C8: Elevul şi activitatea de învăţare

Învățarea: caracteristici, tipuri şi forme de învăţare

Teorii ale învăţării. Modele de învăţare
Învăţarea = “(1) schimbare relativ permanentă în (2)
comportamentul sau potenţialul comportamental al
persoanei, (3) datorată experienţei anterioare, care nu
poate fi atribuită unor stări temporare ale organismului –
cum ar fi cele determinate de oboseală, boală sau
droguri”.
Orientarea behavioristă
– accentul trebuie pus pe studiul comportamentelor
observabile (fără a ne interesa ce se întâmplă în
”cutia neagră”/black-box).
- centrale în explicarea învăţării: principiul
contiguităţii şi principiul întăririi.
 Psihologie educațională

Behaviorismul la clasă:
- recompensă și pedeapsă;
- responsabilitatea pentru învățare aparține
profesorului;
- cunoașterea este dată și absolută;
- învățarea ia o formă pasivă;
- preferate metodele structurate (gen prelegere).
J. B. Watson – teoria behaviorismului clasic

Scopul relaţiei S-R este de a prevedea R cunoscând S

şi de a prevedea S cunoscând R;
-Give me the baby → optimism pedagogic
-Micul Albert
E. L. Thorndike – teoria conexionismului
- învăţarea este controlată de consecinţele pe care le are
şi animalele învăţă numai prin încercare şi eroare sau
recompensă şi pedeapsă.

Legi fundamentale:
1. legea efectului;
2. legea exerciţiului;
3. legea stării de pregătire;
B.F. Skinner – teoria condiționării operante

• comportament „operant” – „operează” asupra

mediului pentru a produce consecinţele dorite;
Întărirea pozitivă – Efectul Premack;
Întărirea negativă;
Pedeapsa;
Stingerea;
Orientarea cognitivistă
– ce se întâmplă între S şi R, input-ul senzorial şi
output-ul efectelor, la nivelul „cutiei negre”,
focalizează atenţia asupra proceselor cognitive şi
consecinţele lor comportamentale;
- procesarea informaţiilor, reprezentările mentale,
predicţiile, expectanţele....

Influențe Gestaltiste – gândirea pe bază de insight

Orientarea social-cognitivă
– cadrul social în care are loc învăţarea, care este
funcţie de interacţiunile persoanei, de mediu şi de
comportament.
Învăţare vicariantă
Învăţarea prin observare şi modelare
Orientarea umanistă
– abordează învăţarea din perspectiva potenţialului
nelimitat de dezvoltare al fiinţei umane.
- principiile orientării umaniste se regăsesc, în
special, în teoriile învăţării la vârsta adultă (Knowles,
Cross) – accent pus pe capacitatea de auto-
direcţionare a adultului şi pe valoarea experienţei
acumulate.
C. Rogers – învățarea experiențială
- psihoterapie şi educaţie = proces de învățare similar
= terapia centrată pe client = învăţarea centrată pe
elev → deplina dezvoltare a potenţialului înnăscut;

- accent pe relaţie;
- profesorul/facilitatorul → persoană autentică;
- relaţie bazată pe încredere, acceptarea celuilalt şi
aprecierea lui;
Teorii ale învăţării = explicaţiile referitoare la cum se
realizează procesul de învăţare sau la schimbările ce au
loc la nivelul sistemului nervos;

Modelele de învăţare = se focalizează mai mult pe ceea

ce face cel care învaţă;

Modelele de instruire = se centrează pe ceea ce face

instructorul pentru a facilita învăţarea elevului;
De citit pentru examen:
1. Paloș, R. (2013). Psihologia educației între teorie și
practică. București: Editura Didactică și Pedagogică, pp.
170-175, 182-184, 191, 194, 196-197.