{\displaystyle \beta ={\frac {u}{c}}}{\displaystyle \beta ={\frac {u}{c}}} este viteza raportată
la viteza luminii,
u este viteza raportată în sistemul de referință unde este măsurat timpul t
τ este timpul propriu, și
c este viteza luminii.
Cuprins
1 Demonstrația factorului Lorentz
2 Aproximări
3 Valori
4 Rapiditatea
5 Calcul
6 Note
7 Vezi si
8 Bibliografie
Demonstrația factorului Lorentz
S-a observat ca legile de mișcare galileiene nu sunt valabile pentru viteze mari , așa că ele trebuie
generalizate astfel încât să respecte postulatele relativitații restranse:
Dar conform celui de-al doilea postulat viteza luminii este aceeași în ambele sisteme de
referință.Putem înlocui {\displaystyle x'=c*t'}{\displaystyle x'=c*t'} și {\displaystyle x=c*t}
{\displaystyle x=c*t}.Atunci obținem din (1):
Aproximări
Factorul Lorentz are următoarea serie Maclaurin:
Versiunile trunchiate ale acestei serii permit fizicienilor să demonstreze că teoria relativității
restrânse se reduce la mecanica newtoniană la viteze reduse. De exemplu, în relativitatea
restrânsă, sunt valabile următoarele ecuații:
Valori
Factorul Lorentz în funcție de viteză. Începe la valoarea 1 și tinde la infinit pentru {\displaystyle
v\to c}{\displaystyle v\to c}.
Viteza factorul Lorentz inversul
{\displaystyle \beta =v/c}{\displaystyle \beta =v/c} {\displaystyle \gamma }{\displaystyle
\gamma } {\displaystyle 1/\gamma }{\displaystyle 1/\gamma }
0.010 1.000 1.000
0.100 1.005 0.995
0.200 1.021 0.980
0.300 1.048 0.954
0.400 1.091 0.917
0.500 1.155 0.866
0.600 1.250 0.800
0.700 1.400 0.714
0.800 1.667 0.600
0.866 2.000 0.500
0.900 2.294 0.436
0.990 7.089 0.141
0.999 22.366 0.045
Rapiditatea
Dacă tanh r = β, atunci γ = cosh r. Aici, unghiul hiperbolic r este cunoscut sub numele de
rapiditate. Rapiditatea are proprietatea că rapiditățile relative sunt aditive, proprietate utilă, pe
care viteza nu o are. Uneori (mai ales în discuțiile despre viteză superluminică) γ este scris Γ
(gamma mare) și nu γ (gamma mic).
Cu γ se mai notează rareori și {\displaystyle {\frac {\mathrm {d} \tau }{\mathrm {d} t}}={\sqrt
{1-\beta ^{2}}}}{\displaystyle {\frac {\mathrm {d} \tau }{\mathrm {d} t}}={\sqrt {1-\beta
^{2}}}}. Aceasta va face simbolul γ ambiguu, astfel că mulți autori preferă să evite posibila
confuzie scriind termenul Lorentz explicit.
Calcul
Unul din postulatele fundamentale din teoria relativității restrânse a lui Einstein este că toți
observatorii inerțiali vor măsura aceeași viteză a luminii în vid indiferent de mișcarea lor
reciprocă sau relativă la sursa de lumină. Să ne imaginăm doi observatori: primul, observatorul
{\displaystyle A}{\displaystyle A}, se deplasează cu viteza constantă {\displaystyle v}
{\displaystyle v} în raport cu un al doilea sistem de referință inerțial în care observatorul
{\displaystyle B}{\displaystyle B} este în repaus. {\displaystyle A}{\displaystyle A} îndreaptă
un laser "în sus" (perpendicular cu direcția de deplasare). Din perspectiva lui {\displaystyle B}
{\displaystyle B}, lumina se deplasează în unghi. După o perioadă de timp {\displaystyle t_{B}}
{\displaystyle t_{B}}, {\displaystyle A}{\displaystyle A} s-a deplasat (din punctul de vedere al
lui {\displaystyle B}{\displaystyle B}) pe o distanță {\displaystyle d=vt_{B}}{\displaystyle
d=vt_{B}}; lumina a călătorit (tot din punctul de vedere al lui {\displaystyle B}{\displaystyle
B}) o distanță {\displaystyle d=ct_{B}}{\displaystyle d=ct_{B}} în unghi. Componenta
verticală a drumului {\displaystyle d_{t}}{\displaystyle d_{t}} al luminii poate fi rezolvată prin
teorema lui Pitagora.