Învățare

Teorii ale învățării; modele de

învățare; ipostaza de elev;
personalitatea.

Dezvoltare
Motivație Cognitivă (Piaget, Perry,
Atribuire; realizare; Elev Vîgostky); morală (Piaget,
succes Kohlberg), psiho-socială
(Erikson, Marcia)

PE
C7: Elevul şi activitatea de învăţare – ipostaza de
elev
Elevul „copil” şi elevul „adult”
Modelul învățării experiențiale al lui Kolb
Elev: accepţiune restrânsă și accepțiune largă;

Specificul învăţării adultului:

– contextul în care se desfăşoară
- caracteristicile cursantului
- procesul efectiv de învăţare
Model pedagogic – explică învăţarea la copil

Profesor: întreaga responsabilitate pentru decizii de

conţinut, metode utilizate, ritm de parcurgere şi evaluare
rezultate;

Elev: persoană docilă, ascultătoare, supusă.

Model andragogic – explicarea învățării/educaţiei la
adulţi;

Profesor = formator, facilitator;

Adult/cursant = partener care participă la planificarea

procesului de instruire;
 Eficiența strategiilor de predare în funcție de caracteristicile adultului

Caracteristici ale adultului Strategii de predare

Cum valorifici caracteristicile…
Are ani de experiență și o bogăție de
cunoștințe;
Are valori, convingeri, credințe și opinii
foarte puternice;
Se așteaptă să fie tratat ca un adult;
Are nevoie să se simtă ”auto-direcționat”;
Are o abordare a învățării ”centrată pe
problemă”;
Este mai interesat de a ști cum, decât de
cursuri teoretice;
Diferențele individuale se accentuează
odată cu vârsta și apar stiluri de învățare
foarte diferite;
 Modelul învățării experiențiale – D. Kolb

Învăţarea = procesul cu ajutorul căruia cunoaşterea este

creată prin transformarea experienţei;
- învăţarea tradiţională – punct de plecare – abstractizarea;
- învăţarea experienţială – punct de plecare – experienţa
concretă a subiectului;
Abilități necesare învățării experiențiale:
• a experienta – trăirea, încercarea unor experienţe
personale concrete;
• a reflecta asupra celor trăite în cadrul acestor experienţe
concrete;
• a conceptualiza, transpunând experienţa, în urma
extragerii aspectelor caracteristice şi generalizării
acestora, în concepte;
• a experimenta – a testa conceptele anterior formate, în
noi situaţii, pentru a verifica în ce măsură sunt
funcţionale.
 Experienţă
concretă
(simţind)

ca să gândim lucruri
Acomodator Divergent
CE/AE CE/RO

continuă
Experimentare activă Experienţă reflectivă
(testarea implicaţiilor Procesare continuă (experienţă şi reflecţie
conceptelor în noi situaţii) Cum observăm ca să facem lucruri asupra experienţei)
(făcând)

Cum simţim
(privind)

Convergent
Percepţie Asimilator
AC/AE AC/RO

Conceptualizare/
Abstractizare
(formarea de concepte şi
generalizări)
(gândind)
De citit pentru examen:
1. Paloș, R. (2013). Psihologia educației între teorie și
practică. București: Editura Didactică și Pedagogică,
pp. 308-322 (8.2, 8.2.2., 8.2.3).
2. Paloș, R. (2012). Teorii ale învățării și implicațiile lor
educaționale (ediția II). Timișoara: Editura
Universității de Vest, pp.161-163, 166 (6.3).