Pitagora a fost filozof si matematician grec, ale carui
doctrine au avut o puternica influenta asupra lui Platon. S-a nascut in insula Samos, si a fost instruit de filozofii ionisti timpurii Thales, Anaximander si Anaximenes. In jurul anului 530 i.e.n. Pitagora s-a stabilit in Crotona, o colonie greaca din sudul Italiei. Filozofia lui Pitagora este cunoscutaprin intermediul discipolilor sai.
GAZETA DE MATEMATICA Page 1
2010 GAZETA DE MATEMATICA
Herodot, primul autor care-l menţionează pe Thales, afirmă
că strămoşii lui Thales erau fenicieni, dar Diogenes Laertios adaugă că cei mai mulţi scriitori îl prezintă ca aparţinând unei vechi familii milesiene. Numele tatălui său era Examyes, nume obişnuit pentru un cetăţean milesian, iar mama purta numele grecesc de Cleobulina. Thales a murit la o vârstă înaintată în timpul unor manifestări sportive din cauza unor călduri excesive. Pe mormântul său este o inscripţie care spune: "Aici, într-un mormânt strâmt zace marele Thales; totuşi renumita sa înţelepciune a ajuns la ceruri". Deşi nici una dintre scrierile lui nu a fost găsită, cunoaştem munca sa din scrierile altora.
GAZETA DE MATEMATICA Page 2
2010 GAZETA DE MATEMATICA
Carl Friedrich Gauß, latinizat Carolo Friderico Gauss, (n.30
aprilie 1777, Braunschweig - d. 23 februarie 1855, Göttingen) a fost un matematician, fizician si astronom german celebru. La varsta de 7 ani, Carl Friedrich Gauss incepe scoala primara, fiind remarcat foarte repede Büttner si Martin Bartels, acestia continuand sa ii fie profesori si in gimnaziu . Dupa ce a primit o aprobare de la Ducele de Braunschweig, Gauss a intrat la Colegium Carolinum in 1792, unde descopera legea lui Bode, teorema binomiala si teorema numerelor prime . In 1795, Gauss paraseste orasul Braunschweig pentru a studia la Universitatea Göttingen. Profesorul lui Gauss a fost Abraham Gotthelf Kästner, pe care Gauss l-a provocat de multe ori. Aici il va cunoaste in 1799 pe Farkas Bolyai, cu care va intretine o intensa corespondenta.
GAZETA DE MATEMATICA Page 3
2010 GAZETA DE MATEMATICA
George Ferdinand Ludwig Philipp Cantor (3 martie 1854 – 6
ianuarie 1918) a fost un matematician german. El a devenit faimos datorită teoriei sale despre mulţimi, ce a devenit o teorie fundamentală în matematică. Cantor a stabilit importanţa corespondenţei unu la unu între mulţimi, definind mulţimile infinite şi cele bine-ordonate şi dovedind totodată că numerele reale sunt “mult mai numeroase” decât numerele naturale. De fapt, teoremele lui Cantor implică existenţa unei “infinităţi de infinităţi”. El a definit numerele cardinale şi cele ordinale şi aritmetica lor. Opera lui Cantor era de un mare interes filosofic, lucru de care el era foarte conştient.
GAZETA DE MATEMATICA Page 4
2010 GAZETA DE MATEMATICA
Niels Henrik Abel
Niels Henrik Abel (n. 5 august 1802, Findo - d. 6 aprilie
1829, Froland) a fost un matematician norvegian, pionier în dezvoltarea unor ramuri ale matematicilor moderne. În 1822 se înscrie la Universitatea Christiania; totuşi a studiat matematica aproape în întregime de unul singur. După absovire a studiat la Berlin şi Paris. În Berlin a întâlnit şi a fost ajutat de A. Crelle, fondator a Journal fur die Reine und Angewandte Mathematik şi a participat la fondarea acestui jurnal. Deşi a făcut o muncă admirabilă la Paris, nu a câştigat faima pe care o merita. S-a întors în Norvegia în mai 1827 dar, fără a găsi o slujbă, a fost obligat să înfrunte sărăcia în timp ce îşi continua cercetarea. A murit la 26 de ani de tuberculoză.
GAZETA DE MATEMATICA Page 5
2010 GAZETA DE MATEMATICA
Spiru Haret (n. 15 februarie 1851, Iaşi; d. 17 decembrie
1912, Bucureşti), academician, matematician, pedagog român, reformator al învăţământului românesc. În septembrie 1862 a intrat la Liceul Sf. Sava din Bucureşti, unde a petrecut cinci ani din şapte intern. Ca profesor, Spiru Haret a predat la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de ştiinţe, secţia fizico- matematici, mecanica raţională , din 1878 până în 1910. La Şcoala de poduri şi şosele Haret a fost numit profesor la anul preparator , predând trigonometria, geometria analitică, geometria elementară plană şi în spaţiu şi geometria descriptivă, până în 1885. Din 1885 şi până în 1910 Haret nu a mai predat la Şcoala de poduri şi şosele decât geometria analitică. Haret a predat, de asemenea, mecanica raţională la Şcoala de ofiţeri de artileri şi geniu, din 1881 (data înfiinţării secţiei de artilerie şi geniu) până în 1890.
GAZETA DE MATEMATICA Page 6
2010 GAZETA DE MATEMATICA
Timbru românesc
Profesează până în 1910, când se pensionează, ba chiar şi
după aceea, până la moarte, ţinând prelegeri de popularizare la Universitatea populară. În 1910 publică Mecanica socială, la Paris şi Bucureşti, utilizând pentru prima oară, matematica în explicarea şi înţelegerea fenomenelor sociale.
Marile realizări ale lui Haret nu sunt totuşi în ştiinţă. Din
1879 se face cunoscut drept "om al şcolii", urmând o viaţă de inspector şi de om politic, lucrând în favoarea şcolii şi a educaţiei. El a fost poate cel mai mare reformator al şcolii româneşti din secolul al XIX-lea.
GAZETA DE MATEMATICA Page 7
2010 GAZETA DE MATEMATICA
A trait în perioada 287-212 i.Hr. A fost matematician si
fizician grec, unul duntre cei mai de seama savanti ai lumi antice. Fiu al astronomului curtii din Siracuza, Fidas, prieten al suveranului Hieron al-II-lea si al urmasului acestuia, Gelon, Arhimede petrece, in tinerete, un timp in Alexandria, in Egipt. Aici se imprieteneste cu vestiti matematicieni ai epoci, Conon din Samos si Dositheos din Pelusion, precum si cu Eratostene. Revenit in Sicilia, se dedica matematicii, mecanicii si, intr-o masura mai redusa, astronomiei. In timpul asediului Siracuzei de catre atmata romana in cel de-al doilea razboi punic, Arhimede inventeaza o serie de dispozitive tehnice si aparate menite a distruge sau incendia navele dusmane. Moare ucis de un soldat roman pe cand rezolva o problema de geometrie ("noli turbare circulos meos"-"nu-mi strica cercurile", s-a adresat el iritat legionarului care na valise in casa). Mormantul sau, impobobit, conform dorintei lui, cu o pictura reprezentand un cilindru circumscris unei sfere, a fost descoperit de Cicero in anul 76 i.Hr.