Lumea creştină sărbătoreşte în fiecare an, la 14/27 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci, cea mai veche

și cea mai importantă dintre sărbătorile închinate cinstirii Crucii lui Iisus.

Înălţarea Sfintei Cruci marchează două evenimente solemne: aflarea Crucii şi înălţarea ei în faţa
poporului de episcopul Macarie al Ierusalimului, în anul 335, şi aducerea Sfintei Cruci de la perşi, în
629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a aşezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din
Ierusalim. Crucea este un simbol al victoriei asupra morţii şi păcatului, iar sărbătoarea Înălțării
Sfintei Cruci este singura cu post aspru şi rugăciune.

Cum a fost găsită și identificată Sfânta Cruce

Aceeaşi sărbătoare aminteşte de un moment semnificativ din viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi
Elena. În ajunul luptei cu Maxenţiu, un duşman al creştinilor (307-312), împăratul Constantin a avut
o viziune: în plină zi, pe cer a apărut o cruce formată din stele, cu inscripţia „Prin acest semn vei
învinge”. Văzând acest semn ceresc, Constantin a ordonat coaserea unui steag cu semnul crucii, sub
care, a doua zi armata lui Maxenţiu a fost zdrobită, Constantin a fost proclamat Imperator, iar Caesar
a devenit conducător suprem al Imperiului Roman. După izbândă, a poruncit să fie găsită Sfânta
Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota. În decursul timpului însă, peste locul unde se spunea că se
află îngropată Crucea, fusese construit un templu păgân. După dărâmarea acestuia și săparea în
adâncime, au fost găsite trei cruci, iar alături de ele o înscripție pe care scria “Iisus nazarineanul, regele
iudeilor”. Neștiind însă care este crucea pe care fusese răstignit Hristos, a fost puse pe rînd deasupra
unui mort care, la atingerea uneia dintre cele trei cruci, a înviat și s-a ridicat viu.

Și o femeie bolnavă, mergînd la ea patriarhul cu împărăteasa și aducînd crucile, peste care a fost pusă
crucea Domnului, îndată s-a sculat sănătoasă.

Astfel, prin aceste minuni, a fost identificată Crucea pe care fusese răstignit Hristos. Vestea s-a
răspândit ca fulgerul, iar biserica a devenit neîncăpătoare pentru credincioşii care soseau să vadă
Sfânta Cruce. Datorită mulțimii de oameni, împărăteasa Elena împreună cu patriarhul Macarie au
înalțat-o în văzul tuturor. In 634, Sfânta Cruce a fost dusă în procesiune solemnă de la Ierusalim la
Constantinopol. De atunci, sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, limitată pînă în acel an numai la
Ierusalim, s-a extins treptat, în toată Biserica de Răsărit. Spre deosebire de alte praznice împărătești,
Înălțarea Sfintei Cruci se sărbătorește cu post, pentru că ne aduce aminte de Patimile și de Moartea
Mântuitorului Hristos.

Tropar (Glasul 1)
 Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor
creştini asupra celui protivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Condacul (Glasul4)

Cel Ce Te-ai înălțat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările
Tale dăruiește-i, Hristoase Dumnezeule. Veselește cu puterea Ta pe dreptcredincioșii creștini,
dăruindu-le biruință asupra celui protivnic; având ajutorul Tău, armă de pace nebiruită biruință.