Sunteți pe pagina 1din 22

© BCU Cluj

GÂNDIREA
L I T E R A R A , A R T I S T I C Ă , S . O C I A L A
Apare la 1 şi 15 ale fiecărei luni
Redacţia şi a d m i n i s t r a ţ i a . Calea Regele Ferdinand No. 38, Cluj

ABONAMENTE: Pe hârtie velină 200 lei anual; ediţia obicinuită 1 an Iei 60;
6 luni Îşi 35; 3 luni lei 20.—Lei 250 exemplarul. Pentru instituţii un an 120 lei.
INSERŢII £1 RECLAME se primesc la administraţia . revistei, achizitori
împuterniciţi şi toate agenţiile de publicitate. * * * * * * . <*
REDACŢIONALE. Gândirea va face minuţioase .recenzii tuturor .lucrărilor
trimise pe adresa noastră. Domnii autorii şi casele de editură sunt
rugate a trimite câte 2 exemplare. — Manuscrisele trimise nu se înapoiază.
Primim bucuroşi^ cronici asupra mişcării culturale, literare şi sociale
din toate ţinuturile româneşti. * * ' * . . ' * * * * * * * *

CA AGRARA
„SOCIETATE ANONIMA O'JL, U: J
C A L . E A . R . E O E L E F B R D I N Â N D Nr.' 3 6 — 3 8 '
(In casele p¥oprfi|< + .* * (Telefon Nr. 5—39 şi 12-*-17)
CAPITJU-SOCIAi LEI 53.000,000
(Banca împuternicită cu finanţarea reformei - agrare prtn
Decretul-Lege Nr. 4167 din 12 Septemvrie 1919).
£ x e c u t ă t p t felul de operaţiuni de bancă .
Primeşte depuneri spre fructificare 1 ou 5°|n netto
Primeşte depuneri -în cont curent i
Cumpără şi vinde monezi străine.
Finanţează întreprinderi agricole şi industriale-
Emite scrisori fondare.
Acoardă împrumuturi hipotecare cu anuităţi pe 10, 15, 25 ani
Acoardă împrumuturi cambiale.
Acoardă împrumuturi pe gaj de 'eterte (lombard/
Acoardă împrumuturi pe mărfuri (varante).
Excontează cambii, efe:te, cupoane, devize.
Secţie specială pentru organizarea cooperativelor.
Secţie'specială pentru maşini agricole.
Secţie ..specială pentru produse agricole.
Firimente directe de eont-cuirent cu toate băncile mari dinţară şi străinătate

© BCU Cluj
REDACŢIA ANUL I
Şl ADMINI­
STRAŢIA : Mo. 4

CALEA 151UH.1921
REGELE
FERD1NAND EXEM­
No 38. PLARUL
CLUJ
LslTe^A^A - AQTl/TicAy€>Ci Ab 2 LEI 50

APARE L A I . SI LA 15 ALE FIECĂREI LCINI


REDACTORI: CEZAR PETRESCU SI D. I. CUCQ

Curentul nou Odihna


Sunt puţ'nî cei cari aşteaptă opera
nouă ce în domeniul artei dă Pe maldăre de fân şi de 'ntuneric,
acele câteva clipe de extaz. Critica înfrânţi de oboseală, ne-am culcat.
flămândă încearcă dinainte să cla­ Deasupra noastră, cerul emis fer ic
sifice, întocmai ca pe bietele flori
strivite în ierbare sau fluturii din
care savantul smulge aripe cu.ochi De stele grele 'ncovoiat
de lună, în serviciul numerotării. Era coroana unui pom fantastic
Prin metodă, astronomul poate Cu rămurişul la pământ plecat.
găsi locul unde trebue să fie steaua
ce nu avem puterea a găsi. Chi­
mistul asemeni îţi arată pe tabela Un somn adânc ne~a afundat In noapte
durităţilor golul aparent, conţinând Prin visul nostru, stelele cădeau
necunoscut:'un corp Ce va fi nou
atunci când vom fi în stare să-1 Ca'n iarbă fructele răscoapte.
găsim. Oare- ştiinţa şi critica ne
poate preciza terenul şi dimensiunile Nichifor Crainic.
noului curent de artă ce trebuie
să se arate?
. Profetizmul e însăşi prea slab.
pentru cercetarea curentelor pornite esenţa dramatică a conflictelor de limpezi. Azi îl simţim numai din
de suflet. Răspunsul întârzie -pen­ idee, mult mai interesantă. Ase­ dorul ce avem ca el să fie. In ce
tru puţinii ce aşteaptă în acest meni fotografia în culori nu poate regiune a omenescului va sfărâma
domeniu imensitatea strălucitoare înlocui viziunile cerebrale,"iar. avân­ stâncile, e mas greu de ghicit.
ca o stea sau un miligram de radiu. turile şi extazurile armoniei crea­ Credinţele oastre s'au lovit de
Fără să ne dăm seama să fi ajuns toare nu pot fi inventate ştiinţific. nedreptăţi, şi acest secol ne aduce
la limitele civilizaţiei, sau ale ne­ Concurenţa * nu o dau invenţiile nu numai grozava experienţă a
limitatului ? întreabă Cei porniţi pe nici cu autorul nici cu interpreta- • războiului, dar şi acea mult mai
matca uscată a vecrrlor Curente, rea personală. Această "Criză inte­ dezamăgitoare a revoluţiilor. Fali­
ocolind mocirla şi dispreţuind băl­ lectuală, mai aprigă decât cea fi­ mentele victorioaselor revoluţii ne
ţile învezite. nanciară, e aparentă şi fericit da­ dezamăgesc până şi credinţa ce
torită noilor inverfţii. In realitate ea aveam în îndreptarea r care o
e numai rezultatul unei selecţiuni. poate aduce revolta. L& această
S'a zis — şi' poate că vom ajunge Rodnicul simţ al artei prin care tristă oglindire edăogaţi dorul de
să discutăm mai deplin altă dată o bucată găunoasă de lemn e pradă desvoltat în lăcomia de a
această lăture — că gramofonul vioară şi plânge; boielile murdare umple punga şi burta, spre a în­
ucide muzica;cinematograful,teatru; devin lumină; viermii slovelor, gând; ţelege cât de străină e arta faţade
gazetăria, literatura ; fotografia, pic­ lutul frământat, chip; gestul acto­ umanitatea de azi. Poezia sună
tura Constatăm în treacăt că aceste rului, învierea trecutului sau viaţa strident, sau viaţa. Azi din aceste
invehţi înlocuiesc cu succes numai unei fantezi; toate acestea nu se pricini curentul nou trece prin altă
partea realmente prozaică din fie­ pot închide mult în mediocritate. criză. Azi tocmai preţuirea artei o
care ram al artei. Tehnica se des­ Studiie care ne arată arta în ori­ ucide, o mercantilizează. Pretenţiile
parte de gând, gândul se liberează. ginea ei zbucnind ca un surplus artistice secătuiesc arta. Istoria are
Teatru departe de a se reduce prin de energie, rare ori utilă, alt de drept să grupeze; pe artişti în fa:
cinematograf, se purifică abando­ cât pentru ritmul sufletului, dau lange şi curente, artişti însă gru­
nând acestuia tot ce poate fi re­ credinţa cum Că un nou curent paţi în sindicate ce au putut face?
dat' în proecţiuni păstrându-şi va trebui să îşi reverse valurile Lăsând ia o parte iritenţ;unjle

© BCU Cluj
82
GÂNDIREA

polemice în care nu vor să se cafea. Cum stă acolo izolată şi fără


amestece aceste simple însemnări folos, ai zice un cercel rău aşezat,
pentru a schiţa încă o dată între­ şi din vârful cercelului atârnă o
barea curentului nou, să recapitu­ şuviţă lungă şi flocoasă — o oază
lăm viata noastră de artişti şi oa­ rătăcită'ntr'un pustiu.
meni, şi să ne întrebăm singuri Poetul o apucă între degete şi-o
câte clipe trăim destul de curat răsuceşte în semn de desmerdare.
frumos şi inteligent, sentimente ce Apoi mişcându-şi cu dexteritate
pot fi nou creatoare. De câte ori pielea capului, urechile şi botişorul
azi aceste stări şi calităţi îşi pot ca să facă ultima probă, îşi surâde
imbina intens perfecţiunea înălţă­ cochet şi gândeşte:
toare? Cât ne pregătim, cât facem — Cin faun cu negel!
pentru ca în viaţa modernă^ să ve­
dem viaţa curentului n o u ? în Câte Călătorind cu Făt-frumos.
ocaziuni rămâne un ideal şi crez
al vieţi pe tărâmul misterios. Afla­ MINIATURI Persoanele: O mătuşica, un bă­
iat, un fus, şi mai la urmă o al­
rea ţărmilor de aur necomercial, Faunul bină. Sub dudul „din grădină.
între care se rostogoleşte unda Poetul se priveşte lung în oglindă, Mătuşica toarce lână'ncet din
spiritualisată. Atunci cu palme îm­ se cercetează bine, şi dă din cap vârful furcii şi sfârâie din fus. Bă­
preunate să ridicăm spre buzele în semn de afirmaţie. iatul stă râzimat de poala mătu-
tuturor băutura din valurile curen­ — Seamăn cu un faun. şicii şi se gândeşte „dacă fusul ar
tului nou. Reclama se obişnueşte E un gând vechi al lui care îi fi un titirez". Fusul se învârte în-
să se oprească înaintea pârâiaşe­ face plăcere, şi-1 verifică din când tr'un picior şi bâzâie pe, nas. Şi
lor ce curg pe stradă. Critica ade­ în când. toţi trei — mătuşica, băiat, şi fus
meni broscuţelor verzi suie scara îşi priveşte fruntea potrivit de — călătoresc departe, pe şeaua
borcanului barometric, orăcăind se­ îngustă şi se gândeşte la faunii din poveste, spre ţara minunată a
ceta artistică. Curentul nou senin sălbatici ai Greciei din care ise Simzienei.
ca un cer — nu îl aflăm întrebând pare că coboară, fişa erau. Grădina a aţipit în soare. Nu
pe drumeţii de cale, nici fumul La mijloc, un triunghi păros îna­ se mai mişcă nici-o cracă. E tă­
acru al şatrelor nici lătrăturile câi­ intează circonflex către sprâncene cere mare. Bâzâitul fusului s'aude
nilor nu pot aduce îndreptare pen­ descoperind la dreapta şi la stânga . păn' la poartă.
tru această ţintă. .-— Calea spre el două colţuri luminoase, Ar putea In vremea asta mătuşica a dat
trece prin noi. M. Călugărul. semăna şi cu Mefisto. Cu faunii îi drumul povestii.
convine însă şi mai bine. Ş\ fau­ — Făt-frumos crescuse peste
nul închide fin din gene şi gân­ noapte cât creşte omu'n douăzeci
deşte simpatic. de ani .
—; Nu îmi lipsesc decât corni­ Şi mătuşica îl îmbracă'n zalele
ţele. de argint, îl încoifează împărăteşte,
Apoi privirea îi alunecă admira­ îl încalecă pe calul năzdrăvan, şi'l
tivă către urechile desfăcute în porneşte spre soare-apune. £i"Făt-
evantai. E o minune de urechi. Le frumos sbura ca vântul şi n'atin-
măsoară din ochi proporţiile, le gea pământul, iar răpăitul calului
urmăreşte conturul bine desvoltat, se auzea pân' la ei.
le cântăreşte parcă, le mişcă îna­ Sfârrr.... sfârrr... fusul se'nvârte'n
CĂTREfPHYLLIS inte şi'napoi în felul faunilor, şi nu loc ca un titirez.
le acordă decât un mic cusur: Făt-frumos sboară către Simziana,
O bute plini am cu vin de-albanus — Păcat că nu sunt. ceva mai şi băiatul se gândeşte „cu ce sea­
Mai vechiu de nouă ani; şi în grădină
E, Phyllis dragă, ederă destulă ascuţite sus. mănă mătuşica?"
Ca sâ'npleteşti cunune Apoi nasul şi gura. Si-şi zice numai pentru el.
Se'ntoarce din profil, se priveşte — Mătuşica e bună şi urâtă ca
Şi mândră, să te'npodobeşfi cu ele. din fată, înclină capul în toate o smocină.
De-argint sclipeşte casa, şi altarul
încununat cu flori curate-aşteptată poziţiile. E foarte mulţumit. Des- Din caertil alb mătuşica răsu­
Jertfitul miel să-1 ude. picătura largă a gurii îî place, II ceşte mereu povestea. Apucă firul
satisface însă mai cu seamă linia lung cu două degete, şi cum tot
Tofi servii se zoresc, de colo, colo nasului şi a bărbiei, în care îşi re­ trage fără spor din el, mâna ,ei
Aleargă'ntr'tina tineri şi copile;
Şi fumul negru salfă sus în vârtul cunoaşte ceva din conturul unui mică şi sbârcită, cu degetele no­
Invâlturafei flăcări. Wtişor de ţap, (Jn ţap senzual. duroase, şi încârligate, e parcă un
Şi mişcându-şi buzele în felul ţa­ păianjen mare şi urât ce tot căs-
De vrei să ştii acum la care praznic pilor, se gândeşte: neşte să se suie şi firul se coboară
Eu te poftesc: — Su»it Idele, ce tale
In jumătate luna lu s Aprilie — Ce mi-ar mai trebui să fiu mereu, şi el rămâne'n loc.
A Venerii marine. un faun? Făt-frumos a ajuns acum îri pă­
Apoi îşi cercetează în oglindă cu durea de aramă. Si cum trece ca
Mî«e sfântă ziua-aceasta şi mai mare vântul, în urma lui rămâne şuie­
Ca ziua mea de naştere aproape, deamănuntul relieful.
Căci de la ea iubitul meu Maecenas De sub bărbie, în partea stângă, rând frunzişurile zimţate şi trun­
îşi socoteşte anii. la jumătatea drumului între ureche chiurile de fildeş şi de smalţ şi
(Horatius, Ode 1V.9) şi înghiţitoare, se iveşte o umflă­ poamele de aur şi argint.
Dinu Geoglovan tură mică şi neagră ca un bob de Gonea, gonea spre Simziana.

© BCU Cluj
GÂNDIREA 83

Fusul juca mereu tontoroiul şi


făcea pe nas.
Băiatul se uita la mătuşica şi
gândea:
—• Mătuşica seamănă cu un
gândac. LI N I S T E
De unde-va s'a stârnit o unda
de vânt, uşoară numai cât ar sufla Pe câmpul blond de grâne întinsu-m'am în pace.
o păpădie. Si pe de-asupra dudu­ De-asupra cerul albastru în linişte desface
lui trec doi norişori albi cu mar­ Aripe uriaşe.
gini de sidef. Pe când în depărtare cătune şi oraşe
Au trecut. Ardeau, cu turle-torţe,aprinse 'n chip sălbatec
Mâna mătuşicii s'a suit cu un De-amurgul de jăratec.
deget mai sus. Fusul s'a împiede­
cat de ceva şi se îrtpleticeşte ca Incendiul se stinge sub norii 'grei de fum,
un om beat. Băiatul 1-a văzut şi-i Dar vântul se ridică şi mătură acum
vîne să râdă de el. Cenuşa din dezastre.
Atuncea Făt-frumos a ajuns mai
departe. S'a făcut noapte ca pă­ Pe zările — albastre
cura şi după el aleargă Muma pă 1 O mână generoasă asvârle 'ncet ş/j rar
durii. Calul scoate foc pe nări. Nu Seminţe de lumine,
mai e mult până în ţara Simzienei. Şi stelele răsar
Pe-ogoarele senine.
Si băiatul se gândeşte.
Sunt lunci acoperite de alb mărgăritar
— Mătuşica are tistimelul negru Albastre viorele petale mici desfac
şi înflorit ca cerul cu stelele. Si Luceafărul roşeşte ca floarea unui mac
seamănă cu Muma pădurii. £i liniştea coboară.
— Sfârrr... sfârrr... am ajuns în Tot iazul de la moară
ţara Simzienei. Sub razele de lună, deodată a 'îngheţat.
Făt-frumos a descălicat şi bătut Pârâul şi-a 'ncrustat
din pinteni. Când s'a 'ntâlnit cu Sidef pe carapace.
Simziana a pus frumos un genun­
chi în pământ şi i-a sărutat mâna, Pe câmpul mort sub lună e-atât de-adâncă pace
Iar Simziana s'a închinat sfioasă Că 'n liniştea imensă ce 'n spaţii s'a lăsat,
către el şi părul ei cum e grâul flu­ Se-aude *n ritm de orgă, solemn şi cadenţat,
tura ca o maramă bătută de soare. Sonora vâjiire ce^o scoate 'n a lui mers
Pe urmă au intrat în palatul cu to­ Pământe ca're fuge nebun în univers.
tul şi cu totul de cleştar. . . D. Kai"»abat
Dar băiatul nu mai are vreme
să asculte* El a văzut ceva neaştep­
tat şi inima i s'a făcut cât un pu­ Parabola cu nebunul Atunci se ridica cu gravitate, îşi
rece. Era, aşa, ca un nasture mic şi cu m a r e a luă toiagul ce părea ' un sceptru,
de aur cu aripioarele de smalţ, Ca La ţărmul mării venea în fiecare şi cobora încet din -trea tă'n
o mărgărită agăţată în cer şi zi un nebun. Încoronat cu ramuri treaptă cum ar f\ coborât de pe
sbura ţintă către ei. O albină. Se de gheorghine ca un zeu" câmpe­ un tron. In spate.purpu'ra apusului
Cobora pe-un fir de aur de la nesc, cu colier de scoici şi melci se aşternea ca o cortină împără­
soare şi venea bâzâind cu acu'n- aduanţi de pe ţărm, cu haina sfâşiată tească.
!
Şi soarele f- ţesea în păr
tins spre mătuşica. Băiatul o chema fluturând ca o manta, II se suia şi n frunzele coroanei de gherghini
cu ochii. Si cum se uita înfipt la în vârful unei stânci ca-pe un pie­ stropită cu corali, nu ştiu ce dia­
ea, îşi subtiase tot sufletul pintre destal, arunca pietricele'n mare, demă de împărat. Si vântu-i flutura
gene. şi-şi făcea imnuri'sieşi. mantaua peste mare.
:
Ş\ se gândea: — „Eu sunt stăpânul mării. 1ar noi pe ţărm uitam atuncea
— Aşi vrea s'o înţepe pe mă­ „Eu poruncesc şi marea se su­ s§ mai râdem,' şiTpriveam uimiţi.
tuşica în vârful nasului. pune. Nebunul cobora în apotează.
„Eu arunc pietricele în apă cum Si cum păşia solemn . venind
Albina îi pricepuse gândul. spre noi, ni se părea că marea nu
Bătea din aripi ca dintr'o morişcă arunci porumblilor grăunţe, şi
marea le înghite îndată,, şi vine mai cântă, că nu mai . vine'n rit­
Şi cobora pe fir. Venea, venea spre muri către ţărm, şi parcă ne te­
mătuşica. Acum avea s'o înţepe.,. către mine recunoscătoare, şi'mi
cântă la picioare, şi mă'nconjoară meam că nu va mai împleti nici
Dar tocmai atunci ghirlande.
— Poc: A căzut o dudă în poala cu ghirlandele de spumă."
• Al. BusuioceaRu
mătuşicii, a plesnit de necaz, şi-a „Eu sunt stăpânul mării.
scris o literă mare cu cerneală. Noi îl priveam de pe ţărm şi
Si atunci fusul râdeam şi ne gândeam că e nebun.
— Bâc. Si-a frânt piciorul, şi-a Iar el cânta în vârful stâncii
căzut în nas. toată ziua şi nu se cobora decât
Si a fugit albina. când apunea soarele. ,J

© BCU Cluj
£4 GÂNDIREA

obrazul gingaş altădată; ce umbră de vântul răsfirat în asfinţit prin


Moara lui Iliuţ turbure va fi. coborît în lumina desişul papurei; îmi apărea de multe
albastră şi clară a ochilor care^mi ori ridicolă şi 'umilitoare. Femei
Din somn m'a trezit un zvon de nelinişteau odinioară somnul. şi-au râs de dânsa, şi cu o ironică
glasuri. Am deschis ochii cu pă­ Încercam să-mi zugrăvesc singur indiscreţie, în ceasurile mele slabe,
rere de rău, abia îndurându-mă sânii atunci îndrăzneţi sub cămaşa mi-au cerut să destăinui savoarea
să risipesc visul care mă purta pe albă; acum topiţi de gura lacomă sărutului rustic. Râsul lor mi-a sfi-
alte tărâmuri. Luna se strămutase ă atâtor copii. Si nu-mi răsărea^ chiuit obrazul. Amintirea ei. am
de cealaltă parte a cerului. Era târziu. îndărătnică "decât vedenia aceleiaşi târât-o din ce în ce mai ofilită.
La adăpostul stogului de fân, cei fetişcane cu trupul de amforă, cu Târziu am crezut c'o înăbuş. Mi-am
doi tovarăşi de vânătoare sfătuiau râsul sfios care abia îi desvelea întors gândul la ea, numai în cea­
pe şoptite, deşteptaţi prea de t ; m- dinţii puternici şi albi, dinţii care-mi surile când doborît, cercetam ani­
puriu. muşcau ades mâna prea îndrăz-. lor trecuţi o imagină fragedă sau
Dar noaptea dura încă. Spre ră­ neaţă. o consolare.
sărit, orizontul albastru se decclora Cum mi-aş fi putut de altfel Or, iată că departe de mine, şi
cristalin. Carul mare îşi înclina oiş'ea sfărâma într'această târzie noapte fărâ mine, viaţa şi-a urmat în tihnă
frântă; iar sus, Vega scânteia neo­ de August singurul talisman pe care cursul, lată că subţirateca făptură
bosită. Un răsuflet de vânt, mânat l-am purtat neatins şi pur, în toată care mai învie câte-o dată din fu­
din şesul umed de rouă mă cutre­ tina pe unde m'a târât necruţătoa- mul ţigărilor în ceasurile mele sin­
mură cu o desmerdare rece. O pa­ rea viaţă de mai târziu? In toate guratice, a uitat şi salcia sub care
sere speriată ţipă în întuneric me­ ne. întâlneam în amurg, şi lotca cu
canic şi aspru. încolo tot câmpul botul putred dintre trestii, şi jură­
era îngropat în tăcerea aceia de mintele noastre din ceasurile tăcute
moarte dinaintea zorilor. când soarele se prăvălea în asfinţit,
înfăşurat în manta mi-am afun­ când mrenele spărgeau jucându-se
dat capul în fânul mirositor, încer­ oglinda Iacului,.şi când paserile cu
când să aţipesc iarăşi. La picioare sbor grăbit se întorceau la culcuşuri
prepelicarul se încolăci mai apro­ în stup. Încleştarea înfrigurată şi
piat, scâncind prin vis. Vo'am să plină de dorinţi a mâinilor noastre
adorm, dar somnul se desprnsese a fost şi ea uitată. Buzele muşcate
de mine. De undeva, din adâncuri de un sărut furat pe neaşteptate,
moarte, mâ turburau deodată amin­ s'au vestejit. Peste nevinovata noa­
tirile. stră rătăcfre a celei dintâi tinereţi,
După câteva ceasuri de rătăcire viaţa a coborât o perdea posomo­
în fânetele cosite şi deacurmezişul râtă şi cenuşie...
miriştilor ţepoase, trebuia să odih­ Gândul mă duru într'acel ceas
nim în amiaz, la moară, îrtr'ostu- de nesomn. Iar zorile mă prinseră
hărie din marginea razului. Cele svârcolindu-mă cu neastâmpăr, în
câteva prepeliţe pe care întâmpla­ culcuşul meu de fân, umed de rouă
rea Ie-a scos decuseară în bătaia şi îmbălsămat de parfumul florilor
puştilor noastre, ne deschiseră pofta retezate.
pentru un vânat mai ales, în ochiu­ Am rătăcit toată dimineaţa, fără
rile de baltă pitite după zidul în­ să trag un foc, Păsările stârnite de
tunecat al papurei. Astfel după câine, sbucneau din cuiburi, sfâr*-
atâţia ani, aveam să calc din nou iau din aripi mânate drept în faţă;
Ia moara Iui lliut, pe unde mă pur­ rătăcirile de apoi, mai presus de dar îmi scăpau. Desamăgit, prepe­
taseră odinioară fiorii celei dintâi iubirea complexă şi firavă a femei­ licarul mă părăsi. Alerga înaintea
dragoste. Ştiam: Iliuţ s'a odihnit lor pe care le-am împodobit cu celorlalţi tovarăşi mai vrednici. Res­
demult întru Domnul. Gura lui literatură şi decor; amintirea fetei tul drumului l-am făcut furat de
neobosită de vesele povestiri a amu­ de ţăran, cu sâni tari ca fructele gânduri, cu puşca în spate, pe
ţit astupată de ţărână, în cimitirul crude şi cu buzele roşii ca muşcata muchia răzoarelor, numărând lo­
din capul satului. Moara cea vechie mi-a fost întotdeuna nedespărţită. viturile în plin ale altora.
s'a măcinat de vreme; alta mai • In fumul cafenelelor, în sălile gla­ Spre amiaz, un vânt fierbinte răs­
chipeşă, cu două pietre uriaşe, cu ciale de bibliotecă, în mansarda coli norii cenuşii. Vârtejuri de
grinzile voinice, cu zăgazul şi opus- mea de student nevoiaş, în mu­ praf se învârteau deasupra miriş­
tul înoite, i-au luat locul. Gospo­ zeele cu mitologice frumuseţi de tilor. La moara lui xlliuţ am ajuns
dăria din coada iazului s'a schim- piatră şi în sălile supraîncălzite de odată cu furtuna.
bat, iar fata lui Iliuţ, — după spu­ aţâţătoare spectacole: pietutindeni
sele oamenilor —îmbătrânită prea Sălciile îşi şvârcoleau frunzişul
amintirea ei mă înviora ca un val deasupra apei, stupul se legăna
de vreme şi veştedă, cu un cârd de vânt adus deodată din cătunul
de copii, duce astăzi tot rostul casei înfiorat, pe luciul vânat al iazului
meu cu miros de livede şi iasomie. spre ţărm, alergau valuri mărunte.
împotriva risipitoarelor apucaturi Fireşte, pe lângă iubirile de mai
ale unui bărbat chefliu şi lumeţ. Păşeam pe poteci cunoscute; dar
târziu, în care numele Laurei de la fiecare pas mă întâmpinau pri­
„îmbătrânită şi veştedă"! Cu Novi ori al Beatricei Portinari, a velişti streine. Nici sălciile nu mai
pleoapele închise, înfrigurat de rouă fost deatâtea ori invocat fără sfială; erau aceleaşi. Unele îmbătrânite,
încercam să-mi închipui ce urme istoria celei dintâi dragoste cres­ acele sub care mă adăposteam
adânci va fi crestat vremea pe cută în umbra răchiţilor, legănată odinioară, aşteptând asfinţitul, căs-

© BCU Cluj
GÂNDIREA . 85

cau acum scorburi negre în care


şuera furtuna. Altele, tinere, ne­
cunoscute, crescute în anii când
numai călcasem cărările de aci;
îşi încolătăciau în suflarea vântu­
lui vergile fragede şi despletite
până în oglinda turburată a apei.
Anii schimbaseră prea multe; firea
Doi camarazi
prea grabnic înlocuia morţii. Căci
plină de întristare ca amintirea Un brancardier ducea un rănit, —
nefiinţei, era pajiştea bătătorită şi Cerul era de sânge înegn't.
stearpă, care se întindea în locul
copacilor robuşti, cu umbra umedă „Frate, zicea rănitul, frate, o să mor!"
şi familiară- de altădată. Pe cer se 'ntindea umbra unui nor...
Un stol de raţe sălbatice se lăsă „Ai răbdare frate, zicea brancardierul".—
în papură cu aripile strânse. Le-am
privit toţi cu părere de rău. Ca de fier, în noapte, făceau norii cerul.
Ploaia îşi aruncă deodată deasu­ „Ici mă lasă frate — e deajuns purtai" —
pra iazului picăturile repezi şi grele
ca plumbii. Fulgerul furtunii lunga luminat.
In pragul morii am ajuns cu ră­ „Fugi cât e mai vreme, să nu vadă doi".
suflarea tăiată de fugă. Din întu­
neric, coborînd greoi treptele, n e a Se lăsase ropot rar şi greu de ploi.
eşit în cale Sava, morarul cel nou. „Frate scapă singur — ori ce faci tot mor".
Se înveseli. Tovarăşii mei, în dru­
murile lor vânătoreşti se abătuseră Noaptea fu aprinsă de un proector.
ades, iar în nopţile târzii de iarnă
încercaseră câte un început de pe­ „Dacă fugi măi frate, scapă barim unu." —•
trecere, cu vânatul şi peşte'e udat Cu urlet de flăcări ti răspunse, tunul...
de vinul morarului, acruţ dar prie­
tenos. In sihăstria unde nu-1 căl­
cau îndeobşte decât săteni nevoiaşi
cu porumbul la măciniş, oaspeţii
aceştia aleşi, cu poftă de mâncare acoperişul de draniţă, se zbătea căreia îi cerşeam odinioară un să­
şi băutură în lege, erau bineveniţi între răchiţile clătinate de vânt. rut fugar, smuls sub sălciile ce nu
pentru gazda noastră cu dragoste Ploaia mă chema Ia fereastră, şi mai sunt acum. Plecată cu greu
de chiolhanuri. Sava îşi discreţi faţa eu aş fi vrut să' fiu ori unde, de­ deasupra vetrei, încerca să aprindă
într'un râs bucuros. Ne strânse parte, cu fruntea recorită de bătaia focul. Şuviţele de păr îi atârnau
mâniele împingându-ne alături, în- stropilor reci. sărace, mâinele subţiri şi aspre
tr'o cameră întunecată, cu lumina Târziu, când am auzit glasul fe­ despicau anevoios aşchiile. Pe albul
oprită în fer<astră de stamba per­ meii dincolo de perete, când a afumat al peretului, umbra ei se
delelor înflorite. Doi copii bălani deschis uşa şi a apărut în prag, zugrăvea dureros şi diform, mă­
se ghemuiseră fricoşi lângă vatră. O înfăşurată în sumanul ud, cu faţa rită şi micşCrat i odată cu pâlpaitul
pişcă gălbue, se strecură repede aprinsă de, bătaia ploii, am rămas flăcărilor. In colţul" acela de cămară
sub laviţă. Dela cea [dintâi ochire neclint t, încleştat pe marginea la­ cu miros de fum şi de făină încinsă
se simţea că Sava Morarul ştiuse viţei, neîndrăznind să ridic bărbă- îmi apăru aşa cum nu voise s'o
să se facă temut în casa lui. teşte privirea. Mă gândeam că ori­ vadă nici odată închpuirea mea;
Ne-am rezemat puştile de perete cât de uitate ar fi fost toate; va o biată femee ca altele, mii şi mii,
iar pentru a prinde glas, dintr'un fi şi ea turburată, o clipă măcar stoarsă de munca ogorului...
început un clondir vânătoresc cu de neastâmpărata emoţie care mă Iar la plecare cuprins de milă,
coniac, făcu ocolul. Sava ne desluşi mistuise întreaga -zi. Si nu simţeam cercetându-i îndărătni: privirea în
între altele că nevasta e la ogor, îndestulă tărie s'o înfrunt. Dar dânsa care nădăjduiam încă să descopăr
că a prins-o acolo furtuna şi că pofti oaspeţilor bun venit fără sfială o şovăelnică licărire a amintirilor,
trebue să pice dintr'o clipă într'alta. mă descoperi în cotul meu, şi ca am întrebat-o cu ce aş pute-o mul-
Îşi ceru ertare pentru sărăcăcioasa de eri despărţiţi se miră doar: ţămi acum. Mi-a răspuns, mân­
lui gospodărie. Aşteptând gospo­ 7— A! Domnia-ta erai? gâind creştetul bălan al copilului
dina, vorbăreţ şi desgheţat ne des­ Atât. Cu o grabă de bună gos­ lipit strâns de ea:
tăinui păsurile. Din umbră, îi cer­ podină care nu-şi pierde timpul, — Păi de, ce să vreau, Domhule!
cetam amănunţit trăsurile săpate lepădă hainele ude, şi apăru în . . . Doar de mi-i boteza, copilul de
adânc, ochii lucioşi; şi mă chinui plină lumină, d a ! aşa cum mi-o m-o milostivi Domnul pe la Sânta-
gândul că omul acela, voinic şi chi­ spuseseră tovărăşii mei de drum : Maria...
peş era stăpânul pe viaţă al fe­ îmbătrânită şi veştedă. Cu ochii
meii pe care o iubisem odinioară lacomi încercam să descopăr în Prieteni, de ce nu.ştiu să moară
ca nici una alta Ascultându-1, sim­ femeia aceasta cu sânii subţiaţi şi femeile pe care le-am iubit întâi ?
ţeam fur,işârtdu-se în suflet o ge­ cu pântecul crescut de apropiata Cezar Petrescu.
lozie târzie şi proastă. — Afară naştere, o cât de slabă şi mângăe-
ploaia curgea repede, cutremura toare asemănare cu fecioara sveltă

© BCU Cluj
86
GÂNDIREA

Căci gingăşia pe care o au pui­


şorii de găină, e lucru rar şi de
preţ! Numai culorile lor ar face
orice sacrificiu! lată pe cei trei,
bulgări de chiiimbar, fragili ca
fulgii de zăpadă şi graţioşi ca cel
mai graţios exemplar femenin!
Iată pe cei negri, la cari o cioară
ălsăK^iâiSsffis^ înfiptă într'un par se uită curios !
fată-i pe toţi, mărunţi, învârstaţl şi
delicaţi, Cum se învârt în jurul
Eveniment domestic mamei lor, învăţând să ciugulească Retragerea
De trei săptămâni evenimentul hrana şi începând să-şi facă, sigur, Sub cerul mohorât de toamnă,
era aşteptat cu- 'bătăi de inimă. destul de vag< deocamdată, o idee trei zile în şir se scurseră armate
Doamna' şi Domnul, se uitau în despre lupta pentru existenţă. nesfârşite şi sure. Grămezi mari
fiecare zi la creasta cfoşcăi, s'o Cloşca îi îngrijeşte cu drag şi, şi neregulate, pâlcuri răsleţe, oş­
vadă dacă s'a a bit suficient, — în afecţiunea ei, uitând că noi teni singurateci, călări, pe jos, pe
fiindcă se ştie din bătrâni. că, pe oamenii suntem civilizaţi, cată să furgoane sau pe tunuri. Treceau
misurâ ce se .apropie termenul scormonească podelele de brad cu rând pe rând într'o harababură
fatal, creasta găinei să înălbeşte ghiarele. desăvârşită. Turme omeneşti fără
mai tare. formă şi fără conducători; za­
C-hiţă, însă, purcelul menajului, darnic ai fi ghicit vre-unul într'a-
In sfârşit, • ziua mult aşteptată n'are nici o idee despre delicateţe;
sosi! Era într'o Luni dimineaţă, de aceia, -dă buzna înspre ei şi tâta împestriţată încurcală. O sin­
când soarele ardea mai puternic vrea să le mănânce dejunul, dar gură putere îi mâna numai, pe
ca de obiceiu. toţi de o potrivă; acelaşi ţeJ ne­
cloşca şe sburleşte, se umflă ca un clintit, o stea călăuzitoare, pierdută
Primul puişor ciocni coaja oului, curcan şi inamicul se îndepărtează. în zările răsăritului, pe care. numai
o sparse şi cu un piuit uşor ca un Atitudinea puişorilor, în timpul ochii lor de fugari păreau că o văd.
zefir î.->i anunţă sosirea pe lume, acestei schiţe de conflict, era dem­
cătându-şi un loc pufos supt ari­ nă de văzut: împetriseră toţi! De la geamul ei aburit şi soios,
pele rna.mei. trei zile întregi, flntiţa îi privise
Domnul reflectă şi-i păru.rău că trecând. Dar omul ei se vede că
Râtid pe rând se săvârşiră spar­ n'are un aparat fotografic.
gerile ^printr'o. scăpare din vedere apucase pe alte drumuri; dacă
a legiuitorului neprevăzută de codul Nuţi contribui şi ea la educaţia nu-şi va fi lăsat cumva oasele
penal, -^ şi se populă pământul puilor: tot necăjindu-i şi luându-i prin stâncile munţilor.
cu; optsprezece suflate. Un puişor în mână, fe insuflă ideia separaţiei fl patra zi nimeni nu mai trecu.
::se:.năseu mort! Fiţi siguri, însă, de mamă, care fatal va veni într'o Către amurgit flntiţa gândi că de-
că nu din pricina moaşei, baba zi . . . . . acum trebue să vie rândul celor­
Mariavcare are o-îndelungată expe­ Dar de la ,un timp, Domnul căzu lalţi. £i-şi simţi inima apăsată de-o
rienţă în materie. în. melancolie. Se gândea zi şi strângere neînţeleasă şi supără­
• La început, primii născuţi fură noapte, şi-şi zicea cu. amără'ciune: toare. Ce va fi acum oare? flci,
puşi în căciula Domnului, o căciulă Cum, se poate ca din puişori aşa la marginea satului, la o bună
care făcuse marele răsboiu — ca de drăgălaşi, aşa de frumoşi, aşa bucată de drum de celelalte gos­
să se. mai usuce şi să aştepte suc­ de fini, să iasă găini! Ar fi vrut podării, i se păru că toată lumea
cesiva apariţie a celorlalţi. Pe urmă, să iasă altceva, orice, fiindcă găi- a plecat odată, cu armatele. Se
toţi. fură daţi în seama mamei lor, nele se bucură de proastă reputa­ simţi atât de singură, că un fior
scăpată în sfârşit de penibila hevoe ţie. rece şi tăios îi străbătu mădula­
de a medita, zi şi noapte, într'un l-aşa de crudă ironia naturei! rele. Tăcerea neîntreruptă o birui;
coş de răchită. Cum te . amăgeşte şi făureşte simţi o sfârşeală la glezne şi se
Ce, bucurie pe Doamnă, pe odrasle gingaşe şi simpatice, ca să abătu ca doborâtă de-o mare
Doamn' şi pe -Nuţi, surioara de le îngrijeşti şi să le Creşti! Şi când oboseală pe lăvicer.
cinci ani a Doamnei! să-ţi culegi fructul, iese o găină!-.. Ce-avea să fie de-acuma?
•Cloşca cu pui era o binefacere Domnul se gândi atunci la Scho- flbia într'u târziu gândi să
a căsătoriei, o binecuvântare a penhauer şi căzu într'un pesimism aprindă lampa. Dar până să se
zeului. Hymen .şi ei n'ar fi schim- negru. hotărască de tot, mai stătu o ju­
bâtio cu nimic, — nici chiar cu Âl. R. Moroianu mătate de ceas ţintuită locului.
cloşca de la Muzeul naţional! Trebuia să îmbuce o leacă şi pe
Care burlac ar putea ave-â ase­ urmă — cine ştie — să vegheze.
menea plăceri? • '. La bună seamă, noaptea asta, şi
, Domnul se gândea serios la o de-o fi să aţipească cumva, doar
propunere pa care ar face-o ţărilor pe lăvicer şi îmbrăcată, dacă o
cu populaţia- în descreştere şi pe închide Ochii 1
care ar formula-o -cam aşa: «Bur­ flntiţa aprinse lampa şi o anină
lacii să fie obligaţi, în sezonul cloş- în cui. Dar abia se îndepărtă
"telor, să ie primească un ceas, în câţiva paşi, că urechile îi prinseră
miji; cui puilor, în fiecare dimi­ un svon îndepărtat de ropot,
neaţă", fl.doua zi numărul căsă­ îşi încorda auzul. Nu se înşelase.
toriilor âr spori cu siguranţă 1 Era treapăt îndesit de copite.

© BCU Cluj
•GÂNDIREA fiy

} Apucă drugul şi trase, $ Se


• ferifcâţiva paşi îndărăt.
j In prag apăru o umbră de
om,f mijlocie şi arătoasă. După
carabina din spate Antiţa cunoscu
că e oştean. De-altminteri ce-ar fi
putut să fie altceva ?
i — Bună vreme, spuse umbra.
1 — Bună vreme! îngâimă femeia
mirată că i se rosteşte pe limba ei.
— Ne'rugăm de iertare, spuse
Doină
L I E D iar oşteanul. N'aveţi cumva vreo
bucată de mămăligă. De dimi­ Măi stejar vânjos şi verde
Toamna a trecut neaţă gonesc flămând ca să-mi Ce'ţi înalţi vârfu pădure,
Peste parcul mut, . . ajung escadronul... De sub tine nu se vede
Tainicule dor —: Ba cum nu, este, răspunse Luptătoru 'n haine sure.,
In zadar te-alint: femea mai înzdrăvenitâ, Aşteaptă
Trandafirii mor, niţel...
Visurile mint. — Ba, de nu ţ'o fi cu supărare, -* Vin la mine băeţele,
m-ai lăsa să mă încălzesc o leacă Zis-a umbra răcoroasă,
Toamna fuge-âcum înnăuntru! Până rumegă calul Culegi mândrei floricele
In haină de fum. ceva... Pentru când te'ntqrci a c a s ă . . .
Unde-i de argint — Cum nu, poftim.
Glasul ei sonor? Soldatul rămase puţin să-şi' pri­ Flacăiaş cu ochi.de mure
Trandafirii mint ponească animalul de stâlpul prid­
vorului şi să-i lege sacul cu gră­ Neclintit subt trunchiu culcat,
Visurile mor.
unţe după urechi. Intră apoi în Vrut-a somnul să îl fure
Toamna'n drumui ia urma femeei. Şi'i de flori încongiurat.
Visşle cu ea. . . — Bună vreme, rosti iar.
Lacrimă de dor Antiţa tocmai făcuse lampa mai însă dragii — de-astă dată,
Strop de mărgârint, mare şi acum stătea chinchită la Un mănunchi n'o să'i mai dea,
Trandafirii mor sobă, aţâţând focul care se stin­
^Visurile mint. sese. Căci în fruntea lui curată
Soldatul se lăsă cu un oftat de Adâncită'i — floarea rea.
iaşi Al. O. Teodorianu
uşurare pe lăvicer, privind cu mul­
ţumire în juru-i. Se sculă însl
îndată, îşi rezemă carabina într'un
Stătu puţin pe loc nehotărâtă. colţ şi-şi scoase pe îndelete man­ îi dispăru cu totul, li puse pe masă
Apoi făcu o mişcare spre lampă taua. o bucată de slănină, un codru de
ca s'ox stingă. — De când n'am mai scos'o pâine şi doi castraveţi acri. Solda­
Dar poate că e mai bine aşa! după mine, oftă el din nou. tul n'aşteptă să' fie poftit a doua
gândi în urmă şi rămase nemiş­ Să lăsă iarăşi pe lăvicer. îşi oară. Începu să înghită cu lăco­
cată. Poate că o trece ! şterse fruntea cu o năframă, apoi mie, cioflpcăind sgpmotos şi
Tropotul se apropiase de tot. îşi apăsă tâmplele în mâini. Pe apăsând,cu degetele gogoloaie de
Trecu ca o grindină pe dinnaintea urmă prinse să cerceteze cu amă­ pâine. Antiţa se aşezase în locu-i,
casei. Aproape îndată însă, se opri runtul împrejur. Începu să cla­ pe lăvicer, şi-1 privia tăcând. El se
brusc. Antiţa îşi făcu cruce. Gân­ tine cu tristeţe din Cap la fie sculă într'un rând,, se apropie de
dul îi fugi iar la lampă. Dar ră­ care mişcare a ochilor, cari se lăiţa unde-'şi trântise mantaua,
mase tot nemişcată în mijlocul odihneau ,când pe macatele pa­ cotrobăi puţin şi scoase un bidon.
odăii. tului, când pe preşul din părete, II întinse femeii.
De-afară se auzi boncănind pe când pe iconiţele afumate, încunu­ — Poate guşti niţel rachiu ?
podeţ paşi grei de om şi potic­ nate de busuioc, când pe măsuţa Ea dădu din cap că nu vrea. Solda­
neală de cal. In urmă' bubuiri pu­ mică cu trei picioare din mijlocu1 tul îşi reluă locul şi începu să înfulice
ternice de pumn, răsunară în 6dăii, cu scăunaşeie ei scunde, înainte, ducând din când în când
uşa dela tindă. Antiţa încă se rudăreşti. bidonul la gură.
precupeţea cu gândul. Dar lovitu­ Antiţa îl surprinse ştergând o Dela o vreme prinse gust de
rile cădeau tot mai repezi, tot mai lacrimă pe furiş şi neîncrederea vorbă. începu sâ-i povestească is­
poruncitoare. prăvile lui. Femea-1 asculta parcă
în cele din urmă aleargă, lăsând' cu gândul sus.
uşa dela odae deschisă ca să pă- — Vai de păcatele noastre, gemu
trăndâ lumina în tindă- Întrebă cu el în cele din urmă.
glas pe jumătate: „Cine-i acolo?" — . . . vai de ţărişoara noastră !
Dar pumnul greoi de-afară se pu­ Ne-o îngh ţiră căpcăunii...,
sese să spargă uşa. O voce ame­ — D a . . . ei, sunt departe? în»
ninţătoare poruncea răguşit cuvinte, dăsni să întrebe Antiţa.
pe care în teama ei nu le putea '— lei,.,.. hm . . . peste,vre-o, trei.';
înţelege. zile o să-i vezi şi pe iei.

© BCU Cluj
w GÂNDIREA
— Peste vre o trei zile? căprarii. Dar ei erau mulţi, aveau
— Păi nu vin ei aşa curând, arme şi rânjeau ca fiarele. In
curând; abia s'au scurs ai noştrii. mintea simplă a soldatului proce­
Şi tot mai s u n t . . . sul imaginelor se perinda scurt.
Tăcură un timp. Dar rachiul îi Ea trebuia să cedeze, înfrântă de
cam da ghes la pălăvreală. puterea braţelor, care o ţjntuiau
începu să-i spună de satul lui, biruitoare de pământ.
de nevastă-sa. Ii povesti cum s'au Soldatul mugi de indignare şi
despărţit şi ce sfaturi i-a dat la de furie. Si ochii căutară la An­
plecare. tiţa, care-1 privea îngrozită. Căci
— Acum, pe-acolo, or fi intrat femea, pe care el o văzuse biruită,
tâlharii... ; siluită de atâtea' fiare hămesite
—> Vai de bietele fomei, se cu­ era Catrina lui. Si el îmbrăţişa
tremură ea. cu ochiri lacome picioarele, piep­
-— Omul încruntă deodată din tul, capul Antiţei, ca gândul cel
sprâncene şi o privi cu asprime. negru să nu-i mai înfăţişeze pe
Antiţa. însă nu-1 vedea. Cu ochii cea dintâi.
pierdut într'un ungher urmărea Antinţa îşi trase picioarele sub
în minte-i desfăşurarea unui gând dânsa, înghemuindu-se- ţn sine pe
mohorât* Se Cunoştea asta după lăvicer, cătând cu ochii căscaţi de
trăsăturile încordate ale fetei, care spaima la cel care o pironise sub
par'că împietrise. aprigile-i priviri.
Soldatul mai sorbi o înghiţitură, Dar pe neaşteptate mişcările ei
începu să se legene pe scăunaş svelte treziră în sângele încropit
cu mişcări largi, apoi lasă capul de rachiu al soldatului, aprinderi
în piept, proptindu-şi pumnul în molatice. Revăzu de astă dată mai
masă. limpede, aproape aevea, în amă­
— Ihm, da . . . mormăi printre întoarse privirile spre ea şi prinse nunţimi lubrice, corpul acesta de
dinţi. s'o cerceteze cu atenţie. Antiţa femee svârcolindu-se sub arsura
— Stătu câtva timp nemişcat. privea necontenit în acelaşi ungher plăcerilor, în braţele răcanilor ahti­
Duse în urmă iarăşi bidonul la cu un cot rezemat într'o palmă şi aţi şi brutali, perindându-se unul
gură şi Sorbi de mai multe ori. cu bărbia în cealaltă. Soldatul după altul, obosind-o, istovind-o
— Adică ce vrei să spui? strâmbă nedumerit din gură, apoi până Ia amorţire; Omul simţi aler-
clătină din cap de câteva ori şi gându-i prin vine .şuvoaie de căl­
Şi după d tăcere. dădu din umeri. dură. Creerul i se împânzi deodată
— I-am spus să se mute la în urmă rămase şi el pe gân­ şi ochii îi luciră.
tatăl său. Acolo sunt mulţi în duri.
casă... — Adică de ce ei şi nu noi!
Rachiul îi aducea icoane aprinse Se sculă greoi şi scăunaşul cu
— ...dumneata, dacă zici că ţii Ia şi supărătoare; Gândul îi fugea
barbatu-tâu j cum îmi stai singură trei picioare se rostogoli în urmă-i.
dela Antiţa la Catrina lui. Dar el Se apropie de ea călcând ca într'un
aci la margine de s a t . . . ? îl întorcea necăjit înapoi, alungân-
Antiţa nu răspunse. încruntă şi tact de dans şi rânjind curtenitor
du-şi nevasta din minte cu tresă­ îi întinse mâna pe după gât.
mai mult faţa şi boţi buzele, strân- riri bruşte din cap.
gându-le cu tărie ca şi când s'ar Antiţa îl respinse cu putere:
fi temut să nu-i scape vre-un cu­ Căci închipuirea-i aţâţată de — Si tu, şi voi, păcătoşilor^ câi­
vânt. alcol începuse să vadă lucruri în­ nilor! urla ea scoasă din minţi:
— O omor, dac'aş afla că nu grozitoare. Vedea o femee sbă- — Stai puică, stai, că nu-s
m'a a s c u l t a t . . . " tându-şe în mijlocul unei întregi neamţ.
Dar fata i se lumină deodată şi Antiţa sări sprintenă de pe lă­
începu să râdă idioteşte. vicer în pat şi de acolo în colţul
— . . . şi daca m'oi mai întoarce... din potrivă al odăii; a'pucă un
Bătu Cu pumnul în masă, sco­
MINERII topor şi-1 ridică ameninţătoare cu
ţând un icnet de nepăsare din amândouă mâinile.
gâtlej. Apoi dădu bidonul peste Noi suntem fraţi, sărman miner, Soldatul şovăi. Se retrase câţiva
cap, golindu-I până la fund. Deşi n'avem aceeaşi mamă : paşi înapoi. Ochii îi sticliră de
]^r~ Bun^ rachiu./,. Asta ne mai Săpăm adânc, săpăm mereu, furie.
ţine. Si nimeni nu ne bagă'n seamă. — Nu mai cu ei, hai?
Iar când cu bulgarii de soare
Ne ridicăm biruitori,
Ni-i ia mulţimea... După alţii
Pornim din nou la lucru 'n zori...

Şi'n timp ce noi cu trup, cu suflet,


Zvârlim în lume bogăţia,
Ne^ mor de foame copilaşii
ŞI goi ne lasă sărăcia...
VflSILE flL.-QEORGE

© BCU Cluj
G AU Dl RE A 89

Privirile se rostogoleau fioroase NOAPTE


în jUru-i^ Degetele i se crispau în
căutarea unei arme, unui ajutor.. . Ascunde-te în vizunie stilete stingher
Şi deodată căutătura întunecată Străfulgerat de năzuinţi străine.
i se lumină. De sub manta, ţeava Din truda zborului tău gârbov către cer
carabinei, eşea lucitoare în lumina Nimic.nu cer
dulceagă, a lămpei. Ascunde-te adânc, tot mai adânc, în mine!..
. Porni într'acolo cu paşi apăsaţ ; .
— Stai tu căţea . . . Pe aripile tale întinse,
Ea îi urmări mişcarea înebunită Luminile din slavă
de groază. Auzi ţăcănitul metalic Au presurat, cândva, nădejdi aprinsei
şi scurtai încărcătorului. îl văzu apoi Dar au zburat uşoare ca o pleavă
răsucind închizătorul. De groaza gândurilor mele învinse.
Fiori de ghiaţă i se scurseră
de-alungul şirei spinării. îşi simţi Aud abia cum vremea încă 'şi cerne
braţele, care ţineau barda ridicată, Pe drumuri colbul clipelor eterne
tremurând neputincioase. Şi cerul se apleacă să te prindă
lnnainte de a duce arma ia ochi In mreaja lui de-azur ca'ntr'o oglindă...
ca s'o ameninţe, el avu o ezitare. Dar trupu-mi te înconjoară ca un zid
Un moment îi străfulgera prin Cu porţi de fier ce nu se mai deschid
minte chipul Catrinei, cu securea Nici basmelor urzite din senin,
ridicată, gata să omoare, decât sV Nici freamătelor de ispite care vin...
şi dea < instea. Şi mâna i se lăsa
moale în jos, în vreme ce ochii Au adormit de mult a gândurilor şoapte
îi cătară nehotărâţi', dar cu îngă­ Şi paşii clipelor mărunte au tăcut.
duinţă spre femea din faţă. Adormi şi tu în mine suflet mut,
Dar Antiţa cumpănise repede E noapte. G. Bărg&uanu.
primejdia şi acum tocmai lasă şă-i
cadă toporul. O văzu, apoi stre-
curându-se pe pat, acopeundu-şi se ocupe nici de manuscrisele aces­
ochii cu rnâinele, aşteptându-1. tui, tânăr, deşi ele merita cel puţin
Mania începea să se întoarcă în parte lumina tiparului. E firesc
•năpraznicâ şi oarbă în cugetul
.contrariat al bărbatului. Dar ea
Luca Ioan Carageale şi natural ca el, cu vasta lui cul­
tură să nu fi fost nici o dată de­
tocmai făcea o mişcare de nerăb­ Un prieten mort. Un poet care plin mulţumit cu cele scrise, şi să
dare. Si fusta îi desgoli un picior şi-a închis ochii; Trista veste mi tindă spre mai mult. Obişnuita
până la genunchi. l'a adus din nou în, minte, cu du­ frază „ar fi fost un scriitor mare"
Soldatul simţi în piept un clocot. lapul plin de manuscrise şi- în me­ cu care se, pomenesc vala.starele
Valuri de căldură îi înăbuşea su­ morie Cu o bibliotecă întreagă. fraged frânte de soartă, e poate
fletul. Privirile i se plimbau neho­ Entuziast, purtând o ironie neîn­ de data aceasta mai justificată ca
tărâte dela carabină la pulpa fe­ ţeleasă ; supra Civilizat alergând ori când, întru-cât prin cultura lui
meii, îri cele din urmă isbu c ni •: după primitivism, răsfoind şi asi­ poetul dădea prilej talentului pentru
într'un râs spasmodic, nevoit, "de milând din pulberea învechitelor mai rhujt de cât un preludiu. O
care, nu-şi da sama nici el. Aruncă cronici cele mai erudite tradiţii, nuvelă Ce ne-a rămas dăruită de
arma şi păşi spre pat, tremurând scriind bizar, modern în acel fel poetul Luca Ion Carageale acum
de poftă, hohotind tot mai tare, a! artei în care tradiţii, sunt rupte câţi va ani, o vom publica în
mai sinistru. şi călcate în picioare. Aşezaţi o numărul viitor al Qândirei pentru
. Iar buzele îi îngânau fără rost: pe/echie de ochelari foarte puter­ prima oară. Recitind-o ni s'a părut
— Catrino, Catrino . . . mai dăm nici — pe cei mai copilăreşti ochi tot mai frumoasă, pentru că pen­
noi o c h i . . . şi veţi avea în scurt şi nedrept tru câţi-va aleşi, însăşi moartea
silueta acestui tânăr în care mu­ păstrează vieţuire nouă. BuCata
Gib. I. MihMicşcu. zele se duelau cu dicţionarul* seamănă cu sborul căzut din cuib
înalt al unui pui plăpând.
In dulapurile de acasă a rămas i
sufletul poetului viu în nenumă­
ratele pagini scrise cu slovă ' rară.
Un poet în care ironia nu odată
se amesteca, fără z'îmbet. Ridico­
lul roman ee a publicat în „Viaţa
Românească" arată deplin <ă fiu-;
iului de mare prozator nu'i e ruşine '
să greşească:' Caragiale fiul e din
puţinii artişti care au ştiut să facă
şi din greşeli o sinceritate, lată
toată nevinovăţia vicleniilor sale.
Ne dăm seamă că stâpâriitorii ce"
nu au editat versările luiMJSâu-
lescU•• mort- pentru patrie, riu:' au-" să

© BCU Cluj
90 GÂNDIREA

Tot despre fs limentul


democraţiilor parlamentare 1
Primul articol cu titlul de mai nu am făcut deci de cât să repeta
sus, publicat in „Gândirea" Nr 1, lucruri cari, după părerea mea, 1
prin caracterul lui strict critic şi trebuesc spuse şi răspuse, pentru
mai ales prin forma băţoasă şi că sunt mereu noui şi mereu de
concisă a conclusiilor a avut drept actualitate pentru tineretul care |
rezultat sâ'mi aducă multe critici face şi azi politica de la 1848. i
VISUmUNUI de tot felul. Aceasta am voit-o. N'am făcut în acest articol de cât
Cf/TDR[DE BISERICĂ Titlul însuşi al articolului era un datoria dascălului de a repeta ceea I
fel de provocare la un „tournoi ce crede că este adevărul, ceea ce 1
- ADY - aux armes courtoises", făcut tutu- trebue să între în domeniul gâh- I
Pe un înalt şi negru vârf de munte,
lor cavalerilor înzăuaţi cu argu­ direi generale, viu, activ şi eficace. 8
In cinstea
mente, care trebuiau să apară de *
Enigmaticei Tristeţi ,
undeva, spre folosul cititorilor şi * *
spre precizarea ideilor. Şi iată că
Zidi-s'ar templul meu.
cea mai de seamă dintre revistele Democraţiile parlamentare nu se
S'ar aduna poporul noastre, care face ceva mai mult guvernează mulţumitor. Acesta „e 1
Gemând şi hohotind de cât numai literatură şi critică fapt constatat şi. Indiscutabil. Me- I
In jurul hăsăliei învestmântate 'n roşu, (Viaţa Românească Anul XIII No canrsmul care face că „se poate I
Şi'n mijiocul^mulţimei celor trişti, 5 p. 303) ridică ea însăşi o lance oprima o naţiune, făcând-o să 1
Ce ar împrejmui altarul, în apărarea democraţiilor parla­ creadă că nu ascultă decât de legile |
Aş sta eu, ctitorul bisericei. mentare. Deşi lovind în treacăt făcute dea însăşi", şi faptul că „is-l
Sunete de orgă: vaetele noastre, şi cu viziera scoborâtă, am recu­ toria votului universal la toate po- I
Tămâe: visurile, noscut în cavalerul „portant" un popoarele este istoria proscrip-
•Iar ruga: Fie'n veci „jouteur" de seamă care a rezumat ţiunii libertăţii prin şi în numele
Binecuvântat în câteva rânduri toate criticile mulţimii"; faptul .că „facem încă
Cel care nu ştie pentruce 'nsetează, cari mi se puteau aduce şi mi s'au politică cu filozofia, imaginaţia şi 1
Cel care nu ştie ce îl doare, adus şi căruia sunt bucuros să'i sentimentul în loc' s'o facem cu I
Cel care deşi fără coroană răspund. observaţia şi metoda"; că fantesia 1
Este rege. *
* şi arbitrarul sunt pretutindeni ar- I
Aş boteza apoi * * biţri în locul raţionamentului şi I
Cu sânge curgător de porumbei faptelor, că este împosibil „azi să a
Mai întâi o precizare principială: se deosebească şarlatanul de omul j
Copiii;
Guvernarea spre maximul de bine de ştiinţă reală, că" în politică din
Aş cununa şi îngropa tăcând, al tutulor este idealul democraţiei.
De par'c'aş trece acesta cauză nu exista ştiinţă şi
Tot restul sunt numai mijloacele nfei măcar un început de sigu- 1
Printre paturi cu bolnavi, ce dorm. de a atinge acest ideal. Idealul e
Mii de umbre, ranţă şi că aceasta ignoranţă gene- :
nobil. Cu el suntem toţi de acord. rată produce tirania generală „(Proud-
Ce-au murit de mult, Mijloacele sunt principial insufi­
Dar încă n'au avut un templu, . hon op. cit.); lucrurile astea tre­
ciente. buesc spuse'şi azi căci se potrives
Mi-ar şopti, Nu idealul ci mijloacele sunt deci
Căci e străvechiu încă şi azi după 100 de ani. De-
criticabile. tnocraţiile de azi sunt în adevăr I
Poporul meu neînţeles de trist, Critica pe care am adus-o din
Cu dureroasa lui credinţă. „epoca tiraniei palavragiilor" şi-a
acest punct de vedere nu enouă. E „Galimatias-ului legislativ" şi luc­
„Ite, missa est" un resumat concis al celor spuse
Li-aş zice mai frumos, în fiecare zi,
rul trebue accentuat ca sa'l audă
de mult şi de mulţi, mult înainte cei ce nu văd şi să'l înregistreze
Şi-am plânge vecinie, de Duguit şi Lyşis. Deja Proudhon,
Mai mult, mai greu,
măcar mecanic cei ce nu gândesc. 1
cel mai de seamă gânditor al re­ Dar scopul, resultatul urmărit? ..,
Mai dureros, mai dureros. voluţiei franceze de la 48, în mi­
nunatele sale Recherches sur Ies Aşi „putea răspunde că adevă­
VASILE AL.-GEOROE
principes du droit et du 'Gouver- rul ch;ar desiluzionant este o „uti- ;
nement (Ier Me"moire Paris 1849), litas per se". Dar un scop con­
Lettres a Mr. Blariqui şi Lettres a structiv există în aceasta critica
Mr. Considerant, şeful partidului destructivă şi acest scop este demn
furierist, şi mai tâziu Spencer în de ori ce sforţare.
La Science Sociale (Pricipes of So- Elementele problemei sunt urmă- ,
ciblogy 1890) au exprimat aceste toarele:
critici cu o precizie de analisă şi 1. Principiul şi modul de activi­
o dialectică impecabilă. Ei au cla­ tate al democraţiilor parlamentare,
rificat definitiv chestiunea din acest consţituesc date experimantale şi
punct de vadere; iar epigonii n'au etape de evoluţie irreversibile. Nici
mm adus de cât glosse şi confir­ un popor nu ar admite regres în
mări. Revenind asupra chestiunii aceasta privinţă.
şi precizând condiţiile problemei 2. Cea ce lipseşte democraţiilor

© BCU Cluj
GÂNDIREA 91

parlamentare este priceperea şi res­ ţelege ca nu poate fi decât indicată condiţiuni, ca cele de la noi şi după
ponsabilitatea. sumar şi concis. normative relativ simple.
3, „Dată fiind o medie de im­ In aceasta soluţie se consideră In adevăr fie care organ admini­
perfecţiuni în unităţile constitutive ca dată calitatea inferioară materia­ strativ fiind responsabil judecăto-
ale unei societăţi libere, nici un lului omenesc din care sunt alese reşte şi personal după normative
procedeul, ori cât de ingenios ar organele legislative şi executive, determinate, faţă de individul lezat,
fi, nu poate impiedeca aceste im­ care pot fi foarte ades nepregătite, efectul grabnic "este îndepărtarea
perfecţiuni şi defecte de a-şi pro­ cu tendinţe tiranice şi foarte ades spontană şi automată a incompe­
duce equivalentul lor de resultate venale. tenţilor şi micşorarea proporţională
proaste". (Spencer) Media împer- Cel ce suferă după urma acestor a actelor de administraţie şi guver­
fecţiilor în societatea modernă este însuşiri ale organelor legislative şi nământ desastroase. Cât de de*
;însă respectabilă. mai ales executive este cetăţeanul parte putem merge în condiţiile de
Acestea fiind datele experimen­ izolat. Odată cu el sufere se înţe­ azi cu aplicarea principiului respon-
tale, problema se pune atunci pre­ lege şi întegrala lui comunitatea; sabilităţei personale şi efective (avem
cum urmează: Cine o simte însă şi o judeca mai deja o responsabilitate fictivă însă,
bine ? In fie care caz isolat nu e co­ în constituţie —) care ar îi moda­
Date fiind votul universal şi de­ munitatea, ci individul lezat în drep­ lităţile practice ale aplicărei sale,
mocraţia parlamentară, date fiind turile şi interesele sale. asta o vom" discuta intr'un număr
gradul de cultură şi incultură ge­ viitor.
nerală socială, politică şi econo­ Corectivul l'a găsit automat in­
mică, să se găsească modalităţile dividualismul pronunţat al cetăţea­
de a face ca în mod automat, nului britanic. Cavalerul revistei ieşene care apără
sigur şi spontan, epuivalentul de Funcţionarul tiran său prost este democraţiile actuale mi-ar mai putea
resultate proaste datorite neprice­ pur şi simplu responsabil personal pune întrebarea principială:
perii şi cusururilor actuale ale unei în faţa tribunalului, faţă de indivi­ Crezi oare că cu măsuri şi prin­
populaţii să fie minim. dul lezat, care are tot interesul să cipii de legislaţie poţi spera să
Dintre soluţiile propuse nu ne caute să i se facă maximul de drep­ schimbi efectiv o stare de lucruri
vom ocupa de cât. de cele încer­ tate, care poate şi ştie să şi-o caute; care pare a fi integrală mentalitâţei
cate experimental şi în stil mare, pe când autoritatea superioară func­ şi capacităţii politicii actuale a mul­
impărţindu-le în două categorii: ţionarului vinovat nu numai că ţimilor?
a) In mod objectiv, după clişee adese-ori nu e dispusă, dar princi­ La o astfel de obiecţie filosofică
fixe (examene): Mandarinatul chi­ totdeauna actşi denu •dreptate
pial nu ştje poate să facă
ji, de
— dacă mi-ar face-o, i-aşi răspunde
nez. Diferite funcţiuni şi magis­ control. punându-i problema următoare, pe
traturi în statele occidentale. care o las la discuţia tutulor citi-'
b) !n mod arbitrar, după părerea Efectul aplicărei efective şi reale torilor.
şi hotărîrea unul potentat sau a ale acestui simplu şi banal princi­ Problema:
anei minorităţi autorizate: Cazul piu e proporţional cu generalitatea Care poate fi efectul politic al
oligarchiilor şi al republicei sovie­ şi uşurinţa aplicărei sale. Rezul­ creşterei legii parlamentarilor. Con­
telor. tatul global al unei aplicări de alt­ diţiile problemei sunt următoarele:
Căutarea şi plasarea cu sau fără minteri încă strâmte şi defectuoase Fie dat un guvern al unei demo­
criterii obiective şi normative fixe, îl vedem în organizaţia statului craţii parlamentare, legat de Parla­
a competenţilor cu cunoştinţe ade­ englez. • ment în modul următor: Când gu­
cuate rolului lor în organismul so­ * vernul cade Parlamentul se disolvă
cial este soluţia iubită de Faguet ca In resumat există o soluţie auto­ ş.i se fac noi alegeri, după votul
şi de autorii citaţi de criticul meu mată şi convenabilă a problemei în- liber şi universal.
din „Viafă românească". Experienţa capacităţei politice a democraţiilor Fie dat cazul că guvernul aprobă
a arătat însă pretutindeni insufici­ parlamentare: Responsabilitatea re­ sau parlamentarii işi votează o leafă
enţa sistemului, care nu poate în­ ală a organelor de guvernământ (şi lunară cu mult mai mare decât
lătura principia! nici venalitatea nici dacă se poate şi a organelor legis­ ceaoe fie care din ei ar putea-o
măcar neprlceparea. Ar fi prea lung lative) faţa de noul suveran—povo- câştiga în viaţa privată ca simpli
să lămurim dynamica fenomenului, rul—, responsabilitate de acelaş or­ cetăţeni.
şi mă mărginesc numai la consta­ din de mărime şi intru totul ana- Se cere să se răspundă la pro­
tarea faptului experimental cunos­ loagă cu acea pe care o aveau faţa blema de psichologie politică urmă­
cut de cei mai mulţi. Sistemul a de lege vechii suverani autocraţi. toare. Da-vor majorităţile parlamen­
dat des şi; pretutindeni greş. Responsabilitatea faţă de com­ tare un vot de blam guvernului
O a doua soluţie radical diferită plexul poporului fiind de o eam- pentru vre-un act de interes public
se poate defini cum urmează: dată utopică, responsabilitatea faţă .mai complex, ştiind riscul lor per­
B. Selecţiunea automată a com- contribuabilul lezat este un lucru sonal de a se reîntoarce la leafă
;peţinţelor adeqt)ate prin responsa­ triplu şi uşor de realteat chiar în mică şi la obscuritatea vieţei de
bilitatea individuală şi efectivă.' provincie?
Aceasta soluţie nu e opera unui Mărimea consecinţelor unei simple
sociolog sau utopist ci a apărut măsuri bugetare de infimă impor­
spontan şi automat ca o condiţie tanta asupra vieţei politice a unui
-de existenţa determinantă a puţine­ stat, poate sluji ca răspuns între­
lor democraţii realmente viabile şj bării filosofice de mai sus.
în cars de propăşire. Dan Răduîescu
Spaţiul -fiind scurt soluţia se în­ profssor universitar.

© BCU Cluj
,n GÂNDIRh 4

Ia o ;originaiitate în forme exte­


rioare în care de cele mai multe
ori se închideau vechile banalităţi
Pentru unii din „simbolişti" evoluţia
şi gradul ei o determină editorul,
prin formatul volumului, legătura
lui, aranjarea t ţiului e t c , la care
originalitatea autorului apărea câte
odată numai ca o palidă contri­
buţie în această privinţă. — Dl şcoalei vechi, dar nu a oficiat ni­
Minulescu, care este neîndo­
Imagine şi poezie ios cel mai reprezentativ poet al
meni în biserica cea nouă, fiind-că
şi-au închipuit-o numai altfel pe
acelei mişcări, şi-a frânt în versuri dinafară, dar n'aufost pregătiţi să
Intr'un număr din ziarul „Ora", neregulate doar ca reprezentare între înăuntru pentru a încerca
care d-n 32 coloane de ziar pline grafică, un vers tot atât de regulat de ce sentimente noui sunt sguduiţi.
de politică poate sacrifica zilnic şi ca a lui Boiintineanu şi Alexandri. Ceia-ce a rămas real pe urma
un foileton pentru literatură, am Versurile Dlui Minulescu cetite sunt acestei „mişcări" a fost deprinderea
citit cu interes un articol întitulat simple şi monotone, cu toată mu­ şi pregătirea cetitorilor cu o „în­
„Intre imagine şi poezie" datorit zicalitatea lor specială, - - sunt tot drăzneală artistică", — care să facă
d-lui ÎS. Davidescu. Dl Davidescu aşa de. vechi ca Boiintineanu, faţă viabilă manifestările poetice de as­
are pe lângă înţelegerea necesară de s'mfonia complexă de tonuri şi tăzi în forma şi mai ales cu' fon­
pentru a ataca o chestiune de prim sensaţii din versurile lui Filipide de dul lor.
cipiu literar, şi priceperea- intuitivă astăzi. Şi în afară de aceasta poezia Libertatea de inspiraţie şi expri­
ce însamnâcu mult mai mult decât Dlui Minulescu e plină de sim­ mare a celor trei poeţi de astăzi
acea înţelegere ce se poate căpătă boluri,' — simboluri "susţinute în citaţi de Dl Davidescu este îngă­
prin cultură şi prin educarea sim­ fiecare poezie — dela început duită de publicul cetitor fără care
ţului artistic. Dsa e şi un scriitor, până la sfârşit cu o perzisteriţă viabilitatea lor literară n'ar putea
a cunoscut tainele inspiraţiei, care, egală. D; Minulescu e mai mult exista,'graţie miş arii „simboliste";..
nu este numai un mit pentru bur- un parabolist, un profet silit de per- la care se mai adaogă, o şi mai
gheji, şi a simţit prin sine raportul s-cutii, să vorbească ?n simboluri. fină ciselare a educaţiei' artistice
ciudat şi inexplicabil între creaţie Dl Minulescu, are însă imagini făcută cetitorilor de literatura fran­
şi mijloacele de redare. ; foarte rari, e mai mult un narator ceză, precum şi dispoziţia sufle­
De-aceia, într'o parte a discu- fantastic. Şi aceasta fiind câ cea tească complexă.
ţiunei pe care o pune Dsa, nu-i mai mare parte a activităţii poetice Dar cei trei scriitori citaţi nu pot
putem înţelege .eroarea. a fost pusă în slujba unei propa­ fi numiţi continuatorii mişcărei sim­
Dl Davidescu consta'.ând că d-n ii gande, cu sau fără ştiinţa Dsale. boliste dinaintea războiului. Fondul-
Demotene Botez, Ai. Filipjde şi Lu­ Mu voi discuta < u această ocazie lor emotiv complex şi bogat e un
cian Blaga sunt astăzi „cei mai re­ calitatea unei mari părţi, din "sim­ contrast izbitor cu sărăcia de „fond"
prezentativi poeţi ai scrisului nostru" bolurile lui Minulescu. El a uzat de şi de personalitate intrinsecă a
face o remarcă: toţi trei se exprimă puţin material proetic şi esenţă su­ mişcărei simboliste. Planta de-a-
aproape exclusiv in imagini. fletească proprie. tunci era artificială, interesa din >.
Această necesitate a redărei miş­ Reprezentanţii curentului „sim­ curiositate; plantele de astăzi sunt
cărei. sufleteşti a altistului prin aju­ bolist" nu simţeau atâta în ei ne-- npui^ dar nu. mai sunt crescute pe
torul imagine!, purcede după Dl cesitatea unei manifestări noui,. a terase, ci cresc-din pământ, din
Davidescu dela mişcarea „simbo­ unui plus de simţire nouă, — e i atmosfera culturală, şi mai ales
listă" dela noi. — Şi această afir- erau .mai mult convinşi în mod din cea nervoasă a epoc'ei de astăzi.
maţiune care netăgăduit conţine teoretic că trebue să se facă o re- E o manifestare care „ca fond"
o parte de adevăr, Di Davidescu o înoire. Ei au simţit poate mai in­ trebuia să se producă, şi, poate,
susţine cu căldura şi -convingerea tens numai monotonia îngustă a neapărat- chiar, în forma de astăzi,
simpatică a unuia care a făcut parte aşa după cum apare tot mai evi­
din acea mişcare „simbolistă". dentă şi mai stăruitoare o evoluţie
îndrăzneaţă mişcare „simbolistă" spre „simplitatea" în artă, — care
de-acum 8—10 ani, plină de „a- să odihnească oboseala nervoasă
teism literar" cu rădăcinile plantate de astăzi.
în terase pe de-asupra caselor, nu împrejurări diverse ş\t conside j
a avut şi nu a putut să aibă in­ rabile au-întins nervii pună la sub-"
fluenţa pe care i-o atribue Dl Da­ ţiarea lor dureroasă.- De-aceia în-'
videscu. locul poeziei şi a manifestărilor ar­
In primul rând, fiind-că repre­ tistice cuprinzâtoara de „sentiment,"
zentanţii acestui curent nu au fost şi „cugetare", a venit manifestarea
destul, de puternici nu au- avut nici cuprinzătoare de »sensaţii«.— Am
o personalitate "impunătoare, care putea spune că serisaţiile sunt ar-'
singură ar fi putut să însemne un monia scoasa de pe nervi, aşa 'curas
isvor de inspiraţie şi un simbure iese .:.un cântec >.de '• vioară> de =: pe
de concepţie. La această să adoagă strune intinsievrf
şi adevărul, rni-se pare evident, că Sentimentul şHCuge^areain poezie',
ageâ rnanifesţafe s'a limitat numai presupunewxa. linişte jMe-rioafâ.Yde

© BCU Cluj
QÂNP1REA 93

aristocratism sedentar, cu dispoziţii omenească el î găseşte o aspră con­


spre visare sau spre gândire. tradicţie; de aci sentimentul de pro­
Artiştii de astăzi, — şi nici masa fund tragic ce ni-l inspiră fatalitatea
cititorilor, numai pot avea această lor; o contradicţie care duce sau
.linişte. Astăzi ori-ce peisaj sau sunet la iraţionale prăbuşiri sufleteşti sau
deşteaptă o sumedenie de sensaţii, la o complectă, superioară, dar
ascuţite şi complexe, ca o nouă dureroasă, armonizare a perionali-
lume. Sunetele se multiplică, se tăţii. Pe Goethe îl caracterizează ,
îmbogăţesc peste natural, — ca la prin punerea unui semn al egali­
eteromani. tăţii între aceşti termeni contrari:
£i-atunci aceste sensaţii noui, Dmitri Merescovschi a fost cel mai mare înţelept al
creiate de împrejurări şi de starea lumii, dar totodată un om, care
nervoasă care determină anume Poporul florentin după o strălu­ după-ce împlinise şaptezeci de ani
sentimente, cer imperios, cresc de-o- cită, înbelşugată, primăvăratică în­ s'a îmbolnăvit foarte serios din
dată în imagini care să poată reda florire sufletească întru tot ce e dragoste pentru o fată tânără, care
toată această bogăţie nouă de sim­ frumos pe lume —• se pocăeşte. nu voia să devină Margerata lui.
ţire. — Belşugul de imagini a celor Îşi rupe îngrozit aripile, ce i lea Byron ? — Romanticul demonic,
3 poeţi de astăzi e imperios cerut" dat scurta redeşteptare din visul sălbatic şi desfrânat, care îngrozise
de bogăţia sensaţiilor, nesimţite iadului —•: şi-şi adună într'un su­ Europa cu estravaganţele sale,'Ca­
până acum, şi pentru exprimarea prem spasm toate gândurile asupra pabil de nebunii la auzirea Cărora
cărora este nevoe dehnagini,fiind-că păcatului săvârşit. Savonarola e ţi-se ridică pârul măciucă — eră
ele aşa se nasc, imagini. omul zilei. — O scenă, care cu­ în fond un copil, un Copil aşâ de
•Imaginea în asemenea împreju-, prinde mai mult decât volume în­ bun că sora lui, care-î cunoştea
rări nu mai este numai un mijloc tregi de istorie, din celebrul roman mai bine decât oricine — adeseori
de a reda mai bine o cugetare, de „Lionardo da Vinci" de Mereş- îl numea: ;,.Baby Byron". —- Iar
a sensibiliza sau intelectualiza un covschi, ne istoriseşte cum bătrâni, Tolstoi: a trebuit să sufere o viaţă
sentiment. Aici e eroarea Dlui Da- copii, femei, tineri — îmbulzindu-se întreagă fiindcă din fire era un'!
videscu. Imaginea îndrăzneaţă, co­ în căldura delirantă a unei biserici epicurean, un păgân foarte păgân,
lorată, rară, este însăşi trupul sen- mucegăite, aşteaptă pe călugărul dornic — prin contrast — de a fi
saţiei, sau este numele ei: aşa o Savonarola; le place să li se bi- un pustnic creştin.
chiamă. Senzaţia o simţ de-odată ciuiască cu toate grozăviile zilei de *
subt formă"de imagine! Nu şe pot apoi greşala de a se fi bucurat
prea mult de viaţă. Savonarola vine Merescovschi, continuînd curba
deosebi. Imaginea nu mai esteun istorică ce-d putem construi tră­
mijloc, un scop final, ea este în­ după o îndelungată aşteptare. De
pe amvon îşi trimite fulgerele; fe­ gând-o prin cele câteva culmi —-
săşi miezul simţirii, este sensaţia. Tolstoi, Dostoievski, Gogol, Puşchîn
meile şi copiii leşină, epilepticii se
In rarele poezii de sentimente şi sbat spumegând de spaimă, bă­ întruneşte ca toţi marii scriitori ruşi
cugetare ale celor 3 scriitori citaţi, trânii plâng. Un singur om e li­ geniul creator, puterea de gândire,
imaginile, sunt rari, mai puţin în­ niştit într'un colţ: iJonardo da Vinci. interesul profetic faţă de viaţă şi
drăzneţe, fiind-că acolo ele servesc El priveşte; pe-un petec de perga­ istorie — şi în plus b cultură pe
numai ca mijloc de redare, şi încă... ment desenează s pe călugărul Sa­ care n'o avuse nici unul din înain­
sensaţiile fac aşa de mult parte vonarola, în estaz, în furie sfântă, taşii Săi. Deopotrivă de bine in­
din firea artiştilor de, astăzi, — ele în curăţenie îngerească, aşa cum trodus în matematica superioară,
sunt ** vibrarea respiraţiei. Ten­ eră în clipele acelea — âdaugându-i în ştiinţele naturale dela anatomie
siunea nervoasă duce la haluci­ cu o metafizică ironie — nişte până la geologie, el ştie în acelaş
naţii, şi halucinaţiile sunt imagini. coarne de drac. — Acest Lionardo timp să se exprime uneori tot atât
De-aceea cred că între imagine e însuşi Merescovschi. de ^apocaliptic ca evanghelistul
şi poezie pentru poeţii reprezenta­ loan, sau să ne dea pagini ca in­
Savonarola fanaticul ascet creştin tuiţie istorică unice în literatura
tivi de astăzi, -citaţi de Dl Davi-
e în acelaş timp o fire sata'nică. universală, urmărind dialectica unei
descu, nu sunt două câmpuri de
Merescovschi iubeşte această iden­ discuţii gnostice asupra eonilor —
flori, e unul singur.
titate a contrastelor; descoperirea sau psihologia misterioasă a vră­
M. RADU. în diversele cazuri a acestor »coin- jitoarelor medievale, care se învi­
cidenţiae. oppositprum" e la el o • nuiau singure ca să fie arse pe
metodă şi literară şi critică. Se cere rug spre mărirea lui Dumnezeu.
fără îndoială multă putere vizio­ Ne caracterizează în două linii pe
nară pentru a vedea astfel de iden­ guraliv,ul Machiavel, Care cunoştea
tităţi. In cel mai frumos şi mai aşâ de bine teoria şahulu şi totuş
subtil din studiile sale („Tolstoi şi
Dostoievski") el numeşte împreu­
narea^ aceasta intuitivă de lucruri
opuse: un simbejl. Merescovschi în
înţelesul definiţiei de mai înainta
e un mare creator de simboluri.
*
Toate personagiile sale mai în­
semnate sunt analizate după aceeaş
schemă; în- orice fire mai adânc

© BCU Cluj
94 GÂNDIREA

pierdea totdeauna jocul; Ne înfă- al unuia din eroii păţaniei, d-sa


ţează pe Goethe uimitor de plas- a încercat să ne dea un r o m â n
tci într'un singur rând:,, e înalt, r o m â n e s c „care să zugrăvească
svelt şi atât de majestatic, că pare cinstea şi inima ţăranilor de acum
propria sa statuă". Sau creiază 70-80 de ani."
visuri îndrăzneţe despre viitorul Prin urmare subiectul e riguros
omenirei, ce-şi aşteaptă şi astăzi exact. Critica nu mai are niciun
mântuirea. motiv de amestec. D. Vissarion s'a
* * pus la bun adăpost.
Romanul său istoric „Lionardo Mt BEZA. Din Anglia — însem­ Totuşi, am încerca. Dar mai
de Vinci" se sfârşeşte cu viziunile nările unui literat — Viaţa Româ­ întâi să vedem ce scoate autorul
turburi, dar foarte adânci, ale unui nească, Iaşi — 10 Iei. din faptul aşa cum ni-1 povesteşte
pîctor rus de-acum câteva veacuri, d-sa în întroducere.
Pentru majoritatea intelectualilor
care-şi răstignea pe lemn, în culori români Anglia e o enigmă literară Ne aflăm Ia Costeştii din Deal.
primitive, Christoşii săi cu bra'.ele sau un motiv de stereotipă şi pa­ Petre Pârcălabul după ce a avut
subţiri şi lungi până la genunchi, pagalicească înşiruire de date sta­ o idilă platonică cu Zâna, prea
precum cerea stilul bizantin şi tistice cu prilejul feluritelor discuţii mică şi prea săracă pentru măritiş,
sfânta tradiţie. Acest pictor rătă­ ale Parlamentului, întrunirilor po­ se însoară cu Ioana lui Stanciu
ceşte într'o lume, pe care n'o în­ litice sau cafenelelor. Patru Parale, fată bogată şi destul
ţelege, dar a cărei măreţie o pre­ DI loan Botez, tot la Viaţa Ro­ de frumoasă. -
simte: se întâlneşte cu Lionardo; mânească, ne-a pus la dispoziţie Cum însă pe Zâna o iubeşte
vede icoana acestuia cu Ion Bote­ cele dmtâi „Aspecte din civilizaţia Ivaşcu, un zănatic cu apucă-turi
zătorul şi în stâ/igăcia sa sufletea­ engleză", aducând 'primele raze sălbatice, fără a fi iubit de fată,
scă nu se poate mira îndeajuns care să împrăştie negura ignoran- satul o lasă în îngrijirea lui Petre
cât de mult s'aseamană Ion cu ţ i Dl Beza urmează aceeaşi cale, şi nevestei lui, pentru a o feri de
Bachus. Noaptea chinuit de gân­ dar cu un cadru mai precis. brutalităţile turbatului. Aceştia o
duri visează, că Ion Botezătorul înzestrează, iar fata rămâne să
„Din Anglia" d-sa a cules im­
îşi schimbă capul cu cel al lui Lio­ crească în casa lor până la vremea
presii de natură literară, d-sa în­
nardo, frumos, alb, cu barbă lungă măritişului.
suşi fiind un literat. Cele câteva
şi cu ochi dumnezeesc de lumi? Vechea patimă a lui Petre nu
pagini asupra teatrului englez ; pi*
noşi. In acelaş vis i se pare că a fost totuşi înmormântată odată
oasele pelerinagii la mormintele
vede pe Maica-Domnului plutind cu însurătoarea lui. Vecinătatea
lui Shakespeare, D^ckens şi Byron;
deasupra pământului şi vorbind continuă a Zânei o stârneşte, deşi
vizitarea Iăcaşe'or unde au vieţuit
despre Roma, despre Bizanţ, şi el caută în toate chipurile să-şi
Carlyle, .Shakesoeare, Ruskin; şi
despre Moscova, a treia Roma, stăpâniasCă. pornirea inimei. Peste
mai presus notele asupra poeţilor
unde va răsări odată adevăratul voia destinului însă nu se poate trece
englezi de astăzi, -aduc o nespus
creştinism. In viziunile pictorului şi Ioana rămasă beteagă de pe
de preţioasă contribuţie la cunoaş­
întrezărim concepţia istorică a lui urma unei naşteri, dă prilej celor
terea unei manifestări literare cel
Mereşcovschi: în Moscova se va doi îndrăgostiţi să pâcâtuiască.
puţin tot atât de importantă ca şi
face mai târziu în chip minunat
literaturile mai bine cunoscute ale Ivaşcu află şi nu se răzbună.
sinteza înaltă dintre păgânism şi
Franţei şi Germaniei. Din potrivă., Procură leacuri de în­
creştinism, de aci va veni mântu­
irea lumei. Lionardo da Vinci e sănătoşire Ioanei, îndragostindu-se
un pregătitor al drumului nou, /. C. VISSARION. Petre Pârcă­ de ea fără tranziţie. Ioana află şi
cum Ion Botezătorul a fost pentru labul, Roman - Ed. Librăriei Pavel ea mai târziu, dar fiindcă iubeşte
venirea lui Isus. Mereşcovschi as- Suru, Buc. 15. şi pe Petre şi pe Zâna, consimte
vârle în poala vi torului acelaş vis, „In anul 1839, pe timpul loco­ Ia un „menage en trois".
ce-1 visau Saint-Simoniştii în Franţa tenentei mitropolitane, un proces Dar se amestecă autoritatea ad­
şi Ibsen în Nord. Cult şi barbar, ciudat, al lui Petre Pâ călabul, a ministrativă prin reprezentantul ei
el nu vrea să părăsescâ ideea zguduit înaltul D.van. Zapciul, şi se deschide procesul la
adânc înrădăcinată în sufletul slav „A est om trăia cu două neveste, care iau parte cele mai distinse
despre mesianismul poporului său. avea copii cu amândouă şi înfrân- feţe ale boerimei şi bisericei.
gea prin fapta lui şi Pravila şi Re­ Discursuri ca Ia tribunalele
LUCIAN BLftGfl. ligia şi Regulamentul organic. noastre de azi, rechizitorii ad-hoc,
„Fapta lui ajungând înaintea convertirea neaşteptată a băca­
NOTA: Mereşcovschi •— un aristocrat înaltului Divan, consulul rusesc, nului puritan lordache Golescu, şi
al spiritului .... nu s'a putut împăca de­ care căuta prilej de amestec în sentinţa de achitare vine spre
loc cu revoluţia bolşevistă; programu] său
e cu mult mai moderat. Bolşevismul nu trebile ţării, voia să vadă cum va mulţumirea tuturor.
e decât una din manifestările fireşti şi judeca Divanul pe vinovat. Boerii rămân să sfătuiască vo­
trecătoare ale poporului rusesc prin exce­ „Petre Pârcălabul povestind dra­ ioşi cu consulul rusesc, iar Petre
lentă maximalist. Mereşcovschi s'a retras gostea lui de amândouă femeile şi se întoarce vesel cu cele două
la Varşovia, unde alăturea de Savinkov
aşteaptă ca istoria atât de darnică în apărat fiind şi de poetul Ion Vâ- neveste în satul care îl primeşte
surprize să aducă momentul potrivit pentru că r escu, a fost achitat şi i s'a în­ cu alai.
a întră în acţiune Un ziar polon publica găduit chiar să-şi ţină pe amândouă Ivaşcu joacă acum de bucurie
ştirea, ca ar avea de gând sa se stabi nevestele." lecuit şi de dragostea pentru Ioana;
leasca în B»sarabia, pentru a redacta aci
o revista. In orice caz e unul din puţinii Din acest fapt, pe care dl Vis- iar Petre rămâne să ceară sărutări
n«ştri prieteni. sarion îl ştie dela bunicul său, fiu şi mâncare celor două bune prie-

© BCU Cluj
GÂNDIREA 95

tene fericite că lumea le lasă în jiile celor ce au apărat cândva în


pace iubitul comun. acest Ardeal îngenunchiat. drep­
tatea românească.
Cartea ar trebui cetită. Prea Din vremurile neguroase de
scurtul nostru rezumat reprezintă atunci, se desfac luminos câteva
prea puţin. Cetitorul ar găsi acolo figuri eroice. Amintirea lor, învă­
ţărani cari profesează sentimente ALTĂ CREŞTERE de S. Mehe­ luită de măruntele zvârcoliri ale
pe cari nu ne îndoim că le pot dinţi. Cartea d-lui profesor Mehe­ acestui tirnp se şterge, iar adevărul
avea, dar pe cari nu credem să dinţi a ajuns în timp foarte scurt adesea e denaturat. Tipărite pe
le fi putut formula aşa cum vrea la ediţia a treia. E un succes fru­ scurt, în cărticele care să satisfacă
să ne amăgiască dl Vissarion. mos şi meritat. „Şcoala pasivă de şi ochiul şi să poată străbate pre­
* Oamenii vorbesc aproape cum azi lungeşte copilăria şi scurtează tutindeni ; — povestirile despre viaţa
vorbesc târgoveţii de periferie, viaţa", prin urmare ne trebue o şi faptele de arme ale trecutului,
astăzi, cu evoluţie, bravo, intrigă şi o „scală a muncii". Avem în cartea vor servi poate drept însufleţită
altele, Ar mai găsi drăgălăşenii aceasta un complex îmbelşugat de pildă generaţiilor obosite de astăzi.
de plotonier major amorezat, ca observaţii, care s'au putut face E o propagandă românească mai
acestea : numai astăzi, când se dă aşa de vie, ca acea cu banchete, muzică
mare importanţă acţiunii. Dacă ar militară şi ziare siluit vârâte în
•— Lasă-mă, nene Petre, gândeşte-te fi să formulăm într'o sinteză care sufletul cititorului ; — de dragul
singur că n'am drept să mai zăbovesc să împace toate concepţiile mo­ unor ambiţii grăbite.
în casa asta , . . derne oricât de disparate, s'ar găsi
— Nu Zâno !. . nu vet mai pleca ! D. AI. Gura a făcut astfel o
Fie ce-o fi!. . M'o lua dracu sau pentru ea fără îndoială numele faptă bun§. Ş\ dorim să nu-i fie
Dumnezeu, care o vrea, treaba lor, de „activism".
eu te vot iubi şi te voi ţine aici, ori Pedagogia ţine pas cu o adâncă ultima.
vom fugi, dar vom fi amândoi până
la moarte. porniră istorică de azi. Caracterul
se desvoltă în funcţie de muncă. IOAN GEORQESCU (secretarul
Sau : E continuarea drumului presimţit literar al Asociaţiunei) Istoria lui
de Rousseau şi indicat de Froebel. Tudor Vladimirescu. Ed. Asociaţi­
— Ciudata mea, ciudată!... îi răs> O parte relativ nouă şi originală unei. Sibiu 1921.
punse el cu ochii mai mult de jumă­ O altă cărţulie pentru popor,
tate închişi. Aşa parcă este, aşa . . . a cărţii d-lui Mehedinţi e aducerea
Tu-mi răstorni tot gândul de nu mai în legătură a pedagogiei cu etno­ datorită harnicului secretar al aso­
ştiu cine vorbeşte în tine, sufletul tău logia. Pornind din legea bioge- ciaţiei. Răspândită adânc printre
nemai umbrit de carne, ori alt spirit netică, că viaţa copilului e o scurtă cititorii cultivaţi ai asociaţiunei, va
furişat în tine. face cunoscut în Ardeal viaţa şi
recapitulare a vieţii popoarelor,
Acesta e romanul românesc ? autorul caută isvorul pedagogiei faptele Celui ce a fost „un Avram
Aceasta e ţărănimea de acum 80 copilului în bună parte în deprin­ lancu al Olteniei". Ca şi Regele
de ani ? . . . Oameni fără sânge în derile, obiceiurile, credinţele şi lo­ Munţilor aci; dincolo de Cârpaci
vine, fără nervi, şi mai presus fără gica primitivilor. — Avem nădejdea Tudor se păstrează în amintirea
suflet ? că dl Mehedinţi ne va da cu timpul , plugarilor, în dimensiunile unui
Nu o credem. acea „pedagogie" specific româ­ erou legenda", cu faptele înflorite
Nu o credem pentrucă socotim nească despre care. vorbeşte în de câutece populare şi desmier-
sufletul românesc mai complex prefaţa cărţii, pentrucă să nu ne date de doine.
de cât ni-1 înfăţişează dl Vissarion, mai creştem copii după scheme Scrisă în grai tuturor înţeles,
chiar fiind acum 80 de ani. de import engleze, franceze, ger­ broşura contribue la unificarea
Totuşi faptul e riguros exact, mane. sufletească a fraţilor până eri des­
ne va răspunde autorul lui Petre „Altă creştere" o recomandăm părţiţi : unificare prin cultul acelo-
Pârcălabul, aducând mărturie pe îndeosebi acelora pentru cari a loraşi eroi naţionali.
bătrânul Sotir, bunicul său, şi poate fost mai mult scrisă : celor ~ che­
chiar câteva documente din Ar- maţi să crească caractere în vre­ VIAŢA ROMÂNEASCA. Anul XIII
chivele statului. mea frumoaselor vorbe ucigătoare No. 5 Mai.
Nu ne îndoim şi îl rugăm* să nu de fapte. — 1. b. D. loan C. Filitti, într'un intere­
se ostenească. Arta nu se face însă sant studiu asupra Reformei admi­
nici cu hrisoave nici cu mărturii. AL. CIURA. Povestire pe scurt nistrative constată că principal se
Cazul prezentat de dl Vissarion a Vieţii lui Avram Iancu. Ed. Comi­ impune:
e un caz anormaLşi n'are nimic tetului pentru ridicarea unei Statui I. descentralizarea administrativă,
aface cu romanul şi cu românismul. lui Avram lancu în Cluj. 1921. care să sporească atribuţiile deli-
D. I. C. O broşură ca dimensiuni mo­ berante şi să dea organelor alese
destă; dar frumos tipărită şi avân­ regionale sau locale, atribuţii de
tat scrisă de unul dintre fruntaşii hotărîre ; contribuind astfel la edu­
prozei ardelene. O broşură ce n'am caţia cetăţenească şi trezirea ini­
dori să fie singuratică, ci începu­ ţiativelor.
tul unei serii. Căci prin aceste II. înfiinţarea unei cariere admi-
cărticele, răspândite cât mai adânc nistrative, care să sustragă agenţii
în suflarea românească, se Vor executivi influenţelor politice şi să
face cunoscute, mai mult şi mai le ceară o serioasă pregătire pro?
exact decât prin legendele trans­ fesională.
mise din tată în fiu; viaţa şi vite- III. desconcentrare* administrativă

© BCU Cluj
96 GÂNDIREA

în favoarea agenţilor executivi nu­ D-na fina Conta-Kernbach, pub­ mai da, de bună seamă. Bârlădenii
miţi, cărora să li se sporească nu­ lică o continuare a studiului asupra se înţelege fac, politică „mare" şi
mărul atribuţiilor Ce pot fi îndepli­ lui Ibsen — perioada modernă : în sânul lor se vor găsi în ori şi
nite fără deslegare dela centru. opera realistă şi simbolistă. Dar care' clipă steaari vajnici pentru
Dela aceste puncte principale, studiul e didactic, nu aduce nimic toate principiile desbătute şi apă­
autorul trecând 'a consideraţii prac­ nou şi putea mai cu succes fi rate în cuprinsul României.
tice expune condiţiile de alegere concentrat în căteva pagini strânse Până atunci rămâne un oraş al
şi funcţionare ale consiliului co­ decât risipit în numere de revistă furtunosului trecut şi al amintirilor".
munal, primarului, consiliului ju­ îndepărtate, care nu se mai citesc Cum vedeţi întocmai ca în «ori
deţean cu un preşedinte al comi­ penfrucă nu dau o impresie şi con­ şicare»: Albina sau Gazeta Sătea­
tetului şi un comisar al guvernului cluzie unitară. Şi apoi ce e aia: nului, c. p.
, numit de'a Centru, etc. Flaubert, Balzac & Comp ?
Într'o Scvisoare din Paris, d. Mi-
Sistemul propus presupune o hai Ralea, face o admirabilă ca­
schimbare a regimului actual în racterizare etnică a francezului.
ce priveşte situaţia şi competenta . Parisul e singura capitală din
funct'onarilor comunali şi judeţeni, REVISTA MOLDOVEI. A. I Nr.
lume unde cetăţeanul oricărei patrii 2 (Iunie) Botoşani
cărora urmează să li se' ceară con- se simte prea puţin înstrăinat.
di.t i de admisibilitate şi să li se Din oraşele de provincie ale Mol­
dea în schimb condiţii de sta­ Franţa „e o sucursală a umani­
tăţii, un rezumat logic şi oarecum dovei, Botoşanii şi Bârladul au hvuf
bilitate. totdeauna o mişcare culturală şi
artificial al întregei categorii ome­
Trecând mai departe la descen­ neşti". Dar după ce a dat de se­ artistică proprie. Ruinătoare vinţă
tralizarea financiară d. Filitti, sus­ cole ornenirei învăţăminte şi de club şi cafenea a făcut mai pu­
ţinut de părerile lui Petre Carp, exemple, începând cu pilda liber­ ţine ravagii în cele două liniştite
ca de altfel aproape în tot Cursul tăţilor constituţionale; respectul oraşe, unde niciodată n'a lipsit un
studiului, o socoate necesară unei umanităţii şi sfârşind cu scânteia idialist cenaclu de preocupări su­
complecte descentralizări admi­ spiritului, fărâ a lua nimic în perioare meschinăriilor de provin­
nistrative. Regiunile nu pot fi de schimb; Franţa astăzi se sinucide, cie şi o revistă care să îmboldească
sine stătătoare decât dacă vor dis­ asfixiată de neputinţa de asimilare cele mai curate ambiţiuni omeneşti.
pune ele singure de resursele bu­ şi de utilizare a civilizaţiilor străine. „Revista Moldovei" vine să con­
getare. Sistemul propus e deocam­ Trei poezii cu suflu nou sem­ tinue o bună şi sănătoasă tradiţie.
dată o largă desconcentrare şi un nate de fii. Philippide, fii. O. Teo- Din paginile celui de-al doilea
pas mai departe spre descentra­ doreanu şi Q. Bârgăuanu şi una număr (primul număr datorită con­
lizare în. favoarea -judeţelor, după catastrofală de d. Ion Barbu: „melc cepţiei ce domneşte la Poştă de a
care aceasta s'ar desăvârşi mergând nătâng, melc nătâng". In cincispre­ distruge metodic orice nu e probe
până la ernanicipa'rea satelor, idea­ zece pagini d-na Marg. Mifer-Verghi de mărfuri, ne-a lipsit) preocuparea
lul unei sncer democrate admi­ povesteşte inegal o îndoită trage­ culturală e evidentă. Revista pare
nistraţii. die femenină, acea eternă a soţiei a nu avea nici un program hotărît;
Până atunci, prima condiţie pe înşelate. După o frumoasă pagină sau ceva vag, cât mai vast cuprin­
care trebue să îndeplinească < ca acea unde bunica e zugrăvită zător : cultură şi artă naţională. Si
trainică reforma administrativă e într'o, atmosferă care ne evocă hărnicii intelectuali botoşineni caută
respectarea pe cât posib 1 a'siste- prin miros etacurile bunicelor să realizeze acest postulat cum
. melor adminisrative deosebite din noastre, ale tuturor ; peripeţiile cred că e mai bine.
nouile provincii. Particularităţile re­ povestire! se leagă convenţonal şi Se închină un articol, în memoria
gionale cari nu vin în conflict cu fără îndestulă putere, pentru a ne lui filexandri" de care se simt le­
principiile generale, nu ' trebuesc duce* apoi la o altă frumoasă pa­ gaţi cu un tainic fior; se publică
nivelate arbitrar, întru cât au ră­ gină, unde soţia înşelată înţelege studii, recenzii, poezii şi nuvele, din
dăcini adânci în viaţa publică a că nimeni nu e rău ori bun dintr'o care se degajează acea răspundere
nouilor ţinuturi. Reforma adminis­ bucata, şi cS cei mai păcătuiţi a scrisului care e dovada celei mai
trativă nu poate fi aplicarea unui dintre noi au ceva bun şi divin în lăudabile seriozităţi.
principiu ideologic, care în prac­ suflet, cu care se" ştiu face iertaţi
tică şi grăbit poate da, şi dă, mai Remarcăm poeziile basarabeanu­
de unii şi iubiţi de alţii.
întotdeauna, ,greş. Deocamdată o lui T. Mârza şi bucovineanului
Revista ieşeană, cu concursul Qeorge Voevidca. Dl,'Mârza ar putea
nouă reformă are de împlinit şi d-lui Tudor Pamfile, se pare că a
educaţia politică a cetăţenilor, care da lucruri bune cu cev,a mai mult
început în acest număr a publica control.
se obţine numai prin primenirea monografiile oraşelor moldoveneşti,
continuă a celor chemaţi să par­ Un preţios document psichologic
fi înaugurat seria cu Bârladul, adu­ e nuvela Dlui Tiberiu Crudu, care
ticipe ia afacerile publice. când contribuţ'i la Geografiile de păcat că nu se termină odată cu
şcoala primară — va sfârşi pro­ spovedania soldatului. DI Crudu
babil cu urbea d-lui Trancu-laşi, care e profesor Ia şcoala Normală
care a dat şi ea doar ţării „oa- vrea să scoată şi învăţătura morală
rneni mari". pentru pedagogie, dar păgubeşte
Pentru delectarea lectorilor cităm arta.
pasagiui final din scrisa d-lui Interesant studiul de populari­
Pamfife : zare a „Plâcerei estetice« de dl
„Bârladul a dat ţării oameni mari: Const. Oprescu, ca şi aprecierile
miniştri; generali, magistraţi — şi va Critice sie Dlui Rintu.

© BCU Cluj
GÂNDIREA 97

IDEE A. A, I 'Nr. 1 (Mai) Bu­ Biblioteca copiilor şi a tine rimei. Pârvulescu asupra „Progresului
cureşti. A. IV. N. 19—20 (Mai) Chişinău. Ştiinţei Pure". Pline de observaţii
Revista scoasă de cercul cultu­ Admirabilele cântece de leagăn juste amintirile d-Iui Oprişan din
ral „Scoală Româneasca" e o pu­ ale dlui Emanoil Bucuţa dovedesc prizonierat.
blicaţie pedagogică în primul rând. că pentru copii se poate scrie foarte Revista mai publică şi scrisori
Din subtitul ei se vede însă că nu bine fără banalităţi când ai... talent; râmase dela poetul Cerna. Se gă­
va neglija nici literatura, nici edu­ sesc acolo lucruri preţioase pentru
Aceasta însă nu înseamnă că cercetătorul literar, dar şi inutili­
carea cetitorilor săi pe tărâmul restul revistei e mai prejos. Din
social. tăţi ca acestea :
potrivă. Reproducerea d ; n volumul
Programul' publicat sub formă de dlui ti. I. Tabico e o minune şi o Bucureşti 6 Martie 1900
scrisoare către membrii corpului surprisă pentru noi cari n'am avut • (c. P- H-) P- Cerna te sărută şi
didactic, arată că spre deosebire de ocazia a-1 cunoaşte. nil te va uita nici odată !
publicaţiunile anterioare de aceeaşi Dl M. I. Tabico are acel dar deo­
specialitate, Ideea nu e o revistă ofi- Parcă vedem pe cine ştie ce ipo­
sebit de a-şi apropria sufletul şi chimen exclamând : Cerna işi pupa
cială ci „o tribună, de unde să ne mentalitatea copilului, dând nesilit
impunem singuri datoriile ce avem prietenii, şi pretinzând doctoratul.
în lucările sale tocmai ceea ce se
ca apostoli ai neamului în România cere embr'onuiui de suflet omenesc
întregit', dar în acelaş timp să pu­ pentru o desvoltare normală.
tem cere cu tărie, toate drepturile Aceeaşi înţelegere îngrijită oare­
pe baza cărora Corpul didactic să cum o găsim în paginele celorlalţi
poată sta în fruntea oricărei clase colaboratori şi acestui fapt credem
de funcţionari ai Statului, fiindcă că se datoreşte succesul revistei.
şi misiunea acestui corp este şi
cea mai grea şi cea mai însem­ Cam americană pagina veselă a
nată într'un Stat". lui Michiduţă.
Ce vor zice însă funcţionarii, ofi­ ROMÂNIA VIITOARE. A.I.N3
ţerii, inginerii, preoţii şi ceilalţi?. (Aprilie) Ploeşti.
Dl Munteanu-Râmnic se ridică ncă un vechiu _ şi bun obiceiu
BRAZDE ADÂNCI.
I. Bucureşti.
A. I. No. „Împotriva literaturii şi publicisticii
de tarabă". Articolul are o calitate:
Îcare'|se pierde. înainte vreme au­
torii pe lângă exemplarele trimise
După „Revista Moldovei" con­ e sincer, şi un defect: e bazat pe ziarelor şi revistelor, trimeteau câte
statăm încă un caz de eclectism inexactităţi. un exemplar tuturor colegilor mai
literar şi artistic. E o mângăere «Împotriva literaturii de tarabă« e în vrâstă sau şi celor mai tineri,
pentru noi cei ce am avut curajul o poză care e foarte obişnuită în prieteni sau adversari.
să afirmăm încă de la apariţie: în trecutul publicisticei noastre. Poză Astăzi abia dacă se expediază
haosul de astăzi numai eclectic se însă Ia unii, şi nu o putem bănui nouile lucrări la câteva ziare şi
poate porni o mişcare literară. Din la conducătorul României Viitoare. reviste, când autorul nu se pre­
cernerea tuturor ideilor şi forrqelor Campania însă a prins, a° dat zintă redacţiei Cu recenzia de-a
se vor statornici curente şi şcoli, r oade, şi aceasta n'o ştie dl Munteanu- gata scrisă de el. De trimis celor­
aşa cum le doresc unii fără a-şi da Râmnic care mai crede in pericolul lalţi colegi, nici vorbă.
osteneală de a le creia. „Bibliotecilor galante", „Randevu- Aşa se explică de ce astăzi li­
Despre revistă ce putem spune? urilor" şi romanelor de fascicole teraţii se cunosc atât de puţin între
Sunt nume noi acolo şi „opere" ale editurei Hertz şi „Universului". ei, şi se critică cu atât de puţin
destul de timpurii pentru a cere Această literatură a dat faliment. discernământ. Nu se citesc unul
răgaz în apreciere. Constatăm în „Universul" a trebuit să facă apel pe altul.
treacăt că se scrie „redengotâ", şi la literatura cultă a apusului, iar Greşeala vine din partea tineri­
colaboratorii revistei se recenzează Hertz s'a lăsat de negustoria de lor cari sau nu cunosc sau negli­
reciproc destul de elogios. romane senzaţionale şi are astăzi jează un obiceiu tradiţional.
o librărie unde poţi găsi tot ce Şi e rău. Înţelegem şi luptăm
RENAŞTEREA MOLDO VEI. A. literatura a dat mai bun până pentru evoluţia Rterară în forme
II. 14—5 Chişinău. astăzi. şi fond, pentrucă e firesc să se
în criza de bună proză beletris­ Cercetaţi librăriile, întrebaţi. Nici găsească vieţii omeneşti noui şi
tică prin care trecem astăzi „Re­ Vasiie Pop nu se mai citeşte. nesfârşit de variate aspecte. Dar
naşterea Moldovei" face un lux Pericolul nu e prin urmare acolo evoluţia presupune o continuă cer­
deosebit publicând trei nuvele ori­ unde îl teme d-'sa, ci contrar afir­ cetare a trecutului, şi complectarea
ginale şi o prelucrare din italieneşte maţiei sa'e, în faptul că nu se ci­ Iui. Nesocotirea bunelor obiceiuri
a d-iui Ap. Culea, în acelaş număr. teşte, sau se citeşte prea puţin. Şi în tradiţionale, când mai ales erau
„Admiratorul" d-kii Leon Donici, această direcţie credem că^trebuesc isvorâte dintr'o reciprocă conside­
e plin de observaţie şi fineţe. Limba îndreptate toate armele acelor ce rare — ca să zicem aşa: profesio­
în care e scrisă nuvela e o releva­ ţin conştiincos un toc în mână. nală — duce adesea la necivilizaţie.-
ţie îmbucurătoare şi ne face să D. d-r S. lrimescu continuă răb­ Autorii fac astfel impresie unor în­
nădăjduim lucrări de valoare de la dător şi metodic a risipi vălul de verşunaţi concurenţi cari nici nu
confratele basarabean. ignorare a tot ce e măsură de vor să calce în prăvălia vecinului,
Alături de o poezie din 1919 a prevedere în materie de sănătate dar încă să consume ceva de acolo.
lui Macedonski, poeziile d-Ior Ter- individuală şi colectivă. Aşa dar până vom-invenia'^un
ziman şi Iov fac figură onorabilă. Foarte instructiv art'colul d-Iui mijloc mai bun pentru păstr-iea

© BCU Cluj
» , GÂNDIREA

raporturilor civilizate între literaţi, de sericicultură, împletituri de pae instein e astăzi filosoful la modă
să ne întoarcem la vechiul obiceiu
al trimiterii operelor apărute cole­
şi ceramică.
Au fost invitate să participe
E aşa cum înainte cu câţiva ani
era BergsOn. Einstein însă se adre­
gilor, chiar şi fără dedicaţie. toate şcolile, atelierele particulare sează unui număr de cititori mai
şi ale statului cum şi producătorii restrâns, pentrucă cetirea operilor
singuratici. Se fac înlesniri, şi mi­ lui reclamă cunoştinţe mai strict
nisterul făgădueşte şi altele pentru de specialitate, ceea ce îl va îm­
viitor, cari să uşureze circulaţia şi piedeca să atingă .popularitatea fi­
C u prilejul centenarului lui Vasile
Alexandri, unele ziare şi re­
viste au şi început să înşire meri­
desfacerea producţiei casnice, înă­
buşită astăzi de înstrăinarea gus­
losofului francez.
In franţuzeşte se găseşte totuşi
tului nostru şi de concurenţa măr­ bine reprezentat în traduceri co­
tele uriaşe ale lui... Eminescu. Ine­
furilor streine. Citim printre dele­ recte. Acum de curând a apărut
vitabila comparaţie între cei doi
gaţii cu organizarea expoziţiei şi în traducerea d-lui M. Solovinne
poeţi n'a putut să nu se scurgă
raportorii dela congresul proectat L'Ether et la Theorie de la rela-
şi de astă dată din vârful peniţelor
cu ac?st prilej, numele câtorva ti­ tivite cât şi o traducere mai uşoară
cron/carilor actualitătei. Era o fata­
neri demult preocupaţi de aceste a aceleiaşi lucrări datorită d-şoareî
litate. Mulţi au prevăzut-o dinainte
probleme ca Dr. iuliu Pascu ale J. Rouviee
şi, pentru că părea inexorabilă, au
cerut oare-cum îngăduinţă pentru cărui studii Ie am întâlnit risipite Gn bun studiu de popularizare
bunul bard al veseliei câmpeneşti des în diferite ziare şi reviste din asupra teoriilor lui Einstein, scris
şi al biruinţei dela Plevna. Ba am nefericire puţin cunoscute publicu­ clar şi pe înţelesul tuturor, e lu­
văzut chiar un călduros apel la in­ lui. Şi e neîndoios că acest tineret crarea d-lui L. Fabre (Payot).
dulgenţa contimporanilor. animat de mai multă râvnă "ca biu- Interesant e eă dl Fabre a ţinut
rocraţia anchilozată de până acum; să-şi asigure compatrioţii că Ein­
Ca şi în Franţa cu ocazia sărbă­ stein nu e „boche" c i . . . evreu.
va şti să dea expoziţiei o propor­
toritei lui Flaubert, centenarele a-
ţie care să treacă peste cea a unei De făcea la noi treaba" asta, o
cestea au ajuns un fel pacoste pen­
simple achitări de seacă îndatorire. dregea bine de tot.
tru memoria iluştrilor dispăruţi.
Sunt atâtea comori de artă, e atât
Scoţi umbra omului cu sila din
geniu care îmbină utilul cu frumo­
pacea mormântului, ca să-i oferi
un banchet postum, pentru a-i re­
sul,^ în industria noastră casnică
oropsită de indiferenţa de până a-
LITCRC'/Ti
proşa la toast, reaua creştere, de a
se fi grăbit să vină! Că amfitrionii
ospăţului s'or pripi să arate în
cum a oficilităţii; încât nu va fi
nevoe de prea mult îndemn pentru
rlMTA-ARîA
chema într'acolo gustul obosit de
peroraţii grandilocvente bunele in­
occidentalism al publicului. I. C. V i s s a r l o n Petre Pârcălabul
tenţii şi admiraţia lor constantă,
Roman. - Ed. librăriei Pavei Suru, Buc.
ţipetele celor de pe la ferestre tqt 15 Lei.
nu vor purea fi înăbuşite cum trebue. C. Sandu-A.ldea Călugărenii. — r Ed.
Şi biata fantomă nu va ştie cum librăriei Pavel Suru> Buc. — 12 Lei.'
să-şi recapete mai repede liniştea rt isexicuţile literare nu fac numai S. Mehedinţi, Altă creştere. Şcoala
cavoului, condusă de fluerăturile muncii. Ed. Viaţa Românească, Buc.
1 3 la-noi ravagii. Dispoziţia Cri­ 20 Lei.
celor câţiva nemulţumiţi excesivi, ticei şi a şcolilor a întins plaga a-
de rigoare. M. S a d o v e a n u , Cocostârcul albastru
Ceasta pretutindeni. Dar se pare că Viaţa Românească, laşi — 14 Lei.
Nu s'ar putea oare să cruţăm reaeţiunea e pe cale să se producă R o m u l u s C i o f l e c , — Lacrimi călă­
bietele umbre de trista mascaradă ? şi în străinătate. Eliberarea de sub toare, Viaţa Românească, laş. — 10 Lei.
Să le respectăm cel puţin sfânta tirania ucigătoare a tot ce e talent M. Carp — Povestiri fantastice — Viaţa
zi a parastasului. S'o găsi pe urmă e poate singura eşire din Criza li­ Românească, laşi — 12 Le'.
destul timp pentru critică şi com­ terară a vremilor noastre. Greu­ E. t o v i n e s c w , — Critice, voi.V. _ Viaţa
paraţii. Şi mai ales în cazul de tatea e de găsit cu Ce să îhlocueşti Românească, Buc. — 14 Lei.
faţă, avem atâtea de recunoscut bisericuţile, căfii critica încă nu se M a x i m i l i a n C o n s t a n t i n , — Vioara.
lui Vasile Alexandri, noi epigonii, Maeşitrş şi arta ei. — Viaţa Românească.
vede. Buc. 15 Lei." „
că puţin mai mula cuviinţă din Interesantă e ieşirea d-lui Pierre F. Âderca — Ţapul. Viaţa Româ­
parte-ne, credem că ar- fi foarte Lasserre. Cartea sa Les Ghapelles nească, Buc. — 10 Lei.
Ia locul ei. litteraires a produs o puternică R o m u l Simu, — Propaganda noastră
culturală Ed. flsociaţiunii Sibiu. Fără
impressie la Paris. Lasserre îşi preţ.
strigă cu suflet şi curaj revolta Ilie Marin. La Răspântii, In depo­
contra acestor „organizaţii de ne- zitul librăriei Săteanului, Sibiu, — 6 Lei.
I. I S t o i c a n . Din tragica noastră
O idee frumoasă şi fecundă în
urmări, e fără îndoială aten­
ţia deosibitâ pe care Ministerul de
toleranţă cari s'au substituit de
aproape douăzeci de ani autorita­
te!, de carab a depins în cele mai
epopee
14 Lei.
Ed. Cartea Româneescă. Buc:
D e m . G h . C a r a p ' a n c e a . Ada. roman.
Industrie şi comerţ a înţeles să dea bune timpuri ale literaturei noaste, Cartea Românească Buc. _ 12,50 Lei.
însfârşit industriei casnice româ­ renumele şi poziţia literară, şi care C a r a g l a l e . Culegeri Postume. Colec-
nu era alta decât libera opinie a ţiunea Foi volante. Ed. V. R. laşi,
neşti. La expoziţia şi târgul de 2,5' Lei
mostre prpectat pentru luna August, tuturor oamenilor oneşti". Mihail S a d o v e a n u . ... In amintirea
se va deschide o secţiune specială. Pune însă prea puţin în locul lui Creangă. .... Colecţiunea Foi volante,
Se vor expune acolo scoarţe româ­ Ed V, R. laşi, .... 3 Lei.
criticei.
neşti, costume, cusături şi ţesătorie, Ioari G e o r g e s c u Tudor Vladimi-
Votul universal în literatură aşa rescu. Biblioteca populara a „flsociaţi-
mobile, ustensile, sculpturi, produse dar. u n e i ' Sibiu _ fin. X N 98 ... Preţul 3 lei.

© BCU Cluj
BILANŢ GENERAL
ACTIV al Băncilor româneşti din Transilvania Ia 31 Decemvrie 1917. PASIV

Cor. fii. Cor. - fii.


Cassa . 4,122.903 Capital 31,961.876—
Giro-conto . . . . . . 33,127.715 Fond de reservă Cor. 12,058.302
Casa de păstrare poştală . 731.515 „ special de reservă „ 2,543.949 14,602.251 —
Cambii 41,968.775 „ de pensiuni 4,985.754—
Cambii cu acop. hipotec . 18,920.195 „ filantropic 472.865---
Împrumuturi hipotecare . 21,886.721 Deposite spre fructificare . . . 143,655.362—
„ pe obligaţiuni 3,895.151 Reescont 136 334—
Cont-curent 45,837.284 Lombard 194.322—
Avansuri pe efecte . . . 890.989 Creditori 1,116.366—
Efecte 43,898 260 Cont-curent • • • 14,205.195—
Efectele fond de pensii . . 1,001.606 împrumut, h'pot. cedate . . . 1,594.478—
„ „ garanţ : e ascrisfonc 564.000 Deposite de cassă 1,708.503—
Acţiuni . . . 872.179 Dividende neridicate . . . . 234.360—
Realităţi . . . 8,703.072 Interese trasitorii ._ 1,113.078- —
Diverşi debitori 1,046.714 Scrisuri fondare 9,407.500 —
Mobilier . . . 117.224 Profit net . 2,964.694 —
Interese restante 956 337
Pierderi . . 2297
Total 228,542.937— Total 228,542.937-

Dacă în fata acestui tablou punem singure numai pe Cele trei Bănci mari româneşti, creiate dela
1919 încoace în teritoriul românes" Banca Agrară, Banca Centrală pentru industrie şi comerţ, şi întreprinde­
rile Forestiere Române, toate trei în Cluj, şi dacă luăm în cosiderare câ numai singur capitalul societar al
âCestor trei institutiuni se cifrează la 150;000.000"— Le', nu putem decât să ne înviorăm de progresul şi
de posibilitatea progresului finantei noastre româneşti în aceste părţi de \arâ. Datele principale ale
bilanţului unificat al acestor trei instituţii sunt următoarele:

BILANŢUL UNIFICAT
ACTIV al Bănncii Agrare, Băn ii Centrale şi întreprinderile Forestiere Române, Cluj. PASIV

Lei Bani Lei — Bani


Cassa în numerar 9,022.324— Capital social . . . . 150,000 ooo-—
Bonuri de 40°| o 39,056218— Fond de reservă . . . 19,659, o o o - -
Bon Ia alte Băncii 20,960.597— Fond de pensiuni . . 201 ,573-—
Cupoane în cecuri 30313 — 69,069.452 Reescont 40,000 ooo-—
Escont 36,306.231 Deposite spre fructificare 69,623, 185 —
împrumuturi hipotecare 795.658 Cecuri proprii . . . . 13 200 —
Conturi curente 84,121.797 Diverşi cţeditori . . . 47,114. î o r -
Efecte . . . . 59,680.347 Dividende nendicate . . 215.839'—
Realităţi . . . 9,649.477 Interese transitorii . . 81 143—
Investitiuni . . 38,410.694 Profit net 16,361 424—
Diverşi debitori 19,888.955
Mărfuri . . . 21,515,195
Monezi streine . 88.085
Mobilier . . . 1,959.199
Cauţiuni . . . 251.520
Reforma Agrară 1,533.345

Total 343,269.955 Total 343,269.955-

© BCU Cluj
|FABRICA DE AGRAFE
| Ş f PIEPTENI -==£:—'
DIN ORADEÂ-MARB 0' -. %

* Oraflia-MaiUtr/ClDliloI.
Singura întreprindere
12...2 mai mare în România,
unde se pot procura
în cantităţi mari ori-ce
forme de p epteni şi ag­ PROPR!£T(W I. ATSSTflN'TlU
rafe de celuloid, gafa-
litâ şi coarne .-—' —» C^ViCTORj€i 7 6
BUCUR^ŞTi
Vânzare numai ptru engrosişti.

} f e t i ş u r i • §i Zef iruri
iEez<
ORADEA^MARE
Strada Nicolae Iorga 1. î>fiamale9 Gulere-

i'«i
Mare depozit de stofe fine
din străinătate, cu preţurile •KSEFEîrrar'^îWTC-» r r ^

cele mai convenabile


V.. J §<K£>«SS><S£»<K£»«S£»<SS><KS><35i>© D
gga^t^H^!^t^8i^5^t^^t^^g»g

I
4-2
FRANCISC WALLERSTEfN
SUCCESORII:
« •
O0LrWFilLEIU[8.S.Pl MNIBERG SI WALBNER
SELMANN Mare negustorie de coloniale
delicatese şi fructe sudice.
T
$ Mare magazin
93
* şiULHMANN Aparate, speciale pentru
prăjit şi măcinat cafea.
f*
& de mobile ** '
Înfiinţat în 1896 H Telefon 458
MAGAZIN DE FERER1E
(VRSKERESKEDES)
IIIIEMIl£. STL'llilI IHIUiL 21 ţ Orate-Miie, Strada Hlcolat Iorga 19
:D
>i
ORADEA-nARE
z%sssEEmmmm&E*
PIAŢR MIHfll VITEAZUL No. 8
(Nagypicz-ter)
oii! Sonnenfeld iun.
Qradea-Mare.Str.Kossuth L.No.l
6..A Tel. 735 (palat Vultur negru) Fondat 1834
cHDac0s*ca*8ae«Brt>a&aK>*cn)*aCKMaaiae (fostă „Vulturul Negru" Fekete Sas)
Mare magazin pentru pipe de A fost din nou modern şi luxos
iStlfiaStil^ît aranjată. Loc de întâlnire fami­
spumă, instrumente' muzi­ liare pentru înalta sociefate
cale, arme şi rechizite Orăzeana.
m de vânat Oradea-Maro. Plsfa Unîriî (Szf.LăszId-fgr)
3.-2 1

|fî Mare magazin de articole ||s


ff de dantelărie, mărun- 1-2 SUCCESORUL LUI i
fff ţişuri şi mărfuri ANTON J A N K Y
de Nurinberg
Telefon 10-60 A Telefon 10- Băcănie S e r v i c i u l p r o m p t şi c u r a t
coloniale şi delicatese S e a r a concert
Oradea-Mare CPISA F O N D A T Ă IN 1815
12 Piaţa Mihai Viteazul 12 O ia d ea» M a r e Oradea-Mare "
3 8888888888888888888888

© BCU Cluj