Sunteți pe pagina 1din 3

Mijloace de instruire

Mijloacele de învăţământ sunt instrumente, materiale, dispozitive şi alte forme de


reprezentare materială a realităţii produse, adaptate şi selectate în conformitate cu unele criterii
psihologice şi pedagogice, în scopul realizării cu succes a obiectivelor instructiv-educative ale
procesului de învăţământ.
Mijloacele de învăţământ reprezintă o categorie importantă a bazei tehnico-materiale a
instituţiilor şcolare, constituindu-se în resurse practice ale procesului de predare - învăţare,
învestite cu anumite funcţii pedagogice, în vederea facilitării şi optimizării proceselor de
comunicare, înţelegere, formare a noţiunilor, consolidare şi evaluare a activităţii practice.
Din punct de vedere istoric şi conceptual, evoluţia mijloacelor de învăţământ a pornit de
la noţiunile de mijloc intuitiv şi de material didactic, devansate astăzi terminologic şi
instrumental de ascensiunea mijloacelor tehnice moderne şi a fenomenelor multimedia.
Avantajul oferit de progresul acestor ştiinţe îl reprezintă sistemul perfecţionat de procesare şi de
prezentare a informaţiei didactice.
Pierre Marot arăta că resursele pedagogice ale mijloacelor moderne de instruire decurg
din următoarele caracteristici:
- efectul de multiplicare a acestora, prin sporirea volumului informaţional oferit
procesului de învăţământ;
- conservarea calităţii pedagogice a mesajelor educaţionale, chiar şi în cazul recepţiei;
- stocarea şi retransmisia informaţiei;
- contribuţia lor la obiectivizarea instrucţiei.
Mijloacele de învăţământ nu facilitează prin ele înseşi eficientizarea procesului de
învăţământ şi nu pot să constituie substituţi ai personalităţii cadrului didactic. Rolul determinant
în construcţia, programarea şi implementarea acestor instrumente îi revine omului de la catedră,
care va transforma dispozitivul tehnic respectiv într-un valoros auxiliar educaţional.
Încercările de clasificare a mijloacelor de învăţământ au evidenţiat o multitudine de
referinţe criteriale, după cum urmează:
- criteriile psihopedagogice, expuse de Pierre Marot, accentuează funcţionalitatea
pedagogică a dispozitivelor respective;
- criteriile istorice, analizate de W. Schramm, prezintă mijloacele de învăţământ în
ordinea apariţiei lor în istoria învăţământului;
- criteriile tehnice, prezentând caracteristicile şi parametrii tehnologici ai mijloacelor, pe
de o parte, şi categoriile de analizatori solicitaţi, pe de altă parte ; reprezentanţi - Lefranc şi
Mathias.
Adoptând însă referinţe criteriale mixte, vizând în special corelarea şi coroborarea
criteriilor tehnice şi psihopedagogice în spiritul teoretic al pedagogiei româneşti - vezi l. Cerghit,
putem defini următoarea tipologie a mijloacelor de învăţământ:
a). Mijloace informativ-demonstrative (acelea care posedă un mesaj informaţional),
divizate la rândul lor în:
- mijloace intuitiv-obiectuale şi imagistice: (insectare, ierbare, animale împăiate) sau în
imagini (albume, fotografii, planşe)
- mijloace care cuprind serii de materiale naturale şi forme de reprezentare în relief a
acestora , reprezentări figurative şi reprezentări vizuale ori auditive;
- mijloace logico-raţionale, care cuprind simboluri şi complexe de simboluri, cum ar fi:
reprezentările grafice de pe tablă, formulele matematice, fizice, chimice, notele muzicale, chiar
cuvintele scrise şi orale.
b). Mijloace de exersare şi formare, aplicate în activităţile practice ale şcolii, în efectuarea
experienţelor de laborator, la educaţie fizică: aparate de experimentare şi truse de laborator,
accesorii de laborator (microscop), echipament de atelier, aparate sportive, instrumente
muzicale, aparate de simulare didactică etc.

1
c). Mijloace audiovizuale : reprezintă o categorie de mijloace multimedia (de informare şi
comunicare de masă) la construcţia cărora sistemele electrotehnice au o contribuţie importantă.
La definirea mijloacelor audiovizuale trebuie să operăm o necesară distincţie între mijloacele
purtătoare de mesaj informaţional şi auxiliarii tehnici care oficiază difuzarea. Spre exemplu,
banda magnetică, discul, CD-ul, diapozitivul, diafilmul, emisiunea Radio-TV reprezintă
structurile purtătoare de mesaj, în timp ce diascolul, lectorul de CD, televizorul, aparatul radio,
magneto-scopul sunt aparate de difuzare şi de recepţie a mesajelor, în această categorie a
auxiliarilor didactici mai pot fi incluse tipuri de instalaţii, de afişaj şi de prezentare a materialelor
ilustrative, tabla neagră, tabla magnetică, monitoare etc., componente tehnice care mijlocesc
dinamica informaţională a mijloacelor audiovizuale.
d). Mijloace de raţionalizare a timpului didactic, cuprind instrumente ca: şabloane,
ştampile, hărţi contur, xeroxuri.
e). Tehnica informatică şi de calcul, indispensabilă desfăşurării cu succes a procesului
instructiv – educativ / constituie nu numai o categorie tipologică la nivelul mijloacelor de
învăţământ, ci este din ce în ce mai des considerată o stare de normalitate caracteristică viitorului
educaţional. Componenta „hard" şi componenta „soft" formează unitatea teoretică şi procedurală
a ceea ce cunoaştem sub denumirea de „instruire asistată de calculator". Utilizarea calculatorului
în procesul de învăţământ se poate realiza într-o multitudine de variante situaţionale dependente
atât de sarcina didactică fundamentală, cât şi de creativitatea cadrului didactic.
Din perspectiva funcţionalităţii lor pedagogice, mijloacelor de învăţământ li se pot
identifica următoarele contribuţii practice :
 favorizează procesul de predare, consolidând şi susţinând mesajul educaţional, fiind suport
pentru concretizare ori pentru demonstraţie;
 susţin şi eficientizează învăţarea, chiar şi procesele de formare a noţiunilor şi a priceperilor
şi deprinderilor prin intermediul unor mecanisme psihologice foarte diverse;
 optimizează relaţia şi comunicarea educaţională, prin variabilitatea formelor interacţionale
pe care le poate dezvolta, obligând cadrul didactic la o reconsiderare a stilului relaţional
promovat în raporturile cu grupul de elevi;
 perfecţionează sistemul de evaluare prin oferta de tehnicitate care ar reduce efectul de
subiectivitate a testelor docimologice tradiţionale;
 favorizează procesul de orientare şcolară şi profesională prin prezentările publicitare
indirecte ale diverselor sectoare profesional-economice.

2
Aparate de
Insectare, experimentare,
Ierbare, Reprezentările grafice,
Formulele matematice, Truse de laborator,
Animale împăiate, Accesorii de laborator,
Albume, fizice, chimice,
Notele muzicale. Echipament de atelier,
Fotografii, Mijloace care cuprind Mijloace
Aparate sportive,
Planşe. serii de materiale naturale logico-
Instrumente
şi forme de reprezentare raţionale
Muzicale.
Mijloace de
Modele Mijloace intuitiv exersare şi
Dispozitive obiectuale şi Mijloace formare
imagistice informativ Mijloacele
demonstrative purtătoare de
mesaj
informaţional

Tehnica Mijloace de
informatică şi instruire Banda magnetică,
Calculatorul de calcul Mijloace Discul, CD-ul,
audiovizuale Diapozitivul,
Diafilmul

Componenta
„hard" Mijloace de
raţionalizare a Auxiliarii
timpului tehnici
didactic Diascolul,
Componenta Lectorul de CD,
„soft" Televizorul,
Aparatul radio,
Programe şi Şabloane, ştampile, Magneto-scopul.
aplicaţii Hărţi contur, xeroxuri
informatice
3