Şcoala cu clasele I – VIII

Com. Zăneşti
Jud. Neamţ

Cercul profesorilor matematică (2)

Semestrul al II-lea, 17.03.2007, ora 900

Modalităţi de eficientizare a pregătirii elevilor

pentru susţinerea Testelor Naţionale şi Bacalaureat

Cerinţa de maximă însemnătate pentru întregul corp de slujitori ai şcolii o

constituie ridicarea calitativă a întregului proces instructiv-educativ în vederea
realizării cerinţelor generale şi obţinerii unei noi calităţi a învăţământului.
Cerinţele generale ale învăţământului:
- învăţământ sistematic, care contribuie la înţelegerea mai adâncă a
cunoştinţelor şi la păstrarea temeinică a acestora; sistematizarea
cunoştinţelor însuşite de elevi realizează integrarea naţiunilor în sisteme mai
cuprinzătoare ca grad de generalizare.
- învăţământul temeinic, asigurat de eşalonarea în timp a repetiţiilor, dar
priveşte în ansamblu şi deprinderile tehnice, etice, morale şi dezvoltarea
fizică a elevilor asigură o înrădăcinare adâncă în activitatea şi conduita lor
şi poate fi păstrate şi după şcoală în viaţa socială.
- legarea teoriei cu practica, contribuie la motivarea învăţării şi cunoştinţele
sunt trainice, de nezdruncinat.
Principala mutaţie pe care a conferit-o cercetarea psihopedagogică practicii
didactice, o constituie găsirea unor procedee de concepere a activităţilor de
instruire astfel încât mecanismele de învăţare să poată fi dirijate eficient în direcţia
obţinerii performanţelor şcolare scontate, eliminarea improvizaţiei din
comportamentul didactic al educatorului prin proiectarea instruirii şi coincide cu
mutarea accentului de pe desfăşurarea efectivă a activităţii didactice pe conceperea
ştiinţifică a acesteia în termeni de eficacitate generală a instruirii.
Cel care proiectează o activitate didactică trebuie să aibă în vedere următoarele:
- precizarea clară a obiectivelor educaţionale ale activităţii didactice ce se va
realiza;
- analiza atentă a obiectivelor educaţionale de care dispune pentru a realiza
activitatea;
- alcătuirea strategiei educaţionale potrivite pentru a realiza obiectivele;
- stabilirea unui sistem de evaluare a eficienţei acţiunii ce urmează a se realiza.

1
 Din activitatea pe care am desfăşurat-o la catedră, am ajuns la concluzia că
eforturile noastre trebuie îndreptate cu atenţie prioritară spre folosirea acelor
tehnici de lucru care să confere calitate procesului de transmitere şi însuşire a
cunoştinţelor. Numai o proiectare judicioasă a demersului didactic poate fi condiţia
asigurării succesului şcolar şi, deci, a satisfacţiei profesionale împlinite.
Amplificarea acţiunii factorilor calitativi, de eficienţă, constituie
caracteristica fundamentala a etapei de dezvoltare economico-socială pe care o
străbate ţara noastră. Didactica contemporană tinde să confere procesului de
instruire un caracter mai sistematic şi mai raţional şi să-i asigure, pe această cale, o
eficienţă sporită în perspectiva finalităţilor urmărite. Sunt numeroase direcţii
posibile de ameliorare a acţiunii didactice. Acestea pot fi conturate în jurul mai
multor enunţuri.

1. Conceperea şi realizarea procesului didactic în perspectiva unor scopuri precis

determinate. Determinarea riguroasă a obiectivelor face posibilă o organizare
raţională a procesului de instruire în concordanţă cu ceea ce trebuie realizat,
conduce la conturarea strategiilor de predare - învăţare convenabile (a metodelor,
tehnicilor, mijloacelor de învăţământ, formelor de organizare a activităţii) şi
reprezintă criterii certe de evaluare a rezultatelor obţinute şi a calităţii procesului.
Prin aceasta, ele reprezintă una dintre căile prin care se obţine o eficienţă mai mare
a procesului didactic.

2. Abandonarea formelor învechite, şablon, a clişeelor metodologice, si adaptarea

strategiilor de instruire – învăţare adecvate scopurilor urmărite. Ele ar putea fi
ordonate în jurul următoarelor acţiuni:
- folosirea optimă a resurselor (capacităţilor de învăţare ale elevilor, timpul
afectat, mijloacele de învăţământ disponibile);
- crearea situaţiilor educative adecvate, ca activităţi cu valoare formativă şi
anume:
 alegerea metodelor şi procedeelor de lucru;
 stabilirea tipurilor de interacţiune didactică (interacţiune profesor - elevi )
şi a succesiunii acestora;
 ordonarea pe secvenţe a activităţii.

3. Optimizarea proceselor evaluative care în corelaţie cu celelalte componente ale

acţiunii didactice, este susceptibil de numeroase ameliorări pentru obţinerea unei
eficienţe mai înalte a activităţii în ansamblu.
Pentru cunoaşterea rezultatelor şcolare la sfârşitul unui segment de
activitate, a evoluţiei elevilor pe parcursul procesului, ca şi pentru stimularea
activităţii acestora este necesară evaluarea lor la începutul activităţii, pe parcursul
şi în finalul acesteia. Se pot defini trei strategii de evaluare:

3.1. Evaluarea iniţială, care premerge unui program de instruire şi care realizează
două funcţii:

2
a. Funcţia diagnostică care vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii stăpânesc
cunoştinţele şi posedă capacităţile necesare angajării lor cu şanse de reuşită într-un
nou program.
b. Funcţia prognostică sugerează profesorului condiţiile probabile ale desfăşurării
noului program şi îi permite anticiparea rezultatelor.

3.2. Evaluarea dinamică este realizată pe parcursul procesului didactic şi priveşte

rezultatele activităţii în diverse momente ale desfăşurării ei. Evaluarea trebuie să
constate nu numai ceea ce ştie cel evaluat şi cât de precis stăpâneşte cunoştinţele,
ci şi să repereze erorile, sursele acestora (neatenţie, superficialitate în învăţare,
carenţe în pregătirea anterioară), iar profesorul să conceapă un dispozitiv de
corectare făcând din evaluare un proces implicat în învăţare.

3.3. Evaluarea sumativă (cumulativă) este modul de evaluare dinamică a

rezultatelor şcolare realizat prin verificări punctuale, pe parcursul programului,
încheiate cu o evaluare globală, de bilanţ, la sfârşitul unor segmente de activitate
relativ mari, în general corespunzătoare semestrelor, anului şcolar sau ciclului de
învăţământ.

În anii terminali, activitatea de evaluare a elevului vizează în egală măsură

progresul şcolar şi pregătirea pentru examenul / testul / proba de absolvire. Pentru
aceasta, este necesar ca profesorul să aibă în vedere:
 Proiectarea unor teste de tipul celor propuse la examenele anterioare.
 Proiectarea unor teste conţinând variate tipuri de itemi.
 Pregătirea cognitivă şi afectivă a elevilor pentru susţinerea unui examen.
 Aplicarea sistematică pe parcursul anului şcolar a tipurilor de teste
menţionate anterior.
 Analiza sistematică a rezultatelor obţinute.
 Folosirea unor teste de autoevaluare ca o modalitate de conştientizare a
elevului asupra progreselor sale şcolare.
Deşi apar frecvent în procesul didactic, o serie de situaţii contextuale legate
de evaluare nu sunt abordate în mod explicit de către profesor în activitatea la
clasă.
Prezint în continuare câteva sugestii menite să orienteze activitatea
profesorului, astfel încât acesta să-i ajute pe elevi să rezolve cu succes diferite
tipuri de teste aplicate în evaluarea curentă sau în condiţii de examen.

Dificultate întâmpinată Sugestii de remediere

Elevii nu sunt familiarizaţi cu Daţi elevilor să exerseze
forma testului, cu modul de completare rezolvarea a diferite tipuri de teste, cu
a răspunsului, cu utilizarea unor foi de tipuri variate de itemi. Pe parcursul
răspuns. clasei a VIII-a este necesar ca la capătul
unei unităţi de învăţare, ca şi la sfârşit
de capitol, elevii să fie verificaţi printr-
un test cuprinzând itemi standard în
forme variate.
3

Evaluarea prin teste îi poate face
pe unii elevi să aibă impresia că trebuie
să facă faţă unor cerinţe foarte înalte.
Elevii nu sunt pregătiţi mental şi /
sau fizic pentru a fi testaţi.
Majoritatea elevilor săvârşesc
greşelile tipice.
Limbajul sau vocabularul unui
test standardizat pot crea elevilor
dificultăţi.
Evaluarea trebuie să contribuie la motivarea activităţii elevului şi să
furnizeze profesorului diagnoze şi prognoze asupra activităţii didactice.
Recomandăm în continuare câteva modalităţi prin care evaluarea poate contribui la
îmbunătăţirea performanţelor elevilor:
4
Obişnuiţi-i pe elevi să utilizeze
tehnica excluderii la itemii cu alegere
multiplă.
Încurajaţi-i pe elevi să privească
testul doar ca un mod de a arăta ceea ce
au învăţat.
Amintiţi-le elevilor să nu se
necăjească dacă au întâlnit un item care
nu le este familiar.
Poate fi avantajos să sară peste
acel item, să revină la el mai târziu, sau
să încerce ghicirea soluţiei.
Informaţi părinţii asupra
condiţiilor testului.
Încurajaţi-i pe părinţi să creeze
copiilor o atmosferă de calm şi încredere
în preajma testului şi să se asigure că
aceştia s-au odihnit suficient.
Asiguraţi-vă că elevii au toate
materialele necesare pentru test (creion,
gumă, riglă etc.)
Nu daţi impresia că testul este mai
important decât este în realitate. În
această situaţie, elevii devin mult mai
anxioşi şi stresaţi.
Analizaţi în mod continuu în clasă
greşelile elevilor. Comentaţi aceste
greşeli, atenţionaţi asupra condiţiilor de
apariţie a lor şi asupra căilor de
remediere.
Atenţie! Nu culpabilizaţi elevii în
cadrul acestor discuţii. Propuneţi
sistematic elevilor exerciţii capcană, în
care trebuie identificată greşeala.
Folosiţi forme variate de
exprimare pentru a reda o anumită
sintagmă sau un anumit concept.
Formulaţi periodic întrebările unor teste
în limbaj standard, dar şi în limbaj
uzual.
- Aplicaţi metode şi instrumente cât mai variate de evaluare. Anterior,
explicaţi elevilor aceste metode şi simulaţi evaluarea prin câteva exemple.
- Analizaţi rezultatele testelor, discutând metodele posibile de rezolvare,
greşelile tipice, modalitatea de acordare a notelor.
- Dacă rezultatele unui test nu sunt conforme cu aşteptările dumneavoastră sau
ale elevilor, repetaţi testul într-o formă echivalentă la un interval scurt de
timp şi fixaţi nota finală prin medie ponderată. În acest fel, puteţi verifica
fidelitatea testului şi acordaţi elevilor posibilitatea unei a doua şanse.
- Alternaţi metodele de evaluare spontane (examinare orală, lucrări
neanunţate) cu metode planificate. Nu faceţi publică o regulă de succesiune
a elevilor pentru examinarea orală!
- Folosiţi metoda observării sistematice pe o perioadă mai mare de timp
pentru a impulsiona activitatea elevilor.
- Încurajaţi elevii să vorbească despre activitatea pe care o desfăşoară.
Întrebaţi-i de ce au luat o anumită decizie în rezolvare. Adresaţi-le întrebări
care să-i facă să gândească, să prezinte un raţionament. In acest mod puteţi
descoperi unde s-a produs neînţelegerea.
- Toate aspectele legate de limbaj şi de vocabular sunt esenţiale pentru
succesul elevului la teste. În activitatea de rezolvare a unei probleme, elevii
trebuie să recunoască simbolurile, să relaţioneze aceste simboluri cu imagini
şi cuvinte. Ei trebuie să înţeleagă conţinutul unui test adresat lor indiferent
de forma în care este prezentat.

Următoarele aspecte trebuie avute în vedere:

- Se poate întâmpla ca un elev să răspundă greşit numai din cauză că limbajul
folosit în enunţ îi este nefamiliar. Stimulaţi elevii să abordeze sarcini variate,
chiar dacă acestea apar în contexte neobişnuite.
- Adesea elevii nu realizează că materialul din test este similar celui întâlnit în
activitatea la clasă. Este important să fie conştientizată ideea că aceleaşi
exerciţii şi probleme pot apărea în diferite forme.
- Terminologia utilizată în diferite teste standard poate fi diferită de cea
utilizată în mod curent în clasă. Utilizaţi cât mai frecvent denumiri şi / sau
definiţii echivalente.
- Unele confuzii pot fi generate de utilizarea unor cuvinte cu sensuri multiple
sau cu sensuri diferite în cotidian faţă de sensul matematic. Identificaţi şi
evidenţiaţi situaţiile respective.
- Apariţia unui enunţ formulat ambiguu poate avea consecinţe nefaste pentru
un elev aflat în emoţiile unui examen. Pentru a preîntâmpina această situaţie:
• propuneţi enunţuri incomplete şi cereţi elevilor să le completeze;
• propuneţi enunţuri discutabile şi cereţi elevilor să le interpreteze;
• conduceţi elevii spre formarea unei strategii de abordare a unor
astfel de situaţii.

Prof. Elena Liliana David