Sunteți pe pagina 1din 5

SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

CAPITOLUL V

RAPORTĂRI FINANCIAR-CONTABILE SPECIALE

În afara obligativităţii întocmirii şi publicării situaţiilor financiare anuale, societăţile


comerciale din România mai trebuie să întocmească raportări financiare şi la alte termene, care
servesc unor scopuri particulare, speciale1. În această categorie încadrăm raportările financiare
semestriale şi raportările financiare trimestriale, cu scop informativ, având ca principali destinatari
instituţiile de reglementare şi control al funcţionării pieţelor financiare şi investitorii. Primul set de
raportări este impus prin ordin al ministrului de finanţe, iar al doilea este reglementat de CNVM,
instituţia abilitată prin lege să reglementeze, urmărească şi supravegheze funcţionarea pieţelor de
instrumente financiare, în subordinea Parlamentului. Spre deosebire de „Situaţiile financiare”,
termen prin care sunt desemnate situaţiile financiar–contabile întocmite la sfârşitul exerciţiului
financiar, raportările financiare speciale se supun unor reguli specifice privind întocmirea ce duc la
activităţi de pregătire cu o complexitate mai redusă decât cele necesare întocmirii situaţiilor
financiare.
În vederea finanţării activităţilor, companiile au posibilitatea să se adreseze unuia dintre
cei doi mari piloni ai pieţei financiare:
- sectorul bancar
- piaţa de capital.
Finanţarea prin recurgerea la credite bancare presupune şi ea întocmirea de raportări care
însă, nu au un caracter omogen, fiecare instituţie bancară putând cere informaţii financiare şi non-
financiare în funcţie de propria organizare a activităţii de creditare, ce impune accesul la anumite
informaţii. Aceste informaţii sunt cumulate în dosarul de creditare ce urmează a fi supus aprobării
de către persoanele responsabile din bănci. Caracterul particular al rapoartelor întocmite pentru
creditarea prin sistemul bancar induce costuri de timp (de întocmire), bani (analiza dosarului, taxe şi
tarife de întocmire şi verificare, taxa de urmărire a derulării creditului etc.) şi oportunitate (datorită
decalajelor de timp inerente întocmirii mai multor dosare de creditare în funcţie de cerinţele
specifice fiecărei bănci, în vederea accesării celui mai avantajos credit – costul de oportunitate
apare ca ocazii pierdute datorită accesului tardiv la sursele de finanţare).
Finanţarea prin piaţa de capital pe de altă parte, presupune aderarea la un sistem unitar de
raportare, dar şi unor reguli stricte privind transparenţa, care însă se materializează în avantaje nete
în raport cu varianta finanţării prin apelarea la credite bancare. Practic, prin mecanismele pieţei de
capital întreprinderea întreţine un „dialog” cu investitorii şi investitorii potenţiali. În cadrul acestui
dialog compania îşi afirmă poziţia (financiară, randamentul, modificările poziţiei financiare,
situaţia fluxurilor de numerar), iar răspunsul investitorilor se reflectă în cursul de schimb (acţiuni
contra bani şi reciproc).
Prin participarea în calitate de „ofertant de oportunităţi”, o întreprindere devine din societate
„închisă” (ale cărei acţiuni pot fi tranzacţionate restrictiv, în funcţie de condiţiile impuse prin statut
şi contractul de societate, interzicând orice distribuţie de valori mobiliare către public) în societate
„deschisă” (în înţelesul reglementărilor româneşti, o întreprindere constituită prin subscripţie
publică sau o societate pe acţiuni emitentă de valori mobiliare din care cel puţin o categorie face
sau a făcut obiectul unei oferte publice regulat promovate şi încheiate cu succes).

1
facem referire la raportări ale societăţilor comerciale care activează în zone economice în afara sferei de
supraveghere, reglementare şi control al Băncii Naţionale a României, altele decât persoane juridice fără scop lucrativ,
fonduri de garantare a depozitelor în sistemul bancar, IFN-uri (instituţii financiare nebancare), organizaţii cooperatiste
de credit, bănci, entităţi autorizate, reglementate şi supravegheate de C.S.S.P.P. (Comisia de Supraveghere a Sistemului
de Pensii Private), organisme de plasament colectiv, SIF-uri (societăţi de investiţii financiare), brokeri şi societăţi de
asigurare/reasigurare. Prin parcurgerea şi înţelegerea acestei lucrări, se facilitează într-o mare măsură şi înţelegerea şi
deprinderile practice de elaborare şi interpretare a acestor tipuri (mai) particulare de raportări.

1
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

5.1. Raportări financiare semestriale și trimestriale

Întrucât finele celui de-al doilea trimestru se suprapune peste sfârşitul primului semestru, iar
cerinţele pentru societăţile comerciale autorizate, reglementate şi supravegheate de CNVM sunt
elaborate de acest organism de autorizare, reglementare şi supraveghere, eventualele diferenţe între
cele două tipuri de raportări se aplatizează. Raportările trimestriale sunt destinate tuturor celorlalţi
utilizatori de informaţii financiar – contabile (în afara autorităţilor fiscale), existând atât
reglementări stricte de publicare cât şi cadrul practic şi mijloace prin care utilizatorii să poată
accesa aceste informaţii la timp, liber şi neîngrădit.

5.1.1. Raportări financiare semestriale

Raportările financiare semestriale la care facem referire sunt cele reglementate prin
Ministerul Finanţelor şi CNVM. Deşi similare din punctul de vedere al documentaţiei şi identice
prin principiile care stau la baza întocmirii, nu sunt abordate aici raportări ale instituţiilor de credit,
instituţiilor financiare nebancare, Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar,
societăţilor şi brokerilor de asigurare/reasigurare, şi entităţilor autorizate, reglementate şi
supravegheate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. Sistemul de raportare al
societăţilor comerciale care nu sunt autorizate, reglementate si supravegheate de CNVM, conţine 3
documente/formulare care trebuie întocmite şi depuse la Ministerul Finanţelor în vederea
satisfacerii nevoilor proprii acestuia, de informare (nu sunt publice):
1. Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii
2. Contul de profit şi pierdere
3. Date informative
1. Datorită asemănărilor dintre Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii şi
Bilanţul întocmit la finele exerciţiului financiar, în practică s-a „încetăţenit” denumirea de „Bilanţ
semestrial” pentru referire la această raportare. Diferenţe de formă între cele două raportări nu
există, conţinutul formularului fiind identic. Fondul raportărilor diferă însă prin perioada pentru
care se face raportarea şi pregătirea informaţiilor care urmează să fie raportate.
Astfel, în timp ce în Bilanţul contabil informaţiile sunt aferente întregului exerciţiu financiar
ca diferenţă între începutul exerciţiului financiar (implicit sfârşitul exerciţiului financiar anterior) şi
sfârşitul acestuia, Situaţia activelor datoriilor şi capitalurilor proprii prezintă poziţia financiară
aferentă mijlocului exerciţiului financiar (semestrului) ca diferenţă între începutul exerciţiului
financiar şi sfârşitul semestrului (solduri aferente iniţierii exerciţiului financiar şi solduri la 30.06).
Deasemenea, informaţiile prezentate în Bilanţul contabil sunt supuse unor prelucrări,
pregătiri în vederea raportării (lucrări pregătitoare), în timp ce informaţiile cuprinse în Situaţia
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii nu sunt supuse aceloraşi rigori. Remarcăm absenţa
celorlalte componente prezente în Situaţiile financiare, care detaliază, nuanţează şi completează
informaţiile prezentate, remarcă valabilă atât pentru Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii cât şi pentru Contul de profit şi pierdere.
2. Contul de profit şi pierdere este şi el identic atât din punctul de vedere al formei cât şi al
conţinutului cu componenta Situaţiilor financiare. Spre deosebire însă de Situaţia activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii care prezintă informaţii aferente primului semestru comparând
soldurile conturilor de la începutul şi mijlocul semestrului curent, în Contul de profit şi pierdere
semestrial informaţiile comparative se referă la perioada similară din exerciţiul financiar
precedent. Practic, Ministerul Finanţelor poate compara performanţele întreprinderilor din primul
semestru al exerciţiului financiar anterior cu primul semestru al exerciţiului financiar curent, iar în
măsura în care companiile se află şi sub incidenţa autorizării, reglementării şi supravegherii ASF,
astfel de informaţii sunt disponibile tuturor persoanelor interesate.
3. Componenta „Date informative” este comună nu numai raportărilor semestriale, ci şi
Situaţiilor financiare. În ea sunt cuprinse sintetic date privind:
- rezultatul înregistrat;
2
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

- plăţile restante defalcate pe destinaţii operaţionale (privind activităţile curente) şi de investiţii, faţă
de furnizori (raportate în funcţie de întârzierea la plată peste 30 de zile, peste 90 de zile şi peste 1 an),
bugetul asigurărilor sociale, bugetele fondurilor speciale şi al altor fonduri, alţi creditori (comerciali),
impozite şi taxe la bugetul de stat şi local, credite nerambursate la scadenţă (în funcţie de întârzierea la plată
peste 30 de zile, peste 90 de zile şi peste 1 an) şi dobânzi restante;
- numărul mediu de salariaţi (la sfârşitul exerciţiului financiar precedent şi al celui curent);
- plăţi de dobânzi şi redevenţe în cursul exerciţiului financiar;
- contravaloarea tichetelor de masă acordate salariaţilor;
- informaţii privind cheltuielile de inovare (finalizate, în curs de finalizare şi abandonate).
Dintre companiile autorizate, reglementate si supravegheate de CNVM, prezintă importanţă
pentru coeziunea obiectivelor prezentului material, doar instituţiile emitente de valori mobiliare
tranzacţionate pe o piaţă reglementată în România. Aceste întreprinderi trebuie să pună la
dispoziţia publicului în scris (la cerere) şi în format electronic (publicat pe website-ul emitentului)
raportările financiare semestriale, în cel mult două luni de la încheierea semestrului (până în 31
august). Aceste raportări conţin, pe lângă documentele prevăzute pentru celelalte întreprinderi
(Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, Contul de profit şi pierdere, Date informative),
- Note explicative la raportările contabile semestriale;
- un Raport al consiliului de administraţie;
- o Declaraţie a persoanelor responsabile de întocmirea raportărilor (ale căror nume şi funcţii
trebuie precizate explicit), din care să reiasă că, după cunoştinţele lor, situaţia financiar-contabilă
semestrială care a fost întocmită în conformitate cu standardele contabile aplicabile, oferă o
imagine corectă şi conformă cu realitatea a activelor, obligaţiilor, poziţiei financiare, contului de
profit şi pierdere ale emitentului sau ale filialelor acestuia incluse în procesul de consolidare a
situaţiilor financiare şi că raportul consiliului de administraţie prezintă în mod corect şi complet
informaţiile despre emitent;
- raportul auditorului financiar şi comentariile integrale ale acestuia, în cazul în care
situaţiile financiare au fost auditate, iar dacă situaţiile financiare nu au fost auditate, trebuie
precizat expres acest lucru în raportul semestrial. Raportările semestriale trebuie păstrate la
dispoziţia publicului cel puţin cinci ani, iar disponibilitatea şi informaţii privind locul de unde pot fi
obţinute aceste rapoarte trebuie comunicată printr-un comunicat de presă într-un cotidian de
circulaţie naţională. Acest comunicat trebuie transmis concomitent către CNVM şi operatorul pieţei
reglementate pe care se tranzacţionează valorile mobiliare.

6.1.2. Raportări financiare trimestriale

Emitenţii de valori mobiliare tranzacţionate pe pieţe reglementate, trebuie să întocmească


raportări trimestriale care se supun aceloraşi reguli privind publicarea (şi disponibilitatea) ca şi
raportările semestriale.
Raportul trimestrial (pentru primul şi al treilea trimestru, al doilea şi ultimul suprapunându-
se peste raportările semestriale respectiv anuale) conţine contul de profit şi pierdere având o formă
şi un conţinut identice cu cel întocmit la semestru, în care datele sunt prezentate comparativ pentru
anul curent cu aceeaşi perioadă a anului (exerciţiului financiar) anterior. În plus, acest raport
trebuie să conţină indicatorii care se referă la:
- lichiditatea curentă;
- gradul de îndatorare (în cele două variante);
- viteza de rotaţie a debitelor-clienţi (multiplicatorul fiind 90 pentru trimestrul I şi 270
pentru trimestrul III, reprezentând numărul de zile de la începutul anului şi până la data calculării
indicatorului – perioada de obţinere a cifrei de afaceri şi pe care se calculează şi soldul mediu al
clienţilor);
- viteza de rotaţie a activelor imobilizate.

3
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

În cazul în care situaţiile financiare trimestriale sunt auditate, publicarea lor trebuie însoţită
de raportul auditorului financiar, iar dacă nu au fost auditate trebuie clar precizat acest lucru în
cuprinsul raportului trimestrial.
Opţional, raportările trimestriale pot conţine un raport al consiliului de administraţie sau
directoratului, care să conţină informaţii privind evenimentele importante ce s-au scurs în perioada
raportată (din punctul de vedere al impactului pe care acestea îl au asupra poziţiei financiare a
emitentului şi a filialelor acestuia, dacă există) şi descrierea generală a poziţiei financiare şi a
performanţelor aferente perioadei raportate.

5.2. Raportări voluntare

Încadrăm sub această titulatură toate informaţiile care nu sunt sau ar putea să nu fie cerute
expres prin reglementări, dar pe care companiile ar putea decide să le transmită. Locul în care astfel
de informaţii ar putea apare în cadrul raportării voluntare este, de regulă, cel al notelor explicative,
indiferent dacă sunt aferente Situaţiilor financiare anuale ori raportărilor trimestriale sau anuale.
Asemenea informaţii pot fi dezvăluite, comunicate public la alte termene, fără o regularitate precisă
sau fără a aştepta termenele de depunere a informărilor periodice (în cazul unor informaţii a căror
obligativitate de publicare este expres prevăzută prin norme sau reglementări).
Anticiparea efectelor pe care informaţiile noi le au în piaţa de capital poate avea un efect
benefic asupra imaginii firmei în general şi asupra managementului şi credibilităţii în particular.
Tipologii de comunicări/raportări voluntare cu efect semnificativ certificat asupra pieţelor de
capital includ anunţuri legate de:
- strategie (fuziuni – prin absorbţie sau comasare, iniţierea de proiecte noi de cercetare
dezvoltare, programe de înnoire sau îmbunătăţire a capacităţilor de producţie (CAPEx – capital
expenditure), strategii privind lansarea de noi produse ori dezvoltarea de noi servicii) – au fost
analizate şi s-a descoperit că impactul comunicatelor asupra pieţei a fost pozitiv şi semnificativ din
punct de vedere statistic102;
- achiziţionare de alte întreprinderi – un studiu pe o perioadă de 12 luni înainte de anunţarea
achiziţiei, inclusiv luna anunţului, pe un eşantion de 55 de întreprinderi, a relevat creşterea valorii
acţiunilor în medie cu 13%; deşi este dificilă separarea impactului anunţului de influenţa datorată
performanţelor economice (având în vedere faptul că oricum înainte de achiziţie întreprinderile
iniţiatoare au o situaţie economică bună), cercetările au demonstrat că anunţul strategiei privind
achiziţia a avut un impact semnificativ asupra valorii de piaţă;
- produse noi: studiile au relevat că în urma anunţului, preţurile au avut o reacţie pozitivă şi
semnificativă din punct de vedere statistic;
- previziuni manageriale privind câştigurile: un studiu105 având la bază 1.500 de previziuni
manageriale a indicat o creştere de 2% a preţului în luna în care acestea au fost făcute;
- atenţionarea investitorilor: comunicarea declinului probabil al câştigurilor sau
evenimentelor negative cu impact asupra acestora induce o reacţie negativă a pieţei la momentul
anunţului (în medie de -2,4%;), dar la momentul emiterii Situaţiilor financiare efectul este aproape
nul;
- justificarea reducerii valorii dividendelor: astfel de tipuri de anunţuri/comunicate duc în
general la reacţii negative puternice ale pieţei, însă o comparaţie a reacţiei investitorilor fără
justificări şi explicaţii cu cea care răspunde unor anunţuri justificate sau explicate prin imperative
strategice (cum ar fi echilibrarea trezoreriei sau acumulări strategice necesare unor proiecte mari de
investiţii), a indicat diferenţe semnificative; reacţia pe un interval de timp de 3 zile a fost mai
favorabilă cu 3%, iar pe o perioadă de două luni – timp în care investitorii au confirmat
explicaţiile – media favorabilă a fost de 10% pentru managerii care şi-au explicat poziţiile;
- comentarea, discutarea şi eventual analizarea de către manageri a datelor din situaţiile
financiare, cu deosebire a celor cu caracter prospectiv (comentarea informaţiilor cu caracter
retrospectiv s-a demonstrat că au o importanţă ignorabilă).
4
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

Alte activităţi legate de relaţiile publice ale companiei cu impact asupra poziţiei financiare
pot depinde de factori externi (rapoarte de monitorizare emise de către analişti independenţi) sau
sunt activităţi care urmăresc un efect informaţional fără o activitate de raportare propriu-zisă.
Impactul comunicatelor, raportărilor financiare şi non-financiare reglementate şi
nereglementate (voluntare), nu se limitează doar la piaţa de capital, ci au efect şi asupra
furnizorilor, clienţilor şi competitorilor din piaţă (uneori comunicatele pot să îi vizeze direct, chiar
dacă declarativ nivelul adresării este cel al investitorilor); de exemplu, inspectarea (cercetarea)
amănunţită a încercărilor de limitare prin intimidare a intrării de eventuali noi participanţi în piaţă,
a revelat numeroase stratageme, de la raportarea de capacităţi de producţie excedentare la limitări
de preţuri (în viitor) şi diluarea intenţionată a informaţiilor privind structurarea profitului
(„mascarea” ponderii sau valorii absolute a profitului obţinut pe un anume produs individual,
serviciu sau diviziune administrativă a întreprinderii).
Obiective particulare care pot fi urmărite prin comunicatele voluntare, dictate de cel general
de reducere a costului finanţării, includ corecţii de valoare, îmbunătăţirea lichidităţii, schimbarea
structurii acţionariatului, temperarea intervenţiilor politice şi/sau de reglementare sau câştigarea
unui avantaj competitiv.

S-ar putea să vă placă și