Sunteți pe pagina 1din 22

© BCU Cluj

GÂNDIREA
L I T E R A R Ă , A R T I S T I C Ă , S O C I A L Ă
Apare la 1 şi 15 ale fiecărei luni
Redacţia şi administraţia Calea Regele Ferdinand No. 38, Cluj

ABONAMENTE: Pe hârtie velină 200 lei anual; ediţia obicinuită 1 an lei 60;
6 luni lei 35; 3 luni lei 20. — Lei 2"50 exemplarul. Pentru instituţii un an 120 lei.
INSERŢII Ş\ RECLAME se primesc la administraţia revistei, achizitori
împuterniciţi Şi toate agenţiile de publicitate. * * * * * * *
REDACŢIONALE. Gândirea va face minuţioase recenzii tuturor lucrărilor
trimise pe adresa noastră. Domnii autorii şi casele de editură sunt
• rugate a trimite câte 2 exemplare. — Manuscrisele trimise nu se înapoiază.
Primim bucuroşi cronici asupra mişcării culturale, literare şi sociale
din toate ţinuturile "ilpmâneşti. * * * * * * * * * * *

SOCIETATE ANONIMA C L U J
C A L E A R E G E L E F E R D I N A N D Nr, 36—38
(In casele proprii) * * * (Telefon Nr. 5-^39 şi 12—17)
CAPITAI SOCIAL LEI 50000,000
(Banca împuternicită cu finanţarea reformei - agrare prin
# Decretul-Lege Nr. 4167 diin 12 Septemvrie 1919).
Execută tot felul de operaţiuni de bancă
Primeşte depuneri spre fructifizare l cu 5°L netto
Primeşte depuneri in cont curent f
Cumpără şi vinde monezi străine.
Finanţează întreprinderi agricole şi industriale.
Emite scrisori fonciare.
flcoardă împrumuturi hipote:are cu anuităţi pe 10, 15, 25 ani.
flcoardă împrumuturi cambiale,
flcoardă împrumuturi pe gaj de efe te (lombard,).
Acoardă împrumuturi pe mărfuri (varante).
Excontează"cambii, efe te, cupoane, devize.
Sec{ie specială pentru organizarea cooperativelor.
Secţie specială pentru maşini agricole.
. Sec{ie specială pentru produse agri ole.
Virimente directe de cont-curent cu toate băncile mari dinţară şi străinătată

© BCU Cluj
REDACTA
ŞI flDMINI-
STRflT'fl :

CALEA
REGELE
FERD1NAND EXEM­
No 33. PLARUL
L^lTe^A^Ă-AQTÎ/TicAyDciAIs^ 2 LEI 50
CLUJ

APARE LA 1 SI LA 15 ALE FIECĂREI LQNi


REDACTORI: CEZAR PETRESCU SI D. I. CUCU

Primejdioasă Orhul
ofenzivă culturală Un târâit de greer chiamă luna'n fân.
Dumnezeu e orb ; ţânţarii-i fac
Ocolesc pe masă de câte-va săp-- o aureolă peste cap-
tămâni un vraf de documente; Eu sunt copilul lui şi cum îl duc de mână pretutindeni,
pentru cei "ce trăesc pe urma ti­ s'ar spune câ-i un cerşetor bătrân.
parului îndeosebi de Interesa,ite. Prinvechipăduri, ce-şima''aduc amintedezidirea lumii
Sunt prospectele, bilanţurile, dările El m'a'nvăţat să — tac.
de seamă anuale şi gestiunile câ­
torva case de editură dintre acele Acum ne odihnim în drum, cum am făcut deatâtea ori.
născute şi crescute după răz­ E-o noapte încărcată de tămâie si de sori.
boi. Cercetarea lor va coborî un Agate dintr'un sorb prin fire moi de iarbă
suflu de mela ico'ie în inimile ce­ melci jilavi i-se urcă'n barbă.
lor cari acum 15—20 de ani, aler­
gau cu manuscrsul după editori, Ji zio : •„ Tată, dupăce-ai făcut
bucuroşi să obţină doi trei poli pe c'o vorbă stelele fără de număr,
o traducere şi două, trei sute de Tu le-ai privit mirat —
lei, pentru un Volum definitiv vân­ şi poate-ai zăbovit prea mult întru lumina lor cu ochii,
dut diavolului. Astăzi tiparul în­ deaceea ai orbit".
ghite şi produce nvlioahe. In zaţul Fără răspuns m'apasă mâna tui pe umăr.
de plumb şi în rotativele gigante Prin gând îi trec minuni adânci şi nouă.
s'au vâ'ât în. ultimi t ei ani mult Pleoapele mi-s umede de rouă —
mai multe milioane, decât odini­ ş. ca să nu audă
oară în toate întreprinderile petro­ de ce durere-mi bate in'mama1 grabnic mă — r de:
lifere. Nu exagerăm dacă vom so­ ,,Tatâ, si mergem mai departe".
coti totalul' acestor capitaluri la
aproape un-sfe't de miliard. (Nu mai O stea de cerul ei c''o lacrimă de aur se desparte.
departe de acum câteva săptămâni,
într'o transacţie oarecare, instala­ Lucian Blaga
ţii !e „Adevărului" numai, erau eva­
luate la douăzeci de milioane) Si
iată dar, că am avea cuvânt să ne berg. Acestea ar fi, adăogăm: — re­ dentului eroic care se privează de
bucurăm. Pentru intelectual banul flecţi.ie unui superficial optimist De cinci prânzim pe săptămână, pen­
a încetat a f o forţă inertă. Cir­ fapt, închizând "frumos prospectele tru a-şi procura o r n • râvnită,
culă şi contribue la risipirea întu­ şi bilanţurile cu neaşteptate şi fan­ acestei mulţimi atiase j? înşelă­
nericului; strâns din explotarea sto- tastice beneficii, — şi plimbându-ne ciunea vitrinei, casele de editură
machului şi pasiun /or animalice, mai depai te ochii cercetători în îi' pune în mână Cu generozitate
se întoarce generos, şi pocăit să vitrina şi în rafturile librăriilor, se­ operile d-lor 1. 1. Stoican, Răd.u
hrănească sufletele. Acestea ar fi ninele reflecţii vor fi alungate de Cdsmin şi altora, pe cari o dis­
cel puţin reflecţiile ace/or cari cer­ altele mai întunecoase. Dincolo de cretă delicateţă ne interzice a-i
cetând origina capitalurilor depuse beneficii — nimic. O jalni.ă ste­ numi în această dulce companie.
în tipografi, case de editură, libră­ rilitate. Munţi de maculatură s'au O elementară lege econonrcă face
rii şi ziare; vor găsi acolo cunos­ u-cat în rafturi, s'au încărcat în ca uzina odată pornită să producă
cute nume de bancheri, de oameni vagoane, s'au împrăştiat în toate cu ori ce preţ, . chiar cu rizicul de
politici ce nu-şi citesc nici pro­ unghiurile ţări, pentru a răspândi a forţa apoi cumpărătorul să on-
priul ziar; de îmbogăţiţi ai războ­ pretutindeni o fumurie mediocri­ sume în silă până la saţietate. Si
iului şi în orice caz de muritori tate. Lectorului lacom de o jumă­ întreprinderile noastre de tipar s'au
cari, până mai eri nu au avut de tate de oră de abdicare la meshi- supus acestei neseCităţi; produc
a face nici în clin nici în mânecă năria cotidiană, adolescentului în-' vertiginos. N'a eşit nici odată de
cu nefericita invenţie a lui Quten- setat de bucată clară de cer, stu­ sub taascurile maş-inei, atâta hârtie

© BCU Cluj
^2 GÂNDIREA

zadarnic înegrită, ca în ultimii trei


ani. Romane şi, drame, poeme şi
: amintiri de război, povestiri şi gân­
gave încercări- dogmatice, • toate
s'au'îmbulzit năbuşind bietele cărţi
cuminţi dinainte de război.
Iar acestea nu se opresc numai
înaintea ochilor sceptici ai cetito­
rului din aşa numitul «vechiu re­ V A N I T A S
gat», pe care o tristă dar repetată
experienţă îl scuteşte de prea eftine Nepăsător şi negru, în mantia de vânt
amăgiri. Rodul tipărit al medio­ In pajiştea de steie strivesc nemărginirea,-
crităţii trece vechile frontiere, ten­ A'm înţeles secretul care roteşte ficea-
t e a z ă ochiul lectorului naiv din Râd stropului de fină ce voi numiţi pământ.
Ardeal şi din Basarabia, şi merge Din pomul cunoştinţei am rupt un rod, am s t r â n s
acolo să facă operă de naţionali­ Un gust de trupuri calde, şi miezul alb scuipai
zare culturală substituind pe d. Şi fără vre'o poruncă m'am depărtat din rai
Stoican lui Vlăhuţă şi pe d. Radu Când serafimi în urmă'mi în hohote au plâns
Cosmin lui Delavrancea. Astfel şco­ Subt mine curge timpul — ea râul subt o punte
larul care nu a cunoscut scriitorii Văd tot, ştiu tot. Ştiutul mă'nalţă în pierzări
noştri decât din antologii şi din Şi findcă văd — orbirea îneacă-a mele zări
cărţile arar rătăcite-peste frontiere, Find-eă gândesc, — o pîatră striveşte a mea frunte.
intelectualul ale cărui cunoştinţi ADRIAN MAN1U
literare se mărgineau în mod firesc
şi legitim la câteva nume preţioase,
se trezesc astăzi asaltaţi de o sumă
minte de treburi. Dar atunci e da­
de gloiii recente, pe cari nepăsa­
rea institutelor de editură le socoate toria statului să intervie şi a minis­ Onl cerni miilea miile...
vrednice santinele ale culturei ro­ terelor de Instrucţie şi de Culte să — Cind zăcea în. fâşii în poala
mâneşti. Rezultatul e dureros. umple golurile.. Există o Casă a mamei, îşi întindea mîihile după
. şcoalelor, — să-şi amintească de soare vrînd să smulgă strălucirea
fiu numai intelectualul rafinat, clasicii noştri dacă editorii d-lui Stoi" lui rotundă de pe ceriu. Şi zarea
dar şi cetitorul de rând din Basarabia can i-a uitat. Şi nu numai de a- nu i-a răspuns niciodată.
deopildă are prilej, să facă o jal- Ceştia, dar şi de scriitorii de curând
Inică comparaţie. Slova moscovită dispăruţi ale căror cărţi au fost — Când a făcut întâii paşi,
'a familiarizat cu Tolstoi, cu Dos- alungate din rafturi, de prodigioasa văzu pîine în mîinile unui copil.
ojewski, cu Turgheneff, cu Gorki fecunditate a nerăbdătorilor. Şi ş'a intins mîinile după pane...
cu zeci de scriitori de o glorie Fostul institut „Minerva". cu o Dar nu i-au dat-o.
universală. Editurile Capitalei, îi pioasă grijă adăogită unui pătrun­ — Când a 'neeputşâ simtă che­
trimit cu cerneala umedă încă, vo­ zător spirit comercial, a ştiut într'o marea florilor şi adâncul rost al
lumele cele mai mizere ale celor vreme să-şi îndeplinească datoria cântecului bknfăcător, ş'a întins
mai obscuri şi mai săraci cu duhul de a tipări cele mai bune scrieri mîinile după o floare. ...Dar spinii
chinuitori ai verbului, pentru a-i ale trecutului- în ediţii frumoase florii l-au respins şi a simţit să-
câştiga asfel culturei româneşti. Iar eftine, adnotate şi. eo'mplectate de geaca durerii dintâi în inimă, era
aci în Ardeal, unde scriitorii pă­ oameni pricepuţi. Moştenitorii ace-, durerea leului alungat din vizuini.
mânteni începând cu Slavici şi stei firme par cuceriţi de alte preo­
Coşbuc şi sfârşind cu losif, Chendi cupări. In librăriile nouilor ţinuturi — Cînd îi crescu credinţa şi
Agârbiceănu ori Gorun au ţinut sau vechile ediţii au dispărut, ori se doruf de luptă, îşi întinse mîinile
ţin piept culturei maghiare cu scri­ vând pe preţuri înzecite, de spe­ după argintul răsplătirilor şi după
sul lor, aceleaşi case de editură culă. aurul biruinţei: Şi l-au alungat,
trimit peş:heş cititoru'ui traduceri l-au bătut, l-au chinuit.
înainte de a' sfârşi să privim
din Marcel Prevost, din Hectar încă în viirinile librăriilor ungureşti.. •—. Omul care-şi întindea mîinile
Malot şi operile complecte ale dlui Numărăm acolo până la zece ediţii şi nici-odatâ na cules decât lac-
Perete. deosibite ale operilor lui Arany, râmi şi blesteme, şi niciodată n-a
E timpul să se curme această Ady, Petofi, şi altor mari poeţi ma­ putut rîde fericit.
nesocotită risipă de hârtie. Căci ghiari, toate tipărite Cu gust şi cu — Şi trist şi obosit, bătrîn şi
nu contribuţie la înrădăcinarea cul­ un adevărat cult al frumosului. în chinuit, ş-a intins mîinile plîngînd
turei româneşti aduc aceste edituri, librăriile noastre circulă un volum după soare . ..şi soarele s'a des­
ci definitiva ei compromitere. Va a lui Enxnescu, care face cu succes prins de pe ceriu, a căzut în bra-
fi fiind fără îndoiaiă principalul concurenţă cărţilor de visuri şi de , ţele-i micşorat de cădere ca un
scop al acestor interprinderi, — câş­ poveşti haiduceşti, ce se vând în măr, şi omul care işi întindea
tigul cu ori ce preţ. Înţelegem. bâlciuri. E' o crimă In această ţară mîinile totdeauna inzadar... simţi
Oamenii cari au depus bani în a profitorilor şi multimilionarilor, nu, că i-se deschide noaptea, ca să
aceste afaceri ştiu bine cum să se găseşte oare un om cu gust şi se cufunde în ea, ţinînd strîas !a
stoarcă cât mai umflate beneficii. cu suflet, care în ciuda trândavei sînu-i, soarele — măr.
A trecut vremea lui' Graeve, MuIIer, nepăsări a editorilor — să tipă­ Emil îs ac
Haiman, — editori cari au sărăcit pe rească aşa cum se cuvine, pe so­
urma literaturei româneşti. coteala sa, opera poetică a celu-
Aceştia noui nu se opresc în faţa ce ne-a deschis întâia oară ochii
unor ridicole scrupule, ci-şi văd cu» spre negura infintului? I. Darie

© BCU Cluj
GÂNDIREA

Toamna timpurie
E-un amurg de toamnă timpurie, E ceva pustiu
Şi'n cerdacul casei de la ţară, Ca'ntr'o casă,
Câte-o frunză galbenă şi rară Din care a fost scos un mort
Tremură ca o aripă de hârtie. Pe-o zi frumoasă.
Şi ca un tyânuţ de soare, singuratic
'Cade 'ncet parcă n'ar vrea să cadă, Vino lângă mine, draga mea, s
Din mănunchi de trandafir sălbatic Sânt singur, şi mă tem să stau aşa.
Atârnat pe sfori, de balustradă. Să privim noi amândoi înspre Apus,'
In zarea dinprejur, pustie,
Cu pământii 'ntins ca o năsălie
Printre pomii de pe-aleia din grădină Pe car e-un uriaş a fost dus.
Soarele în asfinţit întinde 'Dar să fii tare
Paralel, covoare de lumină Să nu'.ncepi tu să plângi,
Din uscata iarbă ce s'aprinde. Şi mai ales să nu vorbim. . .
Alăturea de tine să mă strângi
E-o tăcere ca'ntr'o casă de bolnav, Mângâetoare,
Frunzele cad pe furiş; Şi să pornim
Soarele'i firav. Pe câmpu-acesta, ca'ntr'un ţintirim.
In luminiş DEMOSTENE BOTEZ.

Păiajenul negru mişcare şi piram'donul aveau» să-1 dintâi ploaie, monotonă şi nesfâr­
liniştească poate. Şi încereă'sănu şită, de toamnă.
Cu lumânarea ap opiată în fata gândească nime. Dar alături, din­ Henric al patrulea aruncă ţiga-
oglinzei, Henric al patrulea îşi cer­ colo de peretele subţire se auzeau rea, sări în picioare, işi mai privi
ceta amănunţit, pentru o zecea „fetele" chicotind'. Un glas de ba­ încă odată în oglinda duşmănoasă
oară poate, creţurile din jurul ochi­ riton necunoscut,, ş pti fârâ îndo­ obrajii văpsiţi ; corectă vârsta cu
lor. Şi era trist. Sticla neregulată, ială o gluma Căci râsetele izbucni­ puţin roşu şi cu puţin negru, îşi
cu valuri mărunte şi cu argintul ră mai înveselite. Apoi se auzi bâ- netqz-i barba mătăsoasă şi roţun-
pe alocurea mâncat • de umezeală, zaitul unui puiverizator, capacele zind pieptul sub haina de catifea
răsfiângea o jalnică figură. Zadar­ cutiilor de pudră aruncate pe masă, cobora între culise, aşteptându-şi
nic se schimba .autând un colt de un şuvoi de apă. Usi'e se trântiră rândul. Pompierul îi făcu loc cu
unde oglinda să nu-i arate chipul şi paşii se depărtară pe culuoar. Se admiraţie respectuoasă. Mărioara,
prea oval sau frun'ea prea turtită, făcu linişte. Coborîseră toţi. Se „a treia damă' de curte", trăgând
dincolo de luciul aburit răspundea* auzea numai clipotitul ploii izbind cu uie hea la repHcele de pe .scenă
fiecsrii mişcări, un cap îmbătrânit în fererestre. Henric al patrulea pentru a nu'pierde ca de obiceiu
şi plumburiu. Gulerul de dantelă, îşi destinse dureros încheiturile. intrările, găsi timp să-i arunce un
obosit de îndelungi vagabondări se Liniştea îl odihnea. Tâmplele înce­ compliment generos:
boţise şi atârna ca o imensă co­ peau să se ră'O r ească. Şi sorbi tă- 4- Nene Haralamb, eşti adorabil,
rolă de floare veştedă. Încercă -încă i erea ca o doctorie binefăcătoare. întinereşti.
odată să-1 ridice sub bărbie, dar Un şoarece ademenit de nemişcare Henric ?1 patrulea surâse amar
petalele se întorceau îndărădnice şi scoase capiii deasupra dulapului, şi cu un gest vag al degetelor în-
mizerabile pe umenii de Catifea vio­ privi o clipă nehotărit cu ochi Itici- mânuş-'te, alungă linguşirea. Nu-1
letă. Mormăi singur, începutul unei tori ca două mărgele negre, apoi mai mângâiau" încurajările colegi­
înjuraturi puţin regeşti, când uşa lunecă în jos repede, ca o jucărie lor. Oglinda, oti cât de ingrată va
cabinei se deschise şi cineva strigă, pe sfoară, şi se mistui înghiţit de fi fost, nu-1 minţise nici adineori.
trecând mai departe: intunericul unui .ungher. Rămase Iar sub botforii trecuţi peste ge­
— A venit şi prefectul. începem! iar singur, şi iar singurătatea îl nunchi, reumatismele îi aminteau
Henric ai patrulea întoarse spa­ nelinişti. Asta se întâmpla tot mai făr> indurare anii. Rezemat de o
tele oglinzei şi se trânti, ferindu-şi des de un timp. O cău'a, şi mai ladă ca scândurile negeiu te, ur­
spada, pe canapeaua prăfuită. Nu târziu îl turbu a în totdeauna. Nici­ mărind dialogul conspiratorilor de
întră decât la sfârşitul actului... O odată nu-1 apăsase însă ca într' pe scenă, îsi zâmbi* sie-şi silit şi
durere stăruitoare îi încleştase acest orăşel* lăturalnic, unde de o cu milă. Mâhnirea îi sfrânse din
tâmplele.' Câte-va minute de ne­ săptămână nu se mai potolea cea nou inima.. Aştepta să-şi spună

© BCU Cluj
44 GÂNDIREA

CĂLĂTORIA IN NOURI.
Când cerul ca ,o grotă- îşi deschide uşoare se distramă ca un giulgi, Printre statui, mausoleuri plîng,
albastrele nemărginiri fluide acoperind, la orizont, departe, sfinxi albi. păzind misterioasa poartă
prin care trec, în bărci de vânt, ecouri,
rătăcitoarele ecouri moarte... în dosul căreia e luna moartă...
eu fac călătoria mea în nouri... Şi păsări mari, cu pene de cristal, Şi printre străveziile cavouri,
într'an prelung cortegiu muzical trecînd pe sub albastre porţi de nouri,
Apusul roş cu nourii sălbatici alunecă pe mute mări senine şerpuitoare drumuri de lumină,
plutind cd nişte vulturi singuratici, cu siănci de ghiaţă- albăstrie pline... la orizont, tăinuitor, se 'nclină...
cu — aripi d'e purpură, mă înfioară... Iar degetele vântului sonor
preschimbă 'n harfă fiecare nor... Pe scări mai diafane ca un fir
Spre miază-noapte sufletul meu sboară! fiori de-argint coboară 'n cimitir:
Dar Noaptea din palatu-i de bazalt — şi stelele alunecă 'n tăcere
în peştera cu valuri adormite pe scările azurului înalt pe 'fruntea monumentelor stinghere...
atîrnă vaporoase stalactite; coboară-..
flori mari şi mlădioase plâng spre cer, Cerul trist şi ofilii, ... La care alb mausoleu ascuns
şi ca un lac înmărmurit de ger, în flamuri largi de doliu învelit, te-opreşti acuma, suflet nepătruns,
cu sloiuri Jranspărente de lumină, se schimbă 'ntr'un albastru cimitir, pe' drumul nourilor morţi pornit
corola lor albastră se înclină... cu adormite temple de safir in infinit.'.'..
Castele de omăt, grădini de fulgi, în care torţi de purpură se stîng... 1918. laşi. AL. A. PHILIPPIDE

mai repede rolul, să sfârşească, vârful de otel al spadei cu o sin­ aceleaşi romanţe. îşi vor râde de
să desbrace vestmintele de bâlci, ceră desnădejde şi sala îşi urlă el şi chefuiţi îl vor întrteba iarăşi de
să se întoarcă în camera înfrigu­ entuziasmul. O floare pornită din- ce e funebru...*Ii era ruşine şi de
rată de otel şi să-şî strângă dea- tr'o loje descrise un arc şi-i, căzu florile pe cari ar fi dorit să le as­
valma bagajele sărăcăcioase, pentru la picioare. După acest semnal, cundă... Foamea îl birui şi se hotărî
a porni mâine, iarăşi şi iarăşi în urmară altele. Conspiratorii şi da­ să înfrunte eorvata. Dar cine va îi stri­
alîă parte. Se gândea cu'uşurare mele de curte, priviră uimiţi ace­ gă numele îa spate şi se întoarse sur­
că scapă de acest târg "unde o astă a doua miraculoasă întinerire prins, cu degetele încă pe mâne­
săptămână se înăbuşise ca într'o a lui Nenea Haralamb. Iar după rul uşei. Cin necunoscut alerga
temniţă. Şi îşi jură s ă ' nu se mai ce cortina căzu definitiv, a treia gâfâind, cu pardesiul descheiat.
întoarcă n'ci odată. damă de curte, entuziasmată, i se E<-a gras cu pălăria dată pe ceafă,
acăţă de gât, şi-i sărută des, des, desvelind privirei o figură largă
O suflare de vânt tremură frun­ obrajii veşteji, pe care fardul buze­ şi înveselită, pe care nici nu-şi
zele de pânză ale decorului. „A lor puse flori rotunde şi roşii . . . amintea s'o fi văzut undeva, vre­
treia-damă de curte" îşi acoperi odată. Necunoscutul desfăcu bra­
gâtul desvelit cu degetele ine'ate. După ultimul act, cu gulerul, ţele frăţeşte :
Conspiratori cu pumnalele încruci­ pardesiului ridicat, dosind florile,
şate îi jurară moartea. Regizorul eşi în stradă cel din urmă. Uşile. — Ei bată-te să te bată. Tu
îi făcu semn. Henrical patrulea îşi se închideau pe culuoarele întune­ erai Ţărcuş? . . . Ei băta-te . . .,
bombă pieptul şi cu mână Încleş­ coase. Piaţa se golise şi singurul Bănuiam eu .
tată pe spada scurtă, întră eu bec, cu flacăra tremurătoare arunca Si încletânşdiî-şi braţele îl strân­
paşi grandioşi. Cineva aplaudă în peşte bălţile murdare cioburi de se ca ipe-un tovarăş demult
fundul sălii. Nenea Haralamb avea lumină. Dar ploaia încetase. Pe ce­ pierdut. Haralamb Ţărcuş, încercă
ţinuta marţială şi cucerea în tot rul spălat, de sticlă, stelele strălu­ să pună un nume pe figura acestui
zgomotos prietin |şi nici îndoita
deauna.rândurile din urmă... Cuceri ceau clare. Vântul smulgea cas­
guşe, nici ochii rotunzi şi mici
de astădată şi stalurile din faţă. tanilor cele dintâi" frunze moarte. « sub pleoaoeîe grase, nici gura cu
înfrigurat de aplauzele 'ncăpăţinate Aerul infrăgezit de umezeală îl buzele cărnoase şi umede ,nu-i
ale unui admiratar singuratic ce-i pătrunse plămânii adânc şi răcori­ spuneau nimic. încercă* să pară
încheia fiecare sfârşit de vers, se tor ca un bălşâm. In faţa singurei bucuros, dar necunoscutul înţelese
întrecu pe sine însuşi. Din stro­ cafenele-reştaurant, un automobii şi lăsă săd cadă braţele desamăgit:
fele sforăitoare * de melodramă cu şofeurul adormit aştepta: şi in
scoase accente pe care nu şi le unghiul de raze al farurilor aşter­ — Nu mă recunoşti?... Mişu...
recunoştea singur. Imaginaţia hao­ nut pe astfalt, câteva coji de Mişu Vulpescu dela Gimnaziul
tică şi extravagantă a autorului, pertocală îi evocară ţinuturi to­ Cantemir,, Ei, bătă-te, zi, mă uitaşi?
îi pusese să vorbească de singură­ ride cu nume sonore şi cu ţă- Isi amintea însfârşîî. Cum să-1
tate, de lipsa femeii iubite, de anii muri nisipoase de mare. Haralamb uite?
cari trec, de izgonire şi de rătă­ Ţărcuş — pe afiş Haro Ditarca, Trei ani tovârlşie de bancă nu
cită sete de moarte; şi poate •—•, şovăi în faţa, uşei. Ii era foame. se uită uşor. Dar cum se schim­
gândurile amare din faţa ogîinzei, Prin perdeaua subţire, se vedeau base . . .
poate singurătatea care îl înăbu­ înăuntru ceilalţi, aşezaţi la o masă Mişu Vulpescu, ii prinse braţul
şise "o săptămână, poate cele întinsă cu necunoscuţi; ştia că şi-1 târî autoritar după dânsul:
câteva ceasuri de rătăcire pe stră­ acolo îl aşteaptă aceleaşi calam­ — Nu aci... E restauran-f, de cio­
zile ploioase ale acestui orăşel bururi, ace'eaşi sticle golite, ace­ coi. Ştiu eu o odăiţă bună, cu li­
ostil; îl făcură grandilocvent. Ulti- iaşi noapte care se va întinde până nişte şi vin ales. Nişte fripturi faine.
mile versuri le declamă indoind târziu şi aceiaşi lăutari vor scărţîi La jidanul meu . . .

© BCU Cluj
GÂNDIREA 45

Un timp merseră amândoi, tă­ Lângă icoană, în umbra cea neagră


Paiejenul negru o pradă pândeşte
cuţi. ' De-i noapte ori ziuă. . .
Haralamb Ţărcuş, măsura cu
coada ochiului dimensiunile prie­ Atâta imi amintesc. I-am povestit
tenului, abdomenul bine hrănit, şi nevestii de multe ori, A căutat
vesta cenuşie sub haina deschisă, şi fata prin cărţile ei. . . Se vede,
lanţul gros de aur şi încerca să-i era ceva foarte vechiu, nu se mai
ghicească îndeletnicirile. -De trei găseşte. . .
zeci de ani aproape nu maî ştiuse Haralamb Ţărcuş zâmbi îngân­
nimic, vremea îl şi ştersese din durat trecutului mort şi încercă să-şi
amintire. Şi ce vânt îl adusese amintească şi el:
tocmai în cestlalt capăt de ţară? BROAŞTELE. —•De-i noapte ori ziuă. . • De-i
Ajunseră. Cârciuma era dosnică, noapte ori ziuă. . . .
cu obloanele trase, dar după primi­ In plopul meu îşi pune cuibul luna
rea bucuroasă a ovreiului; după
Din care ese noaptea ca un corb, Nu, mai departe nu-şi amintea.
Şi stele-i cad din aripi, dar le sorb Vedea cartea de lectură cu colţul
graba cu care deschise o odăiţă Prin iazuri broaşte una câte una.
foilor îndoite, păiajenul desenat în
ce se vedea rezervată numai pentru în mijlocul pânzei geometric ţesută;
oaspeţi aleşi, se ghicea că prie­ Căci broaştele înghit bucăţi de noapte
tenul se bucuia acoîo de deosebită
Şi sar jiin mâl în iaz rotind inele, revedea pe cealaltă pagină portre­
Şi se lungesc pe burta lor ide lapte, tul lui VladTepeş .cu egreta albă la
trecere. 'in care se topesc atâtea stele.
căciulă, dar versurile mai departe
in faţă paharelor de vin, des- nu şi le mai putea aminti. îi re­
morţiţi; Mişu Vulpescu îi povesti Iar când trezit de-al lor vacarm barbar
cum l'a descoperit.
Se'ncruntă — roş de somn truditul soare, venea în minte şi ziua aceia, când
Cu ochi holbaţi', pe foi de nenufar pe estrada de scânduri, în hainele
— Bănuiam de eri, de când ai Rămân încremenite — de stupoare.
cu îngrijire şterse şi mirosind încă
jucat pe Othelo... Te-am căutat, şi ksi. AL. O. TEODOHEANU
a benzină, a smuls cele dintâi ap­
mi-a spus unul deşirat, de făcea pe lauze, pierzania lui. . . Căci după
Marchizul de Montmorency, că Haro aceia a venit noaptea de nesomn, în­
Ditarca-i Ţărcuş. Phii ce bucurie, demnurile profesorului entuziasmat
bată-te . . . Eu te-am aplaudat întăi — Să trimîtim după Naiţă?
când ai eşit pe scenă . . . Straş­ înţelese că Nâită trebue să fie plânsul bătrânei şi de atunci 1-a
nic succes 1 . . . Ţi-a aruncat flori vre-un ţigan cu vioară, şi rugă din biruit definitiv amăgirea scenei.. .
şi nevasta prefectului, .şi aia i-o ochi prietenul să renunţe: întâlnirea sfârşi trist. Amândo •
mofturoasă de obicei . . . — Mai bine povestim de ale • răscoliseră o cenuşă răcită şi amin'-'
Haralamb Ţărcuş simţi că ro­ noastre. tirea anilor îi scutură cu un rece fiori
şeşte de admiraţia greoae a prie­ Aveau mu'te de povestit — Mai Se măsurau pe furiş spionându-ş.
tenului şi încercase schimbe vorba": întăi despre foştii camarazi şi amin­ pe feţe ravagiile anilor. Ţârcuş
— Şi tu? ...Ce vânt pe —aici? tiri de scoală. Farsele' din ora invidie sănătatea celuilalt, hainele
Sunt. . . să vedem. . . treizeci de profesorului de istorie, greva de la calde, respectul cărciumarului. me
ani de când ne-am despărţit. matematică, s-andalul când i a dat diocritatea fericită Se despărţiră cu
Prietenul împinse paharul dinaintea afară pe o.» săptămână. . . Si apoi o strângere molatică de mână. Vi­
lui, rezemă, ceafa grasă pe spăta­ colegii. Cine ar fi crezut că Brân- nul obosise şi din toată bucuria de
rul scanului, privi câteva, clipe zeu, feciorul popei dela Vovidenia adineorinu mai rămânea decât un
paharul caşi cum de acolo ar fi are s'ajungă de trei ori milionar? pimin de scrum...
aflând de unde Irebue să începa, Si Stroescu care se ţinea numai
şi se tângui: de giumbuşlucuri să se împuşte ... Sti anse bagajele sărăcăcioase în
— Eu dragul meu, sânt un om din dragoste. . . Si Miîea care ră­ valiza cu muşamaua destrămată,
necăjt. . . ia un biet funcţionar. mânea repetent la fiecare doi ani aruncă deasupra caeteîe de roluri
Grefier de tribunal, o mizerie. Mai să ajungă general.. . Voicu, voinic şi se trânti în pat hotărît să adoarmă.
am doi ani şi scap la pensie, flra cât un taur să moară ofticos.. . Si Mănunchiul de flori şi-îl aşeză pe
o căsuţă cu livadă, nevastă sănă­ mai ales secătura aia de Tordceanu marmora mesei de noapte, dar din
toasă, copiii la locul lor, un ginere s'ajungă Ministru domnule! frunzele veştede.se ridica un miros
avocat. . . De trei ani o viişoa^ă Mişu Vulpescu se Indignase de-al acru de vin. II împinse mai departe
pe rod. . . încolo ticăloşie. Mai uit binelea, şi fiindcă cbfcinuia se vede şi suflă în Itynânare Tâmplele iî
cu câte un pâhârei de vin, cu de-âi să-şi înece indignarea în vin, svâcniră iarăşi. De jos, din cafenea
mei. Noi nu suntem artişti. Nu strigă să schimbe bateriile. se auzia ţipătul unei vioare, un
ştim ce-s florile şi aplauzile... Era bun vinul ovreiului. Strecura glas răguşit, hohote bete de vin.
Haralamb Ţârcuş, ca un vinovat în vine o aromeală călduţă, răs­ Undeva vântul cetina o tablă des­
împinse florile sub şervet. Admi­ colea amintiri din unghiuri uitate, prinsă şi scărţâitul se reoeta mono­
rat a invidioasă a prietenului îl durea învăluia sufletele cu o desmierdare. ton, ca tictacul unui pendul. Som­
acum ca o mustrătoare ironie, ii Prietenul fu cuprins de suveniruri, nul nu venea. Amintirile turburate,
mâhni gândul că în doi ani acestea şi după ce îngriji de pahare şi î-şi alcoolul, singurătatea, iarâşi ii stri­
erau singur le flori aruncate de descheie nasturii de la vestă^'se veau slab şi îmbătrânit sub plapoma
o mână ge ieroasă, şi că se mul­ înduioşa: de otel cu pânzele umede. Glasu­
ţumea acum numai cu aplauzele ' — Nu ştiu . . . Când erai în şcoală rile de jos, sbaterea tablei de pj
galeriei. Şi cu sete sorbi unul după ai declamat odată ceva- foarte fru­ acoperiş, vuetul unei birji ; care
altul două pahare pe nerăsuflate. mos, la o serbare. . . Ceva trist rătăcea undeva departe; toate îi .
Ovreiul se strecura în vârful pi­ care mi-a rămas în minte. . . Te-a ciocneau dureros timpanul. Se în?
cioarelor, schimbă ghiaţa, aduse sărutat pe frunte Medrea, de ro­ fioră : iarăşi o noarfe de'îns'omnie
farfurii curate şi fpripturile sfârâind, mână şi mama ta a plâns. . . Ţin Si pentru o chema somnul aprinse
încă, apoi întrebă cu înţeles; minte începea: din nou lumîniarea, căută o carte

© BCU Cluj
Af CjÂNDlRtA

sau un ziar să-şi obosească ochii. ca atâtea altele, cele dedemult;


Dar demult nici cărţile, nici ziarele durerile îi vor încleşta mai fără cru­
nu-1 mai interesau cu n'rmic. Intre ţare tâmplele şi iarăşi nopţile îl vor
bagaje nil găsi de c ât caetele de înspăimânta, nesfârşite. . .
roluri şi câteva făeturi din gaze- ,
te.!-:.: vechf, unde se scrisese ' odi­ Gândul pe care îl ocolea de mult,
nioară despre e l , . . Cu atât ma: pe care îl ţinea înăbuşit ca o ade-
prost — îşi zise, — le va reciti ••* menire primejdioasă i-se înfipse de
pe acelea ; „acum măcar de ador­ odată în minte lumjnos, . . Nu-1
mit sunt bune". Erau rânduri scrise mai alungă. . . Nu-1 mai înspăi­
de necunoscuţi şi de priţ terii; profeţii CÂNTEC TRIST mântă; i se păru familiar ca şi
mincinoase din care nu s'a înde­ cum l-ar fi purtat întotdeauna cu
plinit, nici una. Ghemuit în aşter­ dânsul, odată cu bagajele nemer­
nutul murdar t-răi planurile nereali­ Eu voi muri'ntr'o toamnă
nice din mizerabiia-i valiză. Va
zate şi din nou îl chinuiră desamăgi- Sau primăvara, când sfârşi..-Va face o sinistră supriză
rile de atunci. Anii cei dintâi, când Vor înflori copacii —- mâine dimineaţă, tovarăşilor.. Nop­
Haro Ditarca „făgăduia". Apoi cuvin­ Eu voi muri p l â n g â n d ţile de nesomn n u l vor mai Chi­
tele bune din ce în ce mai rare. Şi într'un amurg de scară, nui de-acum. Nici nu va cerşi
după aceia nimic, tăcerea care 1-a aplauze... Va fi cea mai sinceră
alungat să vagabondeze de cincispre­ Sau pcale'n nişte zori
dramă, cel mai frumos succes: . .
zece ani în orăşelele mărunte unde Fermecătoare, sfinte.
Va sfârşi. Si nimeni nu-I;va mai com­
se mai aplauda încă melodramele Şi'mi va părea c'ascult pătimi.în batjo:oră. Cum de nu s'a
ruginite. Nu. Nu era o. lectură care In clipa depe urmă hotărât mai demult?. . .
să cheme somnul... Aruncă foile Pa'anjenul aştepta.
lin cântec depărtat,
departe şi încercă sfatul medicului.
Va număra fără să gândească la Un cântec trist ce'n viată • Sări din pat uşurat, cu îngheţatul
nimic alt, florile zugrăvelii de pe Adesea l-am c â n t a t suflet scuturat de o chinu toare
plafon. începu de deasupra capu­ Când te-am iubit pe tine.., povară. în mijlocul camerii în că­
lui. Erau flori verzi şi flori roşi, maşă, desprinse cureaua valizei ş'
— Eu voi muri, cum mori
amestecate cu desene bizare, cu melci o privi cu atenţie. . . Umbra întinsă
coloraţi şi cu fluturi uriaşi. Cuminte, Atunci când fericirea pe perete îi arătă capul uriaş, pi­
caun comval escenf care—şi alungă Ţi-a fost murit demult. cioarele subţiri şi puţinul păr de
plictiseala: numără florile până la pe frunte sburlit ca o creastă în­
ECAT. PITIŞ veselitoare de clown Căută cu
capăt, începu din nou, căută com­
binaţii obosita re; întâi cele roşii, ochii cu:ul înconjurat de florile co­
apoi cele verzi, apoi melcii, apoi lorate. . , Nu se cutremură. Capul
fluturii giganţi. . . O clipă pleoapele îi yâjeia.. Pereţii- se învâiteau. Dar
se Jăsară obosite! Dar prinse de De-i noapte ori ziuă.. . Nici acum nu, nu de frică- . . Vinul. Şi frigul
veste, că jos tot sgomotul a muţit. nu-şi amintea... Si do ir cu emoţia din cameră. . Atât. . Va şti să-şi
Se auzia acum numai bătaia mo­ aplauzelor culese atunci s'a urcat joace rolul fără şovăială, ca în
notonă a tablei smulsă de vânt. într'o nojpte în vagonul întune os faţa unei săli pline, de unde odată
Când au tăcut? Si somnul îi fugi de clasa a t r eia, cu singura avuţie cu cortina vor izbucni aplauze. ...
iarăşi. Din adâncul tăcerii se miş­ o legătura de schimburi, să cuce^ Gmbra curelei se balansa pe perete
ca ă încet, din nou, amintirile, rească lumea. . .- Nici fumul greu ca o umbră de şarpe ispititbr..
îndărădnice şi dureroase. Cu ochii din vagon, nici mirosul cismelor
ţintiţi în' plafon, recapitula toate cazone, nici sfârîitul lămpei cu ulei
nici întârzierile nlsfârşile în stat ile . . . Acum păiajenul se urni fără
camarile de otel unde s'a târât teamă. înainta până aproape de
cincisprezece ani, toate scenele întunecoase unde se oprea îndelung
trenul acela ieftin, ca pentru :-ăraca cuiul din rhij'oc. Păru că măsoară
cu decorurile prăfuite, toate gă­ depărtarea, işi dădu diurnul pe o aţă
rile şi toate cafenelele jigoase iui pungă; nu i-au rispit până în
Capialâ neclintita credinţă că va nevăzută, se legănă de câteva ori
unde şi-a orhorîţ an cu an cele 1 şi făcându-şi vânt, prinse firul de. cu­
d n urmă svâcniri de revoltă. Acum birui. . . l'a răpit-o apoi încetu cu
încetul timpul. După cele dintâi reaua întins încordată. Apoi harnic,
se lăsa dus inert det o ceată sgo- cuminte şi savant începu să-şi ţese
motoasă şi nepăsătoare, care se­ svarcoiiri şi revolte, i a retezat ari­
pile, i a smuls zi cu zi câte-o nă­ pânza geometrică în unghiul cel no.i
măna în fiecare o-aş o femee şi din mijloc,u! caVnerii. Haro Ditaiva
cu'egea alta; care călătoria fără dejde. L-a aruncat sterp şi netreb­
hodină, veselă şi însetată -de petre­ nic ca o cârpă.. Când va sfârşi?... nu 1 mai vedea acum. Cu ochii albi,
ceri, ca un cort de saltimbanci Şi cât îl vor mai întreba batjocori­ cu picioarele deslipi£e de pământ, pă­
vagabonzi., Si ochii căutară în or­ tor tovarăşii de vagabondaj:— când rea case înalţă să privească cu spai­
se sinucide? . . . mă afară, p'in geamul murdar. A-:o!o
namentele* încâlcite ale zugrăvelii se destramă o dimineaţă plurnburie.
de pe plafon, deslegarea sfârşitu­ Pâiajenul stătea neclintit. Păre2. Vântul bătu cu o frunză ruginită
lui Dar dintre florile roşii şi verzi, acum o pată înşelătoare şi moartă în geam. Un tren porni din gară
ca şi cum ar fi răspuns unei mis- pe fjorile zugrăvelii. şi ecoul sonor al roţiilor peste podul
terj oase chemări, un păiajen negru . . . In dimineaţa aceasta va de fier, t e z i oraşul alb de ceadin-
şi leneş trezit de lumină se mişcă porni din nou, va tîrîi după el tăi brumă a toamnei.
prudent, înainta pe zidul văpsit şi valiza cu colţurile roase, cele câte
se opri nemişcat, pândind o pradă va caete de roluri, tăeturile din Cezar Petrescu.
nevăzută...\Paienejul negru o pradă ziarele dispărute acum, şi va dormi
pândeşte. De-i noapte ori ziuă. , ," în altă cameră necunoscută de otel,
florile cu miros de vin se vorusca

© BCU Cluj
GÂNDIREA • , 47

aceasta are înh'ânsa ceva oficial. ăsta infect! Şi de toate Rorele, şi-
De aceea, după drumul lung şi în- de toate viaţa asta!
tortochiat, când a scăpat şi de cea Pen'ţa i se puse în sfârşit în
din urmă. casă de mahala, s'a mişcare; o luă în jos foarte încet,
oprit puţin cam emoţionat de gra­ ocoli puţin spre dreapta, se-ridică
vitatea momentului, în faţa ori­ în sus scrâşnind uşor ajunse de
zontului râzător. Şi adânc pătruns unde a plecat. Pe urmă făcu câ­
de un fior mistic, s'a descoperit teva mişcări pe sărite, .apoi se în­
ca într'un templu." curcă într'o tremurare repede şi
S'a reîntors după ceasuri întregi continuă. Un chip de fată eşi la
de hoinăreli fără ţintă, de contemp­ .iveală.
l\ de primirara. lări mute trântit pe vre-un tăpşan . . . şi, încă de lac. Pe vremurile
de ierburi din anul trecut. S'a re­ ăştia cinci-şase sute de l e i . . .
Era primăvară pretutindeni. în întors cu sufletul plin de bucurii Schilodi desemnul din două tăe-
zadar ogoarele erau încă goale şi vagi, de un entusiasm nelămurit turi apăsate, îşi scutură capul
negre. La fie care clipire a ochilor sau cum singur îşi dădea seama brusc ca şi când ar fi vrut să
uimiţi cele câteva petece ve r zî de ce se petrece într'ânsul, de inspiraţie. alunge o muscă supărătoare şi mur­
pe dealuri se întindeau pe nesim­ Şi după ce şi-a potolit foamea mură printre dinţi cunoscutul ref­
ţite, ca apa potopitoare a revărsă­ la cârciuma din colţ, după ce şi-a ren: „eşti poet deci căntă".
rilor inundând toata zarea cu ver­ stropit trei ceasuri învolburarea Şi scrise mare şi caligrafic de­
dele ei biruitor. De geaba crengile imaginilor ce-1 năpădeau tot mai asupra hârtiei: „Zi de primăvară".
copacilor erau încă schilave şi sterpe. mult ca picături de vin, ca spuza Apoi încruntă fruntea şi-şi încor­
Vântul călduţ care adia leneş, tre­ cu picături "de petrol, s'a retras în da privirile în gol. Stătu câtva
murând cu foşnet de promoroacă odaia lui cu miros de busuioc astfel nemişcat. Dar ochii i-se des-
rămurelele negre ca degetele de vechi. tinseră uşor, uşor, un zâmbet
mort, aducea din adâncimi neştiute S'a aruncat "apoi brutal pe patul melancolic şi dulce îi apăru în col­
miros tare de frunză şi mireasmă care s'a văetat îndată de durere. ţul gurei. Oftă adânc şi ca dus de-o
neînţeleasă de flori. In zadar pe Dar gemătul sclavului i-a apăsat mişcare streină, tocul porni iarăşi:
scaetele înnecat în negrul lucios a! timpanul aşa de ascuţit şi prelung
brazdelor proaspete un singur stic că ciripitul miilor de păsării-a sbu- „in frunze veştede ţi-aşterni giul­
lete se burzuluia. vrăşmăşete pe rat îndată din auz. O toropeală giul tău de toamnă" !•..
un rod spinos şi îndărătnic Ciuda dulce şi vicleană i-a cuprins mem­ Rămase puţin pe' gânduri, tăie
lui sgomotoasă era ţipăt de rân- brele şi i-a împânzit ochii, ştergând giulgiul şi puse în loc „culcuşul".
dunici, tril svăpăiat de privighe­ ori ce urmă de imagine primăvă­
toare. Căci peste tot domnea soa­ ratecă. Eterna toropeală sterilă şi Apoi holbă multă vreme ochii
rele, cel dintâi soare al primăverei, ucigaşe de toate zilele! S'a scutu­ la'cele. scrise. Abia târziu zări tit­
care se desfăcea acum din stihii. rat cu energie de momeala ei pe- lul. Surâse îndurerat, clătinând capul,
Şi era atâta lumină în râsul lui de ihuloasă. Dintr'o săritură s'a po­ şi-1 şterse alene, mult, mult, înne-
aur, atâta mângăere în razele lui menit la masa de scris, urmat de cându-1 înt'ro reţea deasă de linii
prietenoase ca o mână bună şi caldă oftatul de uşurare al patului. complicate. Când nu mai văzu nici
amintitoare de viaţa pe fruntea abia o urmă dintr'ânsul, zâmbi iarăşi cu
trezitului din somnul greii al bolii, A pus vârful condeiului pe hâr­ tristeţe şi rămase din nou pe gân­
că pretutindeni nu putea fî decât tie şi-a aşteptat. Dar din toată bo- duri, în cele din urmă aruncă t e u l
primăvară, verdeaţă, flori şi,susur găţ'a primăverei de azi dimi­ şi începu să se desbrace, repetârd
de frunze, păsări nenumărate în neaţă, memoria nu i-a adus dina­ pe diferite t o n u r i . . .
întrecere de maeştri. intea ochilor decât scaetele înnecat
culcuşul tău o toamnă"...
; Toate acestea le vedea, le auzea şi în brazde şi văicărerile fometoase
le mirosea poetul'cu toate simţu­ ale sticletelului. în colo coclauri Doar .cântul tă,u îmi vine'n gând
rile lui căscate de mirare şi de negre, ramuri negre, degete de mort, . . . cântul tău îmi vine . . . cântui t?u
surprindere. El se trezise încă de, zări cenuşT Si bulgăraşul de pă­ de leagăn . . . cântul tău de . . . de
dimineaţă,cu o bună presimţire în mânt care i-se strecurase prin cră­ leagăn . . . de moarte . . .
somn. Si patul lui care cum spu­ pătura tălpei. Dar dela ghiata dre­ Patul controla chinuit şt somnu-
nea singur gemea jalnic, la fiecare aptă, pe care de mult plănuia s'o ros cadenţa.
apăsare, ca un sclav, de astădată ducă la cismarul dîn fundul curţei, Pâna'n zorii zilei, stăpân şi sclav, -'
nu scârţăise plângător ca de obi­ gândul lui săltăreţ ajunse pe ne­ îşi gemură durerea, apăsaţi fie care
cei. Atâta revărsare neaşteptată de aşteptate la patofii de lac ai Rorii, de neînduplecata lor ursit?.
soare, aşa într'o bună dimineaţă, prietena lui. Cine i-o fi dat Rorii, Gib. I, Mihăescu
după săptămâni întregi întunecate pantofi aşa de scumpi? Cu nepu­
Ş' friguroase, S'a uimit, Ta încurcat tinţă să-i fi luat din micile ei eco­
de tot. Nu ştia ce şă pună mai nomii, cum pretindea.
întâi; hainele sau ghetele. Căci gân­ îl năpădi tristeţea ; oare de unde
dul câmpului, graba de-a scăpa venea această tristeţe? Să fie ge­
numai de cât de ziduri i-a vtnit lozie ? Zâmbi cu discret. Va re­
tot atât de pe neaşteptate- ca soa­ greta amarnic ea mai târziu ! Dar
rele în geam. Dar s'a gătit cu va fi crea târziu atunci. Lampa
multă atenţie, ca un demnitar care asta însă care bâzia aşa de melan­
trebuie să ia parte la o solemni­ colic şi fără curmare ! Dela ea, fără
tate. Nelămurit oarecum, îşi dădea îndoială îi venise atâta descurajare.
totuşi seamă că pentru el ziua Când se va scăpa odată de gazul

© BCU Cluj
GÂNDIREA

Duel de Artilerie
... Poruncă să se tragă'n inamic! de dorul mormântului
Amin — îşi face fie care cruce. aripă7 se leagănă pe aripa vântului.
Verzui fumul duce
m?ros de fân înfine ne-a descoperit
pentru cei ce rămân şi \ prelungit
în adăpost. începe duşmanul, bombardamentul.
Alt — nimic.
A început...! '
Au pornit cirezile de oţel să ragă, un şuerat aproape mut şi expodarea
comanda e rupiă. un bum ş'apoi alt bum!
Huesc coperişurile cereşti sur împrejur
'necate de-o lumină vagă, avuze —din fum de obuze.
lumină de omor. în dreapta şi stânga 'nainte 'napoi
Iar ţăndări şi flăcări ridică pământul.
Sus, sus De ce schija rupe în unul din noi
Ca un smeu. clănţănind un Zbor săpându-i pământul ?
în soare, Şi de ce ? De ce a fost linişte apoi ?
dus ,sjs
%
*

vre'oda'ă la ceva şi s'a întors acasă. dicase deasupra pădurii cu care


La un ' bălei al sfmtei Marii şi-a acum toată viaţă tainică se deştep-
adus aminte de ele. Era strâmto- ta £ e. Părea că de pe toate crengile
rat din nou, şi cum iarăşi îl ame­ şue.'ă şerpi şi toate jivinele şueră.
ninţau creditorii !.e-a scos de unde Dar din lună se revărsa o linişte
le pusese bine şi le-a adus să le de parcă curgeau veacuri şi în groa­
vândă. Şiret, căci şireteniile vânatului pa deschisă, între firicelele de
sunt adesea de bun învăţ şi vână­ metal, scanteiând în urme din . vest­
torului, îe-a arătat Ia doi negustori mintele putrezite, părea că reînvie
dintr' odată. Iar ace ştia urcând unul o umbra de femeie. Am zis părea,
Tezadrnl Domnitei. altuia preţul; â putut afla că me­
talul greu e aur, far pietrele sma­
find-că strângând toate odoareie,
vănâtorul se mai uită odată la cre­
Era un biet pîăieş, pedepsit de ralde. Nu erau multe, dar prea mene şi iască, lăsă sapa şi porni
Dumnezeu cu patima vânatului şi bine plătite ca să le vândă de în­ să doarmă mult mai departe, în
dăruit cu o droaie de copii. Avea dată. Le-a pus repede înapoi în scorbura unui stejar trăznit de fur­
o puşcă din cele ce se încărcau brâu şi a plecat. A căutat din nou tună. Ceaţa i s'a părut că ia chip.
în fundul pădurilor vizuina căreia Luna se pierdea în cer. Auzi un
pe sus, o ploscă întodeauna plină clănţănit lung care trecu . . . Şi se
şi colinda toate râpele pădurilor nu-i pusese atunci fum, find că în
primăvară, dobitoacele năpârlesc şi făcu iar tăcere. Un diiia? juriaş cu
omorând ursoaice, ţintind la mir ochi de foc trecu mirosind pămân­
cerbii, doborând cu.plumbi de argint pielea lor nu face atunci de cât de
opinci.- A găsît din nou locul, a tul, ca un câine care i'ar fi căutat
viezurii şi râşii. în timpul ăsta co- urma mai departe. Pe crengile din
perişul de şindrilă se înverzise început să sape şi a mers aşa s5-
p5nd, până în scăpătatul soare'ui. spre cer, o păsărică începu se pi­
acasă şi cât el bătea pustietatea ue ca şi când l'ar fi căutat să-1
munţilor, foamea nu odată d,?dea Atunci a izbutit subt cărămizi late, vestească de ceva. Pe urmă zorile
târcoale casei parăginite, în dreptul coperite de o lespede cu stemă, să începură, iar el, seuturându-se porni
căreia se clatină uşor, un lung şir dea de un mormânt — în care fi­ prin vălureaia vrejurilor sălbatice
de nalbe de culoarea focului Sărac gura de cenuşe, şi oasele prăfuite, care ţineau la tot pasul calea spre
dator vândut, într'o noapte s'a fă­ se surpară la. adierea vântului de casă..
cut bogat şi nenorocit — iată cum. sară.
în al patruzecelea an al vieţii Răsărea luna. Lătrau lupii, aşa Un om îmbrăcat în haine nem­
lui, în rătăciri pe maluri şi zăvoaie, că nu îi fu frică că alt om o să'l ţeşti, — căci aşa se spunea atunci
în nisipul pe care un dihor îl zvâr­ împiedece să isprăvească. Şi culese mai tutuior orăşenilor obişnuiţi să
lise dintr'o vizuină proaspătă, a astfel din pulberea neagră, paftale poarte vestminte apusene^i'a cum­
văzut lucind şi a cules câte-va smălţuite, copei de argint, inele cu părat pe bani mulţi şi buni, toate
scule de înfăţişare neobicinuită. Le- pietre mari verzi, pe care erau gra­ cele găsite în vizuină şi în mor­
a băgat în traistă socotindu-le bune vaţi vulturî domneşti. Luna se ri­ mânt,

© BCU Cluj
QANDIREA 49

Pumnalul de aur.
Iubire, Aveam o putere fărk de seamăn •..
Pumnal de aur, Ce s'a făcut ?...
Te-al înfipt în inima mea;
Din sângf/e ce-a curs, Pumnalul de aur
Au înflorit fiori roşii ca răsăritul soarelui. Lam smuls din inimă-mi:
Florile roşii ca răsăritul soarelui
Pe scări împletite din raze S'aU lestejit
Urcam spre albastrul tăriei, Ca florile de-o zi, ce mor în amurg-...
Pe care o reflectam în priviri, Florile roşii ca răsăritul soarelui
iar noaptta Ce s'au făcut? . . .
Din ochi mei picurau stele ...
Ce sau făcut?.. .• Pe scări de'ntuneric acuma cobor,
M'apşs<l-o putere fără de seamăn,
(Corbii remuşcărei
Eram stăpân pe'nfinderea dintre pământ şi cer, Inii sfâşie rana din inimă •..
Amestecam tunetul norilor N'am nici o armă ca să-i gonesc • •.
Cu vuetal pădurilor Pumnalul de aur
Şi spălam poalele cerului cu răzvrătirea mărilor Ce' s'a făcut ?...
Vasite Al-George

Astfel plăieşul a devenit boier. Am căutat lămuriri, explicări, dar privii piatră săpată în care roz pe
Păstrase din toată comoara un sin­ cu în'ăpâtinarea unui sfârşit de negru se desprindea o imagine
gur inel di aur cu slovele apro­ bătrâneţe, în care visele se ames­ de femee. Vrând să şterg urme de
ape şterse, pentru soţia Iui. Dintr'o' tecă cu trecutul, se oprea la ace­ pământ şi de cenuse ca să urmă­
superstiţie pe care o au uneori leaşi gânduri: „Femeia nu voise resc mai bine liniile, piatra apăsă
oamenii simpli — inelul se părea să poarte inelul, îi era "fr.xă de el înlăuntrul inelului "un ac întocmai
vânătorului că poartă gravat suf­ şi. e păcat sâ desgropi morţii şi ca o viespe. Auzisem de inele vră­
letul domniţei moarte. Cum în să porţi po.doaba cimitirelor". jite, inele care poartă un grăunte
mormânt nu fuseseză găsite nici Mă apropiai cu juvaerul de lu­ mic de parfum; inelul acesta era
un fel de arme şi nici cercul mină, îi lotorsei pe toate părţile, otrăvit. ftcui trebuia să poarte prin
de aur al inelului nu încăpea. înţepătura lui otrava.
pe deget bărbătesc —- bănuiala flm vrut să-l privesc mai mult,
plâieşului era firească. Cenuşa şi dar bătrânul cu o rapacitate săl­
odoarele' din mormânt nu puteu fi batecă mi i-a cerut înapoi, mi-I-a
decât de domniţă. smuls din mâini, nu a mai vrut
Dar dacă plăieşul se însfărise să. mi-1 dea.
cumpârandu-şiturme.şiapucându-se Asta e toată povestirea.
de plugărie înconjurat de argaţi
şi stăpân ps nouă hotare, To­ De-atunci am căutat în cronici
varăşii lui săteni nu putură sufletul Domniţek Cine a fost cea
vedea noua boîerie ce ,se ridica care a- purtat inelul? cine î l'a
fără ca bârfiri şi invidii sâ, dăruit din ură ? Dar filele cronici­
înceapă... far soţia lui nu voia Mii sunt tânăr.
1
lor sunt pentru, atâtea lucruri
mute! Nu am aflat nimic.
să poarte nici în ruptul capului de Walt Whitman.
podoaba mormântului. Am căutat din nou să plec cu
Nu sunt tânăr, n'am gingjş'ie, povestitorul meu, să caut în mun­
Totuşi într'o zi, din ce pricină nu nu ştiu înşelă vremea cu fleacuri ţii de altă dată, tocul în care stră­
s
'a păstrat în amintirea nimănui, — sunt stăngaciu în salon — nu bunul lui se îmbogăţise. Dar bă­
soţia vânătorului a pus inelul în sunt nici jucăuş, nici guraliv, în trânul scoborâse în mintea copii­
deget şj asta în chiar ziua morţii cercuri învăţate stau tăcut şi apă­ lor, scâncea ca d horii, şi ştia nu­
e
i- Plăieşul a înmormântat'o după sat, deoarece n'am parte de învă­ mai să bată tactul cu o lingură
ce i-a scos din mână inelul şi de ţătură, n'am parte de frumuseţe în blidul cu ciorbă. Servitoarea lui
atunci nu a mai vrut să-l poarte şi ştiinţă — dar două sau trei îl mustra binişor. ,
nimeni, „priveşte neamul nostru l'a lucruri sunt, acelea-s ale mele :
Păstrat, cu toate că vânătorul a~ eu am îngrijit răniţii şi nu arare­ Sepfimiu Someşan
Pierit în ocnă". Unchiaşul bătrân ori am liniştit pe vr'un soldat
dela care mă aşteptam la o po­ muribund ~ iar în ore de aştep­
veste mai dramatică şi nu atât tare sau în mijlocul laberii am
atât de lipsită — de cea ce în li­ scris aceste cântece.
teratură se numeşte 'ir frigă, tăcuse. TRAD. L.

© BCU Cluj
50 GÂNDIREA

Cărturarii Rusiei se vor sfârşi cu tâiu apel de solidaritate şi-au des-


ochii sticloşi, cu fălcile încleştate, velit un suflet sterp şi schilod.
cu creerul golit de gândire, în E sufletul nostru. Egoismul ne-
mijlocul brutelor unde numai pum­ t ebnic al viermelui singuratic, care
nul vânjos mai poate smulge prin nu vede nimic alt decât miezul alb
trudă sau violenţă o mizerabilă al mărului din care roade. Dar
fărîmă de pită. Ostilitatea cărtura­ mâine când fructul va fi căzut pu­
rilor burghezi din toată lumea, faţă tred ?...
de nebunia neagră a comunismu­
Apelul lui Gorki lui sovietic, n'a fost înduioşată Căci cine ne spune că nu va
veni cumva şi ceasul acela, când,
nici o clipită de apelul desnădăjduit
u trecut trei săptămâni decând tragedia de la Pet'ograd se va re­
A antenele telegrafiei fără fir, au
împrăştiat în toată Europa apelul
al scriitorului care nu odată, şi nu pe
cei mai sentimentali dintre noi, i-a
zguduit cândva cu cărţilesâie. Emo­
peta,
atunci
şi aiurea
glasul
? Si nu se va găsi
unui amar Gpikl
lui .Maxim Gbrki. Vă amintiţi... ţiile trecute le-am uitat de mult. pentru a cerşi zadarnic de undeva
Era o biată ştire strecurată într'un Gorki a fost şters din rândurile şi pentru alţi gânditori, şi pentru
colţ de ziar, între-o reclamă de celor despre care* se mai poate alţi cărturari, un colţnegru de pâine.
ciorapi de mătase şi o coloană de discuta calm la o masă de cafe­ Iago.
amănunte senzaţionale -asupra fra­ nea ; — e ceva vag acum, o uneltă
udelor dela aprovizionare. a "iui Lenin, Zinoviev, Lunaciarschi,
Fâră îndoială că zdrobit de im­
portanţa acestor vecinătăţi,, apelul
Bucharin.. De moare de foame cu
atât mai bine ! Moară toţi flu
U l i i fericitei mele
lui Gorki s'a strecurat sub ochii voit-o .^.. - Ady -
distraţi ai lectorului fără a lăsa Ne gândim ; revoluţiile sunt fe­ Pe cel ce fericirea mi-a furat
nici o urmă în amintire. Doar o roce şi necruţătoare. Prea mult.şi Eu l-am văzut,
impresie vagă: în Rusia se moare orb se acuză numai cea de peste Dar nu ţin minte ţara:
de foame. Şi. o reflecţie de inofen­ Nistru. Generoasa revoluţie fran­ Poate'n
sivă răutate: — bine se'ntâmplă, America,
ceză,, ale căror principii le mozo­ Poate'n Japonia,
aşa li se cuvenea! lesc astăzi toţi guvernanţii statelor Ori poate'n
Acelaş lucru credem că s'a în­ vis...
burghez democratice, n'a tarat oare
tâmplat cu ap Iul scriitorului rus, la eşafod pe Lavoisier şi Andre Sub seceră, în faţa lui, recolta
pretutindeni, în toate ziarele Euro­ Chenier? Fost-a mai iertătoare? Din snopi de aur ridica ^rcmezi.
pei. Căci pretutindeni preţul cio­ Sovietele istovite săvârşesc fără în­ Era un tânăr, doar ca mine,
rapilor de mătasă Interesează în doială o crimă lăsând să piară oa­ Cel mult
deosebi lectorul, iar fraude senza- meni cari preţuesc însutit de cât De-avea treizeci şi trei de ani..
* ţionale se descopăr Cotidian ori un corp de armată roşie.. . Dar
unde: în vechiul ori nouile co ti- aceia acolo nu au pâine; îndură
nente. cu toţii. E o pasivitate matematic Cu faţa roşie de sănătate
Apelul lui Gorki nu a zguduit justificată. Pe când indiferenţa S'a 'ntors din câmp
dar sufletele cărturarilor cu nici cărturarilor din Europa, ce scuză Prin seara răcoroasă;
o emoţie. va găsi în ochii istoriografilor de Aprins şi-a sărutat nevasta tânără,
Şi era vorba acolo de aproape mâine ? Copiii prin gn dină se jucau...
cinci mii de savanţi, scriitori, ar­ Zdrobit şi abătut sosii şi eu,
Organ ; zaţiile internaţionale mun­ — Un cerşetor străin —
tişti, profesori, gânditori şi intelec­ citoreşti au dat dovadă de câte ori Eram de-o
tuali ai Rusiei, cari mor de foartie vârstă...
li s'a cerut, de o solidaritate ad-
în prezent la Petrogad. m rabilă, — iar pentru cei ce ştiu El plin de viaţa, vesel,
Romancierul vagabonzilor, cu­ descoperi acolo un avertis ment, al M'ospăta
noscător . vai ! din dureroasă şi viitorul i: înspăimântătoare. Mâi­ Cu pâine şi cu vin de mere,
proprie experienţă al chinurilor ce nile bătătorite s'au ştiut întinde tn Apoi îmidete-un adăpost în curte.
frământă stomachui flămând, a desnădejde, frăţeşte.
făcut apel la intelectualii Europei Biet milog,
şi celorlalte continente, pentru a Pentru copiii muncitorilor din Vi- Să stau de- strajă fericire/' 'lui!. • •
contribui cu bani, pâine şi haine ena descărnaţi de foame, familiile
la salvarea acestor cu ci mii' de lucrătorilor săraci de aci şi dm Si nu i-am >pus că aş putea să fiu
martiri, rămaşi să agonizeze îitre altă parte, au ştiut adăoga la Şi eu bogat, nu oaspe cerşetor, —
zidurile arse ale fostei capitale masa lor încă o farfurie şi o felie Ci furisându-mâ, în taină,
Moscovite. Şi iată, de trei săptă­ da pâine mai mu t. Pentru a scăpa Am dispărut...
mâni răsfoim ză 'amic ziarele de proletariatul d n Ungaria de furia
aci şi de peste fronier#, pentru a deslănţuită de regimul hortty, Pe drumul trist de ţară alergam,
descoperj de" undeva un ,giâs ge-" după alungarea lui Be'a-Kunn ; Fugeam nebun, săfiu peveci departe
neros, m semn de solidaritate din toate s ndicatele muncitoreşti din De cel ce fericirea mi-a furat.
partea Crlor cari îşi mai amintesc lume au nevoit guvernele să declare
un blocu* comun, după care zelul v. AI. a.
•că în afară de revoluţionari fana­
tici şi terorişti, Rusia a mai dat o- • spânzurătorilor dela Pesta s'a potolit.
rnenirei şi îndestule genii, cu igno­ Faimoasele internaţionale, cor­
rarea cărora nu s'ar putea încheia poraţii, sindicate si federaţii inte­
nici istoria Jt-iaturei, rtici a artei, lectuale cari s'au plămădit în toate"
; nici a ştiinţei omeneşti din ultimul ţările după războ , animate de o
veac. Nici un glas ru s'a auzt ideo.logie ^.i un umanitarism pla­
nicâeri. O lâncedă indiferenţă. tonic şi convenţional,— la cel din-

© BCU Cluj
GÂNDIREA 51

Din fericire pentru omenire, între


desvoltarea civilizaiiei actuale şi
acea a vechilor civilizaţii este o
prăpastie. Ea numai pentruTpriviţorul
superficial este"- ascunsă de mirajul
fin al asemănării formale în des
voltarea culturală şi artistică, cu
care obicinu m sâ caracterizăm şi
chiar sa confundăm civilizaţia;
luând chiar această desvoltare li­
terara şi artistică drept unitatea
Eresii Sociologice de măsură a civilizaţiei.
Civilizaţie modernă şi civilzaţia *
» *
antică. Cultura statelor vechi era o eff-
Istorici şi filosofi, sociologi de lorescenţâ pur intelectuală şi ar­
seamă chiar, prevestesc cu teamă tistică a unei pojghiţe extrem de TRISTUL PELERIN
sau consideră ca fatală năruirea minoritare şi excepţional favoii-
civilizaţiei moderne apusene şi în­ zate. Eîflorescenta era datorită înfrânt mă'ndrept acum spre iine
toarcerea la barbaria primitivă. Cu suflet trist de pelerin,
tocmai acestei favorizări ' econo­ Şi'n loc de smirnă şi tămâie
Răsunetul pe care ' l'a avut Ost- mice şi dura cât şi această. Ma­ Ţi-adue în cioburi mucede de lut
wald Spengler cu a sa N|ejiej;gang rea nHssă a poporului de robi, a Făşii de suflet chinuite
des Abendlandes (vezi rec. dfn căror energie hrănea şi susţinea Şi'ntunecate de prihană
Gândirea Nr. 1 pag. 10) se dato- Şi-o urnă tristă de iluzii,
pojghiţa minoritară, era mai pri­ Ierusalim^ Ierusalim J
reşte în primul rând acestei ccn- mitivă, mai săracă şi.ades mas
-cepţii. sălbătăcită şi mai prostită ^da cât Azi nu mai pot ca altădată
„barbarul" locuitor liber al munţi­ Pioase gânduri să-ti închin,
Ca şi civilizaţiile trecute, civili­ Strălucitoare ca lumina
zaţia europeană, crescând din ne+l lor păduroşi. Câei asupra acestuia Ce luminează-al jertfei fum;
gura^evuîui rnediu cu o vitezî' cel puţin nu lucrase bastard irea P e rug mi-a a r s şi-i mistuită
tot mai accentuată, atinge sau e domesticârei, sclaviei, sau abruti In praful de cenuşă-acum
zarea rlzboinică. Credinţa mea nezdruncinată,
pe cale de a atinge azi un apogeu, Cu-avâhturile eî curate.
pentru xa,, tot ca şi atâtea alte Slaba şi efemera pojghiţă cons­
Civilizaţii apuse, să se stingă şi ea tituită de conducătorii statului şi ...Azi sunt un jalnic pelerin
re ntorcându-se la vechea barbarie de purtătorii culturii artistice si Ce bate'n poarta-ţi încuiată,
său la o stare puţin superioară Ierusalim, Ierusalim !
literare, era prin natura ei îtt echi­
fostei barbari medievale. libru instabil: Parazitară şi fragila DINU GEOGLQYAN
Desvoltarea civilizaţiei apusene floare de cultură pe trupul masiv
moderne ar fi deci supusă ritmului şi greoi al unei negre barbarii.
latal al „ondulaţiunii universale" & Ori de câte ori echilibrul siste­ Astfel definita, civ iizaţia este un
lui Conta. mului se rupea, apărea în locul fenomen irreversibil. Ea poate sta
Această răspândită concepţie superficialei eff^escenţe, iarăşi pe loc câte o dată şi în aparenţă,
pare a se întemeia pe lunga peri­ massa barbară şi primitivă de de­ dar de cele mai multe ori ea
oadă de 5000 de „ani de desvol- desubt. In tot cursul istoriei, acesta creşte şi creşte mereu ..
tare istorică a omenirei. e fenomenul care sub diferite va­ Si a:easta e uşor de evidenţiat.
In adevăr, istoria a cunoscut nu­ riante constitue caleidoscopul is­ Omenirea n'a pierdut nici un
meroase state şi civilizaţii, cari au toriei culturale a omenirei până moment fructele l reale \ şi nutri­
atins apogeuri culturale şi o în­ azi. tive ale adevăratei civilizaţii, dim­
florire artistici şi literară egală şi Perspectiva depărtării în timp, potrivă ele au devenit repede pa­
după unii superioară, culturii noa­ naiva superficialitate a considera­ trimoniul tutuîor. Când omul a în­
stre. Cinetica lor evolutivă a fost ţiilor istorice „per analogiam", şi văţat să utilizeze o unealtă care.
mereu aceaşi: După o lungă şi mai cu seamV definiţia neexactâ a să-i uşureze lupta cu puterile na-
înceată ridicare, o scurta şi vie noţiunii de civilizaţie, a făout să turei şi să-i asigure mai bine per­
eflorescentă culturală şi apoi o vorbim de mersul „văluraf al sistenţa lui în viaţă', el n'a mai
decădere mai mult sau mai puţin evoluţiei civilizaţiilor, de înfiorirea uitat-o nici o dată. Dimpotrivă, in­
repede s< totală a culturii, * împre­ şi distrugerea lor, ca de o lege teligentul văr primar al maimuţe­
ună cu a statului politic. naturală şi fatală a sociologiei. lor a imitat şi < şi-a însuşit dela
semenii săi orice armă i-a putut
Fie că luăm cultura greceascl, Adevărata civilizaţie nu se mă­ fi utilă, iar când puterile l'au aju­
cea mai superioară, şi durabilă soară insă prin operele literare şi tat, a perfecţionat-o. .
fie ca luam pe cea egipteană, asi- artistice, cari sunt incidentaJL şi
riană, indiană sau romană (excep­ neînsemnat resultaF pentru, viaţa Arma de piatra lustruita s'a în­
tând cultura chineză) pretutindeni popoarelor; ci prin desvoltarea tins pe tot pământul înlocuind-o
lenomenul se repetă identic cu intelectuala* generali şi mai ales pe cea de piatră- brută, a mele de
sine însuşi, atât în esenţa şi me­ prin modul de uti'izare al energi­ metal le-au înlocut pe cele dintâi.
canismul său cât şi în lineaman- ilor naturale pentru fo osul omeni­ Domesticâ^ea; amimatelor utilizarea
tele generale ale curbei evolutive. rei, prin creşterea capacităţii de lor, roata, carul, sapa, plugul,
Nu suntem oare îndreptăţiţi prin viaţă. Mână în mână cu aceasta limbajul, numărătoarea, scrisul, o-
cea maî simplă analogie să infe­ din urm*, condiţionând o merge menirea nu le-a pierdut şi nu le-a
răm acelaş lucru şi despre civiliza­ desvoltarea intelectuala a mase u tat deplin nici o dată.
ţia Europei apusene ? lor. *

© BCU Cluj
52 GÂNDIREA

Ceeace caracterizează civilizaţia fiziologica a omenirei. Civilizaţia Imediat mai jos urmează pre­
modernă rşi o face superioară tut - noastră este superioară civilizaţiilor miul Adamchi pentru literatură şî
lor vechilor civilizaţii, câştigul de­ din treCut pentrucă e productivă filologie, de 5000 lei şi, notaţi
finitiv şi nepieritor al ei, nu este şi e a celor mulţi. Ea se îndreaptă bine, divizibil : printre concurenţi-
eîflorescenţa artistica şi literară şi spre uri ideal nobi! şi necunoscut se pot ceti nume şi titluri ca : ion
nici măjcar cea speculativ ştiinţ fică, antichităţii: Să fie a •tntu|pr.-' Agârbiceanu „Popa, Man" ; PI. Beza
Ci aplicările practice ale ştiinţelor Dan Rădulesşu, „O viaţă"; Lucian Blaga „Poemele
exacte, nbuile mijloace de utilizare Profesor Universitar. iuminei" ; D. Botez „Floarea Pă­
ale energiilor naturale, îrijugarea mântului"; Elena Farago „Dintraista
puterilor naturei la carul nevoilor lui moş-Crăciun": Alfred Moşoiu
uţnane.; Câştigul nouei civilizaţii „Sufletul gradinei", L. Rebreanuu
este Maşinismul modern. ,|on" C. Sandu Aldea „Călugărenii"
Fiecare maşină nouă, fiecare cal etc.
putere captat şi pus^ în activitate
este un sclav în plus în slujba ce­ Mî-fWAN , Punem fireşte în parelelă "aceste
enumerări nu pentru a arăta c ă ,
tăţenilor lumii modeme. Principial, lucrările expuse mai jos ar merita
fiecare individ constitutiv al state­ neapărat premiul Năsturel; dar
lor înaintate în cultură poate dis­ pentru a judeca o clipă dacă ele
pune de o energie echivalând cu a Preml'h Academiei, l'ar merita mai puţin decât cele
unui mare număr de sclavi şi de dintâi.
vite de muncă din epoca antică.
Pe lângă libertatea de acţiune
P entru sesiunea a tuală, Acade­ Nu cunoaştem volumul d-lui dr..
mia Română a publicat patru Mihail^ asupra studiilor sale oculis­
premii pentru lucrările tipărite: tice. îl dăm deci la o parte din
şi de gândire pe care i o dă acea­ marele premiu Năsturel, Adamachi, sfera umilelor noastfe pârer, ne-
stă creştere a dispqjnîbilitâ ţilor de Eliade Rădulescu şi Constantinide.. îndoindu-neo clipă că ei conţine-
timp şi de putere, libertate ale Anul acesta ar fi deci prilejul vederi cu totul nou! în direcţiunea
cărei efecte sociale le vedem în unei interesante şi nerăbdătoare abordată de autor; concluzîuni ne­
transformarea tot mai adâncă a aşteptări; marele premiu care în' cunoscute până acum de specia­
mentaiităţei politice şi a structurei, literatură s'a acordat până acuma liştii întregului glob;' poate chiar
e.onomice a statelor; epoca meca- numai lui Alexandri, Odobescu şi expunerea unei importante, inven-
nisiică modernă mai are un an­ Coşbuc, ne întoarce de-tot privirile ţiuni, care va revoluţiona cu de­
samblu de efecte mai incete, mai şi ne îndeamnă la prognosticuri.
puţin evidenîe, dar cu atât mai a- săvârşire metodele întrebuinţate
Ne-am aştepta ca toţi literaţii până acum în oculist că. Nu_ ne
dânci şi mai durabile : noştri de seamă să concureze ; îndoim de acest lucru,, pentru .-că
O ridicare a nivelului menta! şi sunt mulţi printre Cei existenţi ca're ne este imposibil să ne ndoim-
o creştere a intelectualitate!" obiec­ mai mult sau mai puţin l'ar me­ cu anticipaţie de limtele spiritu­
tive, o transformare tot mai adâncţ rita. Dar. sunt destui de aceiaţi lui autocritic al d-lui dr. Mihail.
a structurei psihice a maselor. talie, pentru a nu ni se înteţi cu-
riositatea. Care va fi urmaşul lui Nu înţelegem însă, de ce di Mi­
Durabilitatea civilizaţiei moderne hail Codreanu, se prezintă cu tra­
este aşa dar întemeiaţi pe desvol- Coşbuc?
Până la decernarea premiilor, ne ducerea piesei lui Rostand fa un
tarea intelectuală crescânda a ma­ premiu atât de hotărâtor şi atât
selor lucrătoare, interesate»îtt men­ mulţumim însă a şti numai, Cari
dintre scriitorii noştri actuali s'au de... venerat. B'-nuim că domnia
ţinerea ei, ,c$ci ea oferă posibili­ sa s'a -gândit numai să prezinte
tăţi de viaţa mai bună şi mai socotit" vredn ci a trece în rândul
celor trei mari figuri de mai sus un auxiliar al sforţărilor sale, din '
uşoară. primul volurrij pentru înlesnirea
* ale literaturei,româneşti, flm- des­
chis aşa dar buletinul academic cu aprecierei nemuritorilor.: Căci, a
Catastrofa războiului constitue raportul asupra lucrărilor făcute pe pretexta precedentul „liiadei" ar fi
dovadă şi,controlul experimental anul 1920—-1921 şi am găsit la puţin serios, Chiar pentru cei mai
ai teoriei de mai sus, căci „rse-a rubrica concursurilor: înfocaţi admiratori ai- gălăgiosului
permis să ssîstâm şi la un feno- erou teatral;. şi chiar admiţând că
„Pentru marele premiu Năsturel traducerea poemei lui Hom'er, a
men de prăbuşire analog eveni­ de 12.000 le', destinata se da prin necesitat mai.puţină rutină proso-
mentelor istorice la un tip de comisiune specială unei cărţi scrise dică modernă.
stat modern, supus aceloraşi cpn- în limba română, cw conţinut de
diţiuni ori-ce natură, care se va judeca Dar ce-o fi.cântând la prermul
Când pojghiţa minoritară purtă­ mai meritorie printre cele publi­ Năsturel -• dl Stoican cu Eva şi cu,
toare ă culturii ş'a rupt în Rusia, cate dela 1 Ianuarie .1917'până la trandafirii săi ? Nu discutăm desi­
am asistat la reapariţia mentaiită­ 31 Decemvrie 1920, s'au prezentat gur valoarea literară a acestor
ţei masei majoritare, a proletaria­ următoarele cărţi: opere, pentru a nu fi acuzaţi de
tului cu nivel mental scăzut şi am Codrean (Mihâi) — Cântecul de; autor mai t â r z i u , că am „in­
avut . . . sovietele. şertăciunei. laşi 1920, Codreanu fluenţat" asupra liberului arbitru
In Germania din contra dispari­ (Mih'ai) — Cyrano de Bergerac al academicienilor, despre a cărui
ţia pbjghifei minoritare a lăsat trad. după Ed. Rostand, laşi 1920. obiectivitate dl Stoican poate avea
aproape intactă nu numai civili­ Mihail (Prof. Agr. Dr. D.) Studii şi unele îndoieli după distribuire.
zaţia şi cultura, dar aproape tota­ cercetări oculistice, Cluj 1920. Ra- Dar dl Stoican, e prea tînăr, cel
litatea structurei economice a sta-. divon (N) Salba lui Alexandri. Buc. puţin în literatură. Dacă premiul
tufui, care s'a resimţit foa r te puţin 1920, Stoican (1) Eva, roman Buc. Năsturel e singurul în măsură a-i
de catastrofă. 1920, Stoican (I) înfioeau tranda­ aprecia talentul, acuma, cu ce va
Făclia civilizaţiei moderne nu se firii, roman Buc- 1920- putea biata academie, să'-l răsplă­
mai stinge decât odată cu ruina Atât. tească peste câţi-va ani? Spunem

© BCU Cluj
GÂNDIREA , 53

„peste câţi-va ani" pentru că dl Pentru Academia română se des­ coastele dealurilor sunt scăldateiu
Stoican a dat dovezi că poate oferi tinde acum un imens semn de lumină de aur. Un clasicism cene
publicului cititor circa 3—4 romane întrebare: care din cei patru este aminteşte pe Mnard însă, fără
pe an; şi având în vedere că fe­ cel mai desăvârşit ? >Noi credem rigiditate; b lumină fragedă con­
cunditatea Creşte la unii în pro­ însă că lupta propriu zisă, lupta turează grupurile de munciiori care
porţie aritmetică C'u vârstă deşi geo­ cea mare se va da tot între par­ descarcă mărfuri. Liniştea muncii
metrică Cu talentul, nu este exclus tizanii d-lor Stoican şi Radivon ; — o fericire a muncii, încheagă
ca dl Stoican să ne înveselească în faţa acestor uriaş? exemplare această operă.
în curând cu atâtea opere, că nu ale vremei, majestuoasa .somno­ In sculptură lucrările de concep
vorn mai şti pe care s'o aperciem lenţă academică, legănată în rit­ ţie adâncă ale dlui Paciurea au
mai întâi. ,Sau poate junele autor muri clasice şi în imagini de basm, dispărut. Un tajent care se ridic 1 ,
e convins că tot ce ne va d-a de- va tresări speriată, în culcuşul ei dl Ghiaţă, amintind şi pe Raffaeli
acum înnainte, va fi hors-concours ? de purpură, la .glasul răguşit şi din Paris şi pa dl Steriadi, — dar
Cât despre dl Radivon nu putem voinicesc al actualitate! inexorabile. un talent înfine.
spune sigur decât este una şi aceiaşi M. • O societate de artişti care faCe
persoana cu renumitul bijutier de pe concurentă „Tinerimei artistice" e
bulevardul Elisabeia din Bucureşti. , Arta română' în care găsim pe Dnii
Nu-i cunoaştem volumul. „Salba Ressu, Taişanu, Pailadi, Iser, Da-
lui Alexandri". Dar titlul lui ne îndri- răscu : artişti'de ia care ne-am o
tueşte să credem că nu ne înşelăn^ bişnuit în trecuţii ani cu lucrări de
făcând această'apropiere. Este vorba o reală valoare. Interesante ca
fără îndoială de vre-un important technică superioară ş\ acum por­
studiu asupra bisactelelor în care tretele lui Ressu, asemenea nou-
marele* nostru .bard îşi va fi păs­ ile lucrări ale dlui Toniţâ care în
trat giuvaerical-le. Si cum autorul ulei dă impresii de pastel.
Pastelurilor a fost primul.laureat
a! premiului Năsturel, prezentarea
volumului întocmit de dl Radovon
Expoziţiile din Idee generală : — din amândouă
societăţile ar trebui gonite medio­
la acelaşi premiu, ni se pare sin­
gura1 ofertă serioasă.
Capitală crităţile. O purificare drastică ar
aduce sănătate şi un mănunchi de
Că volumul d-lui Rad von ar O privire fugară peste expozi­ artişti ce întradevăr pot reprezenta
putea fi o culegere de poesii per­ ţiile din Bucureşti. Au fost în si­ România. — Astfel s'ar ereia o
sonale este escius. Am apreciat e nul scesta două nespus de intere­ expoziţie' care pentru educaţie şi
drept pe vremuri în pag. lV-a a sante; una Pailadi, alta Steriadi. propagandă să cutreiere ţara cea
ziarelor bu-,ureştene unele producţii Au închis însă porţile acum şi ac­ nouă. şi apoi străinătatea.
literare în versuri, -semnate Radi- tualitatea îşi poartă mai departe O expoziţie puternică şi reuşită'
von,'-de farmecul acestora: privirile. In general, o mică obo- aceia a Drei Rodica Maniu. flquarele
sea'ă Au fost atâtea expoziţii cu şi uleiuri în Care să desvălueşte în
„De vrei mâner de baston plină forţă această personalitate.
Mergi )a Radivon caracter pur negustoresc, încât cro­
nicarul se simte dela o vreme des- Atât în tablouri cât în schiţe su­
ftur, argint, nichelat fletul artistic a prins fâră exage­
guiţat el singur de înjurături.
Eşti asigurat". rare şi cu toată intensitatea. De­
Dar cum am spus aceste pro­ In tinerimea artistică 'anul spre o parte din tablourile sale
ducţii, apăreau cotidian înnainte de acesta — un singur pictor mare expuse la Paris, critica franceză a
război ; şi cum premiul Năsturel Ştefan Popes:u- Un tablou repro­ vorbit elogios, subliinind puterea şi
este destinat a încorona numai dus în revista „LesAnnales" ultim vioiciunea acestui talent român.
lucrările dela 1,917 încoace, nu pu­ sau rernultim număr, ne aminteşte Cele peste o sută de bucăţi ex­
tem atribui autorului că ar inten­ opera mai veche a acestui pictor: puse la Bucureşti, ne dau o no­
ţiona să pună în eroare buna ere subf întinsul unei zări câţi-va ţă­ ţiune mai exactă, a acestei fericite
dinţa a academicienilor. rani se hrănesc după ce cu sudoa­ desfăşurări de muncă. Rodica Ma­
Deci^d-nii Cadreanu, dr. Miha'l, rea frunţii şi-au câştigat pâinea niu e dintre pictorii cărora li se re­
:
Radivon şi Stoican — în linie al­ cea de toate zilele. Pentru Franţp, zervă o celebritare mai târzie şi
fabetică — sunt singurii noştrii opera lui Milet; cântecul îngeresc din fericire cu atât mai trainică.
scriitori cari • au dat dovada unei al clopotului ascultat de lucrătorii
gliei — a fost un tablou Ce cai Nu putem trece Cu vederea ex­
frumoase păreri despre ei înşişi, poziţia de oîărie a „Troiţei" întru
precum şi*.exemplul unei temeri­ preţ de milioane s'a păstrat pen­
tru stat. cât spre osebire de Brumărescu şi
tăţi nobile, ce face fală ori cărui Cocioc — Societatea Troiţa caută
scriitor. Grosul celor înregimentaţi Ce îmbogăţit de război ar fi îost
într'adevăr pe baze mult mai ar­
la premiul Adamachi ar putea să în stare să înţeleagă în cina câş­ tistice — reînvierea şi creiarea ar­
ia pildă dela aceşti neşovăelnici tigată cu muncă a ţăranilor lui tei smalţului la noi. Menţinem a-
cutezători, care, fără îndoială, şi-au Ştefan Popescu, un simbol româ­ ceasta fiindcă nădăjduim că expo­
căpătat nob'la lor virtute din mă­ nesc tot atât de măreţ redat ? ziţia Troiţei de azi e numai sem­
reţia evenimentelor prin care am Tablourile expuse acum, sunt pri­ nul de plecare spre evoluţii mai
trecut. Sunt, după nomenclatura velişti din Braşov şi altele din sudui înalte. Ori cine poate înţelege va­
timpului, literaţii războiului. Cea Franţei. loarea documentară a acestui fe­
ce ne satisface îndeajuns. Căci Amintirea le păstrează preţioa­ ricit început.
sguduitoarele împrejurări nu ne-a sele străluciri şi expresia gravă.
dat o literatură a războiului, ne-a Fără îndoială o lucrare din _cele C. Rob al
dat în schimb cu duiumul literaţii mai valoroase e acel colţ de port
de războiu. mediteranean în care marea şi

© BCU Cluj
5-1 GÂNDIREA

stinctivă şi o conştiinţă devenită în aşteptarea' puternicei persona­


organică. „Calm, impresionant în lităţi literare care să o facă.
încordarea unei logice necruţătoare,
Nicolai ne oferă ,1a fiecare pagină VIAŢA ROMÂNEASCA. AnulXIII
un nou dar, o nouă lumină — şi April Nr. 4. Publică începutul ro­
concepţia sa creşte ca b fiinţă vie, manului Leon Drei, de Semeon
în mod natural, căci ea îşi are ră­ luşchepici, scriitorul rus de curând
dăcinile în fatalităţile naturei pă­ refugiat din republica Sovietelor.
mântene şi omeneşti. Iar conclu­ In trecerea sa prin ţară, acum două
ziile sale aceleaşi în esenţă ca şi luni, romancierul rus care are cu­
ale marilor întemeietori ai umani­ noştinţe şi legături la noi, a încre­
G. FR. NICO LA A Biologia răz­ tăţii, se reunesc într'un crez care dinţat manuscrisul revistei ieşane,
boiului. Prelucrare, de E. .Relgis. e o însumare a atâtor crezuri izo­ aşa că Leon Drei apare într'o oară
Edit. Viaţa Românească S. R. late, trăite de un Crist, de un îu traducerea românească făcută
Preţul 15 lei. Dl Eugen Relgis, Budha, de un Kant, de un Qoethe, de profesorul fl. Frunză ; iar în
tânărul bun şi entuziast, care nu de un R. Roiand." Acestea sunt ruseşte va apare mai târziu.
de mult făcea prin revista »Gma- cuvintele ce le găseşte în popriul Din nou, admirabile „file rupte"
nitatea" o propagandă pentru re­ suflet atât de nobil traducătorul
semnate de Lucia Mantu, nume încă
ligia omului, azi când împrejurări pentru dascălul său. Fie ca această
atât de puţin omeneşti îi leagă carte,, acest bloc unitar de înaltă necunoscut, dar scris prea stăpân
aripele, ne dă într'o traducere pre­ conştiinţă, să dăruiască un dumne­ pentru a fi al unei începătoare.
scurtată celebră operă a naturalis­ zeu celor Cari îl caută. Două poezii „Viziune de toamnă"
-B.
tului german G. Fr., Nicolai: Bio­ şi „Primăvară rustică" de Demos-
logi a războiului. E o faptă fru­ tene Botez, aduc aceleaşi imagini
moasă făcută de-un suflet frumos. ERNEST RAYNAUD. La Melee fragede în contrast cu neprecisa
Se ştie că Nicolai a fost unu! dintre şymboliste, Lotne II, Renaissatice du tristeţă care exhală din fiecare pa­
cei mai aprigi luptători împotriva livre Paris. Continuând studiul şi gină a poetului ieşean...
războiului nimicitor de valori .sufle­ amintirile sale asupra mişcării Sim­
teşti, într'o vteme când şi minţile boliste, Raynaud într'acest al doilea „Omul bate nişte cue într'un car
Şi bat cue toate dealurile după el".,
cele mai luminate — în frunte cu volum, descrie epoca dela 1891
un gânditor care pretinde că se „'faza eroică". Intr'adevăr în acest O „primăvară".printr'o altă len­
închină la altarul spiritului ca an apar Siies et Sorinets de H. de tilă văzută, ne dă Al. Al. Philippide
Eucken sau cu un poet-viziorar Regnier, Ies Fastes de Stuart Merril, primăvară bolnavă de oraş unde:
cu intuiţii adânci în inima viitoru­ Pages de 'Mallarme, Ie Pelerin pa-
lui ca Dehinei — au . fost turbu­ ssionne de Moreas, Vitraux deTail- „Ru început să se ridice schele
rate de elanul absurd şi ' josnic hade, iar revistele de luptă, la Plume, Cu scripetele cari atârnă
Ca nişte spânzurători . . .
pentru zeu! nemilostivei distrugeri, Mercure de France şi la Revue Blan- Oraşu-i plin de salahori..
împreună cu Einstein — acest gi­ sChe, au cucerit publicul. Poeţii se
gant al gândirei moderne — şi cu grupează în jurul iui Paul Verlaine. Pe străzi pustii cu arbori zdrenţăroşi
Forster cunoscutul pndagog social Filozofia misogină a !ui Schopen- S'aud flaşnete, gângave, spre sară,
— Nicolai a Iscălit un manifest hauer face ravagii. Sinceritatea se Rămase acolo par'că de astă toamnă.
către bunii europeni,' arătând bar­ învălue într'o exagerată literatură Şi trec înmormântări de ofţigoşi
baria şi zădărnicia, războiului.' 'Iar care caută numai nuanţe, care vâ­ Din cei care au uitat'să moară
Când profesorul la o universitate nează numai atitudini şi de fapt Astă toamnă . . ."
germană Nicolai a îndrăznit să-şî se rezumă la imitaţiunea câtorva
răspândească şi printre studenţi poeţi ce şi-au cruţat personalitatea D. Mihai Raleă, sprijinit pe stu­
ideile, cari primejduiau planurile plămădită din formule misterioase. diile lui Taine, Sbrel, le Bon, Kau-
ucigaşe ale castei războinice, el a tsky, Redus, Loria, Marx, etc. for­
Literatura devine o magii, şi mulează definiţia revoluţiei. După ce
fost închis. Intre zidurile mucede opera literară adesea o şaradă.
ale unei fortăreţe s'a născut opera Mallarme cerea poemei, să fie un limitează idea de revoluţie, distin-
sa „Biologia războiului". Isbutindu-i mister a cărui chee trebue căutată gându-odeluptacivilă, revoltaşi con­
să evadeze din ţară al cărei bine de cititor, in mod logic a ajuns dar spiraţie ajunge Ia definiţ:a : o re­
l'a voit, el şi-a tipărit cartea în să dispreţuiască cuvântul fiindcă voluţie e cucerirea puterii de cătră
Elveţia. Prin ea Nicolai ne dă te­ nu reprezintă îndeajuns ideile, şi o clasă care n'a mai avut-o nici
meiul ştiinţific al umanitarismului. să-1 urască până într'atât, încât după odată cu scopul de a impune gru­
Cu un uimitor belşug de date, el cum spune Rette, „să prefere unui pului un nou etalon de valori. De­
urmăreşte evoluţia speciei umane text, fie el chiar-sublim, pagini albe finiţia cadrează şi cu afirmaţia Iui
în toate manifestările, şi demon­ purtând'un desen spaţiat de virgule Engels, care scria că o revoluţie e
strează până Ia evidenţă că răz­ şi puncte". un fenomen natural condus mai
boiul e nefiresc şi că stă în contra­ mult de legi fizice decât de reguli.
dicţie cu idealul spiritual al supra Reacţiunea din care s'a născut Revoluţia înseamnă trecerea dela
omului, spre care tinde' tragicul simbolismul a degenerat astfel cu­ un tip social Ia atu! prin medif,-
nostru rost pământean. Acesta e rând, fiindcă purta dela început, carea grupului întreg, de către un
meritul capital--al lucrării Iui Ni­ în miezul ei sâmburile sterilităţii. grup secundar.
colai. fladuce oare-cum argumen­ Formula mailarmeiană, înseamnă D. Ionel Teodoreanu în »Ş'atunci"
tele obiective, hotăritpare, pentru îndemnul Ia cea mai desăvârşită risipeşte prodigios imagini cari ade­
o credinţa care e veche ca lumea, inerţie literară. In căutarea nuanţei sea se congestionează, înăbuşite
şi sprijineşţe cu dovezi cari nu s'a ajuns la justificarea sterilităţii. una de alta. Avuţia câte'odată e
sunt luate din lună ceeace ne şop­ Contrareacţia încearcă a fi noul un dar primejdios: D. Ionel Teo
teşte tă nuit Intuiţia noastră in­ curent care dispreţueşte nuanţa şi doreanu răstoară înaintea cetitoiU-
care nu şi-a cristalizat î^că formula, lui la fiecare pagină o nouă pro-

© BCU Cluj
GÂNDIREA. 55

viz;e de podoabe preţioase şi noui NAPKELET. No. 9 din 15 Mai


dintr'o viserie nesecătuită. Dar ci­ 1921. Cu colaboratori constanţi şi
titorul ameţit nu ştie pe care s'o productivi, revista maghiară din
aleagă mai întâi, . toate îi lunecă Cluj, îmbrăţişează toate drumurile
printre degete şi rămâne cu... mâna literare. In numărul aceasta găsim
goală. Gradaţia e o mare virtute o interesantă schiţă futuristă de
a stilului, ca doza în medicaţie. Kiss Ida, apoi traduceri din Rabin­
Prea mult dintr'o înghiţitură into­ dranath Tagore făcute în proză LA .REVUE MONDIALE No.
xică. E drept că Viaţa Românească deoarece — zice traducătorul: — 9 Anul XXXII Mai. Comitetul .so­
are ca antidot: Tudor Pamfile, Dr. rima şi ' ritmul silabelor în original cietăţii »Independance et Concurs",
Stefănescu Galaţi etc. etc. sunt foarte des înlocuite prin aii- » compusă din oameni de ştiinţă,
teraţii şi prin armonii nesfârşite. scriitori, v artişti şi oameni po'itici
Documentată şi clară cronică aparţinând tuturor naţionalităţilor
externă a Dlui Eugen Filotti, asu­ In registrăm apoi recenzia asupra
„Introducerei în filosofie" de Pau- şi raselor, prin intermediul Secre­
pra eşecului ce 1-a întâmpinat con­ tarului Gustave Hubard adresează
ferinţa dela Londra şi asupra acor­ ler Akos.
o petiţie dlui Leon Bourgeois, .pre­
dului româno-polon; acord ţinut Din cronici reţinem cele ce ur-. şedintele Societăţii Naţiunilor, ce­
tainic şi despre care s'a putut afla mează asupra %lui Rabindranath rând înfiinţarea unei Universităţi su-
amănunte tocmai dela.. Bercelona. Tagore: „Operele sale ajunse în pernaţionale. Petiţia reprodusă în
CUVÂNTUL LIBER 12 Mat Europa mai întâi în tălmăcire revista dlui J e a n F i n o t motivează
1921. Moţiţa despre anecdotă şi engleză au fost traduse apoi în astfel nesecitatea acestei Univer­
inspiraţie ne dă ocazia să întregim aproape • toate Î m b i e europene. sităţi.
modest cunoştinţele de literatură Acum a apărut tradusă în ungureşte' „Nu e vorba de' a concura Un-
germană ale celui care scrie miş­ „Bimala", care de curând a apărut versităţile Naţionale pentru forma­
carea intelectuală la ,,Cuvântul li­ şi în versine germană sub titlul rea technicienilor în toate ştiinţele
ber". Dlui ziceCă un ziar a publicat ,;Das Heim und die Welt". In tra­ şi artele, ci de a organiza un sta­
o poezie „a Unui', anume Ootfried ducere germană a apărut al doilea biliment educativ Inspirat de un
Keller"; a cărei anecdotă ar fi ai­ roman: „Sadhana" sau „Verwirk- larg spirit de sinteză umană, unde
doma cu a poeziei lui Eminescu lichung des Lebens". — Se ştie oamenii deja informaţi de diver­
„La steaua". Des.-operirea nu e de mult, — adaogă cronicarul — sele discipline ştiinţifice să vină a
rouă. Keller însă nu e un oarecare, că indienii au dat lumii mari va­ asculta cele mai înalte lecţii de
un anume poet. Celebrul istoric al lori literare, dar este primul caz convergenţă filozofică elaborată de
literaturii germane Bartels ii pune când un scriitor indian are cunoş­ muncitorii cei mai distinşi ai tutor
alături de Goethe şi de.Hebbel. tinţe generale atât de complecte şi naţiilor. Revista deschide în jurul
Apoi : sonetul Iui Eminescu „Ve­ atât de departe de Apus e în stare acestei idei, o anchetă ale cărei răs­
neţia" nu a fost gâsit în Lenau, să fie atât de modern." punsuri, vor fi publicate începând
ci in Cern, un poet german italian. cu numărul viitor.
Autorul rândurilor de mai sus
cred că n'ar rămâne cu gura „atât" D. A. Baillot, constată că „in­
LUMINA FEMEI! 1 Mai 1921. de admirativ deschisă în faţa ge­ fluenţa Iui Emile Zola" se resimte
Dl profesor universitar Bezdechi nialului Rabindranath Tagore şi nu încă în literatura franceză şi chiar
scrie despre „Femeile în teatrul s'a.r mira „atât" de cultura indiană, în literatura altor neamuri. Natura­
lui Euripide". Intre altele ne dă-.şi când ar cunoaşte de pildă operele lismul nu e mort, după cum greşit
această (Sudată , informaţie: o le­ lui Calydassa, pe cari „Apusul" n'a constata *înCă acum 20 de ani Vic­
gendă de mai târziu/.povesteşte cu fost încă în stare să le producă, şi tor Giraud, ci dimpotrivă îşi dove­
tot seriosul că poetul nostru (Euri­ can sunt ceva mai de mult apă, deşte vitalitatea în scrisele celor
pide) spre sfârşitul vieţii sale a fost rute decât Bimale. lui Tagore. mai tineri autori ai Franţei. Opera
sfâşiat de o ceată de femei." După lui Zola a fost fertilă şi a animat
cea fost sfâşiat, ce-a mai făcut oare toată mişcarea literară la sfârşitul
bietul poet până la sfârşitul vieţii? ZORDIDO. Anul III. No. 6, 15 veacului trecut de aceia a lăsat
-— Mister. întrebarea noastră ne­ Mai 1921, Târgul-Mureş. Pe lângă urme şi- în operele generaţii actuale.
vinovată, nu ne opreşte insă a re­ caracterul etnografic, ce pare a-1 Chiar-dacă nu am admite conclu­
cunoaşte, că revista se prezintă avea, această revistă cu câţiva co­ ziile din «romanul experimental",
în toate privinţele cât se poate de laboratori de va'oare, publică şi atenţia noastră e încă stăpânită de
bine. Îndeosebi articolele dlui doc­ lucruri frumoase. Printre redactori problemele puse acolo. Trei pro­
tor Stanca sunt menite să dea o se află în primul rând poeta Berde bleme sociale îşi datoresc evoluţia
bună educaţie fetelor nogţstre. - Măria, care de data aceasta publică numai influenţei şcoalei natural'ste:
un foarte frumos „Imn Shehere- prostituţia, alcoolismul, sexualitatea.
' CELE TREI CRIŞURI 15 Mai zadei". Găsim apoi câteva traduceri Până la sfârşitul secolului trecut,
1921. De astă dată revista dela din Theodor Storm, un poet puţin prostituţia nu era considerată decât
Oradea are versuri şi proză, semnate cunoscut la noi, copil crescut — din punct de vedere poliţienesc.
de autorii cei mai chemaţi să facă după cum însuşi spune — „pe
° operă de popularizare. Această ţărmurile pustii ale Mării Nordului, Astăzi, apare sub un aspect pshi-.
cristalizare a programului de muncă unde zgomotul mărei înneacă vue- Chologic şi social. Educaţia ştiinţi­
Si această întâlnire de colaboratori tul lumii, cum cântecul de leagăn fică şi naturală a sexelor, îşi dato-
e
ra de prevăzut. Şi o aplaudăm. al mamei pune sjrdină pe toate reşte noua orientare tot naturalis­
zgomotele". mului, care s'a ridicat împotriva pre­
judecăţilor, ivagaţilor sentimentale ,
Revista mai organ'zează concur­ nebuloaseşi curiozităţii bolnăvicioase
suri literare pentru reînvierea nu­ născute din suggestiile perverse
velei, ungureşti şi ( a altor opere şi analizelor prea subtile. Cât des­
literare. pre alcoolism, flagelul mondial sem

© BCU Cluj
56 GÂNDIfEA

nalat în l'Assom'moir; —ei a de­ Evers: Vampirul. Se ştie că Evers cura exerciţiul, ienunţarea era ma-
venit una din cele mai importante e Edgar Allan Poe al Germanilor. tematiceşte socotit, un câştig destul
probleme sociale ce-şi aşteaptă des- „Vampirul" e soarta unui' aventu­ de limpede".
legareajiar importanţa acestei pro­ rier, un motiv tot mai căutat în li­ Acceptându-şi soarta, Napoleon'
bleme a absorbit aproape - toată teratura modernă. — Autorul se nu s'a mărginit la o stoică resem­
activitatea partidelor politice din pricepe de minune la descrierea nare în faţa even'mentelor. A ră­
Statele Unite cu prilejul campaniei grozăviilor, uneori e fraged, şi mistic mas un suflet viu şi a întrebuinţat
presidenţîale. lată dar că cele mai cele mai adeseori ocult şi analitic toate facultăţile cari resturnaseră
importante trei probleme puse in Ca un savant care faCe psihopato­ lumea, pentru a le apliCa în prac­
discuţie de şcoala naturalistă, — şi logie sexuală. tica unei existenţe infime. Aptitu­
întâmpinate pe vremuri cu' ostili­ dinea de viaţă i-a rămas întactă
tate, ironie şi farisesm, au devenit ' MERCURE : DE FRANCE Nr. ea şi stăpânirea de sine. S'a re­
acum preocupări de fiecare zi. 549, anual 32, Mai 1921. Gabriel semnat faptelor mărunte ale exis­
Astfel, nu mai pare exagerată Brunet, într'o' scurtă schiţă pshy- tenţei sale decăzute, tot astfel cum
aprecierea lui Aclrien Le Corbeau chologică „Napoleon şi adaptarea " odinioară se dedase la Cele mai
din „Le Monde Nouveau" care nu­ la nefericire" explică supraomenes- prodigioase fapte. In viaţă se mi­
mea marele romancier „Galvan'za- Oul eroism cu care deportatul dela nusculă găsea cum să-şi utilizeze
torul moral al timpului său".- sf. Elena a îndurat Tragicele capricii calităţile, sale de ordine şi organi­
Naturalismul succedând roman­ ale soartei şi reversibilităţle istorie'1. zaţie. Nu s'a infipt într'o atitudine
tismului a fost o adevărată re­ S'a spus că indiferenţa glacială inertă şi' grandioasă, nici nu a în­
vanşă a spiritului clasic, opunând cu care a primit loviturile succesive durat pasiv evenime- tele. Ei a trăit
individului societatea. Sporit de cu­ ce-au urmat după. Waterloo, nu nefe'icirea. S'a, adaptat la ea, şi
rentul cosmopolit, ajutat de fourie- fac decât dovada unei insenzibili- o modelat-o după "spiritul său. E
rism, şi hegelianism, curentul clasic tăţi cari ar putea explica şi nepă­ mai mult şi mai bine, decât o ati­
transformatşi lărgit afăcutsă triumfe tudine filozofi ă- John Carpentier,
ideile noui şi înoite, iart nera şcoală continuă studiul asupra ' Poeziei
şi-a găsit în Zola .teoreticianul na­ Britanice şi Baudelaire, arătând că
turalismului. Zola, în Rougon-Ma- poetul demonic a f st influenţat
quart, a făcut acea „mare, anchetă toată viaţa sa nu. numai de opera
asupra omului" cerută de Taine. lui Edgar Poe, ci şi de poeţii en­
Aproape toate părerile sale au re- glezi — în special lakişti. — Wor-
sistat verificărilor celor mai vânate. dsworth, Coleridgel'au impresionat
Nici un scriitor nu e mai actual tot atât ca Shelley şi Byron. In Les
,ca Zola. Adesea viziunile sale pro Paradis ărtificiels" are caoitole re­
fetice îl fac 'ontemporan cu viito­ zervate lui Thomas du Quencey
rul. Generaţia de . astăzi începe a autorul faimoaselor "Confessions
aprecia opera sa, fiindcă des opere of an englisch opium „estar" şi a
un precursor până acum nerecu­ tristelor „Suspiria de profundis".
noscut. „Se simte asupra întregului
• roman modern, umbra imensă a
părintelui naturalismului". Paul A- LE MONDE NOUVEAU Nr. 4
dam, Octave Mirbeau, fraţii Mar- Anul III. In această revistă, akă-
gueritte, fraţii Rosny, Marcel Prevost tuită după tipul marilor fnagazine
. Henry Ceard, Lucien Descaves, Paul
sarea cu care împăratul pa câm­ am p r'cane şi care apare simultan
pul de luptă. împingea diviziile la la Paris, Londra şi New-York, de­
Bruiat şi* Henri Barbusse s'au des-
măcel, ca simplii pioni ai unui joc venind în mai puţin de trei ani
voltat la această umbră şi la aceş­
de şah. Gabriel Brunet dovedeşte o vastă tribună internaţională; dnii
tia se pot adăoga fără sfială Her-
dimpotrivă că numai orgoliul şi Cincinal Paveleszu şi Maurlce Privat,
vieU, Maeterlinck şi Duhamel.
„disciplina de atitudine" 1-a scutit publică un documentat studiu
In Anglia, America. Japonia, Spa­ de orice umilire. Nu e numai gest asupra „României de eri şi de azi.''
nia şi până şi în Turcia, această- şi atitudini de efigie. Corsicanul şi-a Fără indcială s'a adus un real ser­
influenţă creşte. Editurile nu dove­ înăbuşit cu îngrijire toate explo­ viciu şi ţării noastre; prin această
desc cu traducerile, şi în această ziile de desnădejde. O singură dată punere în curent a cercurilor streine
epocă a reviziunilor de conştiinţe, şi-a lăsat durerea văzută Iui Las cu rostul şi orientarea României
curajul şi îndârjirea neclintită cu Cases şi atunci s'a oprit imediat: în politica internaţională. Autorii
care şi-a apăiat acum un sfert de „Mi-am deşertat inima, natura şi a . încep printr'o rezurrntă expunere
veac convingerile, îl înalţă mai sus urmat cursul, nu voi să-mi mai • a trecutului istoric şi a originei
în amintirea mar lor masse popu­ amintesc, şi Dta Dta nu trebuia noastre latine Explicând perioade
lare, care se îndreaptă spre el din nici odată să o fi ştiut. „Si ime­ de. organizaţie şi democrată euro­
instinct. Zola a fost un „moment diat Napoleon şi-a reluat masca penizare începută cu domnie Re­
al conştiinţei umane". de veselă indeferenţă. Pe* de altă gelui Carol, dnii Pavelescu şi Pri­
parte, tot timpul captivităţii a ţinut vat, arată şi necesităţile istorice
OSTLAND. —• Nr. 16, Mai II să dovedească că nu s'a înfipt în­ cari ne au împîns atunci în bra-
192U Aduce câteva poezii intere­ tr'o atitudine refra tară,vci şi-a me­ ţe'e triplei-alianţe, printr'un. tra­
sante de Leop. Guggenberger în ditat fiecare gest. Explicând de ce tat secret pe care populaţia nu I-a
genul lui Arno H >bz. Restul până a renunţat la cursele, de călărie, ratificat insă nici odată. Pentru a
la „mişcarea culturală" e mai slab. pretindea astfel că nu a făcut-o din nu da expunerei o înfăţişa r e prea
La- recenzii găsim o. dare de seamă încăpăţinare, ci fiindcă „suferinţa de subiectivă, bazată numai pe pă­
asupra romanul.ui sălbatic, în a-şi vedea temnicerul fiind mai reri şi aprecieri personale, autorii
sdre-mţe şi culori al lui Hans Heinz mare decât binele pe care îl pro­ au presărat studiul cu variate ci-

© BCU Cluj
GÂNDIREA

taţii, începând cu conferinţele Căpi­ noştri de ori ce fel, să refle teze


tanului Av ator frances Crambe, tot cu aceiaşi bunăvoinţă, la cea
care la Lyon a explicat -atitudinea ce face directorul ungur. Si pentru
Român ei; şi sfârşind-cu aprecierile ră e vorba de Operă, credem că
d!ui Edouard Herriot primarul Lyo- la această instituţie românească ar
nului, şi oaspetele nostru din luna fi destul de potrivită pentru restul
trecută, ansamblului o cântăreaţă ca Ileana
Cităm din conferinţa căpitanului Levay, bună bară, care, în italie­
Crambe, următorul mişcător epizod: neasca tuturor cântăreţilor, ar pu­
tea fi bine primită pe scena noastră
„Era în fundul Valahiei. Sbura- de publicul Uujan, care ştie să
sem peste Dună/e, şi peste podul n Koloszvâr-ul, în „cetatea" a- pună talentul mai presus de ori ce
de vase pe care trebuiau să treacă ceasta „închisă" a culturei ma­ consideraţie.
arma'ele române ce aveau să atace ghiare, care a devenit acum Clujul
Bulgaria. Intârziasem, cădea noap­ Ast-fel pornind dela , calităţile
românesc, zâmbetul sceptic al stă- vocale ale unora, s'ar ajunge încet,
tea. După o pană de esenţă, a pănitorilor de eri n'a dispărut încă
trebuit să aterizez în plin câmp, încet, români şi unguri, să ne
de pe figurile nemeşeşti. E un apreciem şi calităţile celelalte, de
aproape de micul sat Toporu/. zâmbet de dispreţ faţă de strădu­ ordin din ce în ce mai cerebral.
Îndată am fost înconjurat de o inţele intelectuale ale. Olanilor Doar suntem destinaţi sâ trăim ^
ceată de ţărani Cari au- alergat uzurpatori. O cumplită indiferenţă, în veci vecilor laolaltă.
călări. Un proprietar, om distins, virtute de-o rezistenţă demnă de
m'a adăpostit în locuinţa sa <u invidiat Ia acest popor mândru
cea mai largă şi delicată ospita­
litate.
până la chinezism — pentru tot ce
este românesc domneşte şi acum,
D e dincolo de Ocean, de la ro­
mânii pe cari anii înstrăinării şi
depărtarea nu i-a deslipit sufleteşte
Seara, după masă, mă învită să unită şi inofensivă, în straturile de ţară, ne vin tot mai des veşti
eşim pe cerdacul de lemn, care mai de sus ale populaţiunei ma­ îmbucurătoare. Dintr'un singur nu­
înconjoară toate casele valahe. ghiare. măr a! ziarului „România" din
Era o măreaţă noapte înstelată» o Dar la mijloc, în lumea celor ce-şi Cleveland, aflăm că două şezători
adevărată noapte de orient. Jos, câştigă un trai mai comod zi, de zi, artisiico-l'terare au făcut săli pline.
în umbra gradinei, o adevărată prin sudoarea frunţei,. în lumea - Una în Erie, Pa aranjata de so­
mulţime era adunată ; se afla a- deschisă şi entuziastă a art ştilor şi cietatea Ulpia-Traiană, cealaltă la
colo tot satul. a proletarilor intelectuali, mâinele Hala „Carpatina" din Cleveland
Cum m'am arătat oarecum sur­ prietenei au început să se întindă, organizată de profesorul Leon
prins, gazda mea începu să râdă : cu oare care sfială, edrept, dar cu Feraru de la Universitatea Colum­
Sunt ţăranii noştri cari vreau să te destulă bunăvoinţă. Gestul a pornit bia, au adunat amândouă muncitori
vadă cu orice preţ. Aşteaptă de din amândouă părţile şi fără mei cu manile bătătorite pentru a a-
două ceasur, Si Ie strigă în ro­ un îndemn precis. întâi a fost dlauda cântece, versuri şi zica!e
mâneşte : curiositatea, apoi încrederea a putut româneşti., Fete şi ficiori cari s'au
— lată, ofiţerul francez. deia sine să câştige tot mai mult născut pe pământ străin, şi nu
Pot să o spun, căci Franţei, nu teren. Dar totul se petrecea numai cunosc ţara de cât din graiul emi­
mie mi se adresau aceşti lauri; în largul' mulţimei anonime. granţilor şi din manualele de şcoală
o lungă ovaţie se înalţă: Trăiască Intr'un rând, e cam mult de- au recitat versuri din Eminescu şi
/rancia! Trăiască Francia! Si se atunci, a interveni oare cum dacă Coşbuc. „Noi vrem pământ" o
înălţară mai ales aceste nume, — se poate spune şi quasioficialiiatea smuls aplauze. M;rajul ogorului
aceste nume pronunţate rău poate, maghiară. Lucrurile s'au petrecut de veci rezistă depărtării şi timpu­
dar cari acolo, Ia mii de chilo- tot în lumea artistică. Directorul lui. „Deşteaptăte române", marş
metri, luau un înţeles prodigios teatrului unguresc a învitat pe unul îngropat la noi de M'ars lieza, In­
de mişcător, mişcător până Ia la­ dintre cântăreţii noştri de operă să ternaţionala sau' Ca ira, acolo
crimi : Marna! Marna! Verdun, Ver- dea câteva reprezentaţii; cântăreţul stoarce lacrimi de emoţie.
dun; . . . " a primit, dar cântăreţul acela s'a E just; Ia ţărani simpli, şi atât
Totuşi credem că s'a stăruit prea bucurat totdeuna de faimă nu­ de departe...
mult asupra episoadelor de război mai printre străini — probabil din
şi jertfelor, fără a se arăta apoi gentileţe — şi prin comunile urbane Un ziar anunţa deaunăzi că o
cât mai larg şi bazat pe cifre, nu din vechiul regat nereşedinţe de bună artista a capitalei, intenţio­
pe simple afirmaţiuni, viiitorul judeţ. Aşa că spontana bună voinţă nează să joace un an la Cluj. Au­
nostru economic. Face prea mult a ungurului a fost interpretată de torul informaţiei însoţea ştirea de
impresie că apelăm numai la aju­ cercurile româneşti ca un fel de funebră reflecţie că acest exiliu
torul aliaţilor. Suntem, vom fi în­ manifestai a ironiei maghiare faţă voluntar ar echivala cu o înmor­
destul de puternici, atunci eând ne de tot ce este al nostru. • Si rezul- mântare pentru o femee tânără,
vom şti valorifica avuţiile, pentru talul a fost o creştere simţitoare a care-şi culege pe scenele bucureş-
a nu cerşi nimic şi a ne păstra îndârjirei reciproce. tene primii lauri ai unei cariere
cuvemta demnitate. Acum însă, graţi,e tot insistenţe­ din cele mai tăgăduitoare.
Paul Louîs, studiază Criza socia­ lor acestui director de teatru, pe Fără îndoială că trista prevestire
lismului Mondial, care încă înainte scena maghiară au cântat baritonul va avea darul să readucă la reali­
de 1914 simţea nevoia să se în- Atanasiu şi' teno'ul Nasta. Sălile au tate, pe talentata artistă imprudent
troarcă la originie şi să şl aminte­ fost pline şi ungurimea nu js'o rătăcită pe muchia unei prăpăstii
ască principiile fundamentale prea putut opri să nu aclame vocea atât de înfiorătoare. Mirosul de
mult uzate şi sacrificate în con­ tumultuoasă a celui dintâi şi glasul cavou al provînclei, pe care i 1-a
tactul organizaţiilor cu mediul po­ metalic al celui de-al doilea. suggerat binevoitorul gazetar, o va
litic, M'ar strica desigur ca directorii face să se cutremure multă vreme

© BCU Cluj
b8 GÂNDIREA

chiar la ideea că un gând aşa de oameni Ce-şi încovoaie spinarea sub plcuegăriilor din cărţi cu coperta,
negru i-a putut trece pi in minte. loviturile vulgarului". De la această ilustrată şi cu conţinut adulterin.
Si totuşi artista, dusă de-un dată până la 1900' evouţia îi duce,
elan de-asupra vulgarelor ambiţii de Ia realism la alegori. In ulti­
cabotineşti, se gândise să vină mile opere crează un stil şi o
inti'un oraş care înseamă ceva technică nouă: expresionismul în
T ruda eroică 'de a găsi formule
noui în artă şi literatură, a
dat prilej şi acum ca în toate, tim­
mai mult decât o banală urbe pro­ dramaturgie. Aceleaşi probleme pe purile, la o sumă de exagerări,
vincială, sfărâmâtoare de iluzii, care Je-a tratat mai înainte după adesea umoristice. Unele înveselesc,
sugrumătoare de avânturi. Cum ,factura şi din punct de vedere altele indignează, multe pot face
Parisul pompează acuma cu; o "naituraiist, le reia sub o nouă optică; cu succes obiectul de- studiu al
promptitud ne metodică, în pro­ Astfel în „Dansul Morţilor" prob­ aleniştilor. Cele mai multe sunt
vinciile liberate de curând, tot ce lema căsătoriei care a preocupat nevinovate şi trecătoare farse. Ne
capitala lumei are mai ales şi mai atâta misoginismul lui Strindberg, gândim la bolşevismul estetic al
desăvârşit în teatru, odinioară Bu­ ia proporţiile unei alegorii. Alice dadaismului ilustrat şi de un com­
dapesta îndopa Clujul, cu toată şi Căpitanul nu mai sunt personagii patriot, Tristan Tzara căruia nea-
spuma civilizaţiunei. arpadiene ; iar omeneşti ca Laura şi Căpitanul jungându-i gloria curând obosită
efectul precum se poate vedea cu de cavalerie din „Tatăl" ci simbo­ a cafenelelor noastre, şi-a călătorit
ochii liberi n'a fost de loc nul. luri: bărbatul demon şi vampir, genialitatea pe alte' tărâmuri. Si
Dar nu ne închipirm să se gă­ femeia cu înfăţişarea şarpelui atins ne gândim şi la futurismul şi tacti-
sească vre-un ziarist francez sau de blestemul biblic. Astfel sinteti­ lismul încăpăţînat pe care de cinci­
să se fi găsit vre-un ziarist ungur sprezece ani îl propăvâdueşte Mari­
Care să atragă atenţia celor tentaţi netti, adăugându-i ci,! fiecare'sezon
de frumuseţea unei mici şi trecă­ o nouă perlă, cu grija unuiiubitorpă-
toare jertfe câ-şi sapă singuri rintepreocupatca podoabelepruncu-
groapa. lui său să nu fie între.ute de cele
ale odraslelor vecinului.
La noi însă lucrurile se sch'mbă.
Odată ce dl general Moşoiu ve­ In ultima carte, tipărită în editura
ghează la graniţă, n'aveţi grijă Poezia, M : lano »Les Motsen liberte
Români 1 CJnficarea sufletească — futuriste" ne povăţueşte să distru­
o bagatelă faţă de celelalte — gem sintaxa, • semănând substanti­
merge "dela sine.. vele la întâmplare şi întrebuinţând
verbul numai la infinitiv. Asta ca

S criitorii, şi dramaturgii nordului,


unt iarăşi căutaţi de de marele-
• public. Strindberg în special e .tra­
un început, de simplificare. Ideal
e însă să simplificăm totul, chiar
cu preţul de a renunţa.să mai fim
dus şi jucat aproape pe toate înţeleşi. „Etre compris n' est pas ne-
scenele Europei. La Paris au cessaire«. De altfel după sfaturile
fost reprezintaie câ'.eva piese Ia lui Marinetti trebue să urâm şi să
L'Oeuvre şi Comedie Montaigne. La suprimăm şi inteligenţa, cultivând
noi, „Domnişoara lulia" şi »Tată.i« numai divina intuiţie, caracteristica
au dovedit că spectatorii ştiu spre rasei latine,, şi să inaugurăm astfel
cinstea lor a gusta uneori şi altceva după regnul animal, regnul me­
decât ultimile fabricate ale teat ului canic. Literatura viitorului' trebue
francez. Totuşi Strindberg va rămâne să se rezume la onomatopee şî la
matelui public mult timp necunos­ . semne matematice. Astfel pentru a
cut, E prea enigmatic şi prea brutal transcrie diferitele senzaţii de vi­
răstoarnă convenţionalul din jurul zează lupta eternă dintre scena în­ teză şi direcţiune ale unei persoane
nostru. Si apoi cât t.mp nu se vor cepută cu prima pereche de oameni, în automobil, Marinetti a descope­
traduce câteva m a c ă r din princi­ după primul păcat. rit formula următoare:
palele opere cari marchează evo­ începând de aci, personagiile din mocastrinar fralingaren doni doni doni
luţia geniului său, va fi cu anevoe p'esele lui Strindberg nu mai sunt x + vronkap vrokap x. x - .
priceput. Se pare că publicul preferă oameni ci tipuri sintetice. Nici angolo angoli angola ângolin vronkap
scrierile din 'prima fază când Strind­ nu mai au stare civilă şi nu sunt •i diroar diranku falaso falasohhh falaso
berg era încă sub influenţa natura indicate decât prin profes'e sau
iismului şi a lui Ibsen, — şi ignoră toc­ sex. In „pe drumul Damascului"
o
mai operile în care autorul credea că nu se mai numesc de , cât, „ne-' picpic viaA**-* «• > viamelokranu
şi-a dat toată măsura geniului său. Cunoscutul" sau „dama". birncim nu rang = = raruma viar
viar viar.
La 1890, sub influenţa lui NietzChe, Bine înţeles, acestea'ar străbate
Strindberg îşi renegase opera trecu­ cu greu Ia noi, unde mai au încă Totuşi Marinetti se plimbă liber
tului, şi după o mare luptă interioară succes melodrame ca „Moartea ci­ pe stradă, şi „literatura" sa e dis­
pe care a zugrăvit-o admirabil în vilă" „Papa Lebonard". Dar s'ar cutată serios de unele mari reviste
romanul „în plină Mare" s'a con­ cuveni traduse măcar romanele pu­ streine, nu de psichiatrie.
vins de superficialitatea artei năs­ ternice sau fragmente din scrierile
cute din realitate, Adresându-se biografice ale acestui geniu neas­
naturaliştilor, în acea epocă spunea: tâmpărat care a fost pe rând: in­
,,Sunteţi oameni ce relataţi eveni­ stitutor; actor, jurnalist, bibliotecar,
mentele străzii, detectivi ai vieţii corector, chimist, medic,telegrafist,
cotidiene, fotografi cari luaţi clişee alhimist etc. etc. „Nuvelele Sue­
upă urâţenile şi ororile existenţei, deze" sau „Povestirile de căsătorie
sta nu-e artă, ci meserie de ar recrea cititorii de banalitatea

© BCU Cluj
GÂNDIREA 59

de suflete şi înăbuşitoare de conş­ tecă populară. De aproape 15 ani


tiinţe. Cine sunt democraţii, cari acest local stă nefoîosit, şi doar
oligarhii? nu-i vom determina noi: lumirea Faptul câ Românii nu au
lăsăm pe toţi să trăiască în iluzia putut să sufere neutilizarea unui
că ei singuri reprezintă demo­ atât de frumos local de bibliotecă,
craţia s i c ă ceilalţi toţi adversarii; şi i-au dat imediat destinata cu­
oligarhi. venită, arată nu numai o înţele­
Fapt e că democraţia româneas­ gere socială mai adâncă, şi-o dra­
sociaţiunea sentiu literatura
A română şi cultura poporului
român" publică concurs pentru cea
că a ajuns la conducerea treburi­ goste simeeră pentru păturile largi,
lor pub ice, fără ca să aibă o edu­ înţelegere şi dragoste pe care stă­
caţie potrivita, după cum o au.de pânirea maghiară din treut nu o
mai bună lucrare scrisă în româ­ veacuri" aproape toate popoarele ţinut niciodată şă le arate, — dar
neşte asupra temei istorice, cu diu apus. Problema aceastei edu­ este şi un răspuns simplu şi clar
subiectul: caţiei a maselor este astăzi o prob­ la defăimarea culturii noastre pe
Revoluţiunea din anul 1918 şi lemă totatat de căpetenie, ca or- care ne-o aruncă aceiaş maghiari.
unirea Ardealului cu România. care altă dintre cele mai însemnate
Condiţiile de concrrs sunt urmă­ a se pune acum la consolidarea
toarele: Statului nostru.
1. Lucrările se vor trimite în timp Pentru educaţia maselor scoală
de un an dela data publicării con­ nu este îndestulătoare, clrar dacă
cursului. am avea numărul neeesor de şcoli
2. Manuscriptele, fără subscriere, care — vai] — suntem prea de­
însoţite de un alt plic închis, cu­ parte încă. în afară de faptul câ
prinzând numele şi adresa auto­ avem de pregătit repede genera­
rului şi în afară provăzută cu un ţiile de astăzi pe care nu le putem
motto sau pseudonim, — vor avea întoarce înapoi la şcoală, şi că
să fie. înaintate la adresa secreta­ avem de transformat încă şcoala
rului literar al „Asociaţiunii", Sibiu, după nouile cerinţe soqale; dar
Str. Saguna 6. chiar fără aceste neaj-unsuri şcoala
3. Lucrările intrate la concurs se în genere orcât ar fi ea de per­ I merica fabuloasă a miliardelor.a
vor da spre censurare Secţiunii fectă, nu poate de educaţia socială A pădurilor absurde, a sângeroa-
istorice a "Asociaţiunii", exclusă întreagă. Viata socială e mult com­ • selor matcuri de box şi a reclame­
fiind orice apelaţie con ra hotărâri­ plicată şi pentruca masele să fie lor fantastice împinse pânâ pe
lor acesteia. pregătite să o poată trăi, ne tre- pântecul norilor, nu , sărbătoreşte
4. Lucrării celei mai bune, vred­ buesc mijloace sunt mai complene, întotdeauna numai pe Carpantier.
nice de premiat, i-se va acorda pre­ maî active şi mai puternice. Aceste Găseşte câte odată,—e drept arare­
miul de Lei 200O—, pus la disposijia mijloace sunt cunoscute şi folo ite ori, — şi prilej de emoţii dinlr'a-
„Asocia|iunii", pentru acest scop, în mare măsură în ţările de, ade­ celea obicinuite în vechiul continent,
de către dl R. W. Seton Watson vărată cultura. Ele sunt muzeele unde n'a biruit deplin cultul bicep-
(Scotus Viator), marele prieten al expoziţiile,' teatrele populare, con­ su'ui musculos.
Românilor. certele populare, şezâtorile artistice,
bibliotecile populare, cqnferinţele, E vorba despre călătoria şi cursu­
universităţile populare, asociaţiile rile d-nei Pierre< Curie, tovarăşea
R olul pe care masele snnf
mate să-1 joace astăzi
ducerea treburilor publice' '" c o n '
C
rh„
. de tot felul, cu scopuri sufleteşti de viaţă şi - de laborator a celui
sau fizice şi aşa mai departe. Pentru ce-a descoperit radiul, revoluţionând
laşi pe care îl jucau câ ' ? s t e ace' educaţie poporului nostru suntem toate legile fizicei, chimiei, biologiei
narhii. Şi după cum, n „ d v a mo' datori să folosim; noi aceste mij­ şi terapeuticei moderne. Măria
principii moştenitori âi î n t r e c u t > loace, şi încă,, cât mai repede şi Şladowska, a fost sărbătorită de
trebuiau să capete o e c °roanei, cât mai intenc. Universităţile din Columbia New-
trivită sarcinilor lor d u c a ţ i e po- York şi Philadelfia unde i-s'au
astfe! democraţia, eh v l l t °are, tot Hceste gânduri ne-au stăpânit la pregătit recepţii de regină ; — căci
la stabilirealegilorşi ef nată astăzi deschiderea Bibliotecii populare din în democraticul continent unde
ţării, s'ar-cuveni să 'a conducerea Cluj, a carii inaugurare a avut loc există un un rege al petrolulu', al
educaţ-e în vedere a primească o la 14 Mai a. c. oţelului, al conservelor sau al nas­
ţara noastră, p o p o c e s t u i SC0 P I n Acţiunea Statului prin înteme­ turilor de alamă, d-na Curie a
drepturile poate îna. ruI Ş'-â, cerut ierea şi deschiderea acestei bib­ fost imediat, unsă: — „princesă a
democraţia noastră, î n t ? d e vreme; lioteci este de mare însemnătate, 1 ştiinţei." Festivalurile grandios pre­
ţi sănătate desigur, P , l n ă d e viaţă fiindcă prin aceasta se dovedeşte gătite, s'au trezit cu o bătrânică să­
încă îndatoririle şi n u 'Şi cunoaşte că* Statul nostru începe a-şi da răcuţ îmbrăcată în haina cenuşie
să le satisfacă chi n u e pregătită seama înfârşit de educaţiei mase­ şi aspră de studentă, cu figura
noşte. Nu stăm o ar dacă le-ar cu- lor şi e hetărât să o facă. Ea are brăzdată de cute şi cu manile arse
să mărturisim însă c ! i P a *a îndoială deci un înalt înţeles social. de acizii laboratorului. A fost o
orice pas către de • ca> o r c e mişcare, Deschiderea bibliotecii populare uşoară deziluzie. Intre soţiile de
d ;câ ar fi prea mocnatizare, chiar din Cluj mai are insă şi un înţeles .miliardari alergate să vadă „feno­
sul însănătoşirii timpurie, e în folo­ menul", femeia ,de; geniu,s'a stre­
naţional.
si greşelile un sufletului nostru, curat modestă ca o cenuşăreasă.
Localul în care a fost instalată Cu ochi miraţi s'a întrebat: — de
nepregătite şi ei democraţii tinere, bibliotecă populară, este o aripă a ce atâta zgomot şi atâta timp pier­
mai puţin de neesperimentate sunt bibliotecii universitare, dela început dut, când eprubetele aşteaptă în
ţiunea pricepzastroase, decât ac- destinată şi amenajată după toate laborator cu nerăbdare reacţiile? Si
rienţă a u n e ută şi plin", de expe- cerinţele moderne, pentru o biblio­

© BCU Cluj
60 . GÂNDIREA

de ce atâtea coliere de perle la gâ­ o auroră. Noua religie nu se va 1. I. S î o i c a n : Tragedie Mută, roman;
turile pudrate? rezema pe nici o metafizică,, Wels editura „Cartea Românească" S. A. Bu­
cureşti. Preţul 15 lei.
Dar aceste femei roase de sple- nu recurge la diolecticâ obicinuită.
„In materie religioasă — spune N . P o r s e n n a : .Strigoii, roman ; ed.
enul miliardelor, au avut cu toată . II. Editura Gutemberg, Bucureşti. Preţul
uşurinţa creerului lor de paseri dânsul — nimeni nu a fost con­ 8 Iei 50. .
capricioase, o delicată atenţie faţă vins cu argumente". Singurul ar­
gument e acel de utilitate, religia A r i h u r E n ă ş e s c u : P e gânduri, ver­
de savanta europeană. D-na Curie suri ; editura Gutemberg i920. Preţul 5 lei.
se va întoarce în' Franţa cu un e necesară, e eficace, e solidaritate.
Astfel Wells se întâlneşte cu N . P o r s e n n a : Spre fericire, roman ;
gram de radiu, darul bogătaşelor editura Gutemberg 1921 Bucureşti. Preţul
americane. E al treilea gram — pe pragmatismul. 20 lei.
care îl va poseda Franţa, — şi cel Adevărul religios nu e un ade-, M. T h e o d o r i a r n - C o r a d a : Câţiva
dintâi pe care îl va avea cea care văr de raţionament, ci un adevăr sfinţi, editura Gutemberg, Bucureşti 1920.
1-a descoperit. Căci sărăcia profe­ de.experienţă. Dumnezeu este un Pre'ul 7 Iei 50
soarei dela Sorbona, nu i-a îngă­ fapt, el se constată, în noi înşine, M. T h e o d o r i a n - C o r a d a : Din fra- \
duit niciodată până acum să-şi fa­ fn anumite ceasuri îi simţim ne- măntările trecutului, editura Gutemberg
brice rntr'un laborator câteva cen- desminţita sa prezenţă d'vină. 1920. Preţul 20 lei.
t'grame care să aparţină altcuiva « . . . Trăim ca vitele, mulţumiţi, C o n s t . Râuleţ-: Baia Domniţei, dramă
decât statulu' ; iar îndoitul premiu furioşi, trişti, însetaţi de.răzbunare, în patru acte Editura Gutemberg, Bucu­
Nobel a fost înghit t tot de labo- plini de speranţe, 'obrsiţi, uitători, reşti. Preţul 8 lei.
ratoriile Franţei. , desgustaţ, voluptoşi, fericiţi, înfri­ V a s i î e S a v e l : Pribeag. Tribulaţiile
gurat', doborîţi, în prada durerii şi unui demobilizat;' editura Gutemberg
Americanii vor fi făcut astfel Bucureşti. Preţul 7 Ier.
comparare între Edison, savantul a pornirijor schimbătoare până-în
ziua când descoperim pe Dumne­ Virg.il P o p : Clasul Unirei, ed. II,,
noului continent care ă desch s a- Editura „Siqnul Românesc" Lugoj 1921.
lături de laboratoriu uzine indus- zeu. Şi Dumnezeu pentru a veni Dr. NicoSae B r â n z e u : Religia şi de­
trioase ; — şi între săraca învăţată la noi,, nu coboară din stele, şi din mocraţia, colecţia „Cariile Poporului"
a veciului continent, care a trebuit orgoliul inaccesibil al vieţii ; — el editura „Calea Vieţii" Lugoj 1921.
să străbată oceanul pentru a ob­ e vocea dulce şi subtilă care se Chimico- farmaceutica Societate
ţine o boabă . din focul etern şi face ascultată îniăuntrul nostru". Anonimă, Braşov. Plante medicinale
divin, pe care cu toate acestea Astfel , Wells înlătură concepţia sălbatice. Instrucţiuni privitoare la strân­
aristotetkă a Dumnezeului Creator, gerea şi valorizarea lor. Braşov 1921.
dânsa a ştiut întâi a-i fura naţurei. Pieţu( 5 lei.
din toate dogmele teologice şj
creştine. Dumnezeul'său e pur in- Vasile C. O s v a d ă : Reforma Agrară
H G. Wells ne e cunoscut mai
• multca rornancer-vulgarizator, terior, nu o abstracţie sentimen­
tală ci o realitate vie, personală şi
pentru Transilvania, Bănat, Crişaha şi
Maramureş. Material documentar şi ele­
mente tle discuţie. Bucureşti 1921, Tip.
un Jules Verne britanic. Această
faimă am zice, prea puţin de invidiat evoluând- odată cu umanitatea. Cartea e aur.
fiindcă ne întoarce la lecturile de Noua religie a lui Wells devine Reviste.
predilecţie ale copilăriei — e ne­ astfel un altruism nrstic, o religie R a m u r i . ' Anui XV Nr. 4. Preţul 4 lei
meritată. de consolare, după măcelul prea 50. Abonament anual 50.Iei.
Opera Iui Wells are un alt as-. iute uitat. C u v â n t u l l i b e r . flnulTH. Nr. 8. Preţul
pect mai important decăt acel sen­ 2 lei, Abonament anual 80 lei.
zaţional şi terib 1; — preocupările R o m â n i a v i i t o a r e . Anul I.. Nr. 4 în­
iii \ ^ {^JWh'Hi/iy'Miiii^iiiiWiroMrnwwo^^ soţită de un supliment bibliografic "„Ga­
de înaltă filozofie, religioase şi,
mistice cari în tradu'.eri nu au
răsbătut până la noi ROnTeRE-/Tr zeta Cărţilor". Preţul 2 lei. Abonamentul
anual 50 lei.
' S ă n a f a t e a . . Anu' XXI. Nr . 15—16.
După: „D. Britling începe a ve­
dea limpede" — unde Wells ne
arată efecte'e catastrofei mondiale
QPrlNTÂ-ARTĂ
f,""o "Sţi™1""1"1 u
.Preţul 3 lei. Aboname tul anual 36 lei.
La r a s s c g n a e c o n o m i c a s f a l o - r o -
m e n a . Anno ii. Nr. 1. Un număr 3 lire
asupra unei inimi şi inteligenţe
•#, • '

5 lei Abonamentul anual 30 Ifre — 60 iei.


contemporane ; în „Dumnezeu, in­ Cărţi.
R e v i s i a T e o l o g i c ă . Anul XL Nr. 1—3.
vizibilul rege" romancierul utopist D e m . T n e o d o r e s c u : In cetatea idea­ Abonamentul anual 50 lei.
şi filozof ne arată cum războiul a lului, r o m a n ; editura Gutemberg, Bucu­
făcut să crească în sufletul omului reşti' 1V20. Preţul 10 iei.
nevoia de Dumnezeu. Astfel pro- D r . I o s i î W e s t f r i e d : Enigma morţii,
pâvădueşte o nouă religie, mo­
dernă, fără Messia, fără mitropoliţi şi
cu o prefaţă de Dr. G. Marinescu, editura
Gutemberg, 19il. Preţul 11 lei.
„ARDEALUL"
INSTITUT DE ARTE GRAFICE
episcopi şi fără dogme; o religie I. I. S t o i c a n : Eva, r o m a n ; editura SOCIETATE ANONIMA
chiar fără fondator fiindcă nu o „Cartea Românească" S. A. Bucureşti.
construeşte . dintr'o bucată dar o Preţul 12 jei. . = C.LUJ =
vede răsărind deasupra lumei fu­ I . I. S t o i c a n : Credinţi nemuritoare,
STRADA MEMORANDULUI No. 22
megând încă de sângele vărsat, ca editura „Cartea Românească" S. A. Bu­
cureşti. Preţul 5 Iei. TELEFONNo. 51,

I . I. S t o i c a n : Crâmpee din tragica


noastră, epopee, editura „Cartea Ro­ Primeşte spre tipărire ga­
mânească" S. A. Bucureşti. Preţul 16 Iei.
zete, foi, reviste şi tot felul
î. I. Stoican -.înfloreau, trandafiriu
r o m a n ; editura „Cartea.Românească" S. de broşuri, opuri literare,
A. Aucureşti. Preţul l'j lei. cărţi şcolare în editură pro­
1. I. S t o i c a n : Suflete, editura „Cartea prie şi în editura autorului.
Românească", BucureştiS, A. Preţul 6 lei.

© BCU Cluj

S-ar putea să vă placă și