Sunteți pe pagina 1din 30

HAZARDE CLMATICE.

RISCURILE GEOGRAFICE
HIDROLOGICE

USM, Facultatea Biologie şi Pedologie,


Disciplina: Procese şi fenomene de risc
Catedra Ştiinţe ale Solului, Geologie şi Geografie
Tema: “Riscuri geografice hidrologice”
Obiective operaţionale:
Să estimeze rolul inundaţiilor;
Să cunoască procesele de albie şi a eroziunii în pânză;
 Să argumenteze geneza şi rolul mareelor.

Planul:
1. Inundaţiile. Procese de albie.
2. Hazardurile generate de valuri
3. Banchiza de gheaţă şi aisbergurile.
1. Inundaţiile. Procese de albie.

Unele dintre cele mai dezastruoase fenomene extreme datorate unor factori
combinaţi atmosferici şi hidrici le constituie inundaţiile. Prin amploarea
fenomenului, ele au repercusiuni nu numai prin pagubele mari materiale şi
pierderile de vieţi omeneşti, ci şi prin efectul asupra mediului, modificând atât
albia minoră cât şi cea majoră şi microrelieful regiunii afectate.

Inundaţia este acoperirea temporară cu apă a unei porţiuni de teren ca urmare a


creşterii nivelului apei unui râu, lac, sau altă masă de apă. Deci o inundaţie este
provocată de un surplus de apă care depăşeşte capacitatea de transport a albiei
minore şi ca urmare se revarsă în albia majoră acoperind suprafeţe de teren
care de regulă nu sunt afectate de creşteri ale nivelurilor medii sau mici. Din
punct de vedere hidrologic o inundaţie poate fi orice creştere a nivelului apei ori
a debitului peste un nivel care depăşeşte malurile albiei minore.

Zona inundabilă este o suprafaţă joasă care poate fi acoperită cu ape la o


creştere de nivel a unei mase de apă.
Aria terenurilor inundabile pe glob constituie cea 3 mln km2, cu o populaţie de
peste 1 miliard de oameni. în unii ani inundaţiile cauzează pierderi ce
depăşesc 200 miliarde de dolari, luând viaţa a zeci de mii de oameni
Cauzele inundaţiilor

Cauze naturale

Apariţia inundaţiilor se datorează în primul rând unor factori naturali legaţi de


condiţiile climatice care generează cantităţi mari de precipitaţii, furtuni ş.a.

Cauzele climatice presupun o creştere a nivelurilor sau a debitelor peste valorile


normale şi revărsarea apelor în arealele limitrofe ca urmare a unor fenomene
climatice deosebite.

Ploile şi în special cele torenţiale, constau în căderea unor cantităţi mari de


precipitaţii într-un timp foarte scurt, astfel încât capacitatea de infiltrare a solului
este repede depăşită şi aproape întreaga cantitate de apă căzută se scurge spre
reţeaua de văi generând viituri, depăşirea capacităţii de transport a albiilor
minore şi deversarea apelor în albiile majore provocând inundaţii.
Topirea zăpezilor este un alt factor important al formării viiturilor şi al producerii
inundaţiilor mai ales în zonele climatelor temperat şi rece. De regulă, procesul de
topire a zăpezilor generează apele mari de primăvară sau de vară în zonele
înalte. Acest proces poate fi însă accelerat de invaziile de mase de aer cald sau
se poate asocia cu ploile căzute în acest interval

Cutremurele de pământ, în special cele produse în domeniul marin, provoacă


valuri foarte mari, numite tsunami, ce se transmit cu viteze de la 100 la 700-800
km/oră şi înălţimi de până la 10 m (și mai mult) şi distrug pe coaste tot ce găsesc
în calea lor. Sunt afectate de astfel de valuri coastele Mării Mediterane, ale Mării
Caraibilor şi ale Asiei.
Cauze antropice

Despăduririle efectuate de om în decursul timpului în toate regiunile globului


au modificat foarte mult o serie de verigi ale circuitului hidric şi prin aceasta au
favorizat o scurgere mai puternică a apelor pe versanţi.

Construcţiile hidrotehnice efectuate fără a se cunoaşte suficient de bine


probabilitatea de apariţie a nivelurilor şi a debitelor maxime pot pune în pericol
comunităţi umane şi bunuri materiale
În funcţie de cauzele formării, se disting şase tipuri principale de inundaţii:

Ape mari de primăvară - creşteri lente de nivel al apei în râu, de lungă durată,
care se repetă relativ periodic (în acelaşi anotimp), condiţionate de topirea
zăpezilor din bazinele râurilor de câmpie primăvara şi de precipitaţii pluviale, ca şi
de topirea zăpezilor din munţi primăvara, vara; drept consecinţă a lor este
inundarea terenurilor joase, de regulă a albiei majore a râurilor.

Viitură - creştere intensivă, relativ scurtă în timp, de nivel al apei în râu,


condiţionată de ploi abundente, averse torenţiale, uneori de topirea rapidă a
zăpezii în timpul moinelor.

Obstrucţii de gheaţă - acumulări de gheaţă afânată (zai şi năboi) în strangulările


şi meandrele râului.
Zăpor - aglomerare de sloiuri de gheaţă în timpul descătuşării unui râu
primăvara la strangulările albiei, în meandre. Stopează scurgerea gheţii şi
provoacă creşterea nivelului apei râului în amonte de barajul format de sloiuri.

Denivelări condiţionate de vânt - se formează sub influenţa vânturilor puternice


asupra oglinzii apei, sunt caracteristice deltelor râurilor mari şi malurilor lacurilor
mari, opuse vântului.

Inundaţii rezultate din spargerea barajelor şi a digurilor de protecţie - se


caracterizează prin creşteri intensive şi rapide de nivel al apei în râu, provocate
de spargerea barajelor, a digurilor sau a unui obstacol natural din albia râului
Impactul asupra populaţiei şi mediului

Efecte directe
Pierderile de vieţi omeneşti din localităţile afectate total sau parţial, din numărul
de case distruse sau avariate, din obiectivele industriale afectate cu pagube în
funcţie de gradul de afectare şi de profilul întreprinderii.
Pierderi de animale în cazul în care acestea nu au putut fi evacuate din zona
devastată.
Reţeaua de drumuri şi căi ferate prin distrugere completă sau prin avarierea de
poduri, drumuri şi căi ferate.
Reţeaua de linii electrice şi de comunicaţii are de suferit în cazul în care stâlpii
de susţinere au fost avariaţi, la fel reţeaua de conducte de transport de gaze
petrol sau apă potabilă şi industrială.
Construcţii hidrotehnice, lacuri de baraj, prin distrugere completă, avariere sau
pur şi simplu colmatare.
Efecte indirecte asupra sferelor

ECONOMICE
întreruperii temporare sau permanente a proceselor de producţie
întârzierilor produse în livrarea produselor şi chiar prin reducerea exportului.
costurile suplimentare de transport, apărare, cheltuielile efectuate pentru
normalizarea situaţiei şi reluarea activităţilor economice, ca şi pentru plata
asigurării bunurilor materiale şi umane.
SOCIALE
panică cu efecte psihologice negative.
declanşarea unor epidemii.
veniturile populaţiei.
distrugerea unor valori culturale ale comunităţilor umane din arealele
inundate.
ECOLOGICE
poluarea apelor de suprafaţă
poluare a apelor subterane
poluarea solurilor
modificarea peisajului
MĂSURI DE ATENUARE ŞI REDUCERE A RISCULUI INUNDAŢIILOR.

Principalele măsuri de atenuare şi reducere a riscului inundaţiilor sunt


următoarele:
determinarea modalităţilor de obţinere a unui efect economic maxim posibil din
valorificarea teritorii supuse riscului de inundaţii şi, reducerea la minimum a
eventualelor daune provocate de inundaţii.
La elaborarea măsurilor de atenuare a viiturilor va fi cercetat tot bazinul de
recepţie
reducerea sau interzicerea activităţilor gospodăreşti de natură să intensifice
inundaţiile (de ex., defrişa-rea pădurilor)
executarea unor acţiuni de minimalizare a scurgerii
regionare clară şi cartarea albiilor majore, cu trasarea hotarelor inundaţiilor de
diferite grade de asigurare.
organizarea unui sistem bine dezvoltat de prognozare a inundaţiilor şi de
avertizare a populaţiei
Instruirea populaţiei şi explicarea eventualelor consecinţe şi a măsurilor care
trebuie realizate în cazul inundării construcţiilor şi edificiilor
managementul utilizării teritoriului expus riscului inundaţiilor prin adoptarea unor
legi privind utilizarea terenurilor
asigurare contra inundaţiilor, (atât asigurarea obligatorie, cât şi cea benevolă)
HAZARDURI GENERATE DE VALURI
VALURILE TSUNAMI
Tsunami reprezintă valuri gravitaţionale de lungime mare, generate de cutremure
de pământ sau erupţii vulcanice produse în largul mării sau în zona de litoral.
ASPECTE DE RISC.
În largul oceanului înălţimea valurilor este de doar 1-2 m (în epicentru), ceea ce
le face practic imperceptibile pentru navele maritime, aceste valuri au o lungime
de 800 km, și se deplasează, în medie, cu o viteză de 500-1 000 km/oră. La
ţărm ele se transformă în valuri uriaşe cu înălţimi de 10-50 m, prezentând un
front irezistibil, înspumat şi aproape vertical.
Deoarece zonele de litoral ale oceanului sunt deosebit de intens populate,
consecinţele valurilor tsunami sunt extrem de grave.
MĂSURI DE ATENUARE
Pentru a diminua câtuşi de puţin consecinţele valurilor, de-a lungul litoralului
susceptibil se construiesc diguri speciale, spărgătoare de valuri şi alte instalaţii
hidrotehnice amplasate în larg, pe ţărm se plantează perdele forestiere de
protecţie, se creează servicii speciale de alertă dotate cu seismografe fine etc.
în Oceanul Pacific, unde se formează 85% din toate valurile tsunami din lume,
„tsunamometrele" moderne pot depista valurile gigantice departe de litoral, cu
mult timp înainte de a atinge ele ţărmul.
VALURILE EOLIENE
Val eolian se numeşte mişcarea oscilatorie a suprafeţei apei, în procesul căreia
particulele de apă descriu orbite închise sau semiînchise, deplasându-se vertical
şi orizontal.
Valurile reprezintă o stare complicată a suprafeţei apei, permanent schimbătoare,
când particulele de apă fac mişcări oscilatorii.
ASPECTE DE RISC
Conform datelor observaţiilor multianuale, în orice parte a Oceanului Planetar
frecvenţa cea mai mare (66%) o au valurile cu înălţimea sub 2,1 m. Frecvenţa
valurilor cu înălţimea de peste 6 m este mică şi în medie constituie doar 8%.
Propagarea valurilor mari pe suprafaţa Oceanului Planetar depinde de repartiţia
furtunilor maritime. Aceste arii sunt răspândite în partea de nord a Oceanelor
Atlantic şi Pacific, la fel şi în tot spaţiul spre sud de latitudinea 40° din emisfera
sudică.
În largul oceanului valurile eoliene prezintă pericol pentru navigaţia maritimă. Din
cauza valurilor uriaşe multe nave naufragiază. Acest risc poate fi evitat cu ajutorul
sistemelor moderne de alertă, care permit navelor să ocolească regiunile de
pericol.
La apropierea de litoral valurile eoliene, încărcate cu o energie colosală,
prăbuşindu-se peste ţărm, pot produce mari ravagii.
BANCHIZA DE GHEAŢA ŞI AISBERGURILE

Banchiză de gheaţă se numeşte stratul de gheaţă multianuală ce acoperă


totalmente sau parţial mari suprafeţe oceanice.
Din totalul de 361 mln. km2 ai suprafeţei Oceanului Planetar, cea 15% sunt
acoperite de gheaţă. În emisfera sudică (în bazinul antarctic) pe o suprafaţă de
39 mln. km2 există banchiză de gheaţă. În emisfera nordică suprafaţa ocupată
de banchiza de gheaţă atinge 16 mln. km2. Suprafaţa banchizei variază în
funcţie de anotimp.
Blocurile uriaşe de gheaţă continentală care se desprind din gheţarii
continentali şi apoi plutesc liber în largul oceanului purtaţi de vânturi şi curenţii
oceanici se numesc aisberguri.
Deşi aisbergurile sunt foarte spectaculoase, ele sunt şi foarte periculoase
pentru navele maritime. Deasupra oglinzii apei se înalţă doar a şasea sau a
zecea parte din masa aisbergului.