II.

1 Definiţie
II.1.1 Definiţie Algoneurodistrofia

Algoneurodistrofia, este un sindrom dureros, localizat mai frecvent la nivelul unui segment
tisular topografic, membru, care se însoţeşte de tulburări senzitive, motorii, şi trofice variabile, ce
apare prin perturbarea localizată a microcirculaţiei, determină de dereglarea temporară a inervaţiei
neurovegetative simpatice corespunzătoare. (Dr. Ştefan Şuţeanu)

II.1.2 Definiţie dureri

Durerea este o experienţă senzorială şi emoţională dezagreabilă legată de o leziune tisulară

existentă sau potenţială şi descrisă în funcţie de aceasta leziune.(Menskey). Definiţie adoptată de
Asociaţia Internaţională pentru Studiul Durerii (Pain 1973).

6 Clasificarea stadială a algoneurodistrofia

Stadiul I (Acut): perioada iniţială – primele 3 săptămâni:

- durere hiperalgică, dificil de controlat;
- hiperestezie cutanată;
- ascensiune termică locală;
- edem, infiltrare difuză cutanată şi subcutanată;
- limitarea mobilităţii articulare în zona afectată;
- spasm muscular.
Perioada de la 3 la 6 săptămâni:
- hiperhidroză;
- creşterea părului şi a unghiilor;
- tegument rece, cianotic şi infiltrat;
- osteoporoză.
Membrul afectat poate fi cald sau rece, edemaţiat. La o parte din pacienţi, aspectul clinic
al acestui stadiu poate fi inflamator. Durerea este exacerbată de mişcare.
Stadiul II (Distrofic) – stadiu care se dezvoltă în 2 până la 6 luni:
- durerea este prezentă, dar scade în intensitate;
- hiperestezie cutanată;
- tegumentul rece, cianotic, marmorat, subţiat, pielea îşi pierde elasticitatea;
- hiperhidroză;
- atrofie a ţesutului subcutanat (dispariţia ţesutului adipos la nivelul degetelor, mâinii sau
piciorului);
- atrofie musculară;
- hiperemie;
- edem cafeniu;
- creşterea unghiilor şi părului;
- osteoporoză difuză.
Membrul afectat continuă să fie dureros, devine mai rece, cianotic sau marmorat, cu
modificări distrofice precoce ale unghiilor şi pielii. Durata este de până la 2 ani.
Stadiul III (Atrofic) – între 6 şi 9 luni:
 - durere prezentă de intensitate medie;
- atrofie musculară şi osoasă;
- atrofie de ţesuturi moi periarticular;
- subţierea fasciilor;
-anchiloza articulară;
-tegument rece, atrofic, cartonat.
În acest stadiu durerea se extinde proximal (la unii pacienţi durerea poate diminua),
tulburările funcţionale se agravează din cauza tulburărilor trofice ireversibile, şi a contracturilor,
care pot evolua spre anchiloză. Durata poate să ajunge în câţiva ani.
Obiective de tratament în programul de recuperare în algoneurodistrofie

Se realizează prin contribuţie interdisciplinară: ortoped, specialist de recuperare, aistestent

BFT, anestezist, psiholog şi uneori psihiatru.
Obiectivele de tratament în programul de recuperare în AND:
-eliminarea factorilor de agresiune şi stres;
-controlul durerii şi al reacţiei inflamatorii;
-controlul edemului;
-combaterea organizării fibroase;
-controlul redorii şi al tuturor factorilor implicaţi în reducerea mobilităţii articulare;
-ameliorarea tulburărilor de sensibilitate;
-combaterea fenomenelor de demineralizare;
-ameliorarea tonusului vascular periferic;
-ameliorarea şi întreţinerea mobilităţii articulare;
-ameliorarea tonusului şi forţei musculare în zona afectată;
-întreţinerea mobilităţii articulare normale şi a forţei musculare în zone supra-/subiacente
în lanţul cinematic;
-întreţinerea schemelor de mişcare;
-refacerea activităţilor cotidiene;
-reintegrarea profesională.
Programul terapeutic este de tip conservator, mixt, şi utilizează:
-tratament farmacologic, analgezic, AINS sau corticoterapie, antidepresive;
-terapie fizicală, care se va adapta fazei evolutive şi manifestărilor fiziopatologice
particulare pacientului; se pot utiliza metode de tipul:
-electroterapie de tip TENS, curent de joasă şi medie frecvenţă, ultrasunet,
-termoterapie (unde scurte, ultrasunet), hidrotermoterapie,
-masaj clasic, de drenaj veno-limfatic,
-kinetoterapie (posturări, mobilizări pasive, întinderi),
-orteze statice sau dinamice,
-psihoterapie (tehnici de relaxare),
-terapia ocupatională.

Rolul interferării verigilor fiziopatogenice în releeul durerii prin intermediul agenţilor

fizici: curenţi continuu, de medie frecvenţă, de joasă frecvenţă care vizează efectul de „control al
porţii” s-a dovedit superior faţă de tratamente chimicale.
Efectul curenţilor de interferenţă planică cu două circuite, în frecvenţe variabile la 15s şi
spectru: 90-100Hz; 0-100Hz şi 0-10 Hz, rezultatul cel mai bun s-a obţinut cu spectrul 0-10Hz
pentru că această formă excită toate fibrele musculare, cu particularităţile lor extroexcitabile
diferite.
Cel mai bun efect analgetic obţinut este prin baia galvanică cu 4 celulare sau bicelulară,
pentru că tratează unor regiuni mai întinse ale corpului.
Prin drenajul limfatic s-au obţinut efecte antiedematos, miorelaxant, sprijină
microcirculaţia, ajută la regenerarea ţesuturilor dar are contraindicaţie pentru osteoporă difuză.
În stadiul I aplicaţii de căldură (orice formă de căldură) sunt contraindicate. Nu se
recomandă masajul pentru că nu este suportat de către bolnav, nici o manevră, nici chiar sedativ.
Nu are indicaţii de tratament în staţiunile balneară.
În stadiul II-al AND domină redoarea articulară şi tulburări trofice şi necesită tratament
corespunzător pentru controlul durerii şi al reacţiei inflamatorii, controlul edemului, combaterea
organizării fibroase, controlul redorii şi al tuturor factorilor implicaţi în reducerea mobilităţii
articulare.
Stadiul III-al AND este de fapt stadiul sechelei, după ce s-a consumat toată evoluţia
anatomoclinică. Acest stadiu nu este obligatoriu, tratament intens în primele două stadii putându-
i evita apariţia. Uneori el se înstalează însă chiar în cazurile care au beneficiat de tratament adecvat,
după cum alteori, evoluţia se poate opri spontan după primul sau al doilea stadiu. Este stadiul
asistenţei de recuperare intensivă pentru un handicapat sever. Electroterapie este puţin utilizată în
comparaţie cu etapele anterioare. Numai baia galvanică ,ultrasunetul şi curent interferenţial sunt
cele mai adecvate proceduri electroterapice pentru starea clinică a stadiului III.
Algoneurodistrofia rămâne un câmp deschis pentru cercetarea fundamentală cât şi cea
clinică multidisciplinară precum şi pentru fixarea formulelor de program de tratament de
reabilitare funcţională.