UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

Rezidențiat anul I
Specialitatea: Stomatologie generală

REFERAT
LA TEMA:

,, DESCHIDEREA ACCIDENTALĂ A CAMEREI

PULPARE’’

A elaborat: Chiroșca Valeria

București, 2021
 DESCHIDEREA ACCIDENTALĂ A CAMEREI PULPARE

Deschiderea accidentala a camerei pulpare – este un episod acut care apare in decursul
tratamentelor dentare sau in urma unui traumatism dentar. Deschiderea accidentala poate aparea
la oricare dintre dintii arcadei maxilare sau mandibulare, cu precadere in timpul tratamentului
cariei simple dentare, indiferent de localizarea topografica a procesului carios si de varsta
pacientilor, dar cu frecventa mai mare la pacientii tineri.
Cauzele favorizante ale deschiderii accidentale a camerei pulpare la dintii vitali.
Cauzele care pot conduce la deschiderea accidentala a camerei pulpare la dintii vitali se impart in
2 mari categorii:
- cauze favorizante;
- cauze determinante.
Cauzele favorizante pot fi:
a) -volumul mare al camerei pulpare –situatie frecvent intilnita la dintii temporari si la dintii
permanenti la copii si tineri;
b) -uzura dentara(atritie/abraziune/eroziune)patologica;
c) -topografia procesului carios- localizarile proximale sau cervicale duc mai frecvent la
deschiderea accidentala decat cele ocluzale ,datorita grosimii mai reduse a structurilor dure
dentare;
d) -volumul coroanei- frecventa deschiderii accidentale este mai mare la dintii cu volum coronar
mai mic;
e) -efectuarea preparatiilor dentare pe dintii insensibilizati prin anestezie.
Cauzele determinante:
a) -procese carioase cu evolutie rapida-frecvent intilnite la copii si tineri
b) -manevre incorecte sau intempestive in cursul tratamentului cariei simple:
-indepartarea dentinei alterate cu instrumentar rotativ inadecvat in cavitati profunde;
-folosirea frezelor cu turatii inalte (turbina) in exereza dentinei aletrate;
-folosirea incorecta a frezelor active frontal(cu varf activ) in prepararea peretilor cavitatilor;
-folosirea incorecta cu presiune mare a instrumentelor de mana in interiorul cariilor
profunde;
-deraparea instrumentelor de mana;
-vizibilitatea redusa, insuficienta asupra campului operator in timpul manoperelor de
preparare a cavitatilor (in special pe fetele distale ale molarilor,mai ales cei maxilari);
-finisarea insistenta, exagerata a cavitatilor profunde cu peretii dentinari subtiri;
 c) -prepararea excesiva sau incorecta a bonturilor dentare prin slefuire in cursul tratamentului
protetic;
d) -traumatisme dentare, cu interesarea camerei pulpare.

Semnele clinice ale deschiderii accidentale a camerei pulpare la dintii vitali pot fi
subiective si obiective.
Semnul clinic subiectiv-cel mai important este durerea: in momentul deschiderii camerei
pulpare, pacientul acuza o durere vie, lancinanta, intensa, persistenta.
Semnele clinice obiective:-pe peretele pulpar sau parapulpar al cavitatii se observa la
inspectie orificiul de deschidere, insotit de aparitia sangerarii.
Daca orificiul de deschidere este foarte mic, el va putea fi evidentiat prin palpare
prudenta cu sonda flexibila, manevra avind frecvent ca rezultat o reactie dureroasa intensa si
aparitia sangerarii la nivelul orificiului respectiv;
In cazul manoperelor de preparare efectuate sub anestezie ,deschiderea accidentala poate
scapa uneori neobservata ,din cauza absentei reactiei dureroase(datorita anestezicului) si a
sangerarii(datorita adjuvantului vasoconstrictor). De aceea,practic,intotdeauna cind se lucreaza
sub anestezie,mai ales in cavitati profunde, posibila producere a orificiului de deschidere trebuie
controlata frecvent pe parcursul lucrului, pentru a putea fi depistata si tratata corespunzator.

Diagnosticul pozitiv si diferential al deschiderii accidentale a camerei pulpare la

dintii vitali.
Diagnosticul pozitiv poate fi pus pe baza urmatoarelor semne:
- leziune profunda, in imediata apropiere a camerei pulpare;
- aparitia durerii, cu caracterele mentionate, si a sangerarii;
- prezenta orificiului de deschidere al camerei pulpare;
Diagnosticul diferential se va face cu:
- hipersensibilitatea/hiperestezia dentinara (nu exista orificiu de deschidere al camerei pulpare si
nu apare sangerare);
- hiperemia preinflamatorie pulpara (caracterele durerii sint diferite: durere provocata de stimuli
termici si/sau chimici,care dureaza mai multe minute dupa incetarea actiunii stimulului; de
obicei, orificiul de deschidere si sangerarea consecutiva lipsesc).

Tratmentul deschiderii accidentale a camerei pulpare la dintii vitali: principii generale.

- Tratamentul se efectueaza diferentiat, in functie de marimea orificiului de deschidere al
camerei pulpare, de starea pulpei dentare si de statusul general al pacientului.
 - In deschiderea accidentala cu un orificiu de deschidere cu diametrul pina la max 1 mm, la
un pacient tanar, cu pulpa dentara indemna la dintele in cauza, se recomanda coafaj
direct.
- In cazul prezentei unui orificiu de deschidere cu diametrul mai mare, ce depaseste 1-1,5
mm, sau la pacienti varstnici ori cu tratamente dentare preexistente care implica
modificarea reactivitatii pulpare la dintele in cauza, se indica efectuarea tratamentului
endodontic corespunzator (amputatie sau extirpare pulpara).

Coafajul direct in tratamentul deschiderii accidentale a camerei pulpare la dintii vitali.

Coafajul direct este o metodă biologică ce urmăreşte menţinerea în totalitate a vitalităţii
pulpei dentare descoperite şi a funcţiilor sale prin acoperirea ei cu o substanţă izolantă,
neiritantă, cu acţiune antiinflamatorie,antiseptică şi neodentinogenetică, cu scopul de a forma în
timp punţi de dentină care să închidă orificiul.
Pentru reuşita tratamentului prin coafaj direct este necesară o evaluare atentă atât a
situaţiei clinice loco-regionale la nivelul cavităţii bucale şi al aparatului dento- maxilar, cât şi a
factorilor generali în funcţie de care se face indicaţia terapeutică.

CONDIŢII NECESARE PENTRU SUCCESUL COAFAJULUI DIRECT:

 deschiderea camerei pulpare să fie de dată recentă;
 pulpa să nu fie infectată sau traumatizată;
 pacientul să fie tânăr şi să nu prezinte generale grave;
 deschiderea camerei pulpare să nu fie pe o suprafaţă prea întinsă;
→Diamentrul orificiului să nu depăşească 1 mm
 să putem face o hemostază eficientă;
 deschiderea s-a făcut într-un câmp operator  necontaminat şi uscat.

Indicaţii:
- Calea de pătrundere a infecţiei (numai prin coroana dintelui – carie);
- Vârsta – la copii şi tineri (până la 30 ani);
- Starea generală – pacient clinic sănătos;
- Starea pulpei – deschiderea accidentală a camerei pulpare;
- Pulpita acută focală, pulpita traumatică;
- La primul pusei inflamator acut-nu mai mult de 24 ore de la momentul
apariţiei durerii;
- În caz de localizare a cavitaţii carioase – de clasa I-IV. Cel mai bine clasa I.
 - În inflamaţiile pulpare incipiente – la pulpita acuta focală cu condiţia că după
îndepărtarea dentinei alterate camera pulpara rămâne închisă;
- Electroexcitabilitatea pulpei până la 20-25 mA;
- Starea dentinei supra pulpare – are o consistenţe şi culoare asemănătoare cu
cea normală;
- Sensibilitatea pulpei la sondare – sensibilă la cea mai uşoară atingere cu
sonda);
- Radiologic lipsa focarelor distructive în regiunea apicală a dintelui;
- Absenţa reacţiilor alergice la preparatele aplicate.

Coafajul pulpar direct reprezintă, de cele mai multe ori, prima opțiune terapeutică a
medicilor dentiști în cazul expunerii pulpei dentare în timpul exerezei dentinei alterate a
leziunilor carioase profunde. Expunerea pulpară apare, conform studiilor, în 40% din cazuri, iar
coafajul direct asigură vitalitatea pulpară pentru o anumită perioadă de timp. Metoda de coafaj
direct este destinată să păstreze vitalitatea pulpei, să evite sau să întârzie tratamentul canalului
radicular și, în cazurile cu apex deschis, să permită dezvoltarea continuă a rădăcinii. Din punct
de vedere istoric, hidroxidul de calciu (CH) a fost materialul de aur, dar în prezent materialele cu
silicat de calciu (CSM) înlocuiesc CH datorită bioactivității lor ridicate, a biocompatibilității, a
capacității de etanșare și a proprietăților mecanice.
Substanţele folosite pentru coafajui direct trebuie să îndeplinească o serie de calităţi
indispensabile pentru reuşita tratamentului şl anume:
- solubilitate în apă şi umorile tisulare;
- pH alcalin apropiat de cel al pulpei dentare;
- toxicitate tisulară minimă;
- eficacitate mare în concentraţie mică;
- acţiune antiinflamatoare şi antiseptică îndelungată şi neiritantă;
- inerţie chimică faţă de materialul de obtu raţie, pentru a nu intra în com¬binaţie;
- să nu coloreze dintele;

Materiale se sistematiziază în felul următor:

1. Materiale şi substanţe cu rol protector:
- Folia de aur; - Capa de argint; - Fibrile de azbest; - Lacurile.
2. Substanţe de bază de dentină:
- Dentina autogenă — pulbere;
3. Dentină heterogenă — pulbere sterilizată. ]
4. Substanţe de bază de antibiotice, corticosteroizi, enzime proteolitice, sulfamide, vitamine. (în
componenţa lor se adaugă anestezici, hidroxidul de calciu etc.)
5. Remedii pe baza hidroxidului de calciu: calxid, dycal, reogan, regeneran, pulpovital, hidrex,
calcipulpe, pulpadent, biocalc, serocalcium, isopulp, calmecină, calcină, calcimol, calcicur,
biocalex, caldec, pulpatect, vitapulp, vitocalc etc. Adausuri la aceste preparate sunt cazeinatul de
calciu şi magneziu, oxidul de magneziu, fosfatul de calciu, metilceluloza, praful de dentină, făina
de oase, antibioticele etc. Dintre substanţele lichide fac parte tectorul, axedronul. Ele, fiind
aplicate în cavitate sau pe dinţii şlefuiţi, se usucă imediat,formând un strat protector.
6. Preparate de bază de eugenat de zinc: cavitec, pulpal, biopulpan, Kalsogen, eugenatul de zinc.
7. Substanţele care produc remineralizarea dentinei: tresiolanul, fluorura de staniu 10%, cimentul
fosfatic cu 2% fluor, cimentul fosfat cu potasiu, vinoxolul.
Pastele cu conţinut de hormoni se aplică pe un termen de 2—7 zile, apoi se substituie cu cele
plastico stimulatoare. Pastele cu hormoni au capacităţi pronunţate antiinflamatorii, analgetice,
desensibilizante, însă ele inhibează funcţia sisternului reticuloendotelial şi dentinogeneza.
Se recomandă pastele cu conţinut de caiciu şi eugenat de zinc. Ele au un pH - 12,0 capacităţi
bactericide şi lezează microorganismele care provoacă pulpita.

Procedura de coafaj pulpar direct:

 Tehnica hidroxidului de calciu 
Dupa izolarea si antiseptizarea dintelui incepe prepararea cavitatii si toaleta acesteia. Oprirea
sangerarii este obligatorie. Imediat peste tesutul pulpar expus se aplica hidroxid de calciu, apoi o
obturatie de baza si una provizorie. Obturatia definitiva se poate realiza peste 3 luni si numai
daca nu sunt simptome de inflamare a pulpei.
 Tehnica total etch(demineralizarea totala) 
Dupa oprirea sangerarii se aplica pe expunerea pulpara o pasta cu hidroxid de calciu care nu se
intareste si se continua cu preparatia cavitatii. Se continua cu gravarea acida a smaltului si a
dentinei, urmata de bonding - aplicarea adezivului peste expunere, pentru a preveni contactul cu
materialul de obturatie. Urmeaza o obturatie de baza si una provizorie.
 In cazul unei fracturi se spala plaga si pulpa cu ser fiziologic, se usuca si se aplica
hidroxidul de calciu. In aceeasi sedinta, se realizeaza apoi obturatia de baza si obturatia
definitiva. Controalele postoperatoare au loc la 3, 6 si 9 luni.
În caz de insucces clinic:
 pulpotomie vitală
 pulpectomie urmată de tratament endodontic adecvat.