Realism-Capitolul 1(Definiție și trăsături)

Realismul este un curent literar apărut în a doua jumătate a

secolului al XIX-lea în Franța și a durat până în secolul
XX.Principiul de bază al realismului este reflectarea realității în
datele ei esențiale, obiective și caracteristice.
Realismul este o concepție opusă idealismului, conform căruia
lucrurile există independent de faptul că sunt percepute sau nu.
Temele romanelor realiste includ parvenitismul, imoralitatea,
singurătatea sau avariția. Subiectele sunt inspirate din realitate,
iar acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri, în timp ce
conflictele sunt de natură socială, psihologică sau politică.
Acesta a luat amploare, deoarece romantismul a pierdut
contactul cu realitatea (cu viața de zi cu zi a omului de rând). De
aceea, realismul literar aduce în prim plan micile tragedii
cotidiene ale fiecăruia, încercând să le redea într-un mod cât mai
nealterat cu putință.
Realismul literar românesc a fost inaugurat în proză și
dramaturgie de către scriitorii pașoptiști (Costache
Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri) și
postpașoptiști (Nicolae Filimon, Bogdan Petriceicu Hasdeu).
Acest stil a fost adoptat și folosit în operele lor de scriitori
români precum Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Liviu
Rebreanu, George Călinescu și Marin Preda.
Trăsăturile realismului literar: 
  Povestea prezentată printr-o perspectivă obiectivă;
 Naratorul este omniscient și omniprezent;    
 Povestea se petrece într-un loc real, cunoscut;     
 Tonul încearcă să fie cât mai impersonal și neutru;
 Verosimilitate;
 Preferința acută către detalii, pentru ca mediul să fie
redat conform realității;
 Importanța descrierii statutului social;
 Prezentarea moravurilor unei epoci;
 Personajele sunt tipice, prezentate în situații obișnuite;
 Fiecare personaj în parte are o trăsătură definitorie, care
ajută la diferențierea personajelor;
 Cele mai întâlnite teme sunt: parvenirea, egoismul,
imoralitatea și singurătatea;
 Drama și comedia sunt speciii narative preferate;
 Lipsa personajelor magice, cu puteri sau întruchipări
ciudate;
Capitolul 2- Moara cu Noroc-Ioan Slavici
Ioan Slavici aparține epocii marilor clasici(1870-1890) alături de
Mihai Eminescu, Ioan Creangă și Titu Mariorescu. Cele mai
reprezentative nuvele ale sale sunt: “Popa Tanda”, “Budulea
Taichii”, “Moara cu noroc”,etc.
Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului
ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George
Călinescu un „instrument de observație excelent” al mediului
rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă
a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de
stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei,
îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.
Opera “Moara cu noroc” are ca an de apariție anul 1881,
publicată în volumul “Nuvele din popor”.Temele de inspirație
pentru opera sunt: viața socială și viața rurală. În mod veridic,
realitatea apăsătoare a schimbării și transformării umane este
surprinsă în proză; încercare de moralizare specifică lui Slavici,
dar fără a înfrumuseța în vreun fel soarta personajelor. De
asemenea, incipitul și finalul sunt într-o relație de simetrie prin
replicile bătrânei (soacra lui Ghiță): la începutul nuvelei bătrâna
spune: "Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba,
nu bogatia, cu linistea colibei tale te face fericit" iar la final:
“Simțeam eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!”
Ghiță și Ana se decid să ia în arendă Moara cu Noroc în ciuda
avertismentului bătrânei deoarece nu mai doreau să trăiască în
sărăcie. Cei trei se mută în moară și spre norocul lor moara era
la o răscruce unde ajungeai după un drum greu. Ghiță a
transformat moara într-un loc primitor unde puteai să te
odihnești si să schimbi o vorbă cu alte persoane. Într-o zi niște
porcari nu au plătit ce au consumat si au plecat. După a venit
Lică Sămădăul care i-a plătit lui Ghiță consumul porcarilor. Lică
doarea să îl facă un informator pe Ghită deși inițial Ghiță nu a
dorit să i se alăture (și-a cumpărat două pistoale, niște câini și o
slugă) dar cu timpul devine din ce in ce mai implicat în afacarea
lui Lică. Cu timpul se observă o schimbare în personalitatea lui
Ghiță, acesta devine mai ursuz și se supără din orice. Acesta
este implicat într-un jaf și o crimă și când merge la autorități
minte pentru a-l acoperi pe Lică. La început se simte foarte
vinovat pentru acțiunile lui apoi, dă vina pe dorința
necontrolabilă după bani pentru a nu se mai simți așa de
vinovat. Copii și bătrâna pleacă la rude în timpul săptămânii de
Paște. Ghiță o lasă singură pe Ana pentru a-l prinde pe Lică
împreună cu Pintea. Ana încearcă să fugă cu Lică dar este
refuzată. Ghiță o omoară pe Ana și apoi este omorât la ordinul
lui Lică care la rândul lui se sinucide pentru a nu fi prins. În final
bătrâna spune că știa că nu o să iasă bine.

Capitolul 3-Apartenanta nuvelei “Moara cu Noroc” la realism

Câteva trăsături ale realismului care se regăsesc în “Moara cu
Noroc” sunt:
 Naratorul este omniscient si omniprezent. Perspectiva
narativă fiind obiectivă. Narațiune se face la persoana a III-
a: “Ramanand singur cu Ana si cu copiii, Ghita priveste
imprejurul sau, se bucura de frumusetea locului si inima ii
rade cand Ana cea inteleapta si asezata deodata isi pierde
cumpatul si se arunca rasfatata asupra lui, caci Ana era
tanara si frumoasa, Ana era frageda si subtirica, Ana era
sprintena si mladioasa, iara el insusi, inalt si spatos, o purta
ca pe o pana subtirica”
 Spațiul este într-un han,aflat la mijlocul distanței dintre
orașele Transilvănene:”Arad și Ireu” .Timpul este a doua
jumatate a secolului 19 ,timp de un an de la Sfântul
Gheorghe și până la Paște .
 Importanța descrierii statutului social se observă în
descrierea personajului Ghiță:
 Ghiță este un cizmar sărac, cap de familie, pe umerii căruia
apasă toată responsabilitatea bunăstării acesteia. Acest
lucru îl încurajează să fie nemulțumit de situația lui socială
și materială, ce conduc la luarea în arendă a cârciumii de
lângă Moara cu noroc, în speranța că, astfel, va asigura
familiei un trai mai bun. Schimbarea statului de cizmar la
cel de cârciumar atrage după sine, pe de-o parte, o
îmbunătățire materială considerabilă, dar care, pe de altă
parte, va avea un mare impact la nivelul statutului
psihologic și moral.
 Moravuri:
Moara e chipul vechilor obiceiuri, iar cârciuma al noilor
moravuri. Prima e părăsită iar a doua prosperă, cel puțin
pentru o vreme.
Cele cinci cruci care stau înaintea morii sunt un alt semn
prevestitor. Ele sunt „semne care vestesc…că aici locul e
binecuvântat”. Acestea îl vestesc „pe drumeț”. Cititorul
însă are o strângere de inimă. Pentru că ele vestesc una,
dar prevestesc alta. Drumețului îi dau o veste bună, dar
autorul are grijă să prezinte astfel atmosfera încât
cititorului să-i prezică altceva.
 Tema principală a nuvelei este și ea adecvată caracterului
realist și psihologic al scrierii, și anume consecințele pe
care le are setea de îmbogățire asupra sufletului
individului, asupra destinului său.
 Toate personajele din operă sunt obișuite, reprezintă omul
comun:
 Ana este un personaj secundar care este caracterizată
direct de narator: “Ana era tânără și frumoasă,Ana era
fragedă și subțirică, Ana era sprintenă și mlădioasă”
Ghiță este personajul principal al nuvelei, acesta este
caracterizat de narator:” înalt și spătos”, “modest”, acesta
se autocracterizează: “ să cârpesc și mai departe cizmele
oamenilor, care umblă toată săptămâna în opinci ori
desculți, iară dacă dumineca e noroi își duc cizmele până la
biserică, și să ne punem pe prispa casei la soare, privind eu
la Ana, Ana la mine, amândoi la copilaș, iară d-ta la tustrei.
Iacă liniștea colibei”,

Capitolul 4-In vreme de razboi

Capitolul 5-Apartenenta operei la realism