Crearea unei uniuni între statele europene, a apărut prima data în anul 1951, prin

Tratatul de la Paris, respectiv 1957, prin tratatul de la Roma.Membrii inițiali ai Comunității

Europene au fost: Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda și Germania de Vest. Ideea a
prins și alte țări din Europa, ca urmare, Uniunea s-a largit, prin aderarea unor noi state
membre. Locul unde s-a punctat și a dus la creșterea puterii ei, a fost adăugarea de domenii
economice, sociale și politice în competența sa. Ceea ce a definitivat forma actuala a uniunii a
fost Tratatul de la Maastricht, care a înființat Uniunea Europeană sub prezenta denumire, în
anul 1993. De-a lungul existentei sale, baza constituționale a UE a fost modificata , ultima
dintre ele fiind  Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Deși nici
un stat membru nu a părăsit UE sau organizațiile precedente,  Regatul Unit a semnalat intenția
de a părăsi Uniunea în urma unui referendum din iunie 2016 și negociază retragerea sa.

Decalajele economice dintre țările noi intrate în uniune, și sprijinul financiar tot mai
consistent de care acesatea au nevoie, pentru a se apropia de nivelul țărilor cu vechime în
uniune, a condus la apariția sintagmei Europa "cu geometrie variabila".Termenul este utilizat
pentru a descrie o metoda de integrare diferențiata, care ține seama de diferențele
ireconciliabile care există în interiorul structurii de integrare, și care face posibilă, prin
urmare, o separare permanenta între un grup de state membre și un numar de unitați de
integrare mai putin dezvoltate. Părinții acestei sintagme, Francois Hollande, Mariano Rajoy,
Angela Merkel şi Paolo Gentilini, au dorit să autorizeze crearea unei Europe, cu mai multe
viteze, cu toate ca, s-au găsit voci care să avertizeze că în realitate, tratatele UE, prevăd deja
diferite nivele de integrare.

Sintagma, nu face decat sa recunoască faptul că, odata marit numarul de țări
participante, ( aproape ca s-a dublat in ultimul deceniu), riscul ca diferențele care apar între
acestea , sa fie foarte mare, și se cauta o soluție pentru depăsirea acestui impas. “Geometria
variabila” nu face decât să vina în spijinul țărilor care doresc să urmareasca un anumit
obiectiv, sa poată face acest lucru, în același timp, țările care se opun, să aiba libertatea să nu
particile.

Criza financiară şi economică nu doar ca a scos in evidenta , dar a si accentuat

diferentele în interiorul Uniunii Europene în același timp, a arătat cu degetul şi slăbiciunile
mecanismelor ei de funcţionare. Sintagma "geometrie variabilă" antedatează criza cu ani
buni, dar ea capătă semnificaţii sporite în circumstanţele actuale.
Lansarea idei ca Europa poate funcționa pe 2 viteze, permite tarilor care au inițiat-o să
persevereze în aceasta idee, care sa legifereze de fapt, împarțirea Europei în ligi, „Liga 1”- cea
puternică de nord, și „Liga a doua” unde se vor afla ţările cu datorii de pe frontul de Sud.

Într-o lume în care lupta pentru „prima putere în lume” se da pe față, Uniunea
Europeana nu-i poate ignora pe Trump şi Putin, astfel ca, pentru a absorbi fără convulsii
economice şi sociale Brexitul şi a evita Frexitul, Uniunea europeană va fi oricum obligată să
redefinească propria structură şi propriile planuri. Germania este cea care dictează paşii,
încercând înţelegerea cu Franţa şi apropiindu-şi Polonia. Nodul economico-financiar va
rămâne însă pe planul doi pentru mai mult timp
 Legiferarea ideii creării unei Europe cu geometrie variabilă, se va scunde în spatele
unor idei altruiste precum: apărarea comună, energia, siguranţa şi lupta împotriva
terorismului , teme care „dau bine” cand sunt prezentate, și nu trezesc reacții care să se
intoarca impotriva celor care au inițiat-o. În fapt, rana care creaza falii între țările membre,
sunt cele de natură economico-financiare, lucru despre care, marii lideri ai lumii, aleg sa
păstreze tăcerea.

https://evz.ro/ce-se-ascunde-in-spatele-denumirii-europa-cu-doua-viteze-si-cu.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83
+./+