Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați

Facultatea Știința și Ingineria Produselor Alimentare

Sportivul preferat
-Daniela Silivaș-

Student: Popa Ioana

Galați 2021
 Daniela Silivaș

Daniela a început gimnastica la vârsta de 6 ani și a fost

antrenată de antrenorul Béla Károlyi, timp de șase luni,
înainte ca acesta să părăsească România în 1981. În
1980 a câștigat campionatul școlii iar în 1981 devine
Campioană Națională de Junioare.
Cu toate acestea, Daniela nu a petrecut mult timp în liga
juniorilor. În 1985, Federația Română de Gimnastică i-a
schimbat anul nașterii din 1972 în 1970 pentru a-i
permite participarea la Campionatele Mondiale de la
Montreal.[2] Falsificarea a fost suspectă, dar nu a fost
niciodată complet verificată până în 2002 când însăși
Daniela Silivaș a admis acest lucru. Ea a spus că nu a
fost niciodată întrebată de acest aspect, iar oficialitățile
din România pur și simplu i-au dat un nou pașaport, i-au
atras atenția asupra datei nașterii și au informat-o că are
acum vârsta de 15 ani.
Deși avea doar 13 ani la Campionatele Mondiale din
1985, Silivaș a obținut nota 10 în drumul spre cucerirea
titlului mondial la bârnă, învingând-o pe deținătoarea
titlului Olimpic la acest aparat, Ecaterina Szabo, colega
sa de echipă. A terminat în urma gimnastei din Rusia
Yelena Shushunova în concursul la individual compus și
s-a impus imediat ca lideră a echipei României.
Cel mai mare triumf a fost la Campionatele Europene de
Gimnastică de la Moscova din 1987 unde a câștigat
concursul de individual compus precum și finalele pe
aparate la paralele inegale, bârnă și sol și argintul la
sărituri. La acea vreme, gimnastica feminină era
dominată de câteva națiuni din Europa. Astfel,
câștigarea titlului european în fața puternicilor gimnaste
din Uniunea Sovietică, Germania de Est și Bulgaria a
reprezentat o victorie majoră pentru Daniela Silivaș.
La Campionatele Mondiale din 1987 desfășurate la
Rotterdam (Olanda), Daniela a contribuit ca echipa
României să câștige titlul pe echipe, învingând astfel,
pentru prima oară din 1979, invincibila echipă a Uniunii
Sovietice, deținătoare a titlului mondial. Daniela pornea
ca favorită în competiția de la individual compus. Dar,
datorită rezultatelor mai slabe din rundele anterioare a
reușit să câștige doar medalia de bronz. Medalia de aur
a fost câștigată de colega sa de echipă, Aurelia Dobre
iar argintul a fost adjudecat de campiona mondială din
1985, Yelena Shushunova. În finalele pe aparate,
Daniela a câștigat medaliile de aur la bârnă și sol.
La Jocurile Olimpice din 1988 (Seul, Coreea de Sud),
Daniela împreună cu Aurelia Dobre și Yelena
Shushunova porneau ca favoritele competiției la
individual compus. În competiția pe echipe, România a
terminat pe locul secund după echipa Uniunii Sovietice.
A urmat întrecerea de la individual compus unde
întreaga atenție s-a concentrat asupra duelului dintre
Daniela Silivaș (o gimnastă tehnică și o bună
dansatoare) și Yelena Shushunova) (o gimnastă
puternică și foarte bună acrobată). Ambele gimnaste au
evoluat la cel mai ridicat nivel. Ambele au primit nota 10
la sol, Yelena Shushunova a primit al doilea 10 la sărituri
iar Daniela a primit 10 la paralele inegale.
Înaintea rotației finale Daniela era în fruntea
clasamentului, dar nota de 9.950 la sărituri a plasat-o în
final pe locul secund, după Yelena Shushunova, la o
diferență de doar 0.025. Punctarea a fost foarte
controversată și este recunoscută ca fiind cea mai mică
diferență de puncte existentă în istoria acestui sport.
Deși au existat suspiciuni cu privire la arbitrare, acestea
sunt nefondate: nu a existat niciun protest cu privire la
punctaj din partea Danielei, a antrenorilor sau a
Federației Române, și nu a fost luată nicio măsură
disciplinară împotriva niciunui arbitru. Nota este
considerată foarte discutabilă de către foarte mulți dintre
fanii gimnasticii. Nota aprig contestată, 9.8 dată de
arbitrul sovietic, nu a fost inclusă în calculul notei finale.
Conform regulilor de la acea dată, șase arbitri au punctat
fiecare gimnastă și numai patru din cele șase note au
fost folosite în calculul notei finale. Cea mai mică și cea
mai mare notă nu au fost luate în considerare. În plus,
media finală a Danielei de la individual compus a fost
mai mare decât cea Yelenei Shushunova. Dacă
întrecerea ar fi avut loc folosind regulile actuale
(întrecerea de la individual compus începe de la zero),
atunci Daniela ar fi câștigat.
Daniela Silivaș revine în finalele pe aparate unde câștigă
trei medalii de aur, la bârnă, sol și paralele inegale,
precum și medalia de bronz la sărituri, medalia de aur
fiind câștigată de Svetlana Boguinskaya (Uniunea
Sovietică) iar argintul de colega sa de echipă Gabriela
Potorac. Astfel, devine singura gimnastă de la Seul care
câștigă o medalie în toate cele șase competiții. De
asemenea, egalează recordul Nadiei Comăneci, primind
șapte note de 10 într-o singură competiție olimpică.
În 1989 se accidentează la genunchi. Cu toate acestea,
participă la Campionatele Europene din 1989 unde
reușește să câștige doar finala de la sol și se plasează
pe locul secund la individual compus, după Svetlana
Boguinskaya (Uniunea Sovietică). Deși este încă
accidentată, ia parte și la Campionatele Mondiale de
Gimnastică din 1989 de la Stuttgart (Republica Federală
Germania), unde se plasează doar pe locul al 12-lea la
individual compus, după o cădere la bârnă. Dar, cu mult
curaj, revine în finalele pe aparate reușind să câștige
medaliile de aur la paralele inegale, bârnă și sol. Cele
nouă titluri mondiale și olimpice cucerite în întreaga sa
carieră sportivă, reprezintă un record neegalat de niciun
alt gimnast sau gimnastă.
După ce participă la câteva competiții în 1989, Daniela
suferă o operație la genunchi urmând să revină la
antrenamente după recuperare. Dar datorită
evenimentelor din decembrie 1989, Centrul Național de
Antrenament de la Deva este închis, sfârșindu-i
prematur cariera sportivă. Daniela Silivaș s-a retras din
activitatea competițională în 1991 și s-a mutata în
Atlanta (SUA) unde antrenează gimnaste aflate în primii
ani de performanță.
În 2002, Daniela Silivaș devine cea mai tânără gimnastă
inclusă în International Gymnastics Hall of Fame.
În luna mai 2003, Daniela s-a căsătorit cu Scott
Harper, un manager sportiv. Cei doi locuiesc în Atlanta,
Georgia, Statele Unite ale Americii și împreună au trei
copii.