Sunteți pe pagina 1din 100

Caracteristicile liniilor de transmisie

Obiective

Dupa incheierea acestui capitol vei fi familiarizat cu bazele liniilor de transmisie.Vei fi


capabil sa descrii diferitele tipuri de linii de transmisie si cum sunt ele folosite.Vei stii cum sa
determini circuitul echivalent al unei linii de transmisie.Vei fi familiarizat cu, conceptul de
impedanta caracteristica si impedanta echivalenta.

Idei fundamentale

Informatii de baza despre linii de transmisie

O linie de transmisie este un dispozitiv conducator folosit pentru a transfera energie sub
forma de unde electromagnetice de la o sursa(generator) la o sarcina.In televiziune si radio liniile de
transmisie sunt folosite pentru a conecta transmitatorii la antene, sau antenele la receptori, asa cum
arata si figura 1-1

Figura 1-1 Sistem radio elementar

Liniile de transmisie sunt deasemenea folosite in telefonie si sisteme de transmisii de date


pentru a purta semnale pe distante lungi, asa cum se arata in figura 1-2.

Liniile de transmisie sunt folosite in sisteme cu microunde pentru a purta energie


electromagnetica. Ele sunt deasemenea folosite in retele optice de cablu de televiziune,dupa cum
arata figura 1-3. Sistemele de fibra optica sunt folosite pentru a purta semnale luminoase, pe cand
liniile de transmisie coaxiala sunt folosite ca si cabluri
de alimentere.
Figura 1-2 Sistem telefonic elementar

Conditii tranzitorii si de stabilitate la o linie de transmisie

Liniile de transmisie pot purta diferite tipuri de semnale. De exemplu sunt deseori folosite
pentru transmiterea pulsurilor(la frecvente joase) si a semnalelor de comunicatie (la frecvente
inalte).

In unele aplicatii, cum ar fi telefonia sau retele de calculatoare, semnalele digitale parcurg
linia.Aceste linii sunt facute pentru a opera in conditii tranzitorii deoarece dureaza ceva timp pentru
fiecare puls de pe linie sa ajunga la o valoare stabila.

In alte aplicatii, semnalele sinusoidale se repeta periodic pe linie.Aceste linii sunt facute
pentru a opera in conditii stabile deoarece semnalele expun doar schimbarile neglijabile
dupa o perioada lunga de timp.

Figura 1-3 Sistem hibrid de televiziune prin cablu


Tipuri de linii de transmisie si aplicatie

Exista diferite tipuri de linii de transmisie. Fiecare tip de linie are proprietati diferite care
afecteaza transmisia: latimea benzii, atenuarea si zgomotul sau interferentele. Sunt folosite diferite
parti ale spectrului de frecventa electromagnetica, depinzand de tipul de linie de transmisie si de
cererile de comunicatie.

Asa cum arata figura 1-4 majoritatea spectrelor electromagnetice sunt invizibile.Frecventele
joase ale spectrului include undele radio,microundele si radiatiile infrarosu. Lumina devine vizibila
pe o scara redusa. Frecventele inalte includ razele ultraviolete , razele X si cele gamma.

Urmatoarele tipuri de linii de transmisie sunt frecvent folosite:

• liniile deschise cu 2 canale


• liniile cu perechi rasucite
• liniiile cu perechi infasurate
• linii coaxiale
• purtatoare de unde
• fibre optice

Figura 1-4 Spectrul electromagnetic

Liniile deschise cu 2 canale constau in 2 conductoare paralele care sunt despartite cativa
centimetri si sunt sustinute de separatoare amplasate la intervale egale, asa cum arata figura 1-5.
Acest tip de linii este de obicei folosit pentru conexiuni pe distante scurte pentru linii de tensiuni
inalte si in linii de telefonie rurala. Este susceptibila la zgomot, ieftina si simpla.

Figura 1-5 Linie deschisa cu doua fire


Linia cu 2 canale este si linia bifilara cand conductoarele paralele sunt inzolate de un
material dielectric asa cum arata figura 1-6. Acest tip de linie este deseori folosit pentru a conecta
televizorul la antenna.

Figura 1-6 Linie bifilara

Linia cu perechi torsadate consta in 2 conductoare invelite intr-un material izolator si


rasucite impreuna pentru a face linia flexibila, asa cum arata figura 1-7.Acest tip de linie este folosit
pentru conexiuni pe distante scurte. Nu este recomandat pentru transmisia semnalelor de frecvente
inalte din cauza pierderilor importante care apar in materialul izolator.

Figura 1-7 Linie torsadata

Liniile cu perechi izolate constau in 2 conductoare paralele inconjurate si separate printr-un


material puternic dielectric, asa cum arata figura 1-8. Materialul dielectric este inconjurat de sarma
de cupru bobinata care actioneaza ca un camp electric. Intregul ansamblu este asezat intr-un
material flexibil protector. Avantajul principal al acestui tip de linie este faptul ca conductoarele
sunt izolate de sursele externe de zgomot.

Figura 1-8 Linie cu perechi izolate

Linia coaxiala este folosita pentru cablurile de televiziune. Este fabricata in 2 tipuri: rigida
sau flexibila. Ambele tipuri sunt construite in acelasi fel: un conductor intern este inconjurat de un
conductor extern tubular. Acest tip de conductor minimizeaza pierderile de radiatii, cat si
interferentele de la alte linii.
• In cazul liniei coaxiale flexibile, aratata in figura 1-9, conductorul intern este izolat de cel
extern printr-un material puternic dielectric. Conductorul extern consta intr-un strat impletit
de cupru, dand cablului flexibilitate. Acest tip de linie minimizeaza impactul radiatiilor
electromagnetice si efectul pelicular.

Figura 1-9 Linie coaxiala (flexibila)

• In cazul liniei coaxiale rigide conductorul intern este izolat de cel extern prin separator la
intervale regulate. Acest tip de linie minimizeaza pierderile si interferentele de la alte linii.

Ghidul de unde este un mediu de transmisie care ghideaza propagarea undelor


electromagnetice. In mod normal consta intr-un conductor metalic gol, de obicei cilindric,
rectangular sau eliptic, asa cum arata figura 1-10. Acest tip de purtator de unde poate contine, in
anumite conditii, un material dielectric solid sau gazos. Purtatorii de unde sunt folositi in sistemele
cu microunde radio.

Figura 1-10 Giduri de unda

In final, fibra optica este creata special pentru a transmite lumina,care poate fi modelata ca o
unda electromagnetica. Fibra optica consta intr-un conductor central numit miez, facut din sticla sau
plastic, asa cum arata figura 1-11. Miezul este incercuit de un invelis protector.Intregul ansamblu
este asezat intr-o fasa protectoare. Avantajele fibrei optice sunt latimile de banda mari, imunitatea la
zgomot si dimensiunile mici.

Figura 1-11 Fibra optica

Impedanta

In circuitele de curent alternativ rezistenta unui component la fluxul de curent se numeste


impedanta. Impedanta se noteaza Z. Se masoara in ohmi. Este cuantificata de un nr complex ce
poate fi exprimat intr-o forma carteziana sau polara, cum se arata in figura 1-12.
• in forma polara, cu o rezistenta R,exprimata in ohmi,si la un anume unghi Ө,in grade sau
radiani: R < Ө
• in forma dreptunghiulara, cu o componenta adevarata sau pur rezistiva R si o componenta
reactiva (jX), amandoua exprimate in ohmi: R+- jX.

Figura 1-12 Forma polara si carteziana

Atat timp cat consta intr-un numar complex, impedanta poate fi reprezentata pe o diagrama
carteziana ca un vector trasat din origine ca in figura 1-13. Axa orizontala a diagramei se numeste
axa reala si corespunde axei rezistentei R. Axa verticala este numita imaginara si corespunde axei
reactantei jX.

Figura 1-13 Reprezentarea carteziana

Cand impedanta este:

• pur rezistiva, atunci Z=R+j0, sau R<0‫ە‬


• pur inductiva, atunci Z=0+jXL,sau XL<90‫ە‬
• pur capacitiva, atunci Z=0-jXC,sau XC<-90‫ە‬

In cele mai multe cazuri, impedanta nu este nici pur rezistiva nici pur reactiva. Este compusa din
amandoua, o componenta reala(rezistiva) si una reactiva, ca in figura 1-14.

• cand vectorul este situat in primul cadran al diagramei (intre 0 si 90 grade) componenta
reactiva este inductiva.
• cand vectorul este situat in al patrulea cadran( intre -90 si 0 grade),componenta reactiva este
capacitiva.
Figura 1-14 Pozitia vectorului este dependenta de compnenta rezistiva

De exemplu, vectorul din al patrulea cadran din figura 1-14 consta dintr-o componenta reala
sau pur rezistiva si o componenta reactiva care este capacitiva: 6< -18.‫ە‬

Circuitul de baza al liniei de transmisie

In partea de sus a figurii 1-15 este prezentat circuitul de baza al unei linii de transmisie.
Linia de transmisie consta in doua conductoare.

• Intrarea este conectata la o sursa (Es) de curent alternativ, avand impedanta interna Zs.
Iesirea este conectata la o sarcina avand o anumita impedanta ZL.
• Impedanta vazuta la intrarea liniei de transmisie, Zin, este raportul dintre tensiune si curent
(Vin/Iin) in acel punct al circuitului. Zin corespunde impedantei ve care o simte sursa de la
linia de transmisie si sarcina.

Figura 1-15 Circuitul elementar al unei linii de transmisie

Partea de jos a figurii 1-15 arata circuitul atunci cand linia de transmisie folosita este una
coaxiala flexibila. Acesta este tipul de linie de transmisie folosita pe placa. Conductorul intern este
izolat de cel extern printr-un material dielectric solid. Conductorul extern consta dintr-un strat
impletit de cupru. Odata ce sursa alimenteaza circuitul cu un curent alternativ, polaritatea celor
doua conductoare este intotdeauna opusa, in timp ce curentul alterneaza de la pozitiv la negativ.

In acest curs liniile de transmisie vor fi reprezentate prin doua conductoare paralele.

Impedanta caracteristica a liniei de transmisie

Cea mai importanta proprietate a liniei de transmisie este impedanta caracteristica. Aceasta se
noteaza cu Zo.

Zo este determinata de caracteristicile fizice ale liniei:

• diametrul si forma conductoarelor


• spatiul dintre conductoare
• tipul de material izolator care separa conductoarele.

Oricum, Zo nu depinde de lungimea liniei de transmisie.

Teoretic vorbind, Zo poate fi definita ca impedanta de intrare, Zin, a unei linii infinit de lunga,ca in
figura 1-16

Figura 1-16 Z0 este impednata de intrare a unei linii infinit de lungi

O definitie mai practica pentru Zo ar fi impedanta de intrare, Zin, a unei linii cu lungime
finita, cand impedanta sarcinii, ZL, este egala cu Zo, asa cum ne arata figura 1-17.

Figura 1-17 Z0=ZIN cand linia este terminata cu ZL=Z0

Cand pierderile pe o linie sunt mici si frecventa semnalelor purtate este relativ ridicata
componenta reactiva a lui Zo este de obicei neglijata si Zo este considerata pur rezistiva.

Impedanta caracteristica a liniile de transmisie este de obicei intre 50 si 600 ohmi.


• Liniile coaxiale, folosite in televiziune, retele de cabluri sau pentru a conecta
transmitatoarele radio la antene, au impedanta caracteristica intre 50 si 70 ohmi.
• Liniile de transmisie biconductoare, folosite la conectarea televizoarelor la antene, au
impedanta caracteristica de 300 ohmi.
• Liniile torsadate sunt folosite pentru distributie de semnal telefonic si au impedanta
caracteristica de 600 ohmi.

In concluzie, impedanta caracteristica Zo a unei linii de transmisie este teoretic egala cu


impedanta de intrare Zin a unei linii de lungime infinita. Impedanta de intrare a unei linii de orice
dimensiune, care este terminata cu o impedanta egala cu cea caracteristica este egala cu Zo.

Impedante echivalente si neechivalente

Cand impedanta sarcinii, ZL, este egala cu impedanta caracteristica a liniei, Zo, energia care
ajunge la iesire este perfect absorbita de sarcina, ca in figura 1-18. O astfel de conditie se numeste
impedanta echivalenta. In acest caz, linia pare infinit de lunga din perspectiva sursei, deaorece
sarcina are capacitatea de a absorbi continuu toata energia primita.

Figura 1-18 Adaptarea impendantei

Cand ZL nu este egala cu Zo apare fenomenul de impedanta neechivalenta. In acest caz, nu


este absorbita toata energia primita de catre sarcina,ca in figura 1-19. In schimb, o parte din aceasta
energie este reflectata inapoi catre sursa, rezultand pierderi din cauza reflexiei.

Figura 1-19 Impedanta neadaptata

Daca impedanta sursei, Zs, nu este egala cu Zo, o parte din energia reflectata, cand se intoarce catre
sursa, va fi din nou reflectata pe linie,ca in figura 1-19. Energia reflectata va continua sa circule
inainte si inapoi pe linie pentru o perioada de timp, crescand pierderile intre punctul de transmisie si
cel de folosire, rezultand o transmisie ineficienta.

Este deci important ca impedanta sarcinii si cea a sursei sa fie egale cu impedanta caracteristica a
liniei, pentru a transfera maximul de energie posibila de la sursa la sarcina.
In concluzie, cand impedanta sarcinii, ZL, nu este egala cu cea caracteristica, nu este absorbita toata
energia primita de catre sarcina, din cauza reflectiei.

Circuitul echivalent al liniei de transmisie

O linie de transmisie poate fi vazuta ca mici sectiuni distribuite de-a lungul intregii lungimi a liniei,
ca in figura 1-20. Fiecare sectiune contine aceeasi combinatie de componente pe unitatea de
lungime. Lungimea unitatii poate fi oricare: centimetri, metri etc.

Figura 1-20 Parametrii distribuiti ai unei linii alcatuite din 2 conductori

• R’S corespunde rezistentei in serie in ohmi, pe unitate de lungime.


• L’ corespunde inductantei in serie in H(Henrys, ohm*sec), pe unitate de lungime.
• R’P corespunde rezistentei in paralel in ohmi, pe unitate de lungime (R’P este reciprocul
conductantei distribuite, G’).
• C’ corespunde capacitatii in F(Farazi), pe unitate de lungime.

Pentru ca sunt distribuite uniform de-a lungul liniei, R’S, L’, C’, R’P se numesc parametri distribuiti.
Valorile lor sunt determinate de caracteristicile fizice ale liniei: diametru conductorilor, spatiul
dintre ei si materialul izolator folosit.

In aplicatiile in care R’S este neglijabil si R’P foarte mare (G’ foarte mic) linia este considerata fara
pierderi.

In cele in care R’S este semnificativ si R’P relativ mic (G’ relativ mare), o parte din energia
transmisa este pierduta prin R’S din cauza pierderilor I2R (pierderi seriale), si deasemenea prin R’P
din cauza pierderilor prin izolatie. Linia este in acest caz cu pierderi, iar acestea sunt convertite in
caldura. De aceea liniile de transmisie de frecvente inalte trebuie sa aiba un mecanism de racire
special, cum ar fi un tub de cupru de-a lungul marginilor purtatorului, in interiorul caruia curge un
lichid. Aceste poate fi apa sau etilenglicol.

Determinarea impedantei caracteristice


Asa cum am mentionat anterior, cand semnalul purtat pe linia de transmisie este in aria frecventelor
radio si pierderile sunt scazute, componenta reactiva Zo este neglijata si Zo este considerata pur
rezistiva. In aceste conditii se poate demonstra ca :

L'
Zo=
C'

unde Zo=impedanta caracteristca(Ohmi)


L’=inductanta distribuita(Henry/unitate de lungime)
C’=capacitatea distribuita(Farazi/untitatea de lungime)

Echipamente necesare

Pentru a rezolva exercitiile acestui capitol aveti nevoie de :

• unitatea FACET
• placa limitator de transmisie
• osciloscop, cu doua canale,40MHz(Lab-Volt PIN 797 sau un echivalent)
Exercitiul 1-1
ASPECTE LEGATE DE LINIILE DE TRANSMISIE AFLATE PE PLACA CU
CIRCUIT
Obiectivele lucrarii:
Dupa finalizarea acestei lucrari veti cunoaste in detaliu diferite parti ale liniei de transmisie
aflata pe placa cu circuit. Veti stii cum sa inlocuiti generatorul de semnal treapta cu circuitul sau
echivalent Thevenin. Veti putea sa determinati tensiunea unei sarcini conectate la acest generator,
folosind regula divizorului de tensiune.

Discutii:
Placa de circuit cu linii de transmisie
Placa de circuit cu linii de transmisie este formata din 5 sectiuni:
- liniile de transmisie A si B
- intrarea auxiliara
- generator de semnal treapta
- generator de semnal
- sarcini

Localizati si analizati fiecare sectiune a placii de circuit:

Fig. 1-21 Liniile de transmisie A si B

Introducere:
Fiecare dintre liniile de transmisie A si B este formata dintr-un cablu coaxial RG-174 50Ω
cu o lungime de 24m. Aceste linii pot fi conectate cap-la-cap pt a obtine o linie totala de lungime
48m. Fiecare linie e compusa din:
- un conector BNC la ambele capete;
- 5 pini de proba asociati cu pinii corespunzatori ecranarii, care permit observarea sau
masurarea semnalului pe intreaga lungime a liniei folosind un osciloscop. Prizele sunt asezate
simetric pe toata lungimea liniei, impartind-o in 4 segmente egale de 6m.

Sectiunea cu intrare auxiliara de putere (fig. 1-22) este folosita sa alimenteze placa de circuit
cu linie de transmisie de o sursa externa de ±15V DC (curent continuu), daca placa este utilizata in
mod de sine statator (“stand alone”). Ledurile din sectiunea intrarii auxiliare sunt aprinse cand din
sursa externa este aplicata o tensiune corespunzatoare.
Fig. 1-22 Sectiunea cu intrare auxiliara de putere

Generatorul de semnal treapta din fig. 1-23 produce un semnal de 50kHz constand intr-un
raspuns dreptunghiular cu frecventa de 20µs. Semnalul de iesire al generatorului de semnal treapta
este disponibil la 5 conectori BNC, fiecare conector corespunzand cu o impedanta de iesire diferita.

Fig. 1-23 Generatorul de semnal treapta

Generatorul de semnal din fig. 1-24 emite un semnal sinusoidal a carui frecventa poate fi
ajunstata intre 5kHz si 5MHz folosind butonul de frecventa. Semnalul de iesire al generatorului este
disponibil la 3 conectori BNC, fiecare conector corespunzand unei impedante diferite de iesire. O
iesire de referinta este alcatuita din 2 prize tip “banana” care ofera o tensiune proportionala cu
frecventa semnalului de iesire a genratorului de semnal si anume 1V pt fiecare MHz de semnal
generat. Drept urmare, frecventa de iesire a generatorului de semnal poate fi masurata conectand un
voltmetru de curent continuu la iesirea de referinta.

Fig. 1-24 Generatorul de semnal


Sectiunea de sarcina prezentata in fig. 1-25 este formata dintr-o retea de rezistente,
inductoare si condensatori care pot fi configurati in moduri diferite prin setarea intrerupatoarelor.
Pentru a conecta intrarea sectiunii de sarcina la circuitul comun prin rezistenta R1 in serie cu
inductorul L2, intrerupatorul S1 si S8 sunt comutate pe pozitia deschis, in timp ce toate celalalte
intrerupatoare sunt comutate pe pozitia inchis.

Fig. 1-25 Sectiunea de sarcina

Teorema lui Thevenin:

Teorema lui Thevenin poarta numele inginerului francez M. L. Thevenin. Aceasta permite
ca orice circuit electric liniar vazut la 2 capete sa fie reprezentat de un circuit Thevenin echivalent.
Circuitul Thevenin echivalent este format dintr-o sursa ETH si o impedanta in serie cu aceasta sursa
ZTH.
- Tensiunea ETH este egala cu tensiunea in circuit deschis VOC masurata la cele 2 capete ale
circuitului ce urmeaza a fi Theveninizat
- Impedanta ZTH este impedanta vazuta la cele 2 capete cand sursa de tensiune a circuitului
este inlocuita de un scurt-circuit.

Fig. 1-26 Thevenizarea unui circuit simplu

Thevenizarea generatorului de semnal treapta si generatorului de semnal ale


circuitului cu linii de transmisie
Generatorul de semnal treapta al circuitului cu linii de transmisie poate fi reprezentat prin
echivalentul sau Thevenin. Pentru a determina tensiunea Thevenin a echivalentului Thevenin,
tensiunea de iesire a generatorului de semnal treapta este masurata fara sarcina la iesire, dupa cum
arata si fig. 1-27. Tensiunea masurata corespunde tensiunii Thevenin, ETH.

Fig. 1-27 Thevenizarea generatorului de semnal treapta

Presupunand ca impedanta Thevenin a echivalentului Thevenin a generatorului de semnal


treapta este strict rezistiva, impedanta poate fi determinata prin conectare unei sarcini rezistive cu
rezistenta variabila, la iesirea generatorului de semnal treapta, dupa cum indica figura 1-28.

Fig. 1-28 Regula divizorului de tensiune

Conform regulii de impartire a tensiunii, tensiunea acestei sarcini VL este


Z
V = ∙E
Z + Z 
unde:
VL = Tensiunea pe sarcina (V)
ZL = Impedanta sarcinii (Ω)
ZTH = Impedanta Thevenin (Ω)
TTH = Tensiunea Thevenin (V)
Cand sarcina este reglata astfel incat tensiunea VL = ETH/2 (vezi fig. 1-29), ecuatia de calcul
a VL devine:
E Z
= ∙ E
2 Z + Z
Fig. 1-29 ZTH = ZL cand VL = ETH/2

Simplificand aceasta ecuatie pentru a-l afla pe ZTH rezulta: ZTH = ZL. Drept urmare, regland
rezistenta sarcinii astfel incat VL sa fie egal cu ETH/2 si apoi masurand aceasta rezistenta, valoarea
lui ZTH poate fi determinata.
O metoda identica acesteia poate fi folosita pentru a determina circuitul Thevenin echivalent
al generatorului de semnal al circuitui cu linii de transmisie.
Dupa cum vom vedea mai amanuntit in partea a 2-a, o linie de transmisie se comporta ca o
sarcina cand este conectata la o sursa de tensiune. Aceasta face ca tensiunea aplicata instantaneu sa
fie diminuata cu o valoare specifica determinata de regula divizorului de tensiune.

Mod de lucru:
Determinarea echivalentului Thevenin al generatorului de semnal treapta cu conector BNC
de 50Ω

1. Asigurati-va ca circuitul cu linii de transmisie este instalat corect in unitatea de baza, porniti
unitatea centrala si verificati ca ledurile de langa fiecare intrerupator al acestei sectiuni sunt aprinse,
confirmand ca circuitul este corect alimentat.

2. Facand referire la fig. 1-30, conectati iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal treapta la
intrarea BNC a conectorului din sectiunea de sarcina folosind un cablu coaxial scurt.
Apoi, folosind un cablu coaxial, conectati iesirea BNC a generatoruiui de semnal treapta de
100Ω la intrarea declansatoare (trigger) a osciloscopului.
In final, folosind sonda de masura a unui osciloscop, conectati canalul 1 al osciloscopului la
pinul de proba imediat apropiata conectorului BNC de la intrarea sectiunii de sarcina.

3. In sectiunea de sarcina fixati toate intrerupatoarele pe pozitia 0, apoi conectati intrarea


sectiunii de sarcina la circuitul comun prin rezistenta R1, comutand intrerupatoarele
corespunzatoare din aceasta sectiune la pozitia 1. Rotiti potentiometrul rezistentei R1 in sensul
acelor de ceasornic la maxim. Actiunea aceasta regleaza impedanta de iesire a generatoruli de
semnal treapta la 500Ω.
Fig. 1-30 Iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal treapta conectata la canalul 1 al
osciloscopului si la intrarea in sectiunea de sarcina

4. Efectuati urmatoarele setari pe osciloscop:

Canalul 1 (Channel1)

Mod –> normal (Mode –> Normal)

Sensibilitate –> 0.5V/diviziune (Sensivity –> 0.5V/div)

Cuplajul de intrare –> curent continuu (Input Coupling –> DC)

Unitatea de timp –> 5µs/diviziune (Time base –> 5µs/div)

Intrerupator (Trigger)

Sursa –> externa (Source –> External)

Nivel –> 0.3V (Level –> 0.3V)

Impedanta de intrare –> 1MΩ sau mai mult (Input impedance –> 1MΩ or more)

5. Priviti semnalul de iesire al generatorului de semnal treapta pe ecranul osciloscopului. Este


acest semnal un raspuns dreptunghiular cu frecventa de 20µs corespunzator figurii 1-31?
□Da □Nu
Fig. 1-31 Semnalul de iesire al generatorului de semnal treapta

6. In sectiunea de sarcina rotiti incet potentiometrul rezistentei R1 in sens trigonometric la


maxim pentru a cauza scaderea impedantei de iesire a generatorului de semnal treapta de la 500Ω la
0Ω. In timpul acestei operatii observati ce se intampla cu raspunsul semnalului de iesire al
generatorului de semnal treapta de pe ecranul osciloscopului.

7. In sectiunea de sarcina comutati toate intrerupatoarele pe pozitia 0, masurati tensiunea


raspunsurilor semnalelor de pe ecranul osciloscopului, aceasta este tensiunea Thevenine de iesire
BNC 50Ω a generatorului de semnal treapta, ETH.
ETH = _______ V

8. Conectati intrarea sectiunii de sarcina la comun prin rezistenta R1, regland intrerupatoarele
corespunzatoare din aceasta sectiune pe pozitia 1.
Ajustati potentiometrul rezistentei R1 pana cand tensiunea raspunsurilor semnalului de pe
ecranul osciloscopului devine egala cu jumatate din tensiunea Thevenin masurata la pasul anterior.
ETH/2 = _______ V

9. Folosind un ohmmetru, masurati rezistenta dintre intrarea sectiunii de sarcina si comun


(setarea curenta a rezistentei R1). Din moment ce rezistenta R1 a fost reglata sa creeze o cadere de
tensiune de ETh/2 a iesirii BNC 50Ω a generatorului de semnal treapta, setarile rezistentei R1
corespund impedantei Thevenin in acest punct ZTH.
- Deconectati capatul cablului coaxial conectat la intrarea sectiunii de sarcina prin mufa
BNC. (Lasati celalalt capat conectat la iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal treapta.)
- Deconectati capatul de masura al osciloscopului de la turetul de intrare al sectiunii de
sarcina.
- Tine varful unui capat de masurare al ohmmetrului pe turetul intrarii sectiunii de sarcina
iar in acelasi timp atingeti cealalta tureta din apropierea comunului (L) cu celalalt cap de masurare
al ohmmetrului.
- Noteaza mai jos rezistenta masurata, ZTH.
ZTH = _______ Ω

10. Reconectati cablul coaxial care vine de la iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal
treapta la intrarea BNC a sectiunii de sarcina.

11. Conectati intrarea sectiunii de sarcina la comun prin rezistenta R4 (rezistenta de 100Ω)
comunand intrerupatorul corespunzator din aceasta sectiune pe pozitia 1.
Reconectati canalul 1 al osciloscopului la tureta de la intrarea sectiunii de sarcina.
12. Masurati tensiunea raspunsurilor de pe ecranul osciloscopului. Aceasta este tensiunea VL
dintre capatul 100Ω conectat la generator si iesirea generatorului de semnal treapta
VL = _______ V

13. Utilizand tensiunea Thevenin, ETH si impedanta Thevenin, ZTH masurate la pasii 7 si 9 ai
exercitiului, folositi regulile divizorului de tensiune pentru a calcula tensiunea teoretica pe sarcina
ZL=100Ω conectata la iesirea generatorului de semnal treapta:
Z
V = ∙E
Z + Z 
Este rezultatul calculat aproximativ egal cu tensiunea VL masurata la pasul anterior?
□Da □Nu

14. Deconectati circuitul scotand toate cablurile si capetele de masurare ale aparatelor.

Determinarea Echivalentului Thevelin la iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal

15. Acum, determinati echivalentul Thevelin la iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal:
- Regerindu-va la fig. 1-32, conectati iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal la
conectorului BNC de intrare al sectiunii de sarcina, utilizand un cablu coaxial scurt.
- Apoi, conectati iesirea BNC 100Ω a generatorului de semnal la trigger-ul de intrare al
osciloscopului, utilizand un cablu coaxial.
- In final, folosind capatul de masurare, conectati canalul 1 al osciloscopului la tureta
imediat urmatoare conectorului BNC al intrarii sectiunii de sarcina. Asigurati-va ca ati conectat
cablul de masa al capatului de masura la tureta asociata comunului.

Fig. 1-32 Iesirea generatorului de semnal 50Ω conectata la


canalul 1 al osciloscopului si la intrarea sectiunii de sarcina

16. In sectiunea de sarcina setati toate intrerupatoarele pe pozitia 0. Aceasta face ca impedanta
de iesirea a sarcinii pentru generatorul de semnal sa fie in circuit deschis cu conditia (∞Ω).
17. Efectuati urmatoarele setari pt osciloscop:

Canalul 1 (Channel1)

Mod –> normal (Mode –> Normal)

Sensibilitate –> 1V/diviziune (Sensivity –> 1V/div)

Cuplajul de intrare –> alternativ (Input Coupling –> AC)

Unitatea de timp –> 0.1µs/diviziune (Time base –> 0.1µs/div)

Intrerupator (Trigger)

Sursa –> externa (Source –> External)

Nivel –> 0.3V (Level –> 0.3V)

Impedanta de intrare –> 1MΩ sau mai mult (Input impedance –> 1MΩ or more)

18. Ajustati frecventa de iesire a semnalului generatorului de semnal la 3MHz. Pentru a face
asta rotiti potentiometrul de frecventa a acestui generator pana cand perioada T a semnalului
sinusoidal afisat pe osciloscop este de 0.33µs aproximativ, dupa cum reiese si din fig. 1-33. Pentru a
ne asigura ca potentiometrul frecventei este reglat corect putem verifica daca tensiunea la iesirea de
referinta a generatorului de semnal este de 3V (folosind un voltmetru in curent continuu).

Fig. 1-33 Frecventa semnalului de iesire din generatorul de semnal setata la aproximativ 3 MHz

Masurati amplitudinea varfului pozitiv al tensiunii sinusoidale pe ecranul osciloscopului. Aceasta


este tensiunea Tevenin pe iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal ETH.
ETH = _______ VPK

19. Conectati intrarea sectiunii de sarcina la circuitul comun prin rezistenta R1 prin ajustarea
intrerupatoarelor corespunzatoare pe pozitia 1 (deschis). Rotiti potentiometrul rezistentei R1 pana
cand varful amplitudinii tensiunii sinusoidale de pe ecranul osciloscopului este egala cu jumatate
din tensiunea Thevenin masurata la pasul anterior.
ETH/2 = _______ VPK

20. Folosint un ohmmetru masurati rezistenta dintre intrarea sectiunii de sarcina si circuitul
comun din moment ce rezistenta R1 a fost reglata sa creeze o cadere de tensiune egala cu ETH/2 la
iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal, setarile rezistentei R1 corespund impedantei Thevenin
(ZTH) pt aceasta iesire:
- Deconectati cablul coaxial conectat la conectorul BNC de la intrarea sectiunii de sarcina
- Deconectati capatul de masura al osciloscopului de la tureta de proba de pe intrarea
sectiunii de sarcina
- Tineti varful unuia dintre capetele de masura ale ohmmetrului pe una dintre turetele de pe
intrarea sectiunii de sarcina in timp ce atingeti cu celalt cap de masura tureta L a circuitului comun
din apropiere.
- Inregistrati mai jos rezistenta ZTH masurata.
ZTH = _______ Ω

21. Opriti circuitul de baza si deconectati toate cablurile si toate capetele de masura ale
aparatelor.

Concluzii
• Circuitul cu linii de transmisie are 5 sectiuni: liniile de transmisie, sursa auxiliara de
intrare, generator de semnal treapta, generator de semnal si sarcinile.
• Echivalentul Thevenin al generatoarelor de semnal treapta sau de semnal poate fi calculat
la oricare dintre iesirile BNC. Pentru a face asta tensiunea de iesire a generatorului se masoara fara
sarcina conectata la iesirea generatorului. Tensiunea astfel masurata corespunde cu tensiunea
Thevenin, ETH.
Apoi, o sarcina variabila este conectata la iesirea generatorului si este reglata pana cand
tensiunea in circuit este egala cu jumatate din ETH. In aceasta conditie sarcina impedantei care
corespunde impedantei Thevenin ZTH poate fi masurata cu un ohmmetru. ZTH nu corespunde in mod
obligatoriu valorii nominale a rezistentei iesirii BNC unde este masurata.
• Odata ce echivalentul Thevenin la iesirea generatorului este cunoscut si o sarcina este
conectata la aceasta iesire, tensiunea aplicata acestei sarcini este determinata cu ajutorul regulii
divizorului de tensiune.
Exercitiul 1-2
VITEZA DE PROPAGARE

Scopul lucrarii
In urma efectuarii acestui exercitiu veti sti cum sa masurati viteza de propagare a unui
semnal intr-o linie de transmisie folosind metoda raspunsului la treapta. Bazat pe masuratori veti sti
cum sa determinati permitivitatea relativa a materialului dielectric folosit la fabricarea acestei linii.

Viteza de propagare
Un semnal radio calatoreste in spatiul liber la viteza luminii. Intr-o linie de transmisie un
semnal va calatori la o viteza relativ mai mica. Acest lucru se datoreaza in mare parte prezentei unui
material dielectric folosit la fabricarea liniei. De fapt viteza de propagare a unui semnal intr-o linie
de transmisie vp depinde de inductanta distribuita si capacitatea liniei, L’si C’ (vezi figura 1-34)
Ecuatia de calcul pentru vp este:
1
v =
√L’C’
unde:
vp = viteza de propagare
L’ = inductanta distribuita
C’ = capacitatea distribuita

Fig. 1-34 Circuitul echivalent al unei linii de transmisie cu 2 conductori

Metoda raspunsului la treapta

Viteza de propagare a unui semnal intr-o linie de transmisie poate fi masurata folosind
metoda raspunsului la treapta. Aceasta metoda necesita ca un generator de treapta si un capat de
masura al unui osciloscop cu impedanta ridicata sa fie conectate la capatul de emitere al liniei,
printr-o punte de conexiune ca in fig. 1.35. Capatul de receptie al acestei linii este lasat liber.
Fig. 1-35 Masurarea vitezei de propagare a semnalului utilizand metoda raspunsului la treapta

Propagarea semnalului prin linie este descrisa in cele ce urmeaza:


• La timpul t = 0 generatorul de semnal treapta lanseaza o tensiune pozitiva crescatoare VI in
linie. Latura crescatoare a VI se numeste semnal treapta. Aceast semnal este incident deoarece vine
dintr-un generator si va calatori pe linie catre o posibila sarcina posibil reflectanta.
• Rata incidenta VI se propaga la o anumita viteza vp de-a lungul liniei. Ajunge la capatul
receptor al liniei dupa un anumit timp te tranzit T. Acolo nivelul sau a scazut cu o anumita valoare
datorita rezistentei liniei.
• Deoarece impedanta sarcinii la capatul receptor al liniei este in conditie de circuit deschis,
aceasta nu se potriveste impedantei caracteristice a liniei. Aceasta eroare de impedanta cauzeaza ca
semnalul incident sa fie reflectat inapoi catre generator. Semnalul reflectat VR ajunge inapoi la
generatorul de semnal treapta dupa un timp egal cu dublul timpului de tranzit, 2T.
Semnalul la capatul de transmisie al liniei ca o functie de timp este semnalul de raspuns in
treapta. Asa cum fig. 1.36 arata, acest semnal este suma algebrica a semnalului incident VI si al
semnalului reflectat VR.

Fig. 1.36 Tensiunea la capatul emitator al liniei cu circuit deschis (semnal raspuns la treapta)

Masurand timpul 2T pe ecranul osciloscopului, viteza de propagare a semnalului intr-o linie


de transmisie vp poate fi determinat folosind formula:
2I
v =
2T
Liniile de transmisie care au pierderi si ale caror pierderi serioase sunt predominante vor
aparea ca o retea simpla rezistenta-condensator (RC) pentru o perioada scurta de timp, urmand
imediat lansarii tensiunii treapta, dupa cum arata fig. 1-37. Acest lucru se datoreaza componentelor
de frecventa inalta ale tensiunii treapta.
Fig. 1-37 Linie cu pierderi, predominant pierderi in serie

Constanta de timp T a retelei RC este determinata de constantele RS si C, care sunt la randul


lor derivate din seriile rezistentei distribuite R’S, seriile inductantei R’ si capacitatea paralela C’ a
liniei. Drept urmare, constanta de timp a retelei RC este independenta de lungimea liniei.
In acest caz semnalul incident si reflectat observat la capatul de transmisie al liniei va creste
mai intai la un anumit nivel si apoi va creste exponential la o rata determinata de constanta de timp
a retelei RC ca in fig. 1-38. Acest lucru nu impiedica masuratorile timpului 2T pe ecranul
osciloscopului pentru calculul vitezei de propagare, insa e clar ca liniile cu pierderi cauzeaza o
abatere in cresterea timpului tensiunii in treapta.

Fig. 1-38 Semnalul incident si reflectat la capatul emitator al unei linii cu pierderi,
predominant pierderi in serie

Factorul viteza
Viteza de propagare a unui semnal intr-o linie de transmisie este exprimata in mod normal
ca un procent al vitezei luminii in spatiul liber. Acest procent este numit factor de viteza sau vF. De
exemplu, o linie de transmisie cu vF de 66% va transmite semnale la aproximativ 66% din viteza
luminii.
v
v =
c ∙ 100
In cazul cablurilor coaxiale, factorul de viteza variaza intre 66% si aproximativ 85%.
Tipul cablului coaxial Factorul de viteza, vF (%)
RG-8 66
RG-58 66
RG-174 66
RG-400 70
RG-11 75
RG-316 79
NMR-195 83
RG-8X 84
LMR-400 85

Liniile de transmisie A si B ale circuitului sunt din cablul coaxial RG-174. Drept urmare au
un facor de viteza teoretic de 66%.

Permitivitate relativa (constanta dielectrica)


Viteza de propagare a unui semnal intr-o linie de transmisie este determinata in principal de
permitivitatea materialului dielectric folosit la constructia liniei. Permitivitatea este o marime a
proprietatii materialului dielectric de a mentine o diferenta in sarcina electrica pe o suprafata data.
Permitivitatea unui anumit material dielectric este exprimata in mod normal facandu-se
referire la cea a vidului. Acest procent se numeste permitivitate relativa sau constanta dielectrica.
Cand viteza de propagare intr-o linie de transmisie este stiuta, permitivitatea relativa a materialului
dielectric folosit la fabricarea acelei linii e un ɛr poate fi determinata cu ajutorul ecuatiei:
c
ɛ = 
v
Formula de calcul a permitivitatii relative arata ca o viteza mai mare de propagare indica o
permitivitate relativa mai mica, din moment ce viteza luminii este o constanta.
Material Permitivitate relativa Factor de viteza (%)
vid 1.00000 100
aer 1.0006 99.97
teflon 2.10 69
polietilena 2.27 66.4
polistiren 2.5 63.2
PVC 3.30 55
nilon 4.90 45.2

Sumar
In aceasta sectiune de procedura veti masura viteza de propagare a tensiunii in treapta intr-
un circuit cu linii de transmisie. Bazandu-va pe viteza masurata veti determina permitivitatea
relativa a materialului dielectric folosit la fabricarea acestor linii.

Mod de lucru
Masurarea vitezei de propagare
1. Asigurati-va ca circuitul cu linii de transmisie este instalat corect in unitatea de baza,
alimentati unitatea de baza si verificati ca ledul aflat langa fiecare buton de control este aprins,
confirmand ca circuitul este alimentat corect.

2. Facand referire la fig. 1-39, conectati iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal treapta la
conectorul BNC la capatul de emitere al liniei de transmisie A. Lasati conectorul BNC de la capatul
de receptie al liniei de transmisie A neconectat.
Apoi conectati iesirea BNC 100Ω a generatorului de semnal treapta la intrarea
declansatorului osciloscopului printr-un cablu coaxial.
La sfarsit, folosind capatul de masura al unui osciloscop, conectati canalul 1 al
osciloscopului la tureta de proba 0m de la capatul de emisie al liniei de transmisie A. Asigurati-va
ca ati conectat impamantarea capatului de masura la scutul turetei din pozitia 0.

Fig. 1-39 Masurarea vitezei de propagare a semnalelor de tensiune din linia de transmisie A

3. Efectuati urmatoarele setari ale osciloscopului:

Canalul 1 (Channel1)

Mod –> normal (Mode –> Normal)

Sensibilitate –> 0.2V/diviziune (Sensivity –> 0.2V/div)

Cuplajul de intrare –> curent continuu (Input Coupling –> DC)

Unitatea de timp –> 0.2µs/diviziune (Time base –> 0.2µs/div)

Intrerupator (Trigger)

Sursa –> externa (Source –> External)

Nivel –> 0.3V (Level –> 0.3V)

Impedanta de intrare –> 1MΩ sau mai mult (Input impedance –> 1MΩ or more)

4. Pe ecranul osciloscopului observati semnalul de raspuns al semnalului la capatul de emisie


al liniei de transmisie A. Acest semnal corespunde semnalului de raspuns al liniei de transmisie A.
Apare semnalul reflectat suprapus celui incident, in intervalul de timp care separa cele doua
semnale cum arata in fig. 1-40?
□Da □Nu
Fig. 1.40 Semnalul incident si reflectat pe transmitatorul liniei A

5. Observati ca semnalele incidente si reflectate mai intai urca pana la un anumit nivel si apoi
cresc exponential cand sarcina electrica incarca condensatorul printr-o serie de rezistente. Aceasta
indica faptul ca linia de transmisie are serii de pierderi predominante?
□Da □Nu

6. Cand semnalul incident ajunge la capatul de receptie al liniei te transmisie A, este reflectat
inapoi catre capatul emitent pentru ca:
a) linia de transmisie A nu se termina cu o impedanta de sarcina egala cu impedanta
Thevenin a generatorului de semnal treapta
b) linia de transmisie A nu se termina cu o impedanta de sarcina egala cu impedanta sa
caracteristica
c) capatul de receptie al liniei de transmisie A este un circuit deschis, cauzand ca impedanta
caracteristica a liniei sa fie infinita
d) impedanta Thevenin a generatorului de semnal treapta nu este egala cu impedanta
caracteristica a liniei de transmisie A

7. Micsorati diviziunea de timp pe osciloscop la 0.05µs/Diviziune.


Pe osciloscop masurati timpul dus-intors 2T, separand latura ascendenta a semnalului
incident de latura ascendenta a semnalului reflectat asa cum arata figura 1-41. Acesta este timpul
necesar pentru semnalul lansat de generatorul de semnal treapta sa parcurga distanta pana la capatul
de receptie al liniei de transmisie A si inapoi la generatorul de semnal treapta.
2T = _____ · 10-9s

Fig. 1-41 Timpul masurat 2T


8. Bazat pe timpul dus-intors 2T masurat la pasul anterior si pentru o lungime de 24 de metri a
liniei, calculati viteza de propagare vP prin linie.
2I
v =
2L
vF = _____ · 108 m/s

9. Exprimati viteza de propagare vP obtinuta la pasul anterior ca procent din viteza luminii sau
factorul de viteza vF, folosind formula urmatoare.
Rezultatele ar trebui sa fie aproape de valoare teoretica de 66% pt un cablu coaxial RG-174
(tipul de cablu folosit pentru liniile de transmisie A si B ale circuitului de pe placa).
v
v = ∙ 100%
8
c
unde c = viteza luminii in vid (3.0 · 10 m/s)
vF = _______ %

Determinarea permitivitatii relative

Fig. 1-42 Marim lungimea liniei de la 24m la 48m

10. Bazandu-va pe viteza de propagare obtinuta la pasul 8 determinati permitivitatea relativa ɛr a


materialului dielectric folosit la fabricarea cablului coaxial RG-174 folosit pentru liniile de
transmisie A si B.
Rezultatul ar trebui sa fie foarte aproape de valoarea teoretica de 2.25 pentru polietilena
(materialul dielectric al cablului coaxial RG-174 folosit pentru liniile de transmisie A si B).

ɛ = 
!
ɛr = _______
Efectul avut de o schimbare in lungimea liniilor asupra timpului dus-intors 2T
11. Dupa cum arata si fig. 1-42, creste lungimea liniei de la 24m la 48m printr-o conexiune cap-
la-cap a liniilor de transmisie A si B. Pentru a obtine acest lucru legati conectorul BNC de la capatul
de receptie al liniei de transmisie A la capatul de emisie al liniei de transmisie B folosind un scurt
cablu coaxial. Lasati conectorul BNC de la capatul de receptie al liniei de transmisie B neconectat.

12. Schimbati diviziunea de timp a osciloscopului la 0.2µs/diviziune. Observati ca timpul dus-


intors 2T separand latura ascendenta a semnalului incident de latura ascendenta a semnalului
reflectat s-a dublat ca in fig. 1-43.

Fig. 1-43 Timpul dus-intors 2T, separand laturile


ascendente ale semnalelor incident si reflectat, s-a dublat

Timpul 2T s-a dublat pentru ca:


a) viteza de propagare a scazut cu 1 factor sau 2
b) lungimea liniei s-a dublat
c) permitivitatea relativa s-a dublat
d) impedanta caracteristica a liniei s-a dublat

13. Pe ecranul osciloscopului observati ca semnalele incidente si reflectate mai intai urca la un
anumit nivel si apoi cresc exponential la fel cum s-a intamplat cu linia mai scurta, de 24m.
Aceste semnale cresc in acelasi ritm in care au crescut si pe linia cea scurta. Asta se
intampla deoarece constanta de timp a aceleiasi retea RC in serie prezentata temporar de linie este
determinata de
a) impedanta caracteristica (constanta)
b) serii de rezistenta totala si capacitate paralela a intregii linii
c) rezistenta in serie, capacitate in paralel si inductanta in serie a liniei pe unitatea de
lungime
d) factorul viteza care e o constanta

14. Inchideti unitatea de baza si deconectati toate cablurile si capetele de masurare.

Concluzii
• Viteza de propagare a unui semnal intr-o linie de transmisie poate fi masurata folosind
metoda de raspuns la treapta: un semnal treapta rapid-ascendent este transmis in linie. Timpul
necesar pentru aceast semnal sa parcurga distanta de la generator la capatul de receptie al liniei si
apoi inapoi la generator este masurat. Acest timp 2T permite calculul vitezei de propagare.
• Viteza de propagare a unui semnal intr-o linie de transmisie este doar un procent din viteza
luminii in spatiul liber. Viteza de propagare intr-o linie de transmisie cand este exprimata ca un
procent din viteza luminii in spatiul liner se numeste factor de viteza.
• Viteza de propagare intr-o linie de transmisie se determina in principal prin permitivitatea
relativa a materialului dielectric folosit la fabricarea linie. Cu cat permitivitatea relativa este mai
mica, cu atat viteza de propagare va fi mai mare.
COMPORTAMENTUL LINIEI DE TRANSMISIE SUB IMPEDANTA DE
SARCINA REZISTIVA

Obiectivele exercitiului
Dupa completarea acestui capitol, vor fi dobandite cunostinte despre felul in care o linie de
transmisie la capatul careia se afla tipuri distincte de incarcari se comporta cand semnale de tip
treapta sunt lansate pe linie. Vor mai fi facute cunoscute doua metode de determinare a impedantei
caracteristice a unei linii de transmisie.

Discutie
Determinarea naturii impedantei de sarcina prin folosirea metodei raspunsului de tip treapta
Cand o linie de transmisie este terminate de o sarcina a unei impedante necunoscute, metoda
raspunsului trapta poate fi folosita pentru a determina natura acestei impedante ( fie ea pur rezistiva
sau complexa?). Masuratorile sunt realizare folosind metoda raspunsului treapta.
Un generator de semnal treapta si un osciloscop cu impedenta ridicata sunt conectate la capatul
liniei de transmisie, folosind o conexiune de legatura, dupa cum arata figura 1-44:

• La timpul t=0, generatorul de semnal treapta produce un semnal incident, VI , care este
lansat pe linie.

• Semnalul incident calatoreste de-a lungul liniei pana cand atinge capatul receptor al acesteia
in timpul de tranzitie T. Daca impedanta de sarcina nu se potriveste perfect cu impedanta
caracteristica a liniei, semnalul incident va resimti o schimbare in impedanta in timp ce
paraseste linia de transmisie si intalneste sarcina. Acest lucru cauzeaza ca o parte din energia
continuta in semnalul incident sa fie reflectata catre generator, decat sa fie absorbita de
sarcina. Prin urmare, raspunsul semnalului de tip treapta observant la capatul receptor al
liniei este suma algebrica a semnalului treapta incident, VI, si a semnalului treapta reflectat,
VR .

Figura 1-44. Determinarea naturii impedantei de sarcina folosind metoda raspunsului de tip treapta

Raspunsul semnalului de tip treapta poate avea cateva forme diferite, aceasta forma fiind
determinate de natura impedantei de sarcina ZL . Cand ZLe pur rezistiva, tensiunea reflectata are
aceeasi forma ca tensiunea incidenta, dupa cum arata figura 1-45.
Figura 1-45. ZL e pur rezistiva

Cand ZL este si rezistiva si inductive, tensiunea reflectata in raspunsul semnalului de tip


treapta are aceeasi forma ca tensiunea de-a lungul unui condensator ce se descarca printr-un resistor
legat in serie. Astfel, acesta tensiune descreste exponential pana se stabilizeaza la un anumit nivel,
dupa cum arata Figura 1-46.

Figura 1-46. ZL este si rezistiva si inductive

Cand ZL este si rezistiva si capacitiva, tensiunea reflectata din raspunsul semnalului de tip
treapta are aceeasi forma cu tensiunea de-a ungul unui condensator ce se incarca printr-un resistor
legat in serie. Astfel, aceasta tensiune creste exponential pana se stabilizeaza la un anumit nivel,
dupa cum arata figura 1-47.

Figura 1-47. ZL este si rezistiva si capacitive

Impedanta de sarcina pur rezistiva


Cand o impedanta de sarcina e pur rezistiva, tensiunea semnalului treapta reflectat de la
impedanta aflata la capatul receptor al liniei, are aceeasi forma ca a semnalului incident.
Magnitudinea si polaritatea acestei tensiuni sunt determinate de relatie dintre impedanta de sarcina
ZL, si impedanta caracteristica Z0, dupa cum ne este indicat in ecuatia de mai jos:
Z L −Z 0
VR = *V I
ZL + Z0
unde VR = tensiunea semnalului treapta reflectat la capatul receptor al liniei cu un timp de trazit
T(V);
ZL = Impedanta de sarcina (Ω);
Z0 = Impedanta Caracteristica (Ω)
VI = tensiunea semnalului incident la capatul receptor al liniei (V)
Ecuatia indica urmatoarele:

• Cand ZL este mai mare decat Z0, tensiunea semnalului reflectat, VR, este de polaritate
pozitiva. Prin urmare, tensiunea reflectata se aduna la semnalul incident cand se intoarce la
capatul de transmitere al liniei , dupa cum arata Figura 1-48.

• Cand ZL este mai mic decat Z0, tensiunea semnalului reflectat, VR, este de polaritate
negativa. Prin urmare, tensiunea reflectata se scade din semnalul incident cand se intoarce la
capatul de transmitere al liniei, dupa cum arata Figura 1-48.

• Cand ZL este egal cu Z0, tensiunea semnalului incident este perfect absorbit de sarcina. Prin
urmare, tensiunea reflectata nu exista in raspunsul semnalului de tip treapta, dupa cum arata
Figura 1-48.

Figura 1-48. Comportarea unei linii de transmisie la capatul careia se afla o sarcina pur rezistiva

In partea (b) a Figurii 1-48, observam ca tensiunea reflectata este aproximativ egala cu tensiunea VI
cand impedanta de sarcina ,ZL , este infinita (∞Ω).
Tensiunea reflectata , VR , este egala cu VI cand ZL este infinita deoarece:
∞ −Z 0
VR = *V I = V I
∞ + Z0
Determinarea impedantei caracteristice
Principiile abia discutate sugereaza ca metoda raspunsului de tip treapta poate fi folosita
pentru a masura impedanta caracteristica a unei linii de transmisie. Pentru a face acest lucru, o
sarcina pur rezistiva, ZL, a carei rezistenta poate fi variata, este conectata la capatul receptor al
liniei, ca in figura 1-49.
Figura 1-49. Masurarea impedantei caracteristice cu ajutorul unui resistor variabil conectat la
capatul receptor al unei linii

Rezistenta sarcinii este modificata pana cand nu mai apare tensiune reflectata in generatorul
de semnal, dupa cum arata Figura 1-49. In acest caz, ZL este egal cu Z0 .Sarcina poate fi deconectata
de la linie, si valoarea rezistentei poate fi masurata pentru a determina ZL .
Cand capatul receptor al liniei nu este accesibil pentru conexiunea cu o sarcina de rezistenta
variabila, exista o alta modalitate de a determina impedanta caracteristica a unei linii. Acesta
metoda consta in masurarea tensiunii Vre , a semnalului incident, in generatorul de semnal. Metoda
poate fi aplicata in fara a tine cont de natura impedantei de sarcina (vezi Figura 1-50):
• capacitiva;
• inductiva;
• pur rezistiva;

Figura 1-50: Masurarea tensiunii Vre a semnalului incident


in scopul determinarii impedantei caracteristice

Tensiunea Vre este determinate de impedanta afisata de generatorul de semnal imediat dupa ce se
alimenteaza linia, dupa cum arata Figura 1-50. Aceasta impedanta este impedanta data a liniei, care
este, de fapt, impedanta caracteristica a liniei.
ETH
Vre = *Z 0
Z TH + Z 0

unde Vre = Tensiunea semnalului incident (V);


ETH = Tensiunea Thevenin a generatorului de semnal(V);
ZTH = Impedanta Thevenin a generatorlui de semnal (Ω)
Z0 = Impedanta caracteristica a liniei (Ω).
Rescriem si simplificam ecuatia de mai sus pentru a gasi Z0, si obtinem:
Vre
Z0 = *Z TH
ETH − Vre
Sumarul procedurii
In aceasta sectiune, vom observa raspunsul treapta a unei linii de transmisie supusa unor impedante
de sarcina pur resistive diferite. Vom masura apoi impedanta caracteristica a acestei linii, folosind
diferite metode.

PROCEDURA
Raspunsul semnalului de tip treapta a unei linii de tranmisie supusa unor impedante
diferite(pur resistive)

1. Asigura-te ca placa de circuit cu LINIILE DE TRANSMISIE este asezata corespunzator in


unitatea de baza. Porneste unitatea si verifica daca ambele LED-uri de langa butonul de control
sunt pornite, confirmand astfel ca placa de circuit este alimentata corespunzato.

2. Dupa cum arata figura 1-51, conecteaza iesirea GENERATORULUI DE SEMNAL 50-Ω
BNC la conectorul BNC de la capatul de transmitere din ZONA LINIEI DE TRANSMISIE A,
folosind un cablu coaxial. Apoi, conecteaza conectorul BNC la capatul de receptie din ZONA
LINIEI DE TRANSMISIE A cu conectorul BNC de la intrarea din sectiunea LOAD, folosind un
cablu coaxial.

Apoi conecteaza iesirea GENERATORULUI DE SEMNAL 100-Ω BNC la intrarea


osciloscopului, folosind un cablu coaxial.

In final, folosind canalul osciloscopului, conecteaza canalul 1 al acestuia la canalul de 0-


metrii de la capatul de transmitere din ZONA LINIEI DE TRANSMISIE A. Asigura-te ca ai
conectat conductorul canalului pentru impamantare la masa asociata.
Note: Cand conectam canalul unui osciloscop la unul dintre cele 5 canale ale unei linii de
transmisie, intotdeauna trebuie sa conectam conductorul canalului de impamantarea la ce-a mai
apropiata masa asociata. Asta va minimiza zgomotul semnalului observant, ce apare din cauza
inductiei parazite introdu-se de cai redundant nedorite ale impamantarii.

Figura 1-51. Raspunsul treapta a unei linii de transmisie


supusa unor impedante de linie diferite (pur resistive)
3. In sectiunea LOAD a placii de circuit, asigura-te ca toate switch-urile sunt trase in pozitia
O(Off). Apoi, conecteaza intrarea sectiunii LOAD print rezistorul R1(500-Ω) setand switch-urile
adecvate din aceasta sectiune in pozitia I(on).

Roteste butonul rezistorului R1 in sensul acelor de ceasornic complet Acest lucru seteaza
impedanta sarcinii la capatul receptor al LINIEI DE TRANSMISIE A in jurul a 500Ω.

4. Fa urmatoarele schimbari pe osciloscop:


Canalul 1
Mod…………………………………………………………………………..Normal
Sensibilitate………………………………………………………………….0.2 V/div
Input Coupling…………………………………………………………………DC
Timp………………………………………………………………………..0.2 µs/div
Trigger
Sursa …………………………………………………………………………….Externa
Nivel………………………………………………………………………………0.3 V
Impedanta de intrare…………………………………………………………1MΩ sau >

5. Pe ecranul osciloscopului, observa raspunsul semnalului treapta la capatul de transmisie a


liniei. Avand in vedere ca impedanta sarcinii conectatein zona LINIEI DE TRANSMISIE A(cam
500 Ω) este mai mare decat impedanta caracteristica a liniei(50Ω), tensiunea reflectata se aduna la
tensiunea incidenta, dupa cum arata figura 1-52. Este asta si observatia ta?

 Da

 Nu

Figura 1-52. Raspunsul de tip treapta cu R1 setat la aproximativ 500

6. Roteste incetisor butonul rezistorului R1 complet in sensul acelor de ceasornic, ceea ce va


cauza ca impedanta sarcinii conectatein zona LINIEI DE TRANSMISIE A sa scada de la
aproximativ 500 Ω la 0 Ω.
In timp ce faci asta, observa ce se intampla cu raspunsul semnalului treapta pe ecranul
osciloscopului. In timp ce impedanta de sarcina este scazuta,
a) Tensiunea reflectata , care initial se scade din tensiunea incidenta , creste, devine egala cu
tensiunea incidenta, si apoi se aduna la aceasta.

b) Tensiunea incidenta care este initial mai mica decat tensiunea reflectata, creste, devine egala
cu tensiunea reflectata, si apoi se aduna la aceasta.

c) Tensiunea reflectata , care initial se aduna la tensiunea incidenta , scade, devine egala cu
tensiunea incidenta, si apoi se scade din aceasta.

d) Tensiunea incidenta care este initial mai mare decat tensiunea reflectata, scade, devine egala
cu tensiunea reflectata, si apoi se scade din aceasta.

Determinarea impedantei caracteristice folosind o sarcina pur rezistiva


7. Ajusteaza butonul rezistorului R1 pana cand nu mai apare pe ecranul generatorului de
semnal tensiune reflectata. Daca o mica discontinuitate(cocoasa) ramane din tensiunea reflectata,
ajusteaza R1 pentru a reduce aceasta discontinuitatea la minim, dupa cum arata figura 1-53.

Figura 1-53. Ajusteaza rezistorul R1 pentru a reduce tensiunea reflectata la minim

8. Folosind un multimetru , masoara rezistenta dintre iesirea sectiunii LOAD si o impamantare.


Din moment ce R1 a fost setat pentru a reduce tensiunea reflectata la minim , rezistenta curenta ar
trebui sa corespunda aproximativ cu impedanta caracteristica, Z0 :

 Deconecteaza capatul cablului coaxial conectat la conectorul BNC de la intrarea sectiunii


LOAD.

 Tine varful unuia dintre cablurile multimetrului pe pin-ul alturat conectorului BNC la
intrarea sectiunii LOAD, in timp ce atingi cu celalalt cablu al multimetrului o impamantare.

 Treci valoarea obtinuta a rezistentei Z0


Z0= _____ Ω

9. Lasa conexiunile asa cum sunt, cu conectorul BNC la intrarea sectiunii LOAD neconectat,
si continua cu exercitiul.

Determinarea Impedantei caracteristice bazate pe partea crescatoare a semnalului incident

10. Determinati tensiunea Thevenin , ETH , la iesirea BNC de 50 Ω generatorului de semnal


folosind pasii urmatori:

-conecteaza iesirea BNC de 50 Ω generatorului de semnal la intrarea sectiunii LOAD. Pentru a face
acest lucru, deconecteaza capatul cablului coaxial conectat la cnectorul BNC de la capatul de
transmisie a zonei LINIEI DE TRANSMISIE A, si conecteaza-l la intrarea din sectiunea LOAD a
conectorului BNC. Seteaza toate switch-urile din aceasta sectiune in pozitia de OFF. Asta seteaza
impedanta sarcinii la iesirea de 50- Ω a generatorului de semnal in conditia circuitului deschis
(∞Ω).
- deconecteaza un cablu al osciloscopului de la zona LINIEI DE TRANSMISIE A, si conecteaz-o
la pin-ul de langa conectorul BNC aflat la iesirea sectiunii LOAD. Conecteaza conductorul de
impamantare al osciloscopului la impamantarea apropiata pin-ului din zona respective.
- pe ecranul osciloscopului, masoara tensiunea semnalului incident. Scrie mai jos valoarea tensiunii
masurate, ETH:
ETH = ______ V

11. Determina impedanta Thevenin , ZTH , la iesirea de 50- Ω a generatorului de semnal,


urmarind urmatorii pasi:

- in sectiunea LOAD, seteaza switch-urile in asa fel incat sa conectezi iesirea acestei sectiuni
la impamantare, prin rezistorul R1 (potentiometru de 50- Ω). Ajusteaza butonul lui R1 pana cand
tensiunea semnalului incident de pe ecranul osciloscopului sa fie egala cu jumatatea tensiunii
Thevenin masurata la pasul anterior.

- Deconecteaza capatul cablului coaxial conectat la conectorul BNC din intrarea in sectiunea
LOAD.

- Masoara rezistenta rezistorului R1 cu un ohmetru conectat la conectorul BNC si


impamantare. Treceti valoarea masurata mai jos:

ZTH = _____ Ω

12. Reconecteaza cablul coaxial care vine de la iesirea BNC de 50- Ω a generatorului de semnal
la capatul de transmisie a zonei LINIEI DE TRANSMISIE A. Reconecteaza cablul coaxial de la
capatul de receptie a zonei LINIEI DE TRANSMIESIE A la conectorul BNC de la intrarea
sectiunii LOAD.

13. Seteaza perioada de timp a osciloscopului la 0.2 µs/div

14. Pe ecranul osciloscopului , masoara tensiunea partii crescatoare, Vre , a semnalului incident
dupa cum arata figura 1-54. In cazul in care va aparea zgomot oscilatoriu in sectiunea de sus a partii
crescatoare, masoara tensiunea aproximativa a acestei margini.

Scrie mai jos tensiunea masurata, Vre .


Vre = ______V
Figura 1-54. Masurarea tensiunii marginii de crestere Vre a semnalului incident

15. Bazandu-va pe cresterea rapida a marginii tensiunii Vre , sip e echivalentul Yhevenin al
generatorului de semnal masurata la pasul anterior, calculati impedanta caracteristica Z0, a liniei de
transmisie A.

Vre
Z0 = *Z TH
ETH − Vre
Z0 = ____ Ω
Rezultatele ar trebui sa fie foarte apropiate de impedanta caracteristica de 50Ω, specifica cablului
coaxial RG-174 folosit la liniile de transmisie A si B. Avand in vedere ca rezultatele voastre depind
de acuratetea masuratorilor facute cu osciloscopul si de rotunjirea folosita in calcule, aceasta
valoare ar putea sa difere putin fata de valoarea producatorului de 50Ω.

16. Opriti unitatea si deconectati toate cablurile de pe placuta.

CONCLUZII
• Metoda raspunsului de tip treapta poate fi folosita pentru a determina natura impedantei de
sarcina de la capatul unei linii. Forma raspunsului de tip treapta indica fie daca impedanta de
sarcina este pur rezistiva sau complexa.

o Cand impedanta de sarcina este pur rezistiva, tensiunea reflectata are aceeasi forma cu
tensiunea incidenta. Se aduna sau se scade din tensiunea incidenta, tinand cont de relatia dintre
impedanta de sarcina si impedanta caracteristica de linie.

o Cand impedanta de sarcina este si rezistiva si inductive, tensiunea reflectata scade


exponential pana se stabilizeaza la un anumit nivel, astfel avand aceeasi forma ca tensiunea de-a
lungul unui condensator ce se descarca printr-un resistor serie.

o Cand impedanta de sarcina este si rezistiva si capacitiva, tensiunea reflectata


cresteexponential pana se stabilizeaza la un anumit nivel, astfel avand aceeasi forma ca tensiunea
de-a lungul unui condensator ce se incarca printr-un resistor serie.
• Impedanta caracteristica a unei linii poate fi determinate conectand o rezistenta cu sarcina
variabila la capatul receptor al liniei de transmisiesi ajustand rezistenta pana cand nu mai apare
nicio tensiune reflectata in generatorul de semnal.

• Cand capatul receptor al unei linii nu este accesibil, impedanta caracateristica poate fi
determinata masurand tensiunea partii crescatoare a tensiunii incidentein generatorul de semnal.
Aceasta tensiune si echivalentul Thevenin al generatorului de semnal sunt apoi folosite pentru a
calcula impedanta caracteristica.
ATENUAREA SI DISTORSIUNEA

Obiectivele exercitiului
La completarea acestui capitol, vei sti ce este atenuarea si distorsiunea, si cum pot ele afecta
forma semnalului transmis. Vei fi capabil sa explicit ce cauzeaza atenuarea si distorsiunea. Vei
cunoaste metodele de evaluare a calitatii semnalului in sistemele de transmisie de mare viteza.

Discutie
Atenuarea
In liniile de transmitere cu pierderi, semnalele transmise pierd o anumita cantitate de energie
pe masura ce calatoresc de-a lungul liniei. Acest lucru se intampla deoarece energia se disipa
gradual in fiecare rezistenta serie, R’S, si in fiecare rezistenta paralel , R’P, pe unitatea de lungime a
liniei.
Energia pierduta in fiecare R’S se produce prin incalzirea conductorilor (pierderi l2R ). Energia
pierduta in fiecare R’P se produce prin incalzirea materialului dielectric folosit in fabricatia
conductorilor( pierderi dielectrice), dupa cum arata figura 1-55.

Fig. 1-55 Semnalele pierd anumita energie in fiecare Rs’ si Rp’

Pierderile de energie cauzeaza o scadere gradual a nivelului semanalului transmis, in timp ce


acesta calatoreste de-a lungul liniei, dupa cum arata figura 1-56. Scaderea nivelului semnalului de-a
lungul distantei se numeste atenuare. Atenuarea creste dupa cum distanta de la punctual de
transmisie creste.

Atenuarea este exprimata de obicei in decibel(dB). Formula pentru a calcula atenuarea puterii
semnalului la o distanta D de capatul de transmisie al liniei este:
P
A = 10 log D
PS

unde A = Atenuarea puterii semnalului (dB);


log = Logaritm in baza 10;
PD = puterea semnalului la o distanta D de capatul de transmisie al liniei este(W).
PS = puterea semnalului la capatul de transmisie al liniei(W).
Figura 1-56. Atenuarea unui semnal dreptunghiular si a unui semnal sinusoidal

Tabelul 1-3 arata atenuarea, A, pentru diferite rapoarte PD/ PS. De fiecare data cand raportul scade
de doua ori , puterea semnalului este atenuata cu 3dB.

Raportul PD/ PS Atenuarea puterii (dB)

1 0

0.5 -3

0.25 -6

0.125 -9

Tabelul 1-3. Atenuarea, A, pentru diferite rapoarte PD/ PS

De exemplu, atenuarea puterii semnaluli la distanta D de capatul de transmisie al liniei, daca


rapoartul PD/ PS este 0.75, va fi de -1.25dB.

Cand se fac masuratori ale tensiunii (foarte comune)in loc de masuratori de putere, formula
pentru calculul atenuarii puterii semnalului la o distanta D de capatul de transmisie al liniei devine:
V2 V
A = 10 log D2 = 20 log D
VS VS

unde A = Atenuarea puterii semnalului (dB);


log = Logaritm in baza 10;
VD = tensiunea semnalului la o distanta D de capatul de transmisie al liniei este(W).
VS = tensiunea semnalului la capatul de transmisie al liniei(W).

De exemplu, atenuarea puterii semnaluli la distanta D de capatul de transmisie al liniei, daca


rapoartul VD/VS este 0.75, va fi de -2.5dB.
Producatorii liniilor de transmisie ofera de obicei grafice care indica atenuarea pe unitatea
de lungime α ca o functie de frecventa a semnalului. Acest lucru trebuie facut deoarece la frecvente
mai mari, atenuarea pe unitatea de lungime, in loc sa fie constanta, creste cu estomparea frecventei,
printre altele, la un fenomen numit skin effect.
Acest efect este ilustrat in figura 1-57. La DC sau frecventa joasa, densitatea curentului este destul
de uniforma prin conductor. La frecvente mari, densitatea curentului tinde sa se condenseze in
apropierea suprafetei unui conductor, crescand astfel rezistenta curentului, si, atenuarea pe unitatea
de lungime α.

Figura 1-57 Skin effect

Un semnal pur sinusoidal este compus dintr-o singura componenta de frecventa, numita
component fundamentala. Totusi, semnalele periodice sunt formate de obicei dintr-o superpozitie a
mai multor componente de frecventa.
Aceste componente sunt semnale ce au toate forma sinusoidala, dar sunt de frecvente si
amplitudini diferite. Ele includ o frecventa fundamentala ,sau prima armonica, la frecventa
semnalului, si alte cateva armonice de ordin mai inalt, ale caror frecvente sunt multiple ale
frecventei fundamentale.

Figura 1-58 arata reprezentarea indomeniul timp si domeniul frecventa a unor semnale
diferite. Un semnal periodic poate fi desfasurat ca o suma infinita de sinusuri si cosinusuri de
amplitudini si frecvente diferite, numite serie Fourier.

Cand observam componentele frecventei unui semnal pe un aparat de analiza spectral,


vedem ca frecventa fundamentalei este reciproca perioadei semnalului , T. Magnitudinea
armonicelor descreste dupa cum numarul armonicelor creste.

Spectrul de frecventa difera de la un tip al semnalului la altul, dupa cum arata figura 1-58.
De exemplu, un semnal dreptunghiular este format dintr-un set de armonice impare, in timp ce un
semnal in forma de dinti de fierastrau este format si din o armonica para si din una impara.
Figura1-58. Reprezentarea in domeniul timp si domeniul frecventa a unor semnale diferite

Distorsiunea
Intr-o linie de transmisie, viteza de propagare a fundamentalei si a armonicelor ce compun semnalul
transmis, este determinate in mod principal de permitivitatea relative a materialului dielectric al
liniei.

• In liniile fara pierderi sau cu pierderi foarte mici, permitivitatea relative ramane aproximativ
constanta cu frecventa. Prin urmare, fundamental si armonicele semnalului transmis , se propaga de-
a lungul liniei cu aceeasi viteza. Astfel, semnalul de la capatul receptor al liniei este o replica a
semnalului transmis, dupa cum arata partea stanga a figurii 1-59. Se spune ca acest semnal este fara
distorsiuni.

• In liniile cu pierderi, insa, permitivitatea relative variaza cu frecventa, Prin urmare,


fundamental si si armonicele semnalului transmis se propaga la viteze diferite. Acest fenomen este
cunoscut drept fenomenul de distorsiune.

Dispersia cauzeaza distorsiune: semnalul de la capatul receptor al liniei are o forma destul
de diferita fata de semnalul transmis , dupa cum arata partea dreapta a figurii 1-59.

Daca , in aditie, fundamental si armonicele sunt de frecvente relative ridicate, ele vor fi
attenuate diferit deoarece, dupa cum am mentionat mai devreme, atenuarea pe unitatea de lungime
depinde de frecventa unor frecvente mai ridicate.Asta va tinde sa agraveze distorsiunea in semnalul
primit.
Figura 1-59. Un semnal nedistorsionat si un semnal distorsionat

Astfel, schimbarea formei semnalului transmis in figura se realizeaza din cauza ca timpul de
crestere si timpul de scadere a partii trecatoare din semnalul transmis tin mai mult in semnalul
primit.
Atenuarea si distorsiunea pot fi probleme importante in sistemele de transmisie de mare
viteza din ziua de azi, datorita semnalelor de inalta frecventa implicatein aceste sisteme. Figura 1-60
arata, spre exemplu , cum distorsiunea afecteaza transmisia datei NRZ(non-return-to-zero). O
comparatieintre data transmisa (A) arata ca data recuperate (C) nu reproduce cu adevarat data
originala, ceea ce poate introduce erori.

Figura 1-60. Atenuarea si distorsiunea afecteaza recuperarea datei originale NRZ

O metoda populara de a evalua calitatea semnalului in sistemele de transmisie digitala este


metoda eye-pattern (diagrama ochi). Aceasta metoda cere ca un semnal binar pseudo-aleator
(PRBS) sa fie aplicat la intrarea vertical a osciloscopului. Baleiajul orizontal al osciloscopului este
determinate de un semnal de aceeasi frecventa ca semnalul binar. Perioada de timp este modificata
astfel incat sa vedem cam o perioada din PRBS, dupa cum arata figura 1-61. In acest fel, ecranul
osciloscopului arata un model ce seamana cu un ochi. Lungimea deschiderii ochiului indica gradul
de distorsiune. Cu cat aceasta deschidere este mai ingusta, cu atat este mai mare distorsiunea
semnalului, si astfel, cu atat mai mik probabilitatea de a recupera datele fara erori.

Figura 1-61. Eye Pattern

Sumarul procedurii
In acest capitol , vei masura atenuarea semnalului de iesire pe generatorul de semnal la
capatul receptor a unei linii de 48 de metri. Vei raspunde apoi unor intrebari teoretice despre
distorsiune .

Nota: deoarece cablurile folosite pe placuta de circuit a liniilor de transmisie nu sunt indeajuns de
lungi pentru a permite observarea efectului de dispersie, sectiunea procedural despre distorsiune va
consta in intrebari teoretice.

PROCEDURA
Atenuarea
1. Asigura-te ca placuta de circuit (TRANSMISSION LINES) este instalata corespunzator in
unitatea de baza. Porneste alimentarea unitatii si verifica daca LED-urile alturate fiecarui buton de
control de pe aceasta unitate sunt aprinse , confirmand astfel ca placuta de circuit este alimentata
corespunzator.

2. Avand in vedere figura 1-62, conecteaza iesirea de 50-Ω ageneratorului de semnal la capatul
de transmisie a zonei TRANSMISSION LINE A, folosind un cablu coaxial. Conecteaza capatul
receptor al zonei LINIEI DE TRANSMISIE A la capatul de transmisie a zonei LINIEI DE
TRANSMISIE B, folosind un cablu coaxial. In final, conecteaza capatul receptor al zonei LINIEI
DE TRANSMISIE B la intrarea sectiunii LOAD, folosind un cablu coaxial.
Figura 1-62. Observarea atenuarii tensiunii de intrare a generatorului de semnal de-a lungul unei
linii

Acum conecteaza iesirea de 100-Ω a generatorului de semnal la intrarea osciloscopului ,


folosind un cablu coaxial.
Conecteaza canalul 1 al osciloscopului la pinul canalului de 0-m de la capatul de transmisie
a zonei LINIEI DE TRANSMISIE A , folosind canalul osciloscopului.
In final, filosind alt cablu al osciloscopului, conecteaza canalul 2 al acestuia la pinul de 24-metri de
la capatul receptor al zonei LINIEI DE TRANSMISIE B.
Nota: Cand conectam canalul unui osciloscop la unul dintre cele 5 canale ale unei linii de
transmisie, intotdeauna trebuie sa conectam conductorul canalului de impamantarea la ce-a mai
apropiata masa asociata. Asta va minimiza zgomotul semnalului observant, ce apare din cauza
inductiei parazite introdu-se de cai redundant nedorite ale impamantarii.

3. In sectiunea LOAD a placii de circuit, asigura-te ca toate switch-urile sunt trase in pozitia
O(Off). Apoi, conecteaza intrarea sectiunii LOAD la …….. print rezistorul R3(50-Ω)setand switch-
urile adecvate din aceasta sectiune in pozitia I(on).

4. Fa urmatoarele schimbari pe osciloscop:


Canalul 1
Mod……………………………………………………………………..Normal
Sensibilitate…………………………………………………………….0.2 V/div
Input Coupling… ………………………………………………………DC
Canalul 2
Mod……………………………………………………………………..Normal
Sensibilitate…………………………………………………………….0.2 V/div
Input Coupling……………………………………………………………DC

Timp……………………………………………………………………………..5 µs/div
Trigger
Sursa …………………………………………………………………….Extern
Nivel………………………………………………………………………0.3 V
Impedanta de intrare……..........................……………………………………1MΩ sau >
5. Pe ecranul osciloscopului, observa semnalul transmis de generatorul de semnal la capatul de
transmisie a unei linii de 48 metri, formata din LINIILE DE TRANSMISIIE A si B , conectate una
la capatul celeilalte.

Figura 1-63. Masurarea atenuarii la D=48 metri

Observa ca tensiunea pulsurilor in generatorul de semnal este mai mica la capatul de


receptie , dupa cum arata Figura 1-63. Acest lucru se produce din cauza
a) Energiei pierdute in fiecare inductanta serie si capacitate in paralel pe unitatea de lungime a
liniei
b) Pulsului de la capatul de transmisie al liniei a pierdut o anumita cantitate de energie in timp
ce a calatorit de-a lungul liniei
c) Unui fenomen cunoscut ca dispersie
d) Semnalul transmie a pierdut energie pe impedanta caracteristica de 50-Ω a liniei.
6. Masoara tensiunea (inaltimea) pulsului, la capatul de transmisie al liniei, VS .

VS =___V

7. Masoara tensiunea (inaltimea) pulsului, la capatul receptor al liniei, VD .

VD =___V

8. Folosind tensiunile masurate, VD si VS , calculeaza atenuarea in puterea pulsului la capatul


receptor al unei linii de 48 metri folosind formula de mai jos:

VD2
A = 10 log
VS2

unde A = Atenuarea puterii semnalului (dB);


log = Logaritm in baza 10;
VD = tensiunea semnalului la o distanta D de capatul de transmisie al liniei este(W).
VS = tensiunea semnalului la capatul de transmisie al liniei(W).
A= _____dB

Distorsiunea
9. Care dintre urmatoarele semnale corespund cel mai bine reprezentarii in domeniul ifrecventa
aratat in figura 1-46?

a) Un semnal pur sinusoidal avand o perioada de 5µs

b) Un semnal dreptunghiular avand o perioada de 5µs

c) Un semnal dinti de fierastrau avand o perioada de 5µs

d) Un semnal dreptunghiular avand o perioada de 0.5µs

Figura 1-64. Reprezentarea semnalului in domeniul frecventa

10. Daca te uiti la figura 1-65 , care dintre urmatoarele afirmatii poate explica de ce un semnal
primit are o forma destul de diferita de cea a unui semnal transmis?

a) Armonicele de ordin mai inalt in semnalul transmis au fost mai putin attenuate decat acelea
de ordin mai jos in timp ce au calatorit de-a lungul unei linii cu pierderi.

b) Fundamentala si armonicele semnalului transmis s-au propagate la aceeasi viteza de-a


lungul liniilor cu pierderi.

c) Armonicele de ordin mai inalt in semnalul transmis au fost mai attenuate decat acelea de
ordin mai jos in timp ce au calatorit de-a lungul unei linii cu pierderi.
d) Fundamentala si armonicele semnalului transmis s-au propagate cu viteza diferita de-a
lungul liniilor cu pierderi.

11. Daca te uiti la figura 1-66, care dintre grafice corespund celei mai bune probabilitati de a
recupera data NRZ fara erori?

a) Eye pattern A

b) Eye pattern B

c) Eye pattern C

d) Eye pattern D

Figura 1-66. Eye patterns


12. Opreste alimentarea unitatii de baza si deconecteaza cablurile de pe placuta.

CONCLUZII
• Atenuarea este o descrestere a nivelului in semnalul transmis ce calatoreste de-a lungul
liniei. Atenuarea se produce in liniile cu pierderi. Este cauzate de disiparea unei parti din energia
semnalului in rezistentele serie si parallel distribuite a liniei.

• Distorsiunea este o schimbare in forma semnalului transmis care se intalneste tot in liniile
cu pierderi. Distorsiunea este cauzata in special de dispersie, un fenomen prin care fundamentala si
armonicele ce compun un semnal transmis se propaga cu viteze diferite. Distorsiunea poate fi
deasemenea cauzata de atenuarea diferita a componentelor semnalului de inalta frecventa, din
moment ce atenuarea depinde de frecventa.

• Distorsiunea componentelor de inalta frecventa din semnalele transmise cresc timpul de


crestere si de scadere a semnalelor trecatoare, cauzand ca semnalele sa fie rotunjite.

• Intr-un sistem de transmisie de mare viteza, o metoda popular pentru a evalua calitatea
semnalului este metoda eye-pattern. Aceasta metoda ofera un model care seamana cu un ochi.
Latimea deschiderii ochiului indica gradul de distorsiune.
Caracteristicile liniilor de transmisie
Obiective

Dupa incheierea acestui capitol vei fi familiarizat cu bazele liniilor de transmisie.Vei fi


capabil sa descrii diferitele tipuri de linii de transmisie si cum sunt ele folosite.Vei stii cum sa
determini circuitul echivalent al unei linii de transmisie.Vei fi familiarizat cu, conceptul de
impedanta caracteristica si impedanta echivalenta.

Idei fundamentale

Informatii de baza despre linii de transmisie

O linie de transmisie este un dispozitiv conducator folosit pentru a transfera energie sub
forma de unde electromagnetice de la o sursa(generator) la o sarcina.In televiziune si radio liniile de
transmisie sunt folosite pentru a conecta transmitatorii la antene, sau antenele la receptori, asa cum
arata si figura 1-1

Figura 1-1 Sistem radio elementar

Liniile de transmisie sunt deasemenea folosite in telefonie si sisteme de transmisii de date


pentru a purta semnale pe distante lungi, asa cum se arata in figura 1-2.

Liniile de transmisie sunt folosite in sisteme cu microunde pentru a purta energie


electromagnetica. Ele sunt deasemenea folosite in retele optice de cablu de televiziune,dupa cum
arata figura 1-3. Sistemele de fibra optica sunt folosite pentru a purta semnale luminoase, pe cand
liniile de transmisie coaxiala sunt folosite ca si cabluri
de alimentere.
Figura 1-2 Sistem telefonic elementar

Conditii tranzitorii si de stabilitate la o linie de transmisie

Liniile de transmisie pot purta diferite tipuri de semnale. De exemplu sunt deseori folosite
pentru transmiterea pulsurilor(la frecvente joase) si a semnalelor de comunicatie (la frecvente
inalte).

In unele aplicatii, cum ar fi telefonia sau retele de calculatoare, semnalele digitale parcurg
linia.Aceste linii sunt facute pentru a opera in conditii tranzitorii deoarece dureaza ceva timp pentru
fiecare puls de pe linie sa ajunga la o valoare stabila.

In alte aplicatii, semnalele sinusoidale se repeta periodic pe linie.Aceste linii sunt facute
pentru a opera in conditii stabile deoarece semnalele expun doar schimbarile neglijabile
dupa o perioada lunga de timp.

Figura 1-3 Sistem hibrid de televiziune prin cablu


Tipuri de linii de transmisie si aplicatie

Exista diferite tipuri de linii de transmisie. Fiecare tip de linie are proprietati diferite care
afecteaza transmisia: latimea benzii, atenuarea si zgomotul sau interferentele. Sunt folosite diferite
parti ale spectrului de frecventa electromagnetica, depinzand de tipul de linie de transmisie si de
cererile de comunicatie.

Asa cum arata figura 1-4 majoritatea spectrelor electromagnetice sunt invizibile.Frecventele
joase ale spectrului include undele radio,microundele si radiatiile infrarosu. Lumina devine vizibila
pe o scara redusa. Frecventele inalte includ razele ultraviolete , razele X si cele gamma.

Urmatoarele tipuri de linii de transmisie sunt frecvent folosite:

• liniile deschise cu 2 canale


• liniile cu perechi rasucite
• liniiile cu perechi infasurate
• linii coaxiale
• purtatoare de unde
• fibre optice

Figura 1-4 Spectrul electromagnetic

Liniile deschise cu 2 canale constau in 2 conductoare paralele care sunt despartite cativa
centimetri si sunt sustinute de separatoare amplasate la intervale egale, asa cum arata figura 1-5.
Acest tip de linii este de obicei folosit pentru conexiuni pe distante scurte pentru linii de tensiuni
inalte si in linii de telefonie rurala. Este susceptibila la zgomot, ieftina si simpla.

Figura 1-5 Linie deschisa cu doua fire


Linia cu 2 canale este si linia bifilara cand conductoarele paralele sunt inzolate de un
material dielectric asa cum arata figura 1-6. Acest tip de linie este deseori folosit pentru a conecta
televizorul la antenna.

Figura 1-6 Linie bifilara

Linia cu perechi torsadate consta in 2 conductoare invelite intr-un material izolator si


rasucite impreuna pentru a face linia flexibila, asa cum arata figura 1-7.Acest tip de linie este folosit
pentru conexiuni pe distante scurte. Nu este recomandat pentru transmisia semnalelor de frecvente
inalte din cauza pierderilor importante care apar in materialul izolator.

Figura 1-7 Linie torsadata

Liniile cu perechi izolate constau in 2 conductoare paralele inconjurate si separate printr-un


material puternic dielectric, asa cum arata figura 1-8. Materialul dielectric este inconjurat de sarma
de cupru bobinata care actioneaza ca un camp electric. Intregul ansamblu este asezat intr-un
material flexibil protector. Avantajul principal al acestui tip de linie este faptul ca conductoarele
sunt izolate de sursele externe de zgomot.

Figura 1-8 Linie cu perechi izolate

Linia coaxiala este folosita pentru cablurile de televiziune. Este fabricata in 2 tipuri: rigida
sau flexibila. Ambele tipuri sunt construite in acelasi fel: un conductor intern este inconjurat de un
conductor extern tubular. Acest tip de conductor minimizeaza pierderile de radiatii, cat si
interferentele de la alte linii.
• In cazul liniei coaxiale flexibile, aratata in figura 1-9, conductorul intern este izolat de cel
extern printr-un material puternic dielectric. Conductorul extern consta intr-un strat impletit
de cupru, dand cablului flexibilitate. Acest tip de linie minimizeaza impactul radiatiilor
electromagnetice si efectul pelicular.

Figura 1-9 Linie coaxiala (flexibila)

• In cazul liniei coaxiale rigide conductorul intern este izolat de cel extern prin separator la
intervale regulate. Acest tip de linie minimizeaza pierderile si interferentele de la alte linii.

Ghidul de unde este un mediu de transmisie care ghideaza propagarea undelor


electromagnetice. In mod normal consta intr-un conductor metalic gol, de obicei cilindric,
rectangular sau eliptic, asa cum arata figura 1-10. Acest tip de purtator de unde poate contine, in
anumite conditii, un material dielectric solid sau gazos. Purtatorii de unde sunt folositi in sistemele
cu microunde radio.

Figura 1-10 Giduri de unda

In final, fibra optica este creata special pentru a transmite lumina,care poate fi modelata ca o
unda electromagnetica. Fibra optica consta intr-un conductor central numit miez, facut din sticla sau
plastic, asa cum arata figura 1-11. Miezul este incercuit de un invelis protector.Intregul ansamblu
este asezat intr-o fasa protectoare. Avantajele fibrei optice sunt latimile de banda mari, imunitatea la
zgomot si dimensiunile mici.

Figura 1-11 Fibra optica

Impedanta

In circuitele de curent alternativ rezistenta unui component la fluxul de curent se numeste


impedanta. Impedanta se noteaza Z. Se masoara in ohmi. Este cuantificata de un nr complex ce
poate fi exprimat intr-o forma carteziana sau polara, cum se arata in figura 1-12.
• in forma polara, cu o rezistenta R,exprimata in ohmi,si la un anume unghi Ө,in grade sau
radiani: R < Ө
• in forma dreptunghiulara, cu o componenta adevarata sau pur rezistiva R si o componenta
reactiva (jX), amandoua exprimate in ohmi: R+- jX.

Figura 1-12 Forma polara si carteziana

Atat timp cat consta intr-un numar complex, impedanta poate fi reprezentata pe o diagrama
carteziana ca un vector trasat din origine ca in figura 1-13. Axa orizontala a diagramei se numeste
axa reala si corespunde axei rezistentei R. Axa verticala este numita imaginara si corespunde axei
reactantei jX.

Figura 1-13 Reprezentarea carteziana

Cand impedanta este:

• pur rezistiva, atunci Z=R+j0, sau R<0‫ە‬


• pur inductiva, atunci Z=0+jXL,sau XL<90‫ە‬
• pur capacitiva, atunci Z=0-jXC,sau XC<-90‫ە‬

In cele mai multe cazuri, impedanta nu este nici pur rezistiva nici pur reactiva. Este compusa din
amandoua, o componenta reala(rezistiva) si una reactiva, ca in figura 1-14.

• cand vectorul este situat in primul cadran al diagramei (intre 0 si 90 grade) componenta
reactiva este inductiva.
• cand vectorul este situat in al patrulea cadran( intre -90 si 0 grade),componenta reactiva este
capacitiva.
Figura 1-14 Pozitia vectorului este dependenta de compnenta rezistiva

De exemplu, vectorul din al patrulea cadran din figura 1-14 consta dintr-o componenta reala
sau pur rezistiva si o componenta reactiva care este capacitiva: 6< -18.‫ە‬

Circuitul de baza al liniei de transmisie

In partea de sus a figurii 1-15 este prezentat circuitul de baza al unei linii de transmisie.
Linia de transmisie consta in doua conductoare.

• Intrarea este conectata la o sursa (Es) de curent alternativ, avand impedanta interna Zs.
Iesirea este conectata la o sarcina avand o anumita impedanta ZL.
• Impedanta vazuta la intrarea liniei de transmisie, Zin, este raportul dintre tensiune si curent
(Vin/Iin) in acel punct al circuitului. Zin corespunde impedantei ve care o simte sursa de la
linia de transmisie si sarcina.

Figura 1-15 Circuitul elementar al unei linii de transmisie

Partea de jos a figurii 1-15 arata circuitul atunci cand linia de transmisie folosita este una
coaxiala flexibila. Acesta este tipul de linie de transmisie folosita pe placa. Conductorul intern este
izolat de cel extern printr-un material dielectric solid. Conductorul extern consta dintr-un strat
impletit de cupru. Odata ce sursa alimenteaza circuitul cu un curent alternativ, polaritatea celor
doua conductoare este intotdeauna opusa, in timp ce curentul alterneaza de la pozitiv la negativ.

In acest curs liniile de transmisie vor fi reprezentate prin doua conductoare paralele.

Impedanta caracteristica a liniei de transmisie

Cea mai importanta proprietate a liniei de transmisie este impedanta caracteristica. Aceasta se
noteaza cu Zo.

Zo este determinata de caracteristicile fizice ale liniei:

• diametrul si forma conductoarelor


• spatiul dintre conductoare
• tipul de material izolator care separa conductoarele.

Oricum, Zo nu depinde de lungimea liniei de transmisie.

Teoretic vorbind, Zo poate fi definita ca impedanta de intrare, Zin, a unei linii infinit de lunga,ca in
figura 1-16

Figura 1-16 Z0 este impednata de intrare a unei linii infinit de lungi

O definitie mai practica pentru Zo ar fi impedanta de intrare, Zin, a unei linii cu lungime
finita, cand impedanta sarcinii, ZL, este egala cu Zo, asa cum ne arata figura 1-17.

Figura 1-17 Z0=ZIN cand linia este terminata cu ZL=Z0

Cand pierderile pe o linie sunt mici si frecventa semnalelor purtate este relativ ridicata
componenta reactiva a lui Zo este de obicei neglijata si Zo este considerata pur rezistiva.

Impedanta caracteristica a liniile de transmisie este de obicei intre 50 si 600 ohmi.


• Liniile coaxiale, folosite in televiziune, retele de cabluri sau pentru a conecta
transmitatoarele radio la antene, au impedanta caracteristica intre 50 si 70 ohmi.
• Liniile de transmisie biconductoare, folosite la conectarea televizoarelor la antene, au
impedanta caracteristica de 300 ohmi.
• Liniile torsadate sunt folosite pentru distributie de semnal telefonic si au impedanta
caracteristica de 600 ohmi.

In concluzie, impedanta caracteristica Zo a unei linii de transmisie este teoretic egala cu


impedanta de intrare Zin a unei linii de lungime infinita. Impedanta de intrare a unei linii de orice
dimensiune, care este terminata cu o impedanta egala cu cea caracteristica este egala cu Zo.

Impedante echivalente si neechivalente

Cand impedanta sarcinii, ZL, este egala cu impedanta caracteristica a liniei, Zo, energia care
ajunge la iesire este perfect absorbita de sarcina, ca in figura 1-18. O astfel de conditie se numeste
impedanta echivalenta. In acest caz, linia pare infinit de lunga din perspectiva sursei, deaorece
sarcina are capacitatea de a absorbi continuu toata energia primita.

Figura 1-18 Adaptarea impendantei

Cand ZL nu este egala cu Zo apare fenomenul de impedanta neechivalenta. In acest caz, nu


este absorbita toata energia primita de catre sarcina,ca in figura 1-19. In schimb, o parte din aceasta
energie este reflectata inapoi catre sursa, rezultand pierderi din cauza reflexiei.

Figura 1-19 Impedanta neadaptata

Daca impedanta sursei, Zs, nu este egala cu Zo, o parte din energia reflectata, cand se intoarce catre
sursa, va fi din nou reflectata pe linie,ca in figura 1-19. Energia reflectata va continua sa circule
inainte si inapoi pe linie pentru o perioada de timp, crescand pierderile intre punctul de transmisie si
cel de folosire, rezultand o transmisie ineficienta.

Este deci important ca impedanta sarcinii si cea a sursei sa fie egale cu impedanta caracteristica a
liniei, pentru a transfera maximul de energie posibila de la sursa la sarcina.
In concluzie, cand impedanta sarcinii, ZL, nu este egala cu cea caracteristica, nu este absorbita toata
energia primita de catre sarcina, din cauza reflectiei.

Circuitul echivalent al liniei de transmisie

O linie de transmisie poate fi vazuta ca mici sectiuni distribuite de-a lungul intregii lungimi a liniei,
ca in figura 1-20. Fiecare sectiune contine aceeasi combinatie de componente pe unitatea de
lungime. Lungimea unitatii poate fi oricare: centimetri, metri etc.

Figura 1-20 Parametrii distribuiti ai unei linii alcatuite din 2 conductori

• R’S corespunde rezistentei in serie in ohmi, pe unitate de lungime.


• L’ corespunde inductantei in serie in H(Henrys, ohm*sec), pe unitate de lungime.
• R’P corespunde rezistentei in paralel in ohmi, pe unitate de lungime (R’P este reciprocul
conductantei distribuite, G’).
• C’ corespunde capacitatii in F(Farazi), pe unitate de lungime.

Pentru ca sunt distribuite uniform de-a lungul liniei, R’S, L’, C’, R’P se numesc parametri distribuiti.
Valorile lor sunt determinate de caracteristicile fizice ale liniei: diametru conductorilor, spatiul
dintre ei si materialul izolator folosit.

In aplicatiile in care R’S este neglijabil si R’P foarte mare (G’ foarte mic) linia este considerata fara
pierderi.

In cele in care R’S este semnificativ si R’P relativ mic (G’ relativ mare), o parte din energia
transmisa este pierduta prin R’S din cauza pierderilor I2R (pierderi seriale), si deasemenea prin R’P
din cauza pierderilor prin izolatie. Linia este in acest caz cu pierderi, iar acestea sunt convertite in
caldura. De aceea liniile de transmisie de frecvente inalte trebuie sa aiba un mecanism de racire
special, cum ar fi un tub de cupru de-a lungul marginilor purtatorului, in interiorul caruia curge un
lichid. Aceste poate fi apa sau etilenglicol.

Determinarea impedantei caracteristice


Asa cum am mentionat anterior, cand semnalul purtat pe linia de transmisie este in aria frecventelor
radio si pierderile sunt scazute, componenta reactiva Zo este neglijata si Zo este considerata pur
rezistiva. In aceste conditii se poate demonstra ca :

L'
Zo=
C'

unde Zo=impedanta caracteristca(Ohmi)


L’=inductanta distribuita(Henry/unitate de lungime)
C’=capacitatea distribuita(Farazi/untitatea de lungime)

Echipamente necesare

Pentru a rezolva exercitiile acestui capitol aveti nevoie de :

• unitatea FACET
• placa limitator de transmisie
• osciloscop, cu doua canale,40MHz(Lab-Volt PIN 797 sau un echivalent)
Exercitiul 1-1
ASPECTE LEGATE DE LINIILE DE TRANSMISIE AFLATE PE PLACA CU
CIRCUIT
Obiectivele lucrarii:
Dupa finalizarea acestei lucrari veti cunoaste in detaliu diferite parti ale liniei de transmisie
aflata pe placa cu circuit. Veti stii cum sa inlocuiti generatorul de semnal treapta cu circuitul sau
echivalent Thevenin. Veti putea sa determinati tensiunea unei sarcini conectate la acest generator,
folosind regula divizorului de tensiune.

Discutii:
Placa de circuit cu linii de transmisie
Placa de circuit cu linii de transmisie este formata din 5 sectiuni:
- liniile de transmisie A si B
- intrarea auxiliara
- generator de semnal treapta
- generator de semnal
- sarcini

Localizati si analizati fiecare sectiune a placii de circuit:

Fig. 1-21 Liniile de transmisie A si B

Introducere:
Fiecare dintre liniile de transmisie A si B este formata dintr-un cablu coaxial RG-174 50Ω
cu o lungime de 24m. Aceste linii pot fi conectate cap-la-cap pt a obtine o linie totala de lungime
48m. Fiecare linie e compusa din:
- un conector BNC la ambele capete;
- 5 pini de proba asociati cu pinii corespunzatori ecranarii, care permit observarea sau
masurarea semnalului pe intreaga lungime a liniei folosind un osciloscop. Prizele sunt asezate
simetric pe toata lungimea liniei, impartind-o in 4 segmente egale de 6m.

Sectiunea cu intrare auxiliara de putere (fig. 1-22) este folosita sa alimenteze placa de circuit
cu linie de transmisie de o sursa externa de ±15V DC (curent continuu), daca placa este utilizata in
mod de sine statator (“stand alone”). Ledurile din sectiunea intrarii auxiliare sunt aprinse cand din
sursa externa este aplicata o tensiune corespunzatoare.
Fig. 1-22 Sectiunea cu intrare auxiliara de putere

Generatorul de semnal treapta din fig. 1-23 produce un semnal de 50kHz constand intr-un
raspuns dreptunghiular cu frecventa de 20µs. Semnalul de iesire al generatorului de semnal treapta
este disponibil la 5 conectori BNC, fiecare conector corespunzand cu o impedanta de iesire diferita.

Fig. 1-23 Generatorul de semnal treapta

Generatorul de semnal din fig. 1-24 emite un semnal sinusoidal a carui frecventa poate fi
ajunstata intre 5kHz si 5MHz folosind butonul de frecventa. Semnalul de iesire al generatorului este
disponibil la 3 conectori BNC, fiecare conector corespunzand unei impedante diferite de iesire. O
iesire de referinta este alcatuita din 2 prize tip “banana” care ofera o tensiune proportionala cu
frecventa semnalului de iesire a genratorului de semnal si anume 1V pt fiecare MHz de semnal
generat. Drept urmare, frecventa de iesire a generatorului de semnal poate fi masurata conectand un
voltmetru de curent continuu la iesirea de referinta.

Fig. 1-24 Generatorul de semnal


Sectiunea de sarcina prezentata in fig. 1-25 este formata dintr-o retea de rezistente,
inductoare si condensatori care pot fi configurati in moduri diferite prin setarea intrerupatoarelor.
Pentru a conecta intrarea sectiunii de sarcina la circuitul comun prin rezistenta R1 in serie cu
inductorul L2, intrerupatorul S1 si S8 sunt comutate pe pozitia deschis, in timp ce toate celalalte
intrerupatoare sunt comutate pe pozitia inchis.

Fig. 1-25 Sectiunea de sarcina

Teorema lui Thevenin:

Teorema lui Thevenin poarta numele inginerului francez M. L. Thevenin. Aceasta permite
ca orice circuit electric liniar vazut la 2 capete sa fie reprezentat de un circuit Thevenin echivalent.
Circuitul Thevenin echivalent este format dintr-o sursa ETH si o impedanta in serie cu aceasta sursa
ZTH.
- Tensiunea ETH este egala cu tensiunea in circuit deschis VOC masurata la cele 2 capete ale
circuitului ce urmeaza a fi Theveninizat
- Impedanta ZTH este impedanta vazuta la cele 2 capete cand sursa de tensiune a circuitului
este inlocuita de un scurt-circuit.

Fig. 1-26 Thevenizarea unui circuit simplu

Thevenizarea generatorului de semnal treapta si generatorului de semnal ale


circuitului cu linii de transmisie
Generatorul de semnal treapta al circuitului cu linii de transmisie poate fi reprezentat prin
echivalentul sau Thevenin. Pentru a determina tensiunea Thevenin a echivalentului Thevenin,
tensiunea de iesire a generatorului de semnal treapta este masurata fara sarcina la iesire, dupa cum
arata si fig. 1-27. Tensiunea masurata corespunde tensiunii Thevenin, ETH.

Fig. 1-27 Thevenizarea generatorului de semnal treapta

Presupunand ca impedanta Thevenin a echivalentului Thevenin a generatorului de semnal


treapta este strict rezistiva, impedanta poate fi determinata prin conectare unei sarcini rezistive cu
rezistenta variabila, la iesirea generatorului de semnal treapta, dupa cum indica figura 1-28.

Fig. 1-28 Regula divizorului de tensiune

Conform regulii de impartire a tensiunii, tensiunea acestei sarcini VL este


Z
V = ∙E
Z + Z 
unde:
VL = Tensiunea pe sarcina (V)
ZL = Impedanta sarcinii (Ω)
ZTH = Impedanta Thevenin (Ω)
TTH = Tensiunea Thevenin (V)
Cand sarcina este reglata astfel incat tensiunea VL = ETH/2 (vezi fig. 1-29), ecuatia de calcul
a VL devine:
E Z
= ∙ E
2 Z + Z
Fig. 1-29 ZTH = ZL cand VL = ETH/2

Simplificand aceasta ecuatie pentru a-l afla pe ZTH rezulta: ZTH = ZL. Drept urmare, regland
rezistenta sarcinii astfel incat VL sa fie egal cu ETH/2 si apoi masurand aceasta rezistenta, valoarea
lui ZTH poate fi determinata.
O metoda identica acesteia poate fi folosita pentru a determina circuitul Thevenin echivalent
al generatorului de semnal al circuitui cu linii de transmisie.
Dupa cum vom vedea mai amanuntit in partea a 2-a, o linie de transmisie se comporta ca o
sarcina cand este conectata la o sursa de tensiune. Aceasta face ca tensiunea aplicata instantaneu sa
fie diminuata cu o valoare specifica determinata de regula divizorului de tensiune.

Mod de lucru:
Determinarea echivalentului Thevenin al generatorului de semnal treapta cu conector BNC
de 50Ω

1. Asigurati-va ca circuitul cu linii de transmisie este instalat corect in unitatea de baza, porniti
unitatea centrala si verificati ca ledurile de langa fiecare intrerupator al acestei sectiuni sunt aprinse,
confirmand ca circuitul este corect alimentat.

2. Facand referire la fig. 1-30, conectati iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal treapta la
intrarea BNC a conectorului din sectiunea de sarcina folosind un cablu coaxial scurt.
Apoi, folosind un cablu coaxial, conectati iesirea BNC a generatoruiui de semnal treapta de
100Ω la intrarea declansatoare (trigger) a osciloscopului.
In final, folosind sonda de masura a unui osciloscop, conectati canalul 1 al osciloscopului la
pinul de proba imediat apropiata conectorului BNC de la intrarea sectiunii de sarcina.

3. In sectiunea de sarcina fixati toate intrerupatoarele pe pozitia 0, apoi conectati intrarea


sectiunii de sarcina la circuitul comun prin rezistenta R1, comutand intrerupatoarele
corespunzatoare din aceasta sectiune la pozitia 1. Rotiti potentiometrul rezistentei R1 in sensul
acelor de ceasornic la maxim. Actiunea aceasta regleaza impedanta de iesire a generatoruli de
semnal treapta la 500Ω.
Fig. 1-30 Iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal treapta conectata la canalul 1 al
osciloscopului si la intrarea in sectiunea de sarcina

4. Efectuati urmatoarele setari pe osciloscop:

Canalul 1 (Channel1)

Mod –> normal (Mode –> Normal)

Sensibilitate –> 0.5V/diviziune (Sensivity –> 0.5V/div)

Cuplajul de intrare –> curent continuu (Input Coupling –> DC)

Unitatea de timp –> 5µs/diviziune (Time base –> 5µs/div)

Intrerupator (Trigger)

Sursa –> externa (Source –> External)

Nivel –> 0.3V (Level –> 0.3V)

Impedanta de intrare –> 1MΩ sau mai mult (Input impedance –> 1MΩ or more)

5. Priviti semnalul de iesire al generatorului de semnal treapta pe ecranul osciloscopului. Este


acest semnal un raspuns dreptunghiular cu frecventa de 20µs corespunzator figurii 1-31?
□Da □Nu
Fig. 1-31 Semnalul de iesire al generatorului de semnal treapta

6. In sectiunea de sarcina rotiti incet potentiometrul rezistentei R1 in sens trigonometric la


maxim pentru a cauza scaderea impedantei de iesire a generatorului de semnal treapta de la 500Ω la
0Ω. In timpul acestei operatii observati ce se intampla cu raspunsul semnalului de iesire al
generatorului de semnal treapta de pe ecranul osciloscopului.

7. In sectiunea de sarcina comutati toate intrerupatoarele pe pozitia 0, masurati tensiunea


raspunsurilor semnalelor de pe ecranul osciloscopului, aceasta este tensiunea Thevenine de iesire
BNC 50Ω a generatorului de semnal treapta, ETH.
ETH = _______ V

8. Conectati intrarea sectiunii de sarcina la comun prin rezistenta R1, regland intrerupatoarele
corespunzatoare din aceasta sectiune pe pozitia 1.
Ajustati potentiometrul rezistentei R1 pana cand tensiunea raspunsurilor semnalului de pe
ecranul osciloscopului devine egala cu jumatate din tensiunea Thevenin masurata la pasul anterior.
ETH/2 = _______ V

9. Folosind un ohmmetru, masurati rezistenta dintre intrarea sectiunii de sarcina si comun


(setarea curenta a rezistentei R1). Din moment ce rezistenta R1 a fost reglata sa creeze o cadere de
tensiune de ETh/2 a iesirii BNC 50Ω a generatorului de semnal treapta, setarile rezistentei R1
corespund impedantei Thevenin in acest punct ZTH.
- Deconectati capatul cablului coaxial conectat la intrarea sectiunii de sarcina prin mufa
BNC. (Lasati celalalt capat conectat la iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal treapta.)
- Deconectati capatul de masura al osciloscopului de la turetul de intrare al sectiunii de
sarcina.
- Tine varful unui capat de masurare al ohmmetrului pe turetul intrarii sectiunii de sarcina
iar in acelasi timp atingeti cealalta tureta din apropierea comunului (L) cu celalalt cap de masurare
al ohmmetrului.
- Noteaza mai jos rezistenta masurata, ZTH.
ZTH = _______ Ω

10. Reconectati cablul coaxial care vine de la iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal
treapta la intrarea BNC a sectiunii de sarcina.

11. Conectati intrarea sectiunii de sarcina la comun prin rezistenta R4 (rezistenta de 100Ω)
comunand intrerupatorul corespunzator din aceasta sectiune pe pozitia 1.
Reconectati canalul 1 al osciloscopului la tureta de la intrarea sectiunii de sarcina.
12. Masurati tensiunea raspunsurilor de pe ecranul osciloscopului. Aceasta este tensiunea VL
dintre capatul 100Ω conectat la generator si iesirea generatorului de semnal treapta
VL = _______ V

13. Utilizand tensiunea Thevenin, ETH si impedanta Thevenin, ZTH masurate la pasii 7 si 9 ai
exercitiului, folositi regulile divizorului de tensiune pentru a calcula tensiunea teoretica pe sarcina
ZL=100Ω conectata la iesirea generatorului de semnal treapta:
Z
V = ∙E
Z + Z 
Este rezultatul calculat aproximativ egal cu tensiunea VL masurata la pasul anterior?
□Da □Nu

14. Deconectati circuitul scotand toate cablurile si capetele de masurare ale aparatelor.

Determinarea Echivalentului Thevelin la iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal

15. Acum, determinati echivalentul Thevelin la iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal:
- Regerindu-va la fig. 1-32, conectati iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal la
conectorului BNC de intrare al sectiunii de sarcina, utilizand un cablu coaxial scurt.
- Apoi, conectati iesirea BNC 100Ω a generatorului de semnal la trigger-ul de intrare al
osciloscopului, utilizand un cablu coaxial.
- In final, folosind capatul de masurare, conectati canalul 1 al osciloscopului la tureta
imediat urmatoare conectorului BNC al intrarii sectiunii de sarcina. Asigurati-va ca ati conectat
cablul de masa al capatului de masura la tureta asociata comunului.

Fig. 1-32 Iesirea generatorului de semnal 50Ω conectata la


canalul 1 al osciloscopului si la intrarea sectiunii de sarcina

16. In sectiunea de sarcina setati toate intrerupatoarele pe pozitia 0. Aceasta face ca impedanta
de iesirea a sarcinii pentru generatorul de semnal sa fie in circuit deschis cu conditia (∞Ω).
17. Efectuati urmatoarele setari pt osciloscop:

Canalul 1 (Channel1)

Mod –> normal (Mode –> Normal)

Sensibilitate –> 1V/diviziune (Sensivity –> 1V/div)

Cuplajul de intrare –> alternativ (Input Coupling –> AC)

Unitatea de timp –> 0.1µs/diviziune (Time base –> 0.1µs/div)

Intrerupator (Trigger)

Sursa –> externa (Source –> External)

Nivel –> 0.3V (Level –> 0.3V)

Impedanta de intrare –> 1MΩ sau mai mult (Input impedance –> 1MΩ or more)

18. Ajustati frecventa de iesire a semnalului generatorului de semnal la 3MHz. Pentru a face
asta rotiti potentiometrul de frecventa a acestui generator pana cand perioada T a semnalului
sinusoidal afisat pe osciloscop este de 0.33µs aproximativ, dupa cum reiese si din fig. 1-33. Pentru a
ne asigura ca potentiometrul frecventei este reglat corect putem verifica daca tensiunea la iesirea de
referinta a generatorului de semnal este de 3V (folosind un voltmetru in curent continuu).

Fig. 1-33 Frecventa semnalului de iesire din generatorul de semnal setata la aproximativ 3 MHz

Masurati amplitudinea varfului pozitiv al tensiunii sinusoidale pe ecranul osciloscopului. Aceasta


este tensiunea Tevenin pe iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal ETH.
ETH = _______ VPK

19. Conectati intrarea sectiunii de sarcina la circuitul comun prin rezistenta R1 prin ajustarea
intrerupatoarelor corespunzatoare pe pozitia 1 (deschis). Rotiti potentiometrul rezistentei R1 pana
cand varful amplitudinii tensiunii sinusoidale de pe ecranul osciloscopului este egala cu jumatate
din tensiunea Thevenin masurata la pasul anterior.
ETH/2 = _______ VPK

20. Folosint un ohmmetru masurati rezistenta dintre intrarea sectiunii de sarcina si circuitul
comun din moment ce rezistenta R1 a fost reglata sa creeze o cadere de tensiune egala cu ETH/2 la
iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal, setarile rezistentei R1 corespund impedantei Thevenin
(ZTH) pt aceasta iesire:
- Deconectati cablul coaxial conectat la conectorul BNC de la intrarea sectiunii de sarcina
- Deconectati capatul de masura al osciloscopului de la tureta de proba de pe intrarea
sectiunii de sarcina
- Tineti varful unuia dintre capetele de masura ale ohmmetrului pe una dintre turetele de pe
intrarea sectiunii de sarcina in timp ce atingeti cu celalt cap de masura tureta L a circuitului comun
din apropiere.
- Inregistrati mai jos rezistenta ZTH masurata.
ZTH = _______ Ω

21. Opriti circuitul de baza si deconectati toate cablurile si toate capetele de masura ale
aparatelor.

Concluzii
• Circuitul cu linii de transmisie are 5 sectiuni: liniile de transmisie, sursa auxiliara de
intrare, generator de semnal treapta, generator de semnal si sarcinile.
• Echivalentul Thevenin al generatoarelor de semnal treapta sau de semnal poate fi calculat
la oricare dintre iesirile BNC. Pentru a face asta tensiunea de iesire a generatorului se masoara fara
sarcina conectata la iesirea generatorului. Tensiunea astfel masurata corespunde cu tensiunea
Thevenin, ETH.
Apoi, o sarcina variabila este conectata la iesirea generatorului si este reglata pana cand
tensiunea in circuit este egala cu jumatate din ETH. In aceasta conditie sarcina impedantei care
corespunde impedantei Thevenin ZTH poate fi masurata cu un ohmmetru. ZTH nu corespunde in mod
obligatoriu valorii nominale a rezistentei iesirii BNC unde este masurata.
• Odata ce echivalentul Thevenin la iesirea generatorului este cunoscut si o sarcina este
conectata la aceasta iesire, tensiunea aplicata acestei sarcini este determinata cu ajutorul regulii
divizorului de tensiune.
Exercitiul 1-2
VITEZA DE PROPAGARE

Scopul lucrarii
In urma efectuarii acestui exercitiu veti sti cum sa masurati viteza de propagare a unui
semnal intr-o linie de transmisie folosind metoda raspunsului la treapta. Bazat pe masuratori veti sti
cum sa determinati permitivitatea relativa a materialului dielectric folosit la fabricarea acestei linii.

Viteza de propagare
Un semnal radio calatoreste in spatiul liber la viteza luminii. Intr-o linie de transmisie un
semnal va calatori la o viteza relativ mai mica. Acest lucru se datoreaza in mare parte prezentei unui
material dielectric folosit la fabricarea liniei. De fapt viteza de propagare a unui semnal intr-o linie
de transmisie vp depinde de inductanta distribuita si capacitatea liniei, L’si C’ (vezi figura 1-34)
Ecuatia de calcul pentru vp este:
1
v =
√L’C’
unde:
vp = viteza de propagare
L’ = inductanta distribuita
C’ = capacitatea distribuita

Fig. 1-34 Circuitul echivalent al unei linii de transmisie cu 2 conductori

Metoda raspunsului la treapta

Viteza de propagare a unui semnal intr-o linie de transmisie poate fi masurata folosind
metoda raspunsului la treapta. Aceasta metoda necesita ca un generator de treapta si un capat de
masura al unui osciloscop cu impedanta ridicata sa fie conectate la capatul de emitere al liniei,
printr-o punte de conexiune ca in fig. 1.35. Capatul de receptie al acestei linii este lasat liber.
Fig. 1-35 Masurarea vitezei de propagare a semnalului utilizand metoda raspunsului la treapta

Propagarea semnalului prin linie este descrisa in cele ce urmeaza:


• La timpul t = 0 generatorul de semnal treapta lanseaza o tensiune pozitiva crescatoare VI in
linie. Latura crescatoare a VI se numeste semnal treapta. Aceast semnal este incident deoarece vine
dintr-un generator si va calatori pe linie catre o posibila sarcina posibil reflectanta.
• Rata incidenta VI se propaga la o anumita viteza vp de-a lungul liniei. Ajunge la capatul
receptor al liniei dupa un anumit timp te tranzit T. Acolo nivelul sau a scazut cu o anumita valoare
datorita rezistentei liniei.
• Deoarece impedanta sarcinii la capatul receptor al liniei este in conditie de circuit deschis,
aceasta nu se potriveste impedantei caracteristice a liniei. Aceasta eroare de impedanta cauzeaza ca
semnalul incident sa fie reflectat inapoi catre generator. Semnalul reflectat VR ajunge inapoi la
generatorul de semnal treapta dupa un timp egal cu dublul timpului de tranzit, 2T.
Semnalul la capatul de transmisie al liniei ca o functie de timp este semnalul de raspuns in
treapta. Asa cum fig. 1.36 arata, acest semnal este suma algebrica a semnalului incident VI si al
semnalului reflectat VR.

Fig. 1.36 Tensiunea la capatul emitator al liniei cu circuit deschis (semnal raspuns la treapta)

Masurand timpul 2T pe ecranul osciloscopului, viteza de propagare a semnalului intr-o linie


de transmisie vp poate fi determinat folosind formula:
2I
v =
2T
Liniile de transmisie care au pierderi si ale caror pierderi serioase sunt predominante vor
aparea ca o retea simpla rezistenta-condensator (RC) pentru o perioada scurta de timp, urmand
imediat lansarii tensiunii treapta, dupa cum arata fig. 1-37. Acest lucru se datoreaza componentelor
de frecventa inalta ale tensiunii treapta.
Fig. 1-37 Linie cu pierderi, predominant pierderi in serie

Constanta de timp T a retelei RC este determinata de constantele RS si C, care sunt la randul


lor derivate din seriile rezistentei distribuite R’S, seriile inductantei R’ si capacitatea paralela C’ a
liniei. Drept urmare, constanta de timp a retelei RC este independenta de lungimea liniei.
In acest caz semnalul incident si reflectat observat la capatul de transmisie al liniei va creste
mai intai la un anumit nivel si apoi va creste exponential la o rata determinata de constanta de timp
a retelei RC ca in fig. 1-38. Acest lucru nu impiedica masuratorile timpului 2T pe ecranul
osciloscopului pentru calculul vitezei de propagare, insa e clar ca liniile cu pierderi cauzeaza o
abatere in cresterea timpului tensiunii in treapta.

Fig. 1-38 Semnalul incident si reflectat la capatul emitator al unei linii cu pierderi,
predominant pierderi in serie

Factorul viteza
Viteza de propagare a unui semnal intr-o linie de transmisie este exprimata in mod normal
ca un procent al vitezei luminii in spatiul liber. Acest procent este numit factor de viteza sau vF. De
exemplu, o linie de transmisie cu vF de 66% va transmite semnale la aproximativ 66% din viteza
luminii.
v
v =
c ∙ 100
In cazul cablurilor coaxiale, factorul de viteza variaza intre 66% si aproximativ 85%.
Tipul cablului coaxial Factorul de viteza, vF (%)
RG-8 66
RG-58 66
RG-174 66
RG-400 70
RG-11 75
RG-316 79
NMR-195 83
RG-8X 84
LMR-400 85

Liniile de transmisie A si B ale circuitului sunt din cablul coaxial RG-174. Drept urmare au
un facor de viteza teoretic de 66%.

Permitivitate relativa (constanta dielectrica)


Viteza de propagare a unui semnal intr-o linie de transmisie este determinata in principal de
permitivitatea materialului dielectric folosit la constructia liniei. Permitivitatea este o marime a
proprietatii materialului dielectric de a mentine o diferenta in sarcina electrica pe o suprafata data.
Permitivitatea unui anumit material dielectric este exprimata in mod normal facandu-se
referire la cea a vidului. Acest procent se numeste permitivitate relativa sau constanta dielectrica.
Cand viteza de propagare intr-o linie de transmisie este stiuta, permitivitatea relativa a materialului
dielectric folosit la fabricarea acelei linii e un ɛr poate fi determinata cu ajutorul ecuatiei:
c
ɛ = 
v
Formula de calcul a permitivitatii relative arata ca o viteza mai mare de propagare indica o
permitivitate relativa mai mica, din moment ce viteza luminii este o constanta.
Material Permitivitate relativa Factor de viteza (%)
vid 1.00000 100
aer 1.0006 99.97
teflon 2.10 69
polietilena 2.27 66.4
polistiren 2.5 63.2
PVC 3.30 55
nilon 4.90 45.2

Sumar
In aceasta sectiune de procedura veti masura viteza de propagare a tensiunii in treapta intr-
un circuit cu linii de transmisie. Bazandu-va pe viteza masurata veti determina permitivitatea
relativa a materialului dielectric folosit la fabricarea acestor linii.

Mod de lucru
Masurarea vitezei de propagare
1. Asigurati-va ca circuitul cu linii de transmisie este instalat corect in unitatea de baza,
alimentati unitatea de baza si verificati ca ledul aflat langa fiecare buton de control este aprins,
confirmand ca circuitul este alimentat corect.

2. Facand referire la fig. 1-39, conectati iesirea BNC 50Ω a generatorului de semnal treapta la
conectorul BNC la capatul de emitere al liniei de transmisie A. Lasati conectorul BNC de la capatul
de receptie al liniei de transmisie A neconectat.
Apoi conectati iesirea BNC 100Ω a generatorului de semnal treapta la intrarea
declansatorului osciloscopului printr-un cablu coaxial.
La sfarsit, folosind capatul de masura al unui osciloscop, conectati canalul 1 al
osciloscopului la tureta de proba 0m de la capatul de emisie al liniei de transmisie A. Asigurati-va
ca ati conectat impamantarea capatului de masura la scutul turetei din pozitia 0.

Fig. 1-39 Masurarea vitezei de propagare a semnalelor de tensiune din linia de transmisie A

3. Efectuati urmatoarele setari ale osciloscopului:

Canalul 1 (Channel1)

Mod –> normal (Mode –> Normal)

Sensibilitate –> 0.2V/diviziune (Sensivity –> 0.2V/div)

Cuplajul de intrare –> curent continuu (Input Coupling –> DC)

Unitatea de timp –> 0.2µs/diviziune (Time base –> 0.2µs/div)

Intrerupator (Trigger)

Sursa –> externa (Source –> External)

Nivel –> 0.3V (Level –> 0.3V)

Impedanta de intrare –> 1MΩ sau mai mult (Input impedance –> 1MΩ or more)

4. Pe ecranul osciloscopului observati semnalul de raspuns al semnalului la capatul de emisie


al liniei de transmisie A. Acest semnal corespunde semnalului de raspuns al liniei de transmisie A.
Apare semnalul reflectat suprapus celui incident, in intervalul de timp care separa cele doua
semnale cum arata in fig. 1-40?
□Da □Nu
Fig. 1.40 Semnalul incident si reflectat pe transmitatorul liniei A

5. Observati ca semnalele incidente si reflectate mai intai urca pana la un anumit nivel si apoi
cresc exponential cand sarcina electrica incarca condensatorul printr-o serie de rezistente. Aceasta
indica faptul ca linia de transmisie are serii de pierderi predominante?
□Da □Nu

6. Cand semnalul incident ajunge la capatul de receptie al liniei te transmisie A, este reflectat
inapoi catre capatul emitent pentru ca:
a) linia de transmisie A nu se termina cu o impedanta de sarcina egala cu impedanta
Thevenin a generatorului de semnal treapta
b) linia de transmisie A nu se termina cu o impedanta de sarcina egala cu impedanta sa
caracteristica
c) capatul de receptie al liniei de transmisie A este un circuit deschis, cauzand ca impedanta
caracteristica a liniei sa fie infinita
d) impedanta Thevenin a generatorului de semnal treapta nu este egala cu impedanta
caracteristica a liniei de transmisie A

7. Micsorati diviziunea de timp pe osciloscop la 0.05µs/Diviziune.


Pe osciloscop masurati timpul dus-intors 2T, separand latura ascendenta a semnalului
incident de latura ascendenta a semnalului reflectat asa cum arata figura 1-41. Acesta este timpul
necesar pentru semnalul lansat de generatorul de semnal treapta sa parcurga distanta pana la capatul
de receptie al liniei de transmisie A si inapoi la generatorul de semnal treapta.
2T = _____ · 10-9s

Fig. 1-41 Timpul masurat 2T


8. Bazat pe timpul dus-intors 2T masurat la pasul anterior si pentru o lungime de 24 de metri a
liniei, calculati viteza de propagare vP prin linie.
2I
v =
2L
vF = _____ · 108 m/s

9. Exprimati viteza de propagare vP obtinuta la pasul anterior ca procent din viteza luminii sau
factorul de viteza vF, folosind formula urmatoare.
Rezultatele ar trebui sa fie aproape de valoare teoretica de 66% pt un cablu coaxial RG-174
(tipul de cablu folosit pentru liniile de transmisie A si B ale circuitului de pe placa).
v
v = ∙ 100%
8
c
unde c = viteza luminii in vid (3.0 · 10 m/s)
vF = _______ %

Determinarea permitivitatii relative

Fig. 1-42 Marim lungimea liniei de la 24m la 48m

10. Bazandu-va pe viteza de propagare obtinuta la pasul 8 determinati permitivitatea relativa ɛr a


materialului dielectric folosit la fabricarea cablului coaxial RG-174 folosit pentru liniile de
transmisie A si B.
Rezultatul ar trebui sa fie foarte aproape de valoarea teoretica de 2.25 pentru polietilena
(materialul dielectric al cablului coaxial RG-174 folosit pentru liniile de transmisie A si B).

ɛ = 
!
ɛr = _______
Efectul avut de o schimbare in lungimea liniilor asupra timpului dus-intors 2T
11. Dupa cum arata si fig. 1-42, creste lungimea liniei de la 24m la 48m printr-o conexiune cap-
la-cap a liniilor de transmisie A si B. Pentru a obtine acest lucru legati conectorul BNC de la capatul
de receptie al liniei de transmisie A la capatul de emisie al liniei de transmisie B folosind un scurt
cablu coaxial. Lasati conectorul BNC de la capatul de receptie al liniei de transmisie B neconectat.

12. Schimbati diviziunea de timp a osciloscopului la 0.2µs/diviziune. Observati ca timpul dus-


intors 2T separand latura ascendenta a semnalului incident de latura ascendenta a semnalului
reflectat s-a dublat ca in fig. 1-43.

Fig. 1-43 Timpul dus-intors 2T, separand laturile


ascendente ale semnalelor incident si reflectat, s-a dublat

Timpul 2T s-a dublat pentru ca:


a) viteza de propagare a scazut cu 1 factor sau 2
b) lungimea liniei s-a dublat
c) permitivitatea relativa s-a dublat
d) impedanta caracteristica a liniei s-a dublat

13. Pe ecranul osciloscopului observati ca semnalele incidente si reflectate mai intai urca la un
anumit nivel si apoi cresc exponential la fel cum s-a intamplat cu linia mai scurta, de 24m.
Aceste semnale cresc in acelasi ritm in care au crescut si pe linia cea scurta. Asta se
intampla deoarece constanta de timp a aceleiasi retea RC in serie prezentata temporar de linie este
determinata de
a) impedanta caracteristica (constanta)
b) serii de rezistenta totala si capacitate paralela a intregii linii
c) rezistenta in serie, capacitate in paralel si inductanta in serie a liniei pe unitatea de
lungime
d) factorul viteza care e o constanta

14. Inchideti unitatea de baza si deconectati toate cablurile si capetele de masurare.

Concluzii
• Viteza de propagare a unui semnal intr-o linie de transmisie poate fi masurata folosind
metoda de raspuns la treapta: un semnal treapta rapid-ascendent este transmis in linie. Timpul
necesar pentru aceast semnal sa parcurga distanta de la generator la capatul de receptie al liniei si
apoi inapoi la generator este masurat. Acest timp 2T permite calculul vitezei de propagare.
• Viteza de propagare a unui semnal intr-o linie de transmisie este doar un procent din viteza
luminii in spatiul liber. Viteza de propagare intr-o linie de transmisie cand este exprimata ca un
procent din viteza luminii in spatiul liner se numeste factor de viteza.
• Viteza de propagare intr-o linie de transmisie se determina in principal prin permitivitatea
relativa a materialului dielectric folosit la fabricarea linie. Cu cat permitivitatea relativa este mai
mica, cu atat viteza de propagare va fi mai mare.
COMPORTAMENTUL LINIEI DE TRANSMISIE SUB IMPEDANTA DE
SARCINA REZISTIVA

Obiectivele exercitiului
Dupa completarea acestui capitol, vor fi dobandite cunostinte despre felul in care o linie de
transmisie la capatul careia se afla tipuri distincte de incarcari se comporta cand semnale de tip
treapta sunt lansate pe linie. Vor mai fi facute cunoscute doua metode de determinare a impedantei
caracteristice a unei linii de transmisie.

Discutie
Determinarea naturii impedantei de sarcina prin folosirea metodei raspunsului de tip treapta
Cand o linie de transmisie este terminate de o sarcina a unei impedante necunoscute, metoda
raspunsului trapta poate fi folosita pentru a determina natura acestei impedante ( fie ea pur rezistiva
sau complexa?). Masuratorile sunt realizare folosind metoda raspunsului treapta.
Un generator de semnal treapta si un osciloscop cu impedenta ridicata sunt conectate la capatul
liniei de transmisie, folosind o conexiune de legatura, dupa cum arata figura 1-44:

• La timpul t=0, generatorul de semnal treapta produce un semnal incident, VI , care este
lansat pe linie.

• Semnalul incident calatoreste de-a lungul liniei pana cand atinge capatul receptor al acesteia
in timpul de tranzitie T. Daca impedanta de sarcina nu se potriveste perfect cu impedanta
caracteristica a liniei, semnalul incident va resimti o schimbare in impedanta in timp ce
paraseste linia de transmisie si intalneste sarcina. Acest lucru cauzeaza ca o parte din energia
continuta in semnalul incident sa fie reflectata catre generator, decat sa fie absorbita de
sarcina. Prin urmare, raspunsul semnalului de tip treapta observant la capatul receptor al
liniei este suma algebrica a semnalului treapta incident, VI, si a semnalului treapta reflectat,
VR .

Figura 1-44. Determinarea naturii impedantei de sarcina folosind metoda raspunsului de tip treapta

Raspunsul semnalului de tip treapta poate avea cateva forme diferite, aceasta forma fiind
determinate de natura impedantei de sarcina ZL . Cand ZLe pur rezistiva, tensiunea reflectata are
aceeasi forma ca tensiunea incidenta, dupa cum arata figura 1-45.
Figura 1-45. ZL e pur rezistiva

Cand ZL este si rezistiva si inductive, tensiunea reflectata in raspunsul semnalului de tip


treapta are aceeasi forma ca tensiunea de-a lungul unui condensator ce se descarca printr-un resistor
legat in serie. Astfel, acesta tensiune descreste exponential pana se stabilizeaza la un anumit nivel,
dupa cum arata Figura 1-46.

Figura 1-46. ZL este si rezistiva si inductive

Cand ZL este si rezistiva si capacitiva, tensiunea reflectata din raspunsul semnalului de tip
treapta are aceeasi forma cu tensiunea de-a ungul unui condensator ce se incarca printr-un resistor
legat in serie. Astfel, aceasta tensiune creste exponential pana se stabilizeaza la un anumit nivel,
dupa cum arata figura 1-47.

Figura 1-47. ZL este si rezistiva si capacitive

Impedanta de sarcina pur rezistiva


Cand o impedanta de sarcina e pur rezistiva, tensiunea semnalului treapta reflectat de la
impedanta aflata la capatul receptor al liniei, are aceeasi forma ca a semnalului incident.
Magnitudinea si polaritatea acestei tensiuni sunt determinate de relatie dintre impedanta de sarcina
ZL, si impedanta caracteristica Z0, dupa cum ne este indicat in ecuatia de mai jos:
Z L −Z 0
VR = *V I
ZL + Z0
unde VR = tensiunea semnalului treapta reflectat la capatul receptor al liniei cu un timp de trazit
T(V);
ZL = Impedanta de sarcina (Ω);
Z0 = Impedanta Caracteristica (Ω)
VI = tensiunea semnalului incident la capatul receptor al liniei (V)
Ecuatia indica urmatoarele:

• Cand ZL este mai mare decat Z0, tensiunea semnalului reflectat, VR, este de polaritate
pozitiva. Prin urmare, tensiunea reflectata se aduna la semnalul incident cand se intoarce la
capatul de transmitere al liniei , dupa cum arata Figura 1-48.

• Cand ZL este mai mic decat Z0, tensiunea semnalului reflectat, VR, este de polaritate
negativa. Prin urmare, tensiunea reflectata se scade din semnalul incident cand se intoarce la
capatul de transmitere al liniei, dupa cum arata Figura 1-48.

• Cand ZL este egal cu Z0, tensiunea semnalului incident este perfect absorbit de sarcina. Prin
urmare, tensiunea reflectata nu exista in raspunsul semnalului de tip treapta, dupa cum arata
Figura 1-48.

Figura 1-48. Comportarea unei linii de transmisie la capatul careia se afla o sarcina pur rezistiva

In partea (b) a Figurii 1-48, observam ca tensiunea reflectata este aproximativ egala cu tensiunea VI
cand impedanta de sarcina ,ZL , este infinita (∞Ω).
Tensiunea reflectata , VR , este egala cu VI cand ZL este infinita deoarece:
∞ −Z 0
VR = *V I = V I
∞ + Z0
Determinarea impedantei caracteristice
Principiile abia discutate sugereaza ca metoda raspunsului de tip treapta poate fi folosita
pentru a masura impedanta caracteristica a unei linii de transmisie. Pentru a face acest lucru, o
sarcina pur rezistiva, ZL, a carei rezistenta poate fi variata, este conectata la capatul receptor al
liniei, ca in figura 1-49.
Figura 1-49. Masurarea impedantei caracteristice cu ajutorul unui resistor variabil conectat la
capatul receptor al unei linii

Rezistenta sarcinii este modificata pana cand nu mai apare tensiune reflectata in generatorul
de semnal, dupa cum arata Figura 1-49. In acest caz, ZL este egal cu Z0 .Sarcina poate fi deconectata
de la linie, si valoarea rezistentei poate fi masurata pentru a determina ZL .
Cand capatul receptor al liniei nu este accesibil pentru conexiunea cu o sarcina de rezistenta
variabila, exista o alta modalitate de a determina impedanta caracteristica a unei linii. Acesta
metoda consta in masurarea tensiunii Vre , a semnalului incident, in generatorul de semnal. Metoda
poate fi aplicata in fara a tine cont de natura impedantei de sarcina (vezi Figura 1-50):
• capacitiva;
• inductiva;
• pur rezistiva;

Figura 1-50: Masurarea tensiunii Vre a semnalului incident


in scopul determinarii impedantei caracteristice

Tensiunea Vre este determinate de impedanta afisata de generatorul de semnal imediat dupa ce se
alimenteaza linia, dupa cum arata Figura 1-50. Aceasta impedanta este impedanta data a liniei, care
este, de fapt, impedanta caracteristica a liniei.
ETH
Vre = *Z 0
Z TH + Z 0

unde Vre = Tensiunea semnalului incident (V);


ETH = Tensiunea Thevenin a generatorului de semnal(V);
ZTH = Impedanta Thevenin a generatorlui de semnal (Ω)
Z0 = Impedanta caracteristica a liniei (Ω).
Rescriem si simplificam ecuatia de mai sus pentru a gasi Z0, si obtinem:
Vre
Z0 = *Z TH
ETH − Vre
Sumarul procedurii
In aceasta sectiune, vom observa raspunsul treapta a unei linii de transmisie supusa unor impedante
de sarcina pur resistive diferite. Vom masura apoi impedanta caracteristica a acestei linii, folosind
diferite metode.

PROCEDURA
Raspunsul semnalului de tip treapta a unei linii de tranmisie supusa unor impedante
diferite(pur resistive)

1. Asigura-te ca placa de circuit cu LINIILE DE TRANSMISIE este asezata corespunzator in


unitatea de baza. Porneste unitatea si verifica daca ambele LED-uri de langa butonul de control
sunt pornite, confirmand astfel ca placa de circuit este alimentata corespunzato.

2. Dupa cum arata figura 1-51, conecteaza iesirea GENERATORULUI DE SEMNAL 50-Ω
BNC la conectorul BNC de la capatul de transmitere din ZONA LINIEI DE TRANSMISIE A,
folosind un cablu coaxial. Apoi, conecteaza conectorul BNC la capatul de receptie din ZONA
LINIEI DE TRANSMISIE A cu conectorul BNC de la intrarea din sectiunea LOAD, folosind un
cablu coaxial.

Apoi conecteaza iesirea GENERATORULUI DE SEMNAL 100-Ω BNC la intrarea


osciloscopului, folosind un cablu coaxial.

In final, folosind canalul osciloscopului, conecteaza canalul 1 al acestuia la canalul de 0-


metrii de la capatul de transmitere din ZONA LINIEI DE TRANSMISIE A. Asigura-te ca ai
conectat conductorul canalului pentru impamantare la masa asociata.
Note: Cand conectam canalul unui osciloscop la unul dintre cele 5 canale ale unei linii de
transmisie, intotdeauna trebuie sa conectam conductorul canalului de impamantarea la ce-a mai
apropiata masa asociata. Asta va minimiza zgomotul semnalului observant, ce apare din cauza
inductiei parazite introdu-se de cai redundant nedorite ale impamantarii.

Figura 1-51. Raspunsul treapta a unei linii de transmisie


supusa unor impedante de linie diferite (pur resistive)
3. In sectiunea LOAD a placii de circuit, asigura-te ca toate switch-urile sunt trase in pozitia
O(Off). Apoi, conecteaza intrarea sectiunii LOAD print rezistorul R1(500-Ω) setand switch-urile
adecvate din aceasta sectiune in pozitia I(on).

Roteste butonul rezistorului R1 in sensul acelor de ceasornic complet Acest lucru seteaza
impedanta sarcinii la capatul receptor al LINIEI DE TRANSMISIE A in jurul a 500Ω.

4. Fa urmatoarele schimbari pe osciloscop:


Canalul 1
Mod…………………………………………………………………………..Normal
Sensibilitate………………………………………………………………….0.2 V/div
Input Coupling…………………………………………………………………DC
Timp………………………………………………………………………..0.2 µs/div
Trigger
Sursa …………………………………………………………………………….Externa
Nivel………………………………………………………………………………0.3 V
Impedanta de intrare…………………………………………………………1MΩ sau >

5. Pe ecranul osciloscopului, observa raspunsul semnalului treapta la capatul de transmisie a


liniei. Avand in vedere ca impedanta sarcinii conectatein zona LINIEI DE TRANSMISIE A(cam
500 Ω) este mai mare decat impedanta caracteristica a liniei(50Ω), tensiunea reflectata se aduna la
tensiunea incidenta, dupa cum arata figura 1-52. Este asta si observatia ta?

 Da

 Nu

Figura 1-52. Raspunsul de tip treapta cu R1 setat la aproximativ 500

6. Roteste incetisor butonul rezistorului R1 complet in sensul acelor de ceasornic, ceea ce va


cauza ca impedanta sarcinii conectatein zona LINIEI DE TRANSMISIE A sa scada de la
aproximativ 500 Ω la 0 Ω.
In timp ce faci asta, observa ce se intampla cu raspunsul semnalului treapta pe ecranul
osciloscopului. In timp ce impedanta de sarcina este scazuta,
a) Tensiunea reflectata , care initial se scade din tensiunea incidenta , creste, devine egala cu
tensiunea incidenta, si apoi se aduna la aceasta.

b) Tensiunea incidenta care este initial mai mica decat tensiunea reflectata, creste, devine egala
cu tensiunea reflectata, si apoi se aduna la aceasta.

c) Tensiunea reflectata , care initial se aduna la tensiunea incidenta , scade, devine egala cu
tensiunea incidenta, si apoi se scade din aceasta.

d) Tensiunea incidenta care este initial mai mare decat tensiunea reflectata, scade, devine egala
cu tensiunea reflectata, si apoi se scade din aceasta.

Determinarea impedantei caracteristice folosind o sarcina pur rezistiva


7. Ajusteaza butonul rezistorului R1 pana cand nu mai apare pe ecranul generatorului de
semnal tensiune reflectata. Daca o mica discontinuitate(cocoasa) ramane din tensiunea reflectata,
ajusteaza R1 pentru a reduce aceasta discontinuitatea la minim, dupa cum arata figura 1-53.

Figura 1-53. Ajusteaza rezistorul R1 pentru a reduce tensiunea reflectata la minim

8. Folosind un multimetru , masoara rezistenta dintre iesirea sectiunii LOAD si o impamantare.


Din moment ce R1 a fost setat pentru a reduce tensiunea reflectata la minim , rezistenta curenta ar
trebui sa corespunda aproximativ cu impedanta caracteristica, Z0 :

 Deconecteaza capatul cablului coaxial conectat la conectorul BNC de la intrarea sectiunii


LOAD.

 Tine varful unuia dintre cablurile multimetrului pe pin-ul alturat conectorului BNC la
intrarea sectiunii LOAD, in timp ce atingi cu celalalt cablu al multimetrului o impamantare.

 Treci valoarea obtinuta a rezistentei Z0


Z0= _____ Ω

9. Lasa conexiunile asa cum sunt, cu conectorul BNC la intrarea sectiunii LOAD neconectat,
si continua cu exercitiul.

Determinarea Impedantei caracteristice bazate pe partea crescatoare a semnalului incident

10. Determinati tensiunea Thevenin , ETH , la iesirea BNC de 50 Ω generatorului de semnal


folosind pasii urmatori:

-conecteaza iesirea BNC de 50 Ω generatorului de semnal la intrarea sectiunii LOAD. Pentru a face
acest lucru, deconecteaza capatul cablului coaxial conectat la cnectorul BNC de la capatul de
transmisie a zonei LINIEI DE TRANSMISIE A, si conecteaza-l la intrarea din sectiunea LOAD a
conectorului BNC. Seteaza toate switch-urile din aceasta sectiune in pozitia de OFF. Asta seteaza
impedanta sarcinii la iesirea de 50- Ω a generatorului de semnal in conditia circuitului deschis
(∞Ω).
- deconecteaza un cablu al osciloscopului de la zona LINIEI DE TRANSMISIE A, si conecteaz-o
la pin-ul de langa conectorul BNC aflat la iesirea sectiunii LOAD. Conecteaza conductorul de
impamantare al osciloscopului la impamantarea apropiata pin-ului din zona respective.
- pe ecranul osciloscopului, masoara tensiunea semnalului incident. Scrie mai jos valoarea tensiunii
masurate, ETH:
ETH = ______ V

11. Determina impedanta Thevenin , ZTH , la iesirea de 50- Ω a generatorului de semnal,


urmarind urmatorii pasi:

- in sectiunea LOAD, seteaza switch-urile in asa fel incat sa conectezi iesirea acestei sectiuni
la impamantare, prin rezistorul R1 (potentiometru de 50- Ω). Ajusteaza butonul lui R1 pana cand
tensiunea semnalului incident de pe ecranul osciloscopului sa fie egala cu jumatatea tensiunii
Thevenin masurata la pasul anterior.

- Deconecteaza capatul cablului coaxial conectat la conectorul BNC din intrarea in sectiunea
LOAD.

- Masoara rezistenta rezistorului R1 cu un ohmetru conectat la conectorul BNC si


impamantare. Treceti valoarea masurata mai jos:

ZTH = _____ Ω

12. Reconecteaza cablul coaxial care vine de la iesirea BNC de 50- Ω a generatorului de semnal
la capatul de transmisie a zonei LINIEI DE TRANSMISIE A. Reconecteaza cablul coaxial de la
capatul de receptie a zonei LINIEI DE TRANSMIESIE A la conectorul BNC de la intrarea
sectiunii LOAD.

13. Seteaza perioada de timp a osciloscopului la 0.2 µs/div

14. Pe ecranul osciloscopului , masoara tensiunea partii crescatoare, Vre , a semnalului incident
dupa cum arata figura 1-54. In cazul in care va aparea zgomot oscilatoriu in sectiunea de sus a partii
crescatoare, masoara tensiunea aproximativa a acestei margini.

Scrie mai jos tensiunea masurata, Vre .


Vre = ______V
Figura 1-54. Masurarea tensiunii marginii de crestere Vre a semnalului incident

15. Bazandu-va pe cresterea rapida a marginii tensiunii Vre , sip e echivalentul Yhevenin al
generatorului de semnal masurata la pasul anterior, calculati impedanta caracteristica Z0, a liniei de
transmisie A.

Vre
Z0 = *Z TH
ETH − Vre
Z0 = ____ Ω
Rezultatele ar trebui sa fie foarte apropiate de impedanta caracteristica de 50Ω, specifica cablului
coaxial RG-174 folosit la liniile de transmisie A si B. Avand in vedere ca rezultatele voastre depind
de acuratetea masuratorilor facute cu osciloscopul si de rotunjirea folosita in calcule, aceasta
valoare ar putea sa difere putin fata de valoarea producatorului de 50Ω.

16. Opriti unitatea si deconectati toate cablurile de pe placuta.

CONCLUZII
• Metoda raspunsului de tip treapta poate fi folosita pentru a determina natura impedantei de
sarcina de la capatul unei linii. Forma raspunsului de tip treapta indica fie daca impedanta de
sarcina este pur rezistiva sau complexa.

o Cand impedanta de sarcina este pur rezistiva, tensiunea reflectata are aceeasi forma cu
tensiunea incidenta. Se aduna sau se scade din tensiunea incidenta, tinand cont de relatia dintre
impedanta de sarcina si impedanta caracteristica de linie.

o Cand impedanta de sarcina este si rezistiva si inductive, tensiunea reflectata scade


exponential pana se stabilizeaza la un anumit nivel, astfel avand aceeasi forma ca tensiunea de-a
lungul unui condensator ce se descarca printr-un resistor serie.

o Cand impedanta de sarcina este si rezistiva si capacitiva, tensiunea reflectata


cresteexponential pana se stabilizeaza la un anumit nivel, astfel avand aceeasi forma ca tensiunea
de-a lungul unui condensator ce se incarca printr-un resistor serie.
• Impedanta caracteristica a unei linii poate fi determinate conectand o rezistenta cu sarcina
variabila la capatul receptor al liniei de transmisiesi ajustand rezistenta pana cand nu mai apare
nicio tensiune reflectata in generatorul de semnal.

• Cand capatul receptor al unei linii nu este accesibil, impedanta caracateristica poate fi
determinata masurand tensiunea partii crescatoare a tensiunii incidentein generatorul de semnal.
Aceasta tensiune si echivalentul Thevenin al generatorului de semnal sunt apoi folosite pentru a
calcula impedanta caracteristica.
ATENUAREA SI DISTORSIUNEA

Obiectivele exercitiului
La completarea acestui capitol, vei sti ce este atenuarea si distorsiunea, si cum pot ele afecta
forma semnalului transmis. Vei fi capabil sa explicit ce cauzeaza atenuarea si distorsiunea. Vei
cunoaste metodele de evaluare a calitatii semnalului in sistemele de transmisie de mare viteza.

Discutie
Atenuarea
In liniile de transmitere cu pierderi, semnalele transmise pierd o anumita cantitate de energie
pe masura ce calatoresc de-a lungul liniei. Acest lucru se intampla deoarece energia se disipa
gradual in fiecare rezistenta serie, R’S, si in fiecare rezistenta paralel , R’P, pe unitatea de lungime a
liniei.
Energia pierduta in fiecare R’S se produce prin incalzirea conductorilor (pierderi l2R ). Energia
pierduta in fiecare R’P se produce prin incalzirea materialului dielectric folosit in fabricatia
conductorilor( pierderi dielectrice), dupa cum arata figura 1-55.

Fig. 1-55 Semnalele pierd anumita energie in fiecare Rs’ si Rp’

Pierderile de energie cauzeaza o scadere gradual a nivelului semanalului transmis, in timp ce


acesta calatoreste de-a lungul liniei, dupa cum arata figura 1-56. Scaderea nivelului semnalului de-a
lungul distantei se numeste atenuare. Atenuarea creste dupa cum distanta de la punctual de
transmisie creste.

Atenuarea este exprimata de obicei in decibel(dB). Formula pentru a calcula atenuarea puterii
semnalului la o distanta D de capatul de transmisie al liniei este:
P
A = 10 log D
PS

unde A = Atenuarea puterii semnalului (dB);


log = Logaritm in baza 10;
PD = puterea semnalului la o distanta D de capatul de transmisie al liniei este(W).
PS = puterea semnalului la capatul de transmisie al liniei(W).
Figura 1-56. Atenuarea unui semnal dreptunghiular si a unui semnal sinusoidal

Tabelul 1-3 arata atenuarea, A, pentru diferite rapoarte PD/ PS. De fiecare data cand raportul scade
de doua ori , puterea semnalului este atenuata cu 3dB.

Raportul PD/ PS Atenuarea puterii (dB)

1 0

0.5 -3

0.25 -6

0.125 -9

Tabelul 1-3. Atenuarea, A, pentru diferite rapoarte PD/ PS

De exemplu, atenuarea puterii semnaluli la distanta D de capatul de transmisie al liniei, daca


rapoartul PD/ PS este 0.75, va fi de -1.25dB.

Cand se fac masuratori ale tensiunii (foarte comune)in loc de masuratori de putere, formula
pentru calculul atenuarii puterii semnalului la o distanta D de capatul de transmisie al liniei devine:
V2 V
A = 10 log D2 = 20 log D
VS VS

unde A = Atenuarea puterii semnalului (dB);


log = Logaritm in baza 10;
VD = tensiunea semnalului la o distanta D de capatul de transmisie al liniei este(W).
VS = tensiunea semnalului la capatul de transmisie al liniei(W).

De exemplu, atenuarea puterii semnaluli la distanta D de capatul de transmisie al liniei, daca


rapoartul VD/VS este 0.75, va fi de -2.5dB.
Producatorii liniilor de transmisie ofera de obicei grafice care indica atenuarea pe unitatea
de lungime α ca o functie de frecventa a semnalului. Acest lucru trebuie facut deoarece la frecvente
mai mari, atenuarea pe unitatea de lungime, in loc sa fie constanta, creste cu estomparea frecventei,
printre altele, la un fenomen numit skin effect.
Acest efect este ilustrat in figura 1-57. La DC sau frecventa joasa, densitatea curentului este destul
de uniforma prin conductor. La frecvente mari, densitatea curentului tinde sa se condenseze in
apropierea suprafetei unui conductor, crescand astfel rezistenta curentului, si, atenuarea pe unitatea
de lungime α.

Figura 1-57 Skin effect

Un semnal pur sinusoidal este compus dintr-o singura componenta de frecventa, numita
component fundamentala. Totusi, semnalele periodice sunt formate de obicei dintr-o superpozitie a
mai multor componente de frecventa.
Aceste componente sunt semnale ce au toate forma sinusoidala, dar sunt de frecvente si
amplitudini diferite. Ele includ o frecventa fundamentala ,sau prima armonica, la frecventa
semnalului, si alte cateva armonice de ordin mai inalt, ale caror frecvente sunt multiple ale
frecventei fundamentale.

Figura 1-58 arata reprezentarea indomeniul timp si domeniul frecventa a unor semnale
diferite. Un semnal periodic poate fi desfasurat ca o suma infinita de sinusuri si cosinusuri de
amplitudini si frecvente diferite, numite serie Fourier.

Cand observam componentele frecventei unui semnal pe un aparat de analiza spectral,


vedem ca frecventa fundamentalei este reciproca perioadei semnalului , T. Magnitudinea
armonicelor descreste dupa cum numarul armonicelor creste.

Spectrul de frecventa difera de la un tip al semnalului la altul, dupa cum arata figura 1-58.
De exemplu, un semnal dreptunghiular este format dintr-un set de armonice impare, in timp ce un
semnal in forma de dinti de fierastrau este format si din o armonica para si din una impara.
Figura1-58. Reprezentarea in domeniul timp si domeniul frecventa a unor semnale diferite

Distorsiunea
Intr-o linie de transmisie, viteza de propagare a fundamentalei si a armonicelor ce compun semnalul
transmis, este determinate in mod principal de permitivitatea relative a materialului dielectric al
liniei.

• In liniile fara pierderi sau cu pierderi foarte mici, permitivitatea relative ramane aproximativ
constanta cu frecventa. Prin urmare, fundamental si armonicele semnalului transmis , se propaga de-
a lungul liniei cu aceeasi viteza. Astfel, semnalul de la capatul receptor al liniei este o replica a
semnalului transmis, dupa cum arata partea stanga a figurii 1-59. Se spune ca acest semnal este fara
distorsiuni.

• In liniile cu pierderi, insa, permitivitatea relative variaza cu frecventa, Prin urmare,


fundamental si si armonicele semnalului transmis se propaga la viteze diferite. Acest fenomen este
cunoscut drept fenomenul de distorsiune.

Dispersia cauzeaza distorsiune: semnalul de la capatul receptor al liniei are o forma destul
de diferita fata de semnalul transmis , dupa cum arata partea dreapta a figurii 1-59.

Daca , in aditie, fundamental si armonicele sunt de frecvente relative ridicate, ele vor fi
attenuate diferit deoarece, dupa cum am mentionat mai devreme, atenuarea pe unitatea de lungime
depinde de frecventa unor frecvente mai ridicate.Asta va tinde sa agraveze distorsiunea in semnalul
primit.
Figura 1-59. Un semnal nedistorsionat si un semnal distorsionat

Astfel, schimbarea formei semnalului transmis in figura se realizeaza din cauza ca timpul de
crestere si timpul de scadere a partii trecatoare din semnalul transmis tin mai mult in semnalul
primit.
Atenuarea si distorsiunea pot fi probleme importante in sistemele de transmisie de mare
viteza din ziua de azi, datorita semnalelor de inalta frecventa implicatein aceste sisteme. Figura 1-60
arata, spre exemplu , cum distorsiunea afecteaza transmisia datei NRZ(non-return-to-zero). O
comparatieintre data transmisa (A) arata ca data recuperate (C) nu reproduce cu adevarat data
originala, ceea ce poate introduce erori.

Figura 1-60. Atenuarea si distorsiunea afecteaza recuperarea datei originale NRZ

O metoda populara de a evalua calitatea semnalului in sistemele de transmisie digitala este


metoda eye-pattern (diagrama ochi). Aceasta metoda cere ca un semnal binar pseudo-aleator
(PRBS) sa fie aplicat la intrarea vertical a osciloscopului. Baleiajul orizontal al osciloscopului este
determinate de un semnal de aceeasi frecventa ca semnalul binar. Perioada de timp este modificata
astfel incat sa vedem cam o perioada din PRBS, dupa cum arata figura 1-61. In acest fel, ecranul
osciloscopului arata un model ce seamana cu un ochi. Lungimea deschiderii ochiului indica gradul
de distorsiune. Cu cat aceasta deschidere este mai ingusta, cu atat este mai mare distorsiunea
semnalului, si astfel, cu atat mai mik probabilitatea de a recupera datele fara erori.

Figura 1-61. Eye Pattern

Sumarul procedurii
In acest capitol , vei masura atenuarea semnalului de iesire pe generatorul de semnal la
capatul receptor a unei linii de 48 de metri. Vei raspunde apoi unor intrebari teoretice despre
distorsiune .

Nota: deoarece cablurile folosite pe placuta de circuit a liniilor de transmisie nu sunt indeajuns de
lungi pentru a permite observarea efectului de dispersie, sectiunea procedural despre distorsiune va
consta in intrebari teoretice.

PROCEDURA
Atenuarea
1. Asigura-te ca placuta de circuit (TRANSMISSION LINES) este instalata corespunzator in
unitatea de baza. Porneste alimentarea unitatii si verifica daca LED-urile alturate fiecarui buton de
control de pe aceasta unitate sunt aprinse , confirmand astfel ca placuta de circuit este alimentata
corespunzator.

2. Avand in vedere figura 1-62, conecteaza iesirea de 50-Ω ageneratorului de semnal la capatul
de transmisie a zonei TRANSMISSION LINE A, folosind un cablu coaxial. Conecteaza capatul
receptor al zonei LINIEI DE TRANSMISIE A la capatul de transmisie a zonei LINIEI DE
TRANSMISIE B, folosind un cablu coaxial. In final, conecteaza capatul receptor al zonei LINIEI
DE TRANSMISIE B la intrarea sectiunii LOAD, folosind un cablu coaxial.
Figura 1-62. Observarea atenuarii tensiunii de intrare a generatorului de semnal de-a lungul unei
linii

Acum conecteaza iesirea de 100-Ω a generatorului de semnal la intrarea osciloscopului ,


folosind un cablu coaxial.
Conecteaza canalul 1 al osciloscopului la pinul canalului de 0-m de la capatul de transmisie
a zonei LINIEI DE TRANSMISIE A , folosind canalul osciloscopului.
In final, filosind alt cablu al osciloscopului, conecteaza canalul 2 al acestuia la pinul de 24-metri de
la capatul receptor al zonei LINIEI DE TRANSMISIE B.
Nota: Cand conectam canalul unui osciloscop la unul dintre cele 5 canale ale unei linii de
transmisie, intotdeauna trebuie sa conectam conductorul canalului de impamantarea la ce-a mai
apropiata masa asociata. Asta va minimiza zgomotul semnalului observant, ce apare din cauza
inductiei parazite introdu-se de cai redundant nedorite ale impamantarii.

3. In sectiunea LOAD a placii de circuit, asigura-te ca toate switch-urile sunt trase in pozitia
O(Off). Apoi, conecteaza intrarea sectiunii LOAD la …….. print rezistorul R3(50-Ω)setand switch-
urile adecvate din aceasta sectiune in pozitia I(on).

4. Fa urmatoarele schimbari pe osciloscop:


Canalul 1
Mod……………………………………………………………………..Normal
Sensibilitate…………………………………………………………….0.2 V/div
Input Coupling… ………………………………………………………DC
Canalul 2
Mod……………………………………………………………………..Normal
Sensibilitate…………………………………………………………….0.2 V/div
Input Coupling……………………………………………………………DC

Timp……………………………………………………………………………..5 µs/div
Trigger
Sursa …………………………………………………………………….Extern
Nivel………………………………………………………………………0.3 V
Impedanta de intrare……..........................……………………………………1MΩ sau >
5. Pe ecranul osciloscopului, observa semnalul transmis de generatorul de semnal la capatul de
transmisie a unei linii de 48 metri, formata din LINIILE DE TRANSMISIIE A si B , conectate una
la capatul celeilalte.

Figura 1-63. Masurarea atenuarii la D=48 metri

Observa ca tensiunea pulsurilor in generatorul de semnal este mai mica la capatul de


receptie , dupa cum arata Figura 1-63. Acest lucru se produce din cauza
a) Energiei pierdute in fiecare inductanta serie si capacitate in paralel pe unitatea de lungime a
liniei
b) Pulsului de la capatul de transmisie al liniei a pierdut o anumita cantitate de energie in timp
ce a calatorit de-a lungul liniei
c) Unui fenomen cunoscut ca dispersie
d) Semnalul transmie a pierdut energie pe impedanta caracteristica de 50-Ω a liniei.
6. Masoara tensiunea (inaltimea) pulsului, la capatul de transmisie al liniei, VS .

VS =___V

7. Masoara tensiunea (inaltimea) pulsului, la capatul receptor al liniei, VD .

VD =___V

8. Folosind tensiunile masurate, VD si VS , calculeaza atenuarea in puterea pulsului la capatul


receptor al unei linii de 48 metri folosind formula de mai jos:

VD2
A = 10 log
VS2

unde A = Atenuarea puterii semnalului (dB);


log = Logaritm in baza 10;
VD = tensiunea semnalului la o distanta D de capatul de transmisie al liniei este(W).
VS = tensiunea semnalului la capatul de transmisie al liniei(W).
A= _____dB

Distorsiunea
9. Care dintre urmatoarele semnale corespund cel mai bine reprezentarii in domeniul ifrecventa
aratat in figura 1-46?

a) Un semnal pur sinusoidal avand o perioada de 5µs

b) Un semnal dreptunghiular avand o perioada de 5µs

c) Un semnal dinti de fierastrau avand o perioada de 5µs

d) Un semnal dreptunghiular avand o perioada de 0.5µs

Figura 1-64. Reprezentarea semnalului in domeniul frecventa

10. Daca te uiti la figura 1-65 , care dintre urmatoarele afirmatii poate explica de ce un semnal
primit are o forma destul de diferita de cea a unui semnal transmis?

a) Armonicele de ordin mai inalt in semnalul transmis au fost mai putin attenuate decat acelea
de ordin mai jos in timp ce au calatorit de-a lungul unei linii cu pierderi.

b) Fundamentala si armonicele semnalului transmis s-au propagate la aceeasi viteza de-a


lungul liniilor cu pierderi.

c) Armonicele de ordin mai inalt in semnalul transmis au fost mai attenuate decat acelea de
ordin mai jos in timp ce au calatorit de-a lungul unei linii cu pierderi.
d) Fundamentala si armonicele semnalului transmis s-au propagate cu viteza diferita de-a
lungul liniilor cu pierderi.

11. Daca te uiti la figura 1-66, care dintre grafice corespund celei mai bune probabilitati de a
recupera data NRZ fara erori?

a) Eye pattern A

b) Eye pattern B

c) Eye pattern C

d) Eye pattern D

Figura 1-66. Eye patterns


12. Opreste alimentarea unitatii de baza si deconecteaza cablurile de pe placuta.

CONCLUZII
• Atenuarea este o descrestere a nivelului in semnalul transmis ce calatoreste de-a lungul
liniei. Atenuarea se produce in liniile cu pierderi. Este cauzate de disiparea unei parti din energia
semnalului in rezistentele serie si parallel distribuite a liniei.

• Distorsiunea este o schimbare in forma semnalului transmis care se intalneste tot in liniile
cu pierderi. Distorsiunea este cauzata in special de dispersie, un fenomen prin care fundamentala si
armonicele ce compun un semnal transmis se propaga cu viteze diferite. Distorsiunea poate fi
deasemenea cauzata de atenuarea diferita a componentelor semnalului de inalta frecventa, din
moment ce atenuarea depinde de frecventa.

• Distorsiunea componentelor de inalta frecventa din semnalele transmise cresc timpul de


crestere si de scadere a semnalelor trecatoare, cauzand ca semnalele sa fie rotunjite.

• Intr-un sistem de transmisie de mare viteza, o metoda popular pentru a evalua calitatea
semnalului este metoda eye-pattern. Aceasta metoda ofera un model care seamana cu un ochi.
Latimea deschiderii ochiului indica gradul de distorsiune.