu, care
urmează să fie incluse în documentaţiile urbanistice şi de amenajare a acestuia.

Organizaţiile neguvernamentale s/t în drept:

a) să elaboreze programe ecologice vizînd ariile naturale protejate, să le propage şi
să participe la realizarea lor;
b) să formeze fonduri ecologice;
c) să participe la supravegherea respectării regimului de protecţie în obiectele şi
complexele fondului ariilor protejate;
d) să contribuie maximal la educarea ecologică a maselor;
e) să editeze şi să propage materiale despre ariile naturale protejate;
f) să primească informaţii despre mediu şi să efectuieze investigaţii, coordonate cu
autoritatea centrală pentru mediu;
g) să facă propuneri şi să prezinte materialele de rigoare (de extremă necesitate)
privind luarea sub protecţia statului a unor arii naturale reprezentative.

Cetrăţenii sunt în drept:

a) să iniţieze dezbaterea publică a proiectelor de acte legislative şi de alte acte
normative privind fondul ariilor protejate;
b) să facă propuneri privind luarea sub protecţia statului a obiectelor şi
complexelor naturale şi includerea lor în fondul ariilor protejate;
c) să exercite controlul public asupra respectării legislaţiei cu privire la fondul
ariilor protejate;
d) să desfăşoare, în cadrul organizaţiilor neguvernamentale, activităţi de protecţie a
mediului;
e) să depună în orice instanţă de resort (autoritate sub a cărei jurisdicţie intră o
problemă şi care are competenţa de a rezolva) demersuri privind reprofilarea şi
modernizarea obiectivelor economice care poluiază ariile naturale protejate.
Paza obiectivelor şi complexelor din fondul ariilor protejate
Paza rezervaţiei ştiinţifice, a parcului naţional şi a rezervaţiilor biosferei e/e
asigurată de servicii speciale de pază.
Paza altor categorii de arii naturale protejate, cu excepţia grădinii botanice,
grădinii dendrologice şi grădinii zoologice, e/e asigurată de autorităţile în a căror
subordine se află.
Paza grădinii botanice, grădinii dendrologice e/e pusă în seama unui personal
specialezat. Paza grădinii zoologice e/e asigurată de formaţiunile Ministerului
Afacerilor Interne prin contract şi/sau de corpul special de pază al grădinii
zoologice.
Serviciile speciale de pază se subordonează conducerii rezervaţiei ştiinţifice,
parcului naţional, rezervaţiei biosferei şi activează conform regulamentului
acestora.
Drepturile colaboratorilor din serviciul special de pază se stabilesc în
regulamentul acestuia, elaborat de administraţie şi aprobat de autoritatea ierarhic
superioară.
Colaboratorul srviciului special de pază al ariei naturale protejate beneficiază
de drepturile şi privilegiile de inspector al Inspectoratului Ecologic de Stat şi al
Serviciului Silvic de Stat şi este în drept:
a) să tragă la răspundere atît factorii de decizie, cît şi cetăţenii care au
încălcat legislaţia privind ocrotirea naturii;
b) să controleze premisele de acces în obiectele şi complexele din fondul
ariilor protejate, autorizaţiile p/u efectuarea de cercetări ştiinţifice şi
valorificarea de resurse naturale;
c) să reţină contravenienţii (persoane care săvîrşesc o contravenţie –
abatere de la lege, de mai mică gravitate, posibilă doar de amenzi sau
sancţiuni administrative) şi să-i predea la primărie sau la secţia de
poliţie p/u a fi identificaţi;
d) să efectuieze, în limitele fondului ariilor protejate, controlul
persoanelor şi al vehicolelor şi să sechestreze producţia recoltată şi
uneltele folosite neautorizat;
e) să întocmească procese verbale despre încălcarea regimului