Sunteți pe pagina 1din 13

Sinteză

Drept procesual civil 1


Curs 1

Introducere în Dreptul procesual civil

1. DefiniŃia, fazele şi etapele procesului civil


2. DefiniŃia dreptului procesual civil; caracterele sale, legătura dintre dreptul
procesual civil şi celelalte ramuri de drept
3. Izvoarele dreptului procesual civil
4. Normele de procedură civilă şi acŃiunea lor

Obiective :
- definirea noŃiunilor de proces civil
- punerea în relief a fazelor şi etapelor procesului civil
- explicarea normelor de procedură civilă şi acŃiunea lor

Concepte – cheie :
Procesul civil – activitatea desfăşurată de către instanŃa de judecată, părŃi, organe de
executare silită şi alte persoane sau organe care participă la înfăptuirea de către instanŃele
judecătoreşti a justiŃiei în pricinile civile în vederea realizării sau stabilirii drepturilor şi
intereselor civile depuse judecăŃii şi executării silite atât a hotărârilor judecătoreşti cât şi a
altor titluri executorii.
Fazele procesului civil – faza judecăŃii şi faza executării silite
Etapele procesului civil – etapa scrisă, etapa dezbaterilor, etapa deliberării şi pronunŃării
hotărârii judecătoreşti.

DefiniŃia, fazele şi etapele procesului civil


Procesul civil este activitatea desfăşurată de către instanŃa de judecată, părŃi,
organe de executare silită şi alte persoane sau organe care participă la înfăptuirea de către
instanŃele judecătoreşti a justiŃiei în pricinile civile în vederea realizării sau stabilirii
drepturilor şi intereselor civile deduse judecăŃii şi executării silite atât a hotărârilor
judecătoreşti, cât şi a altor titluri executorii.
Din definiŃia procesului civil rezultă că acesta parcurge două faze şi anume : faza
judecăŃii şi faza executării silite.
Judecata în primă instanŃă parcurge trei etape : etapa scrisă, etapa dezbaterilor,
etapa deliberării şi pronunŃării hotărârii judecătoreşti.

DefiniŃia dreptului procesual civil. Caracterele sale. Legătura dintre dreptul


procesual civil şi alte ramuri de drept.

Dreptul procesual civil reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează modul de
judecată de către instanŃele judecătoreşti a pricinilor privitoare la drepturi subiective ori la
interesele civile, precum şi la modul de executare silită a titlurilor executorii (V.M. Ciobanu,
Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol.I, Ed. NaŃională, Bucureşti, p.158).
Caracterele dreptului procesual civil reŃinute de doctrină sunt : caracterul sancŃionator,
caracterul reglementar, caracterul formalist, caracterul de drept comun.
Dreptul procesual civil are legătură cu mai multe ramuri de drept şi anume cu :
dreptul civil, dreptul constituŃional, dreptul procesual penal.
Izvoarele dreptului procesual civil

În materie procesuală au valoare de izvor de drept atât legea fundamentală –


ConstituŃia cât şi legea organică şi ordinară.
Deşi numărul ordonanŃelor Guvernului României care instituie norme este redus, ele
constituie izvor de drept procesual civil.

Normele de procedură civilă şi acŃiunea lor

Normele de procedură civilă sau legile de procedură civilă reglementează modul


de judecată a cauzelor civile şi punerea în executare a titlurilor executorii.
Normele de procedură civilă se clasifică după mai multe criterii, cele mai
importante fiind : obiectul lor (norme de organizare judecătorească, norme de competenŃă
şi norme de procedură propriu-zise); întinderea câmpului de aplicare (norme generale,
norme speciale); caracterul conduitei pe care o prescriu (norme imperative şi norme
dispozitive).
Normele de procedură ca şi celelalte norme juridice se aplică în timp, spaŃiu şi
asupra persoanelor.

Curs 2

Principiile fundamentale care guvernează procesul civil


Obiectivele cursului 2
- explicarea necesităŃii respectării principiilor fundamentale ale procesului civil

Concepte-cheie tratate
Principiile fundamentale care guvernează procesul civil – principiul
contradictorialităŃii, principiul dreptului de apărare, principiul rolului activ al
judecătorului, principiul disponibilităŃii, principiul legalităŃii, principiul adevărului,
principiul nemijlocirii, principiul continuităŃii, principiul publicităŃii, principiul oralităŃii.

Precizări
În măsura în care conflictele apărute în circuitul civil nu se rezolvă pe căi
prejurisdicŃionale, este nevoie ca cel interesat să se adreseze justiŃiei.
Procesul civil fiind forma în care se desfăşoară activitatea instanŃelor judecătoreşti
în materie civilă, este evident că principiile care guvernează această activitate urmăresc
aplicarea drepturilor şi intereselor legitime ale părŃilor.1
Principiile fundamentale reprezintă reguli esenŃiale ce determină structura
procesului civil şi guvernează întreaga activitate judiciară.2
ImportanŃa principiilor fundamentale care guvernează organizarea şi activitatea
instanŃelor de judecată rezultă din consacrarea explicită a acestora, fie în dispoziŃiile
ConstituŃiei, fie în dispoziŃiile Legii de organizare judiciară sau în documentele
internaŃionale cum ar fi : DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaŃional
cu privire la Drepturile Civile şi Politice, ConvenŃia Europeană pentru ProtecŃia
Drepturilor Omului şi a LibertăŃilor Fundamentale.

Examinarea principiilor fundamentale


1. Principiul contradictorialităŃii – constă în posibilitatea acordată părŃilor de a
participa în mod activ la prezentarea şi argumentarea drepturilor lor şi dovedirea
acestora în cursul desfăşurării judecăŃii.
Principiul contradictorialităŃii asigură atât dreptul părŃilor de a prezenta şi discuta
întregul material probator, cât şi dreptul părŃilor de a-şi expune părerea şi
argumentarea ei în fapt şi în drept cu privire la toate problemele ce trebuie
soluŃionate.
2. Principiul dreptului la apărare – este reglementat distinct de ConstituŃie în art. 24
alin. 1 care prevede că în tot parcursul procesului părŃile au dreptul să fie asistate
de un avocat ales din oficiu.
Garantarea dreptului de apărare a părŃilor în tot cursul procesului se impune într-
un sistem procesual, întrucât respectarea sa contribuie ca hotărârile judecătoreşti
să fie conforme cu legea şi să corespundă adevărului.
3. Principiul rolului activ al judecătorului – descoperirea adevărului nu ar fi posibilă
dacă, printr-un sistem procesual s-ar interzice judecătorului să stăruie prin
mijloace legale, în vederea lămuririi acelor fapte pe care părŃile au omis să le
dovedească din diferite motive.
Rolul activ al judecătorului se manifestă potrivit art. 129 c.pr.civ. sub diferite
forme.
4. Principiul disponibilităŃii – este consacrat în dispoziŃiile art. 129 alin. 6 c.pr.civ. şi
prevede că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii.
Prin principiul disponibilităŃii se înŃelege faptul că părŃile pot determina nu numai
declanşarea procedurii judiciare şi prin libertatea de a pune capăt procesului
înainte de a interveni o hotărâre pe fondul pretenŃiei supuse judecăŃii, ci şi
conŃinutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privinŃa obiectului şi a
participanŃilor la proces, a fazelor şi etapelor pe care procesul civil le-ar putea
parcurge.
5. Principiul legalităŃii – nu este consacrat expres, însă din anumite dispoziŃii legale
(art. 124 alin. 1 din ConstituŃie; art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304 / 2004 republicată;

1
I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Teoria Generală, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1977
2
I. Leş, Principii şi instituŃii de drept procesual civil, Ed. Lex, Bucureşti, 1998, p55
art. 129 alin. 5 şi art. 261 c.pr.civ.) rezultă că exprimă cerinŃa respectării legii atât
în ceea ce priveşte organizarea justiŃiei cât şi în ceea ce priveşte înfăptuirea ei.
6. Principiul adevărului – este consacrat în art. 129 alin. 5 c.pr.civ., care obligă pe
judecători să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală
privind aflarea adevărului în cauză.
7. Principiul continuităŃii presupune ca judecata cauzei să se facă de la început şi
până la sfârşit de aceeaşi judecători într-o singură şedinŃă care se încheie prin
deliberarea judecătorilor şi pronunŃarea hotărârii.
8. Principiul nemijlocirii constă în obligaŃia instanŃei de a cerceta direct şi imediat
materialul probatoriu necesar soluŃionării cauzei.
9. Principiul publicităŃii înseamnă că procesul civil, cu excepŃia deliberării, se
desfăşoară înaintea instanŃei în şedinŃă publică, în prezenŃa părŃilor dar şi a
oricărei alte persoane care vrea să urmărească modul în care se desfăşoară
judecata proceselor la o instanŃă judecătorească şi poate asista chiar dacă este
străine de procesele care se judecă.
10. Principiul oralităŃii presupune obligaŃia preşedintelui completului de judecată, sub
sancŃiunea nulităŃii hotărârii, de a da părŃilor cuvântul pentru a-şi susŃine oral
pretenŃiile, a discuta regularitatea actelor de procedură, a propune probe şi a
formula concluzii.

Teste de autoevaluare

1 Pentru a fi asigurat principiul contradictorialitatii in procesul civil:


a. toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii partilor
b. este necesar ca partile sa se fi exprimat efectiv cu privire la orice elemente ar avea
legatura cu pretentia dedusa judecatii
c. este suficient ca partile sa fi fost in masura sa se fi exprimat cu privire la orice
elemente ar avea legatura cu pretentia dedusa judecatii.
R-a şi c
2. Constituie principii generale ale procesului civil:
a. principiul publicitatii.
b. principiul contradictorialitatii
c. principiul nemijlocirii.
R -a, b şi c
3. Obligatia instantei de a se pronunta numai cu privire la obiectul actiunii:
a. constituie garantia aplicarii si respectarii principiului aflarii adevarului.
b. constituie garantia aplicarii si respectarii principiului disponibilitatii
c. este prevazut expres in Codul de procedura civila
R- b şi c
4. Constituie modalitati concrete prin care se poate manifesta rolul activ al judecatorului:
a. indatorirea, in cazul in care partile nu sunt asistate sau reprezentate de catre un avocat
sau de vreun alt mandatar, de a da partilor indrumarile necesare cu privire la
drepturile si obligatiile ce le revin in proces.
b. posibilitatea de ordona din oficiu dovezile pe care le considera necesare pentru
solutionarea cauzei chiar daca partile se impotrivesc.
c. obligatia instantei de a pune, din oficiu, in dezbaterea partilor orice imprejurare de
fapt sau de drept care ar putea conduce la dezlegarea cauzei, chiar daca acestea nu
sunt mentionatein cerere sau intampinare.
R-b şi c
Curs nr. 3

AcŃiunea civilă
Obiectivele cursului 3
- definirea noŃiunii de acŃiune civilă
- punerea în evidenŃă a elementelor acŃiunii civile şi prezentarea condiŃiilor de
exerciŃiu ale acŃiunii civile
- importanŃa clasificării acŃiunilor civile

Concepte – cheie tratate


AcŃiunea civilă – ansamblul mijloacelor procesuale prin care se poate realiza
protecŃia judiciară a drepturilor şi intereselor civile ocrotite de lege.3
Elementule acŃiunii civile – părŃile, obiectul, cauza.
CondiŃiile de exerciŃiu ale acŃiunii civile – afirmarea unui drept subiectiv, interes,
capacitate procesuală, calitate procesuală.
NoŃiune
AcŃiunea civilă este definită ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prin care
se poate realiza protecŃia judiciară a drepturilor şi intereselor civile ocrotite de lege.
Elementele acŃiunii civile
AcŃiunea civilă are trei elemente şi anume : părŃile, obiectul şi cauza.
1. PărŃile sunt persoanele între care s-a legat raportul juridic dedus judecăŃii,
acestora li se pot adăuga şi terŃe persoane care intrând în proces fie din
iniŃiativa lor, fie din iniŃiativa părŃilor iniŃiale, dobândesc calitatea de părŃi.
2. Obiectul acŃiunii civile este ceea ce se cere prin acŃiune, pretenŃia concretă a
reclamantului.4
3. Cauza acŃiunii civile – scopul spre care se îndreaptă voinŃa celui care reclamă
sau se apără, scop explicat prin împrejurările şi prin motivele speciale care au
determinat partea să acŃioneze.5
CondiŃiile de exerciŃiu ale acŃiunii civile
Pentru exerciŃiul acŃiunii civile sunt necesare 4 condiŃii6 :
- afirmarea unui drept subiectiv de către persoana care solicită o pretenŃie de
judecată reprezintă o condiŃie esenŃială a exercitării acŃiunii civile
- interesul – folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acŃiunea civilă,
respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conŃinutul acesteia
- capacitatea procesuală – aptitudinea persoanelor fizice şi juridice de a avea
drepturi şi obligaŃii de natură civilă, de a fi subiecte de drept în raporturi juridice
civile

3
G. Boroi, Drept procesual civil, note de curs, vol. I, Ed. Romsat SRL, pag. 104
4
I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit. pag. 237
5
G. Boroi, op. cit. pag. 114
6
V.M. Ciobanu, op. cit., vol. 1, pag. 266
-calitatea procesuală presupune existenŃa unei identităŃi între persoana
reclamantului şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat.
Clasificarea acŃiunilor civile7 :
În funcŃie de calea procedurală pe care o alege partea, cererile de chemare în
judecată sunt : cereri principale (declanşează procedura judiciară); cereri accesorii
(depind de cererile principale); cereri incidentale (au o existenŃă de sine stătătoare).
În funcŃie de scopul material : acŃiuni în realizare (acŃiunile prin care reclamantul
ce se pretinde titularul unui drept subiectiv solicită instanŃei obligarea pârâtului la
respectarea dreptului, iar când acest lucru nu mai este posibil, la despăgubiri pentru
prejudiciul suferit); acŃiuni în constatare (au un obiectiv limitat); acŃiuni în constituire de
drepturi (reclamantul solicită instanŃei aplicarea legii la anumite fapte pe care le invocă în
sensul de a crea între părŃi o nouă situaŃie juridică).
În funcŃie de natura dreptului subiectiv ce se valorifică : acŃiuni nepatrimoniale
(de ex. cererea de divorŃ); acŃiuni patrimoniale care pot la rândul lor sunt acŃiuni
personale (se încearcă valorificarea unui drept de creanŃă) şi acŃiuni reale (se urmăreşte
valorificarea unui drept real).

Teste de autoevaluare
1. Obiectul actiunii civile trebuie sa fie:
a. licit
b. posibil
c. determinat
R-a, b şi c
2. In dreptul procesual civil romanesc, raportul instantei cu partile este reglementat de o
procedura :
a. acuzatoriala
b. inchizitoriala
c. ce cuprinde atat elemente de procedura acuzatoriala cat si elemente de procedura
inchizitoriala
R- c
3. Constituie elemente ale actiunii civile
a. interesul, calitatea procesuala
b. partile, obiectul, cauza
c. capacitatea procesuala
R-b

7
V.M. Ciobanu, op. cit., pag. 291 ; I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., pag. 240 - 241
Curs 4

ParticipanŃii la procesul civil


Obiectivele cursului
- prezentarea instituŃiei participanŃilor la procesul civil
Concepte-cheie tratate
InstanŃa de judecată – organul de stat împuternicit de lege să soluŃioneze litigiul
cu care a fost investită.
PărŃile procesului civil – persoanele care au un litigiu cu privire la un drept civil
dedus în faŃa instanŃei şi asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârii judecătoreşti.
ConsideraŃii generale
Procesul civil implică participare la activitatea judiciară a unor organe şi persoane
cunoscute sub denumirea de participanŃi la procesul civil. ParticipanŃii procesului sunt :
instanŃa de judecată, părŃile, organul de executare, alte persoane şi organe.
Procurorul participă la activitatea de judecată în materie civilă atât în calitate de
parte sub aspect procesual cât şi ca organ de stat în vederea respectării dispoziŃiilor
legale.
InstanŃa de judecată
InstanŃă de judecată este organul de stat împuternicit de lege să soluŃioneze litigiul
cu care a fost investită.
Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 304 / 2004 privind organizarea judiciară
republicată instanŃele judecătoreşti sunt : Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, CurŃi de Apel,
Tribunale, Tribunale specializate, Judecătorii.
Activitatea instanŃei de judecată cuprinde două funcŃii procesuale : cercetarea
cauzei şi soluŃionarea ei.8
Prin compunerea instanŃei se înŃelege alcătuirea instanŃei de judecată cu numărul
de judecători prevăzut de lege. Greşita compunere a completului de judecată poate fi
invocată pe cale de excepŃie.
Prin constituirea instanŃei se înŃelege alcătuirea ei cu toate persoanele şi organele
prevăzute de lege. Astfel, alături de judecători participă grefierul, magistratul asistent la
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, asistenŃii judiciari în conflicte de muncă şi procurorul.
Incidentele procedurale care pot apare în legătură cu compunerea şi constituirea
instanŃei sunt : incompatibilitatea, abŃinerea şi recuzarea.
Incompatibilitatea constă în împrejurarea în care un judecător este oprit să
participe la judecarea unei cauze, pricini în cazurile expres prevăzute de lege.
AbŃinerea şi recuzarea sunt reglementate de lege pentru protejarea părŃii în
anumite cazuri în care s-ar putea presupune că judecătorul nu ar putea fi obiectiv.
PărŃile în procesul civil
În raportul juridic civil litigios ce constituie chiar obiectul procesului civil sunt
implicate două subiecte : subiectul activ, respectiv titularul dreptului civil care formează
conŃinutul raportului juridic civil şi care pretinde că acel drept civil material i-a fost
încălcat sau contestat de către cel căruia îi incumbă obligaŃia civilă corelativă şi care este
subiectul pasiv.

8
V.M. Ciobanu, op. cit., vol. I, pag. 306
Pentru a fi parte într-un proces civil, indiferent de etapa sau faza de desfăşurare a
acestuia, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ condiŃiile de exerciŃiu ale acŃiunii
civile, şi anume : să pretindă un drept, să justifice un interes, să aibă capacitate procesuală
şi calitate procesuală.9
În anumite situaŃii rezultă interesul unei părŃi de a introduce în cauză un terŃ sau
un terŃ are interesul să intervină într-un proces.
Mijlocul procedural prin care terŃul intervine sau este chemat să intervină într-un
proces pendente este cererea incidentală iar condiŃia care trebuie îndeplinită este
interesul.10
Din prevederile art. 49 – 66 c.pr.civ. rezultă că legea procesuală ce reprezintă
dreptul comun în materie dispune asupra următoarelor forme de participare a terŃilor în
proces : intervenŃia (art. 49-56), chemarea în judecată a altor persoane (art. 57 – 59),
chemarea în garanŃie (art. 64 – 66), arătarea titularului dreptului.
Participarea procurorului în procesul civil
Temeiul legal al participării procurorului în procesul civil îl constituie art. 45
c.pr.civ.
În lumina textului de lege aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 138 / 2000
procurorului i se recunoaşte legitimare procesuală activă pentru apărarea drepturilor şi
intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicŃie şi ale dispăruŃilor –
în conformitate cu dispoziŃiile art. 45 alin. 1 c.pr.civ.

Teste de autoevaluare
1. Cererile de stramutare se judeca:
a. in camera de consiliu
b. cu citarea partilor
c. numai dupa ce presedintele instantentei a cerut dosarul pricinii si a ordonat, fara citarea
partilor, suspendarea judecarii pricinii
R- a
2. Constituie incidente procedurale cu privire la instanta sesizata:
a. delegarea instantei, stramutarea
b. exceptia de necompetenta
c. conflictele de competenta
R- a,b si c
3. Ministerul public
a. participa si pune concluzii in mod obligatoriu in cauzele civile ce privesc pe cei pusi
sub interdictie
b. poate porni actiune civila ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si
intereselor legitime ale minorilor
c. poate introduce actiuni strict personale ce privesc pe minori, pe cei pusi sub interdictie
sau pe cei disparuti ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime
ale acelor persoane
R-b,c

9
V.M. Ciobanu, op. cit., vol. 1, pag. 317
10
V.M. Ciobanu, op. cit., vol. 1, pag. 324
Curs 5

CompentenŃa

Obiectivele cursului
- definirea noŃiunii de competenŃă
- prezentarea competenŃei ca instituŃie procesuală în vederea delimitării activităŃii
instanŃelor judecătoreşti de atribuŃiile altor autorităŃi cu atribuŃii jurisdicŃionale
Concepte-cheie tratate
CompetenŃa – aptitudinea recunoscută de lege a unei instanŃe judecătoreşti de a
judeca un anumit litigiu
CompetenŃa materială – forma competenŃei prin care se delimitează, pe linie
verticală, sfera de activitate a diferitelor categorii de instanŃei care fac parte din sistemul
judiciar.
CompetenŃa teritorială – realizarea delimitării „pe orizontală” între instanŃele de
acelaşi grad.

NoŃiuni introductive
În dreptul procesual civil competenŃa este definită ca fiind aptitudinea recunoscută
de lege a unei instanŃe judecătoreşti (ori a unui alt organ de jurisdicŃie ori cu activitate
jurisdicŃională) de a judeca un anumit litigiu (pricină)11.
Normele de competenŃă au ca obiect reglementarea atribuŃiilor instanŃelor
judecătoreşti.12 Din acest punct de vedere distingem între norme de competenŃă generală
şi norme de competenŃă jurisdicŃională (materială şi teritorială).
CompetenŃa generală
Prin competenŃă generală se desemnează acea instituŃie procesuală prin
intermediul căreia se delimitează activitatea instanŃelor judecătoreşti de atribuŃiile altor
autorităŃi statale şi nestatale, cu atribuŃii jurisdicŃionale.13
CompetenŃa materială
CompetenŃa materială este definită ca fiind forma competenŃei prin care se
delimitează pe linie verticală sfera de activitate a diferitelor categorii de instanŃe care fac
parte din sistemul judiciar.14
Sediul materiei în legătură cu competenŃa materială îl reprezintă Codul de
procedură civilă căruia i se alătură legi în cuprinsul cărora există şi norme de competenŃă.
CompetenŃa materială, indiferent de actul normativ ce conŃine prevederi asupra sa
este reglementată prin norme imperative, de la care părŃile nu pot deroga sub niciun
aspect.
CompetenŃa teritorială
În demersul firesc de a stabili instanŃa competentă pentru a judeca un litigiu, după
ce s-a stabilit că respectivul litigiu este de competenŃa materială a unui nivel de

11
I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., pag. 134
12
I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. I, Ed. Servo-Sat, Arad 2001, pag. 211
13
I. Leş, Tratat de drept procesual civil, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, pag. 166
14
I. Leş, Tratat – pag. 179
jurisdicŃie(delimitarea „pe verticală”), urmează a realiza delimitarea „pe orizontală” între
instanŃele de acelaşi grad.
Sediul competenŃei teritoriale îl constituie cu precădere art. 5 – 16 c.pr. civ.
Normele care reglementează competenŃa teritorială au caracter dispozitiv, cu
excepŃia normelor care stabilesc competenŃa în materie de stare şi capacitate a
persoanelor, a celor incidente prevederilor art. 13 – 16 c.pr.civ. şi în unele situaŃii
prevăzute de norme speciale, când au caracter imperativ.

Întinderea competenŃei instanŃei sesizate


În cadrul aceste secŃiuni trebuie analizate aspectele privitoare la : competenŃa
instanŃei sesizate în raport de cererile incidentale şi accesorii, prorogarea de competenŃă.
CompetenŃa instanŃei sesizate în raport de apărările pârâtului.
În literatura de specialitate15 se afirmă că regula privind întinderea competenŃei
instanŃei sesizate este dată de principiul că „judecătorul acŃiunii este şi judecătorul
excepŃiei”. Această soluŃie este logică şi firească deoarece apărările pârâtului indiferent
de forma procesuală pe care o îmbracă sunt în strânsă legătură cu cererea de chemare în
judecată formulată de către reclamant şi tind tocmai spre a anihila pretenŃiile ridicate de
acesta din urmă.
CompetenŃa instanŃei sesizate în raport de cererile incidentale şi accesorii
Potrivit art. 17 c.pr.civ., cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanŃei
competente să judece cererea principală.
Prorogarea de competenŃă
După cum anticipam în legătură cu prevederile art. 17 c.pr.civ., în temeiul legii,
instanŃa sesizată iniŃial îşi poate extinde competenŃa asupra chestiunilor indicate în norma
legală. În acest caz, suntem în prezenŃa unei prorogări legale, căci ea se naşte în temeiul
legii, dar instanŃa îşi poate extinde competenŃa şi în temeiul unei hotărâri judecătoreşti,
pronunŃată de o instanŃă superioară, când vom vorbi despre prorogarea judecătorească sau
în temeiul unei convenŃii, când va avea loc o prorogare convenŃională de competenŃă.
Incidente procedurale cu privire la instanŃa sesizată
Incidentele procedurale vizează în acest context situaŃii în care, deşi instanŃa
sesizată este competentă, ea nu poate judeca respectivul litigiu, fie pentru că nu sunt
întrunite cerinŃele necesare pentru judecată, fie pentru că pronunŃarea hotărârii riscă să nu
se îndeplinească condiŃiile unei depline obiectivităŃi. Astfel de situaŃii se subscriu
instituŃiilor : delegarea instanŃelor (art. 23 c.pr.civ.) şi strămutarea pricinilor (art. 37-40
c.pr.civ.).
După cum există o extinderea de jurisdicŃie a instanŃei sesizate, poate exista şi o
contestare asupra competenŃei instanŃei, aşa-numite situaŃii de necompetenŃă, compatibile
cu instituŃia excepŃiei de necompetenŃă şi cea a conflictelor de competenŃă (art. 20 – 22
c.pr.civ.).
ExcepŃia de necompetenŃă este mijlocul procesual prin care se invocă
necompetenŃa instanŃei sesizate, în cursul judecăŃii, în fond ori într-o cale de atac.

15
V.M. Ciobanu, op. cit., vol.1, pag. 431; I. Leş, Tratat…, pag. 209
Teste de autoevaluare

1. Cererile privitoare la nulitatea sau desfacerea adoptiei sunt de competenta


a. Judecatorie
b. Tribunalului
c. CurŃii de apel
R-b
2. Cererile privitoare la obligatiile comerciale pot fi judecate de:
a. instanta domiciliului paratului
b. instanta locului unde obligatia a luat nastere
c. instanta locului platii
R- a, bşi c
3. Instanta in fata careia s-a ivit conflictul de competenta :
a. va suspenda, dar numai la cererea persoanei interesate, orice procedura
b. va suspenda din oficiu orice alta procedura
c. va inainta dosarul instantei competente sa hotarasca asupra conflictului de competenta
R-b, c

Curs 6

Actele de procedură şi termenele de procedură

Obiectivele cursului :
- definirea noŃiunilor de act de procedură şi termen procedural
- punerea în relief a sancŃiunilor procedurale privitoare la actele procedurale şi la
termenele procedurale
Concepte – cheie tratate :
Act de procedură – orice act de procedură făcut în cursul şi în cadrul procesului
civil de către instanŃa de judecată şi ceilalŃi participanŃi la proces, legat de activitatea
procesuală a acestora.
Termen de procedură – intervalul de timp înlăuntrul căruia trebuie îndeplinite
anumite acte de procedură sau, dimpotrivă, este oprită îndeplinirea altor acte de
procedură.
Actele de procedură
Actul de procedură este orice act făcut în cursul şi în cadrul procesului civil, de
către instanŃa de judecată şi ceilalŃi participanŃi la proces, legat de activitatea procesuală a
acestora.16
Actele de procedură se clasifică după mai multe criterii şi anume17 :
a) în raport de organele sau persoanele de la care emană actele de procedură sunt :
actele părŃilor, actele instanŃei, actele auxiliarilor;
16
I. Stoenescu, G. Porumb, Drept procesual civil român. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1966, pag.
209
17
V.M. Ciobanu, op. cit., vol. I, pag. 455 - 456
b) în raport de conŃinut, actele de procedură sunt : acte de procedură care exprimă o
manifestare de voinŃă, acte de procedură care constată o garanŃie procedurală;
c) în raport de natura lor, actele de procedură sunt : acte de procedură care se
îndeplinesc înaintea instanŃei de judecată şi acte extrajudiciare care se îndeplinesc
în cadrul procesului dar în afara instanŃei;
d) în raport de modul de efectuare actele de procedură sunt : acte scrise şi acte orale.
CondiŃiile pentru îndeplinirea actelor de procedură au în vedere următoarele reguli
generale18 :
- actele de procedură trebuie să îmbrace forma scrisă;
- actul de procedură trebuie să relateze în chiar conŃinutul său faptul că cerinŃele legii
au fost îndeplinite;
- actul de procedură trebuie făcut în limba română.
Termenele procedurale
Termenul de procedură reprezintă intervalul de timp înlăuntrul căruia trebuie
îndeplinite anumite acte de procedură sau, dimpotrivă, este oprită îndeplinirea altor acte
de procedură.19
Termenele de procedură se clasifică după mai multe criterii şi anume20 :
a. după criteriul caracterului lor : termene imperative şi termene prohibitive;
b. după criteriul modului în care sunt stabilite : termene legale, termene
judecătoreşti, termene convenŃionale;
c. după criteriul sancŃiunii ce intervin în caz de nerespectare : termene
absolute şi termene relative;
d. după criteriul duratei distingem : termene pe ore, pe zile, săptămâni, luni şi
ani.
Modul de calcul al termenelor procedurale este reglementat de dispoziŃiile art. 101
c.pr.civ.
Orice termen procedural are un punct de plecare şi un punct de împlinire, iar între
acestea se interpune un interval de timp ce reprezintă durata termenului, adică însăşi
substanŃa sa.
SancŃiuni procedurale privitoare la actele procedurale şi termenele procedurale
SancŃiunile procedurale au fost definite ca măsuri cu caracter de constrângere
menite să garanteze respectarea normelor juridice care prescriu formele şi condiŃiile după
care trebuie să se desfăşoare activitatea judiciară în pricinile civile.21
SancŃiunea nerespectării condiŃiilor cu privire la îndeplinirea actelor de procedură
este nulitatea. Nulitatea este sancŃiunea procedurală care intervine în cazul actului de
procedură care nu îndeplineşte condiŃiile prevăzute de lege pentru validitatea lui,
lipsindu-l în totul sau în parte de efectele fireşti.
SancŃiunea nerespectării condiŃiilor cu privire la termenele procedurale este
decăderea. Decăderea constituie o sancŃiune care determină stingerea unui drept
procedural ce nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.

18
V.M. Ciobanu, op. cit., vol. I, pag. 456 - 458
19
I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., pag. 422
20
V.M. Ciobanu, op. cit., vol. I, pag. 458 - 460
21
D. Radu, DicŃionar de drept procesual civil, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, pag. 429
Teste de autoevaluare

1.Actele de procedura facute de o persoana fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de


exercitiu restransa, fara incuviintarea ocrotitorului sau legal:
a. sunt anulabile
b. sunt nule
c. pot fi rectificate
R-a şi c
2. Repunerea in termen poate fi dispusa daca:
a. partea nu a facut actul din motive temeinic justificate
b.nu s-a respectat un termen prohibitive
c. partea nu a facut actul datorita unui motiv mai presus de vointa sa
R-c
3. Decaderea intervine:
a. numai daca legea o prevede expres
b. in cazul nerespectarii termenelor legale imperative
c. in cazul nerespectarii oricaror termene procedurale
R.b