C9: Motivaţia – condiţie fundamentală a

învăţării eficiente
Rolul atribuirii în procesul de învăţare
Motivație – latinescul ”movere” = ”a mișca”;

Proces prin care se inițiază, se susține și se

direcționează activitățile umane;

Dorința unei persoane de a urmări un obiectiv sau de

a realiza o sarcină.
Indicii despre motivarea unei persoane:
(1) alegerea angajării într-o sarcină;
(2) investirea de efort în realizarea ei;
(3) persistența în sarcină;
(4) realizarea sau performanța care a fost obținută.
 A. Maslow – piramida (ierarhia) trebuinţelor

Maslow – dorinţa de a învăţa, de a cunoaşte, de a

înţelege – intrinsecă fiinţei umane, obiectivul este auto-
actualizarea persoanei → “libertatea dar şi
responsabilitatea de a deveni ceea ce este capabilă să
devină”;
Două categorii de nevoi:
- de bază – fiziologice şi psihologice (de securitate, de
afecţiune şi stimă de sine), numite şi nevoi de deficit;
- superioare – metanevoile/nevoi de creştere (nevoia
de a şti, de a învăţa, de a dobândi valori abstracte şi
nevoia de auto-actualizare sau realizare a propriului
potenţial).
Piramida lui Maslow în mediul educațional

Trebuinţa de auto-actualizare
(să ofere copilului acel mediu care să-l ajute „să
înflorească””)
Trebuinţe de stimă
(educatorul să valorizeze elevul, să-l recompenseze cu
aprecieri, să-i creeze oportunităţi pentru a se pune în valoare,
pentru a obţine succese, să nu-i distrugă încrederea în sine
printr-un criticism distructiv)
Trebuinţe de afiliere şi dragoste
(dorinţa de a face parte din grupuri în care să fie respectat şi
ascultat, în care să joace un rol util, să se regăsească alături de
colegi şi prieteni cu aceleaşi preocupări, experienţe şi obiective)
Trebuinţe de siguranţă
(atmosferă relaxantă, bazată pe respect şi încredere, să lipsească umilinţa
şi hărţuirea, feedback-ul oferit (legat de performanţe sau comportament)
să fie unul constructiv)
Trebuinţe biologice şi fiziologice
(temperatură optimă, mobilier comod, săli luminoase, aerisite şi puţin
zgomotoase, pauze de „relaxare” etc.)
 Teoria atribuirii
B. Weiner

Ceea ce facem acum este influenţat de:

- ceea ce credem că a fost cauza succeselor sau
eşecurilor noastre trecute;
- ceea ce credem că este posibil să realizăm;
- ceea ce anticipăm că va fi rezultatul unei acţiuni.
J. Rotter – probabilitatea angajării într-un anumit
comportament: aşteptarea de a atinge acel obiectiv +
valoarea personală a lui.
- poziţie de orientare a controlului;
- loc extern al orientării controlului;
- loc intern al orientării controlului.
F.Heider (1958) – rezultatele comportamentului nostru
pot fi atribuite unor forţe dispoziţionale sau unor forţe
situaţionale;

Teoria atribuirii – modul în care oamenii tind să-şi

explice lucrurile, să interpreteze evenimentele şi să le
relaţioneze cu modul în care gândesc şi acţionează;
Variabile cauzale implicate în atribuire:

1. Internalitate versus externalitate;

2. Stabilitate versus instabilitate;
3. Controlabilitate versus incontrolabilitate.
 Internalitate Externalitate

Stabilitate Abilitate Dificultate

sarcină

Instabilitate
Efort Noroc/ghinion
 abilitatea – intern, stabil, control direct destul de redus
= intern, stabil, incontrolabil;
 dificultatea sarcinii – extern, stabil, dincolo de
controlul elevului = extern, stabil, incontrolabil;
 efortul depus – intern, instabil/variabil, grad foarte
mare de control prin energia investită = intern, instabil,
controlabil;
 norocul – extern, instabil, incontrolabil.
Valoare aplicativă

1. îmbunătățirea performanțelor;
2. aşteptările educatorului – “profeţia de auto-
împlinire” (self-fulfilling prophecy);
- Efectul Pygmalion clasic;
- Efectul Pygmalion la elevi;
De citit pentru examen:

1. Paloș, R. (2012). Teorii ale învățării și implicațiile lor

educaționale (ed.II). Timișoara: Editura Universității de
Vest, pp. 183-190; 193-202.
2. Paloș, R. (2016). Predare pentru înțelegere și învățare.
București: Editura Didactică și Pedagogică, pp. 123-131;
136-140.