Sunteți pe pagina 1din 14

F-Dinamie C01

FARMACOTOXICOLOGIE - ramură cu caracter predominant fundamental a farmacologiei care studiază ef2 / r2 adverse ale medicam2, stud. patologia medicamentoasă și
atrogena (boli produse prin medicație) și intoxicații medicamentoase acute / cronice
Ef2 adverse (r2 adverse)
*sunt r2 nedorite, nocive, dăunătoare care apar întâmplator la doze eficace terapeutice utilizate în mod obișnuit la om
*în gen. există o rel. directă între interacț ef2 farmacodinamice și riscul de apariție a ef2 averse
*necunoaștera ef2 adverse ca și prevenirea și tratarea lor duce la tulburări multiple cu incidențe și gravitate variabile constituind o
adevărată „patologie medicamentoasă”
BOLI IATROGENE = boli produse de medicație prin medicament - este dificil de diagnosticat și diferențiat etiologic un astfel de sdr.
iatrogen de alte stări patologice cu alte etiologii inclusiv de boala tratată și ea cu semne
FACTORII CARE FAVORIZEAZĂ APARIȚIA R2 ADVERSE MEDICAMENTOASE
1. riscul crește progresiv cu nr. medicam2 admin2 concomitent unui singur bolnav cu posibilit. apariției interacț2 medicamentoase
2. dozele mari peste doza medie eficace 5. stări fiziologice - sarcină, vârstă înaintată, copii de vârstă mică
3. durata prelungită a administrării 6. stări patologice: insuficiență renală n(cea mai frecv.) și insuf. hepatică
4. malnutriție 7. consumul de alcool, tutun, poluanții din mediu
TIPURI DE EF2 ADVERSE MEDICAMENTOASE
* tipurile sunt det. de mecanisme interne diferite deși manifestările clinice nu sunt întotdeauna caracteristice
* sunt clasificate în tipuri, după creiteriul mecanismului de producere
1. EF2 SECUND. (TIP PARTICULAR) = ef2 nedorite (de obicei), de ordin F-dinamic, consecință directă / indir. a acț. F-dinamice secund2 a medicam.
- pot fi uneori nedorite, alteori dorite (urmărite în farmacoterapie) adesea fiind inevitabile; pot fi mai neplăcute dar de obicei sunt nocive
EX: *uscăciunea mucoaselor (hiposalivație) dată de atropină, este neplăcut dar poata fi combătură prin consum ridicat de lichide; atropina
în preanestezie este ut. pt scăderea secrețiilor în căile aeriene superioare, secreții care sunt nefavorabile în cursul anesteziei generale.
*somnolență după fenobarbital
*fen2 de hipovitaminoză la tratam. oral cu antibiotice cu sperctru larg (tetraciclina), care împidică dezv. florei saprofite intesinale
--Tendința de a denumi toate ef2 sau r2 adverse medicamentoase, ef2 secundare, nu este corectă
2. R2 ADVERSE TOXICE = tulburări funcționale / morfologice, diferite de ef2 farmacodinamice întotdeauna nedorite și care apar la o parte
din indivizii tratați în cdț2 similare
*apar at. când în funcție de bolnav / de medicament dozele obișnuite au ef2 toxice provocând tulburări funcționale / leziuni ale diferitelor
aparate și sisteme; este vb. de o acț. nocivă directă
*riscul r2 este cu atât mai mare cu cât doza este mai mare (sunt dependente de doză)
Factorii ce favoriz. apariția acestui tip de r2 adverse au fost clasificați în factori ce dep. de medicamet și factori ce dep. de organism.
A. factori care depind de medicament:
toxicitat. crește și indicele trapeutic scade (EX digitalice și antibiotice aminoglicozidice)
biodisponibilitatea diferită a prep2 comerciale sau fo2 farm2 este uneori diferită ceea ce poate det. lipsa de eficacitate sau un ef. excesiv
pt. aceeași cantit. (doză) de medicam. administrată, cu consecințe toxice (fen. semnalat pt. fenitoina, digoxină – admin. oral)
schema de dozare care nu ține seama de farmacocinetica medicam2 utilizate poate favoriza apariția toxicității (medicam2 digitalice tb. ut2
în doze la intervale și pe cale de admin. adecvată parametrilor farmacocinetici caracteristici fiecărei glicozide cardiotonice)
interacțiuni medicamentoase care pot det. fen2 toxice dat. unor ef2 de sinergism, fie de adiție / de potențare, acestea producându-se prin
mecanism farmacodinamic / farmacocinetic.
EX. asocierea anticoagul2 orale cu aspirina (antiagregant plachetar) poate prov. hipocoagulabilitatea sâ. (ef. de coagulare ) și accidente hemoragice
B. factori care depind de organism:
fol. unei căi de admin. nepotrivite; riscul mai mare îl reprezintă injectarea i.v.
reactivitatea individuală: la un nr. mic de pers2 f. sensibile, dozele obișnuite pot provoca r2 adverse toxice dat. fie unor particularități de
metabolizare a medicam. (înfreunare a bioinactivării, a metaboliz. mediam.), fie dat. sensibilității excesive a ȚES țintă
stări patologice care modifică comportarea f-cocinetică / f-dinamică a medicam. cu consecințe nocive:
-la pacienți cu insuficiență hepatică mecam2 care în mod normal sunt metabolizate, inactivate prin biotransformare în ficat, tind să se
acumuleze, dozele obișnuite realizând niveluri toxice neobișnuite;
-în insuficiență renală, medicam2 eliminate pe cale renală manifestă o toxicitate crescută
ef2 adverse toxice care apar la pacient pot avea intensități diferite cu manifestări de la ușoare la f. grave
-ef2 adverse toxice produse de medicam2 la om se pot manifesta la niv. oricărui ȚES, aparat, sistem, îmbrăcând cele mai variate aspecte
-ef2 adverse toxice sunt urmărite în mod curent de f-dinamia experimentală prin determinări de toxicitate la dif. specii de animale de lab.
3. INTOLERANȚA este r. adversă medicamentoasă care se manifestă printr-un raspuns anormal cantitativ și / calitativ la un medicam., un
răspuns deviat de la ef2 f-dinamice ale medicam2 ce apar numai la o parte din populație
a. intoleranța congenitală + b. intoleranța dobândită
A. INTOLERANȚA CONGENITALĂ / NĂSCUTĂ - este de specie și de grup (idosincrazie)
IDIOSINCRAZIA - se manif. prin ef2 diferite de acț. f-dinamică caracteristică, ef2 ce apar numai la unii indivizi, putându-se manifesta la
prima admin. sau la scurt itmp după începerea tratam.
răspunsul neobișnuit este independent de doză și diferența față de răspunsul f-dinamic normal al populației poate fi:
*diferențe cantitative (ef. de supradozare / subdozare cu ineficacitate)
*diferențe calitative (r. anormală diferită complet de acț. f-dinamică)
Când o genă prez. o anomalie sau este absentă, enzima codificată de genă are constituție anormală sau lipsește, aceste anomalii
enzimatice calitative / cantitative se numesc enzimopatii; pot fi manifeste / latente în fcț. de grd. deficitului enzimatic
când se admin. un medicam. care este metabolizat de o astfel de enzimă, o enzimopatie latentă poate deveni manifestă, apărând ef2
neobișnuite, anormale ale medicam., numite ef2 idiosincrazice.
răspunsurile anormale la medicam2 pot servi ca indici pt detectarea unor astfel de defecte genetice
Studiul cazurilor de intoleranță congenitală la medicam2 a dus la ap. unei discipline de graniță = FARMACOGENETICA = studiul aspectelor
practice determinate genetic ale acț. medicam2
Există 2 tipuri de manifestări idiosincrazice: F-cinetice și F-dinamice
IDIOSINCRAZII CU MANIFESTĂRI F-CINETICE
**sunt în leg. cu modif. în sinteza unor proteine specifice care det. alterarea biotransformării medicam., sunt responsabile de distribuirea
diferită a metaboliz. medicam. într-o populație
**în fcț. de tipul de metabolizare (lentă / rapidă) astfel de idiosincrazii pot avea consecințe:
--la metabolizatorii lenți apar ef2 de supradozare cu incidență și intensit. crescută a ef2 adverse specifice medicam2 (consecințe f-toxicologice)
--la metabolizatorii rapizi apare ineficacitatea acț. terapeutice (consecințe f-terapeutice)
IDIOSINCRAZII CU MANIFESTĂRI F-DINAMICE
**pot apărea ef2 anormale calitativ, adică dif. r2 adverse specifice medic. respectiv sau pot apărea ef2 anormale cantitativ manif. prin
frecvența și intensit. crescută a r2 adverse specif. medic. respectiv, apărute după doze terapeutice mici
EX: subiecții care răspund prin hemoliză la doze obișnuite de medicam.: fenacetina, sulfamid, nitrofurantoina, primachina, chinina, furazolidonă;
Explicație: substratul biochimic este reprezentat de deficitul hematiilor acestor persoane într-o enzimă- GLICOZO-6-FOSFAT
DEHIDROGENAZA, cu scăderea marcantă a glutationului redus – factor necesar menținerii integrității membranare
B. IDIOSINCRAZIE DOBÂNDITĂ --apare în timpul vieții
--se mai num. hipersensibilitate și reprez. o alergie la medicam2, având un mecanism imunologic de producere ??
--poate fi temporară / permanentă
--r2 adverse la medicam. sunt nocive dat. intervenției unor mecanisme imune, implicând contactul prealabil sensibilizant cu org anismul afectat
ALERGIA = reacția modif. a organismului fațî de o subst. străină
 presupune o sensibilizare prealabilă, deci o perioadă de timp până la instalarea stării de hipersensibilitate
ANTIGENII = compuși ch2 care sunt recunoscuți ca străini de organism și sunt eliminați printr-un răspuns imun specific
**sunt macromolec2 proteice / polizaharide (antigeni compleți)
**Sistemul imun însă reacț. și la subst2 cu struct simplă, susceptibile de a se combina cu anticorpi specifici, preexistenți, dar incapabili de a
antrena formarea anticorpilor
HAPTENELE = structuri ch. simple, inclusiv medicam2 care pot deveni antigenice numai după legarea de proteine în org. și astfel det.
formarea de anticorpi specifici
 la un nou contact cu organismul sensibilizat pot reacț. cu anticorp. specifici formați declanțând r. alergică
EX. medicam2 haptene implicate frecvent în r2 alergice: peniciline (ampicilina), cefalosporine, sulfamide, barbiturice, deriv. de pirazol,
ac. acetilsalicilic, procaina, dextrani, derivați iodați
 medicam2 pot provoca alergie indif. de calea de admin. dar riscul sensibiliz. este >> pt. aplicare locală și mai << pt. admin. orală
 Alergia este specifică pt. o anumită subst. ch. dar poate fi și alergie încrucișată, cuprinzând și alți compuși înrudiți structural: pt. dif.
peniciline, pt. compuși sulfonamidici (antibacteriene, antidiabetice, diuretice)
 pe lângă medicam. propriu-zis ca alergeni mai pot fi incriminate dif. impurități / subst2 auxil. farmaceutice conținute în fo2 farm2
 Pt. dezv. aler. este nec. ca medicam. cu molec. mică / relativ mică să form. conjugați prin leg. covalentă cu o proteină / polipeptidă din org.
 determinantul antigenic este uneori un metabolit al medicam. (peniciline în care acest rol îl au așa-nimiții derivați peniciloil)
 antigenul complet format activează sist. imunitar în a cărui compoz. intră macrofagele, limfocite. T, limf. D sau iau naștere imunoglob2
care funcțion. ca anticorpi precum și limfocite sensibilizate.
 starea alergică odată stabilită prin sensibilizare prealabilă, cant 2 f. mici de medicam. pot precipita r. alergică.
 pt aceasta, antigenul form. o punte între molec2 de anticorpi sau între receptorii de pe suprafața limfocitelor
 aceasta permite r. cu sistemul complementului și eliberarea de peptide citoactive = citokine, det. modif2 membranare cu eliber. unor
subst2 tisulare / provoacă transf. limfocitelor
După mec. de producere și manif. clinice – 4 tipuri de r2 alergice
1. R2 ALERGICE DE TIP ANAFILACTIC SAU TIP I
*fac parte din categ. reacțiilor imediate (30-60min) de la contactul org. sensibilizat cu alergenul
*sunt mai frecvente la pers2 cu atopie (predispoziție genetică la boli alergice)
*sunt provocate de cuplarea antigenului cu IgE care acceptă supraf. unor CE 2 (mastocite – CE2 fixe în anumite ȚES2 cu care organismul vine
în contact cu mediul exterior) sau bazofile (CE2 mobile în organism)
*consecutiv cuplării sunt eliberați mediatorii umorali (histamină, PG, leucotriene, kinine) care action. la niv. unor organe sau au acț.
sistemică provocând simptome caracteristice
ȘOCUL ANAFILACTIC = manifestarea acută cu caracter sistemic a alergiilor de tip I
*survine rar, fiind declanșat în special când alergenul este introdus pe cale injectabilă
!! Penicilinele admin. parenteral au riscul cele mai mare !!
*Simptome: dispnee acută cu sufocare prin bronhospasm, edem laringian, hipotens. până la colaps, urticare
*Necesită tratam. în timp util, dacă nu, poate fi letal
*Alte manifestări: urticarie, edem angioneurotic (edem Quinke) la la niv. feței, gâtului, p. toracică, rinită seroasă, astm bronșic, apărute
mai ales după peniciline și aspirină
R2 ANAFILACTOIDE –pot apărea după unele medicam2
-se aseamănă clinic cu cele anafilactice, dar diferă prin mecanismele de producere
-sunt datorate elib. directe de histamină / alți antacizi fără implicarea unor mecanisme imune
-pot apărea după injectarea i.v. de morfină și alte opioide, tubocurarină, un tip particular fiind drescris pt. antiinflam*
nesteriodiene inhibitoare de prostaglandine
2. R2 ALERGICE DE TIP CITOTOXIC SAU TIP II
*se dat. formării de anticorpi IgG, IgM direcționați specifici împotriva unor constituenți tisulari care au devenit antigenici ca urmare a
interacț. cu anumite medicam2
*anticorpii formați au prop2 aglutinante și de activare a complementului, determinând liza CE2 purtătoare dale haptenei medicamentoase
*se explică astfel unele citopenii sanguine (anemii hemolitice imune) sau trombocitopenii produse de unele medicam2 cum ar fi sulfamide,
chinidină, chinină sau granulocitopenia produsă de aminofenazonă sau tioamide antitiroidiene.
3. R2 ALERGICE PRIN COMPLEXE IMUNE SAU TIP III
-se dat. formării de complexe între antigeni și anticorpii circulanți IgG (de obicei) și posibil IgM
-complexele imune solubile ce se form. se fix. în vasele mici și în membranele bazale, activând complementul și declanșând fen2 inflamatorii
-manif2 clinice mai frecvente: boala serului (apare la admin. de seruri autoimune) manifestată prin febră, urticarie, adenopatie (crește
vol. ganglionilor limfatici), artralgii, urticarii, edem Quinke
-medicam2 care pot provoca: peniciline, sulfamide, nitrofurantoina
4. R2 ALERGICE MEDIATE CELULAR SAU TIP IV
*r2 întârziate, se dezv. la 3-4 zile, se dat. intervenției limfocitelor sensibilizate care eliber. citokine care provoacă fen 2 inflamatorii
*manifestări: dermatită de contact provocată de antibiotice admin. local – neomicina, gentamicina
Profilaxia alergiei medicamentoase impune mult discernământ în utilizarea subst2 cu risc mare
*aplicarea locală a unor preparate cunoscute ca fiind f. antigenice este contraindicată la niv. pielii, a conjunctivei, a mucoasei nazale
*tb. excluse fo2 farm2 pt. uz localconținând peniciline /sulfamide
*r2 alergice medicamentoase impun oprirea imediată a medicației declanșatoare
*aceștia se tratează după caz, cu ADR, glucocorticoizi (injectabl), antihistaminice
4. TOLERANȚA - constă într-o sensibilitate redusă/absentă a acțiunii unui medicam.
*nu trebuie confundat cu cel utilizat în ut. clinică – prin faptul că acesta este bine suportat de bolnav – utilizat termenul de tolerabilitate
*toleranța poate fi: congenitală (înnăscută) și dobândită
A. TOLERANȚA CONGENITALĂ – poate fi de specie sau de grup
Toleranța de specie: poate fi caract. unei specii – iepurele are o tol. congenitală la atropină care nu produce ef. specifice la acest animal
decât la doze mari (posedă o enz. atropinesteraza, capabilă să metaboliz. alcaloidul – adaptarea speciei la faptul că în alimentație există
produse care conțin alcaloizi tropanici)
Tolerannța de grup: unii subiecți care sunt „hidroxilatori rapizi” prez. rezistență la anumite medicam 2 anticoagulante, necesitând doze
mari din aceste medicam2
*subiecții care sunt „acetilatori rapizi” prez. rezistență la medicam2 metabolizate prin acetilare (izoniazida, procainamida hidralazina);
aceștia beneficiază numai de doze f. mici din aceste medicam2
A. TOLERANȚA DOBÂNDITĂ – reprez. tol. apărută oricând în timpul vieții
*mecanismul de instalare: diferit de la o subst. la alta și de la un individ la altul
mec. F-cinetic: constă în scăderea absorbției subst. / creșterea vit. de metaboliz. prin inducție enzimatică sau crește elim.
mec. F-dinamic: constă în  sensibilit. CE / desensibilizarea recept2 (reglare „down”) manifestată prin internalizare a recept2 în membrană
*tol adevărată se dezv. lent și nu este niciodată completă
*durata este variabilă (după instalarea tol. la nitroglicerină, sensibilit. inițială se recapătă la câteva zile de la întreruperea admin. medicam.)
Toleranța dobândită - aspecte particulare
a. tol. cronică – se instal. în timp
*obișnuința – constă în diminuarea treptată a unor ef2 a unui medicam. în urma admin. repetate
Fen. reversibil – dispare după un timp în cazul în care se întrerupe admin. subst. (trat. după nitroglicerină, barbiturice)
*tol. se poate instala cu intensități diferite pt. ef2 multiple ale unei subst. interesând în mod diferențiat sist. din organism
-morfina admin. mai mult timp la om are acț. analgezică din ce în ce mai slabă, tol. sa asupra acț. sale asupra intest. subțire
(constipații) se instalează mai redus
majorit. caz. de tol. dobândită se referă la medicam2 cu acț. asupra SNC sau asupra musculaturii netede
EX: obișnuința cu hipnotice, barbiturice opioide, la antidepresive triciclice în doze mari, la coronarodilatatoare – nitroglicerină
D.pdv F-terapeutic tol. dobând. det. admin. de doze din ce în ce mai mari pt a obţine ef. care anterior se producea la doze obişnuite
Acest lucru însă....
*Atitudinea corectă în cazul apariţiei toleranţei constă în schimbarea medicam. şi NU în creşterea dozei.
Mitridatism = capacitatea unui organism de a suporta fără simptome deosebite, ca urmare a admin. de cantităţi progresiv crescânde
dintr-o subst., doze la care la prima admin. se produc ef2 toxice.
Toleranţă încrucişată – se poate produce între 2 sau mai multe medicam2
– apare între medicam2 metabolizate de acelaşi sistem enzimatic/care acţionează pe acelaşi substrat reactiv (se instalează pt. un
medicam. şi are repercusiune asupra altui medicam.). Ex. consumatorii de alcool sunt mai puţin sensibili la acţ. anestezicelor generale în
comparaţie cu oamenii normali.
b. Toleranţă acută - apare repede după administrarea medicamentului.
TAHIFILAXIA - constă în  progresivă a intensităţii ef. unor doze constante dintr-o subst. prin admin2 repetate la intervale scurte de timp
- se dezvoltă rapid în timp, este de scurtă durată şi poate ajunge până la dispariţia efectului respectiv.
- prin întreruperea admin. se ajunge la redobândirea sensibilităţii iniţiale.
- se observă la nivelul musculaturii netede (muşchii netezi bronhiolari/vasculari)
Ex. efedrina, simpatomimetice, bronhodilatatoare utilizate ca antiasmatice.
- mec. de instalare al bolii ar implica epuizarea unor factori intermediari/receptori ori fen. de desensibilizare la niv. recepto2–reglare “down”
5. FARMACODEPENDENŢA (TOXICOMANIA)
*o stare psihică uneori şi fizică caracterizată prin modificarea de comportament şi alte r2 implicând nevoia imperioasă de a lua subst2 pt. a
simţi efectele sale psihice şi uneori pt. a evita suferinţele privaţiunii.
*starea de dependenţă poate fi însoţită / nu de tol.; aceeaşi persoană poate prez. dependenţă la mai multe medicam2 (mono şi politoxicomanii)
*în fcţ. de medicam2 utiliz. / subst2 folosite: **Toxicomanii minore – după barbiturice, tranchilizante, alcool etilic;
**Toxicomanii majore – după opiu, morfină, heroină, LSD (diacetilamida acidului lisergic, lisergida)
*medicam2/subst2 capab2 să prov. dependenţă, au acţ2 psihofarmacologice – acţ. euforizantă, liniştitoare, stimulantă – psihomotorie, halucinogenă
*Princip2 medicam2 / subst2 toxice cu potenţial de F-dependenţă: Morfina, heroina, alte opioide Amfetamine
Barbiturice și alte hipnotice Cocaina
Tranchilizante, LSD, canabinoide Alcool etilic
Nicotina (tutun) şi cafeina (cafea) – în măsură mai mică
FARMACODEPENDENŢA în formă completă are 4 caracteristici: 1. Dependenţa psihica 2. Toleranţa 3. Dependenţa fizica 4. Psihotoxicitatea
1. Dependenţa fizică = necesitatea de ordin psihologic de administrare a unui anumit medicam. sau toxic
*constă în modificarea de comportament şi o stare mentală particulară cu necesitate psihică imperioasă de admin. periodică, continuă, a
unui medicam. / subst. toxică procurată prin orice mijloace, pt. a realiza o artificială senzaţie de bine / pt. a înlătura disconfortul psihic.
*caracteristica principală în toate cazurile de farmacodependenţă este dependenţa psihică, recunoaşterea acestei dependenţe este legată
de atitudinea subiecţilor respectivi care continuă să utilizeze subst. incriminată, deşi ştiu că astfel îşi aduc grave prejudicii sănătăţii.
2. Toleranţa - apare mai ales pt. efectele nervos-centrale cu caracter subiectiv, mai puţin pentru ef2 periferice.
3. Dependenţa fizică - este o stare patologică cauzată de admin. repetată a unor medicam2 / toxice psihotrope, care det. apariţia unor
simptome specifice şi caracteristice – “sindrom de abstinenţă” – apare în cazul întreruperii admin. / la reducerea importantă a dozelor
*tulburările sdr de abstinenţă sunt de ordin somatic, vegetative, psihic, manifestându-se prin simptome opuse acţ. subst2 respective
*pt. prevenirea sdr de abstinenţă, persoana este constrânsă la continuarea administrării.
*paci. care a primit doze repetate de morfină, alc.etilic/ subs2 capab2 să dezvolte depend. la un mom. dat, îşi admin. toxicul nu dat. depend.
psihice, deoar. dat. toler. ef2 centrale nu se mai produc, ci pt. evitarea sdr. de abstin., cel care de fapt evidenţiază starea de depend. fizică
*în cazul opririi administrării subst. respective, aceasta este urmată după câteva ore de manifestări clinice zgomotoase care pot îmbrăca
aspecte periculoase (majorit. simpt. corespunzătoare unor ef2 inverse celor provocate de de subst. responsabilă de farmacodependenţă)
 convulsii în cadrul sdr. de abstinenţă care apare după barbiturice și alc. etilic – subst2 deprimante centrale a căror acţ. este de ridicare a
prag. convulsiv/ se produc sedare+hiperfagie în cadrul sdr. de abstin. după amfetamină, subst. stimulantă psihomotorie, anorexigenă
*la pers2 dependente de morfină și analogi (opioide), nalorfina şi naloxone = antagonişti specifici competitivi pt. recept2 opioizi ai morfinei,
declanşează fen2 brutale și grave ale sdr. de abstinenţă deoar. deplasează rapid morfina de pe recept2 celulari specifici de la niv. SNC.
*mecanismul prin care se instalează dependenţa fizică este probabil asemănător cu cel al toleranţei; se presupune că intervin fen2
fiziologice/biochimice compensatorii faţă de acţiunea medicam2 care se dezv. în timpul fol. cornice a acestuia.
*din acest p.d.v. sdr. de abstinenţă s-ar datora acestor fen2 care atunci când medicam. / toxicul lipsesc din organism, îşi pierd caracterul
compensator şi fiind în exces dau naştere simptomelor caracteristice.
EX: - subst2 cu efect psihotrop care prez. potenţial de dependenţă fizică mare: morfina, opioide, barbiturice, alcool etilic.
- subst2 cu efect psihotrop care prez. potenţial slab de dependenţă fizică: amfetaminele, LSD, nicotina, cafeina.
4. Psihotoxicitatea - se manifestă prin tulburări de comportament uneori cu aspect psihotic care apar în cazul utilizării îndelungate de doze
mari de subst2 care dezvoltă farmaco-dependenţă.
*este manifestată cu precădere în cazul barbituricelor, alcoolului etilic, cocaină , amfetaminei, lisergidei.
*cunoscându-se consecinţele negative deosebite ale farmaco-dependenţei s-au elaborat norme pt. reglementarea utilizării subst. respective
*tratam. curator se real. în cdţii de spitalizare, se ut. substituienţi mai puţin toxici care atenuează sdr. de abstinenţă (metadona în F-dependenţă
de morfină), se scad progresiv dozele asociat cu tratam. psihiatric.
*după metadonă, sdr. de abstinenţă este mai blând.
6. EFECTE ADVERSE ASUPRA PROCESULUI DE REPRODUCERE
 starea de graviditate (graviditatea/sarcina) = stare fizică care implică particularităţi farmacologice de mare importanţă evidenţiate la niv.
embrionar (săpt. 3-8), la niv. fătului (săpt. 9 – sfârşitul vieţii intrauterine), la nivelul org. matern sau care pot afecta naşterea.
 traversarea placentei este prima condiţie ca un medicam. să acţion. direct asupra embrionului/fătului, permeabilitatea placentei creşte
pe măsura progresării sarcinii, astfel majorit. medicam2 fiind lipofile și având o greutate moleculară relativ mică (100-1000 daltoni) sunt
capabile să străbată placenta astfel încât conc. în sângele matern şi a ȚES2 fetale se echilibrează obişnuit în cca. 1 h.
 administrarea medicam., de aceea în timpul sarcinii trebuie să constituie o atitudine de excepţie, se apreciază că poate în niciun alt
domeniu al medicinei riscul farmacoterapiei nu este mai mare ca în cazul femeii gravide.
 prescrierea şi admin. unor medicam2 în cursul sarcinii pot fi justificate de necesit. de a trata anumite stări patologice ale mamei (infec2,
epilepsie, diabet, HTA, anemie marcată, boli tromboemisolice), aceasta spre beneficiul mamei şi uneori pt. a evita suferinţa embrio-fetală
 în astfel de cazuri se impune prudenţa, deoar. o parte din medicam2 recomandate pot prezenta factori de risc pt. dezvolt. intrauterină,
la nou-născut, sau pot favoriza accidente obstreticale.
 medicam2 admin. femeii gravide pot acţiona toxic asupra embrionului/fătului / nou-născutului; unele medicam2 au prop2 dismorfogene →
provoacă în anumite condiţii defecte morfologice congenitale.
 teratogen = capacitatea unor medicam2 de a produce malformaţii anatomice majore.
 de aceea, atunci când este necesar a se face un tratam. medicamentos femeii gravide se recom. ca dozele să fie cele mai mici eficace şi
să se evite prelungirea nejustificată a tratam.
 EX. - citostaticele, anticanceroaseleriscuri embriotonice/teratogene a.î. încât sarcina și tratam. cu astfel de medicam2 sunt incompatibile
- unele medicam2 antiepileptice prezintă un efect dismorfogen cert – fenitoina, trimetadiona, acid valproic, a.î. medicam2 tb. ut. în
sarcină în doze mici active deoar. epilepsia prezintă ea însăşi un risc dismorfogen.
- anticoagulante orale admin. în sarcină → malformaţii cranio-faciale, ale SNC și o frecvenţă crescută a prematurităţii/a morţii fetale
- izotetrinoina (derivat de vit. A în acneea severă), disufuram, penicilamina (anireumatic).
- accidentele obstreticale datorită unor subst2 care stimul. muşchii uterini, pot cauza avort, naştere prematură / accidente în timpul
naşterii – medicam2 ocitocice, parasimtomimetrice, blocante β-adrenergice, purgative antrachinonice, subst. Inhibitoare ale motilităţii
muşchilor uterini pot întârzia travaliul și apoi naşterea – stimulante adrenergice: aspirina, morfina.
EFECTE ADVERSE MUTAGENE
sunt ef2 adverse având drept consecință modificări permanente ale genotopului care ulterior pot det. afectarea fenotipului chiar după mai
multe generații deci constau în alterarea mesaj. genetic.
mutagenitatea = fen. de alterare accident. a inf. genetice transmisaă la descendenți având ca rezultat apariția bruscă în generație a unei
configurații genetice și evoluții fenotipice anormale.
aceste mutații au loc în urma acțiunii unor factori diferiți fizici (radiatii), chimici (subst. mutagene).
nr. mare de boli genetice identificate la om s-ar explica prin acumul. gen. mutante la niv. spermatozoizilor și ovulelor dat. și acț. unor
subst2 chimice exogene printre care și medicam2
Medicam2: --citotoxicele ut2 ca anticanceroase și imunosupresive = citostaticele alchilante (formeaza legaturi covalente cu ADN)
--toxice ale fusului de mitoza (podofilotoxina, colchicine), unele fungicide.
EFECTE ADVERSE CANCERIGENE
constau în inițierea și dezv. CE neoplazice; aceste ef2 au un timp de latență f. lung al fazei tumorale (de 20-30 ani);
se cunosc unele subst. ch. care prezintă riscul de a iniția transf. canceroasă a CE2 probabil prin mutații la nivelul CE2 somatice / să
provoace dezv. cancerului la niv. ȚES unde a avut loc acest proc. de inițiere (prin inhibarea sist. de reparare a ADN, prin deprimarea imunității)
Ex. Subst: agenți alchilanți citotoxici, uretanul, DDT-ul, hc. policiclice, amine aromatice, azocoloranți, nitrosamine, aparute prin transf.
aminofenazonei în prez. HCl din stomac sau alfatoxine.
In cercet. medicam2 noi se impun studii asupra riscurilor ef2 adverse cancerigene în cazul subst2 a caror prop2 farmacodinamice și f-
toxicologice sugerează acest risc.
FARMACOEPIDEMIOLOGIE GENERALĂ
FARMACOEPIDEMIOLOGIA = stiință interdisciplinară, studiază probleme cu …….. ale farmacotoxicologiei; studiază aspectele negative leg. de
medicam2 (r2 adverse, intoxic. medic.) folosind met2 epidemiologice.
Creșterea frecvenței r2 adverse precum și a pericolului legat de acestea, existența unei adevărate patologii medicamentoase au impus
includerea acestor probleme ale medicam. în preocupari din domeniul epidemiologiei.
Obiective de studiu: --tipurile de r2 adverse și intoxicatii medic. pe grupe de medicam2, de vârstă, zonă geografică etc.
--evolutia r2 adverse și intoxic. medic., precum și eventualele corelații cu consumul de medicam2.
--studiul și elaborarea măsurilor urmărind prevenirea apariției r2 adverse și intoxic. medicam. și tratarea lor at. când apar.
Farmacoepidemilogiei îi revin 2 funcții importante în privința fen2 farmacotoxicologice: profilactică și de combatere
1.F. profilactică  Desf. acestei activități implică 3 pb: -profilul advers al fiecărui medicam. recomandat bolnavilor
-cunoașterea contraind. medicam.
-cunoașterea precauțiilor nec. în cazul admin. medicam. anumitor categ2 de bolnavi
Se subliniază că aceste date tb. să fie cunoscute bine ca și aspectele f-dinamice și f-toxicol.
Orice recomand. farmacoterapeutică tb. făcută numai cu luarea în considerare a acestor date.
Astfel, pe baza cunoașterii acestora în unele cazuri se impune renunțarea la anumite medicam2
In alte cazuri, utilizarea unor medicam2 este posibilă dacă se iau măsuri corespunzătoare: reducerea dozei, mărirea intervalului dintre
doze, unele asoc. medic. sau anumite recomandări privind regimul alimentar.
Pt. profilaxia intoxic. medic. sunt utile măsuri de ordin organizatoric: păstrarea, elib. și circulația. medicam2 tb. efectuate în condiții
corespunz. care să le ferească de a ajunge în mâna persoanelor neavizate; educația adecvată în această direcție; nu la îndemâna copiilor.
2. F de combatere  are 2 aspecte: depistarea cât mai precoce și diagnosticarea corectă a ef2 adverse și a intoxic. medic. urmate de
înregsistrarea și raportul lor în cadrul activității de farmacovigilență.
aplicarea consecutivă a tratam. adecvat
FARMACOVIGILENȚA acțiune desfățurată pe plan naț. și internaț., initiată de OMS, reprez. activit. de depistare, examinare, înregistrare,
validare, evaluare sistematică și prevenire a r2 adverse medicam2, activit. pe care o desfăș. medicii și farma2.
 Se baz. pe 2 principii:  Nu există niciun medicam. care să fie total lipsit de nocivitate.
Introd. și menținerea oricărui medicam. în farmacoterapie este condiționată de rap. dintre ef. favorab. și riscurile r2 adverse
 Este imp. să se raporteze ef2 adverse și să se ia măsuri (talidomida => malformații ale membrelor)
Organizarea activitații de farmacovigilență
 reglement. de ANMDM, organizează un sist. național. de farmacovigilență – CENTRUL NAȚIONAL DE FARMACOVIGILENȚĂ – util pt colectarea de
informații privind utiliz. prod. medic. cu privire la r2 adverse
 centrul evalueaza aceste informații
 notificarea r2adverse medic. se poate face de medicul curant, specialistul de farmacol. clinica și farmacistul clinician, farmacist în colab.
cu medicul ce tratează bolnavul.
 pt. a se asig. uniform. în raportarea r2 adverse, ANM a întocmit o fișă tip pt. raportarea r2 adverse la produsul medicamentos, fișa are 3
categorii de date: 1-date privind pacientul; 2-date despre reacția adversă; 3-date despre produsului medicamentos suspectat
Obiectivele activității de farmacovigilență
 reducerea duratei de timp în care se cunoaște faptul ca un anumit medicam. produce o anumită r. adversă
 decelarea precoce a r2 adverse grave și neașteptate datorită mecanismelor noi de acțiune
 cunoașterea pt fiecare tip de medicam. a tipurilor de r2 adverse, a frecvenței și gravității acestora
 cunoașterea metodei pt prevenirea și tratarea r2 adverse
 activ. de informare și formare a unei conduite științifice în domeniul r2 adverse
 menținerea interesului medicilor și farmaciș2 pt r2 adverse medic. și mobilizarea lor în luarea de măsuri pt  riscului apariției acestora
F-Dinamie C02
MEDICAMENTE CU ACTIUNE ASUPRA SISTEMULI NERVOS CENTRAL SI PERIFERIC. Anestezice generale, hipnotice, sedative
Clasificare în functie de sensul actiunii, specificitate si de actiune farmacoterapetica
I. Acțiune asupra sistemului nervos central
a. Acțiune nespecifică (nespecifice): In sens inhibitor: anestezice gerale + hipnotice si sedative
In sens stimulator: excitante (stimunate ale SNC)
b. Acț. specifică (specifice): Acțiune asupra proceselor psihice: Tranchilizante + Neuroleptice + antidepresive
Acț. asupra funcțiilor motorii: Anticonvulsivante (antiepileptice) + Antiparkinsoniene + Miorelaxante centrale
Acțiune asupra proceselor durerii: Analgezice opioide + Analgezice antpiretice
Acțiune asupra metabolismului neuronal: Neurotonice
II. Acțiune asupra sistemului nervos periferic  Anestezice locale
ANESTEZICE GENERALE: Anestezia: “an” - fara; “esthezia” – lipsa de senzatie (dureroasa).
DEFINIȚIE: sunt inhibitoare ale SNC nespecifice care la doze terapeutice produc deprimarea atipică descendentă a segmentelor SNC adică
scoarța emisferelor cerebrale, centrii subcorticali, măduva spinării cu suprimarea temporară și reversibilă a sensibilității, a cunoșțintei, a
motilității și relaxarea musculatirii striate.
Mecanism de acțiune: Acționează la nivelul membranei celulare a neuronilor interacționând cu lipidele și cu proteinele membranare.
TEORII:
•TEORIA LIPIDICĂ = evaluează corelația dintre potența anestezică și solubilitatea în lipide a compușilor organici anestezici.
•TEORIA PROTEICĂ = anestezicele generale pot interacționa nu numai cu lipidele membranare, ci și cu domeniile hdrofobe ale proteinelor
membranare care sunt functionale la nivelul canalelor ionice membranare modulate de receptori. Se produce inhibiția receptorilor excitatori
(receptori pt. glutamat, pt. acetilcolina, pt. serotonina), dar si stimularea receptorilor inhibitori (pt. GABA, pt. glicina). ?
FAZELE ANESTEZIEI GENERALE (NARCOZEI)
I. Perioada de inductie
a. FAZA DE ANALGEZIE (de diminuare a durerii)
-se produce inhibiția centrilor corticali de integrare a durerii, se produce o suprimare a perceptiei durerii (este o anestezie superficială)
-Durează de la începerea admin. anestezicului până la dispariția cunostinței.
b. FAZA DE EXCITATIE (falsa excitatie)
-Este consecinta inhibarii centrilor corticali si aliberarii de sub controlul inhibitor al centrilor motori subcotricali
-Se manifestă prin excitație psihomotorie, tahicardie, HTA, respirație neregulată
-Durează din momentul pierderii cunoșțintei până la instalarea respirației regulate automate și abolirea reflexelor palpebrale
-Fază neplacută pentru pacient și medic
-Se produc majoritatea accidentelor și deceselor prin anestezie generală.
II. Perioada de anestezie generală propriu-zisă (anestezia chirurgicală) – caract. prin somnul anestezic din care bolnavul nu poate fi trezit;
începe cu restabilirea respirației ritmice și sfâr. cu deprimarea respirației (apnee). Analgezia se menține, percepțiile senzoriale sunt abolite
Evolueaza în trei faze:
a. FAZA DE SOMN SUPERFICIAL = dispare reflexul de clipire la atingerea genelor și durează până la încetarea mișcărilor automate de
rotație a globilor ocular
b. FAZA DE SOMN PROFUND = mișcări respiratorii profunde și regulate, tensiunea arterială și pulsul sunt apropiate de valorile normale;
relaxare musculară, dispariția reflexelor cornean palpebral cutanat.
c. FAZA DE ALARMA (PRETOXICA) = deprimare profundă a respirației, puls accelerat, hipotensiune severă, puple midriatice.
III. Periaoda toxică (nedorită) = faza de paralizie bulbară cu inhibarea centrilor vitali bulbari (respirator, cardiovasomotor), cu oprirea
respirației și cu colaps, dacă nu se intervine  exitus
Revenirea din anestezia generală  după întreruperea admin. unei doze terapeutice fazele se produc în ordine inversă instalării narcozei.
Indicații farmacoterapie: Intervenții chirurgicale (în general) + diferite manevre endoscopice
METODE SI TEHNICI DE ANESTEZIE GENERALĂ
 Preanestezia = admin. înainte de anestezicul general a unor medicam2 în scopul scăderii excitației SNC și SNV cu diminuarea dozei de
anestezic general si a riscului. -Scurtarea perioadei de inducție
-completarea efectului analgezic al anestezicului general si limitarea durerilor postoperatorii
-reducerea anxietății, calmarea bolnavului, prin scăderea excitației SNC si SNV
-sedative, hipnotice, tranchilizante, neuroleptice
-parasimpatolitice (atropine, scopolamine) în scopul diminuării secrețiilor
 Inducția anesteziei generale = anestezice generale cu inducție rapidă pe cale i.v. (în gen.) sau inhalatorie – protoxid de azot
 Anestezia potențată = admin. unui amestec de subst2 cu acț. deprimantă asupra SNC în scopul scăderii metabolismului bazal al
organismului și a reducerii dozelor de amestec general. Se utilizează: neuroleptice, curarizante
 Neuroleptanalgezia = tehnica de anestezie generală pe cale i.v. care realizează o anestezie în care starea de cunoștință a pacientului este
pastrată, dar cu pierderea senzației dureroase și a reacției la durere. Se realizează prin asocierea unui opioid puternic (fentanil) cu un
neuroleptic (droperidol). Indicații: chirurgia modernă – toate vârstele, cu precădere copii mici, astmatici.
9
A. ANESTEZICE GENERALE INHALATORII
Calea de administrare: inhalatorie
*Absorbție / eliminare: la nivelul epiteliului alveolar (supraf. f mare de schimb)
*Distribuția bifazică: în creier și în celelalte ȚES2
*Biotransformare: etapă imp. ce contrib. la toxicitatea anestezicelor generale prin formarea metaboliților toxici - toxici hepatici și toxici renali
*Vit. de abs., distribuire, eliminare determină vitezele de inducție a anesteziei și revenirea din anestezie și depind de:
1. pres. parțială sau conc. relativă din aerul respirat
2. solubilitatea în sânge și în lipide
3. factori fiziologici: ventilația pulmonară, fluxul sanguin pulmonar, debitul sanguin la niv. ȚES2
*Prop. fizico-ch: gaze / lichide volatile; solubilitate crescută în lipide  cu difuz.  prin bariera hematoencefalică și distribuire rapidă la creier
FARMACOTOXICOLOGIE
1.Ef2 secundare: cardiovasculare – produse de anestezice halogenate: deprimare cardiovasc. cu reducerea debitului cardiac și hipotens.art.
respiratorii – deprimare respiratorie
2.Ef2 toxice: toxicitate hepatică – ENFLURAN – risc redus
HALOTAN – risc crescut; apare la câteva zile de la anestezie – sdr. grav, febră, vomă, icter, necroză hepatică și mortalitate;
responsabili de hepatotoxicitatemetaboliți fluoruri rez. din biotransformarea oxidativă a halotanului
3.Ef2 idiosincrazice:
hipertemie malignă – anestezice halogenate (HALOTAN, ENFLURAN); apare la un grup restrâns de indivizi; aoare ca un sdr. grav –
creșterea dramatică a to, acidoză, rigiditate musculară, cu evoluție posibilă spre letalitate
toxicitate renală – la niv. tubilor renali provocată de metabolitul fluorură, rez. prin biotransform. anestezicelor fluorurate HALOTAN, METOXIFLURAN
-maifestări clinice: poliurie, deshidratare, hipernatremie, hipercreatinemie, creșterea ureei în sânge
-apare la doze mari sau utilizare prelungită
-factori favorizanți: insuf. renală, vârsta înaintată, asocierea cu medicam2 nefrotice
*în prezent se ut.: PROTOXID DE AZOT, HALOTAN, ISOFLURAN, ENFLURAN, DESFLURAN, SEVOFLURAN
*Nu se mai ut.: CICLOPROPAN – explozibil, potențial mare aritmogen
ETER – exploziv, ef. iritant, complicații respiratorii, greață postoperatorie
METOXIFLURAN – toxicitate renală crescută
10
a. Gaze anestezice
PROTOXIDUL DE AZOT (N2O) are lipofilia cea mai mică
•gaz ilariant, analgezic;
•perioadă de inducție scurtă (2-4min), revenire rapidă (1-4min) și fază de excitație bine marcată (prin crize de râs și agitație motorie)
•Indicat: inducția anesteziei generale
b. Eteri nehalogenaţi
ETERUL ETILIC
•perioadă de inducție lungă, în lipsa preanesteziei (15-20 min); trezirea din narcoză – după 30min
•ef. analgezic
miorelaxant central (diminuează ____________, contractura și spasmul mușchilor striați acționând la niv. SNC),
curarizant antidepolarizant (relax. mușchii striați prin bloc. transmiterii impulsului nervos de la niv. sinapselor neuroefectoare somatice)
•este iritant pt. mucoase, prov. hipersecreție în căile respir., greață, vomă post-operatorie, se combate prin atropină în preanestezie
•risc de explozie
•Indicații: în gen. cardiaci și hepatici; NU se ut. decât în lipsa altor anestezice
c. Derivaţi halogenaţi:
1. HALOTAN
•lipofilia cea mai înaltă
•potență mare
•perioadă de inducție scurtă (3-5min), trezire din narcoză relativ rapidă (5-10min), ef2 reziduale prelungite – stare de “mahmureală”
•este un anestezic care se ut. în mod curent ca anestezic de elecție în pediatrie, nu prezintă hepatotoxicitate, miros plăcut
•deprimă respir., inima, tendință la aritmii, hepatotoxicitate la utilizare repetată
•un accident grav mai rar – hipertermie malignă (rigiditate musculară, cu creșterea tO)  tratam. cu Dantrolen – blocant al canalelor de Ca
din mușchii striați
2. ENFLURAN
•profil farmacologic similar Halotanului
•utilizare largă
•Avantaje: inducție și revenire mai rapidă – acumulare mai redusă în ȚES adipos, relaxare musculară mai bună, risc mai scăzut de aritmii
•R2adverse: risc slab de convulsii – prov. excitație SNC; contraindicat în antecedente convulsive
biotransformare la fluorură (2%) excretată renal; contraindicat în insuficiență renală
3. ISOFLURAN
•profil farmacologic similar Enfluranului
•utilizare largă
•toxicitate hepatică și renală scăzută
•absența potențialului aritmogen și sensibilizare a miocardului la catecolamine
•absența potențialului epileptogen caracteristic Enfluranului (!! asta nu poate fi aminit la Enfluran? ca are potențial epileptogen?)
4. DESFLURAN
•profil farmacologic similar Isofluranului
•utilizat în chirurgia ambulatorie – inducție și revenire rapidă
•Dezavantaj: iritarea tractului respirator, tuse și bronhospasm
11
B. ANESTEZICE GENERALE INTRAVENOASE
*utilizate pt. inducerea rapidă a anesteziei care este ulterior menținută cu un anestezic general inhalator
a) barbiturice
TIOPENTAL •Mecanism de acţiune: agonist pe receptorul GABA-A cu creşterea conductanţei pentru Cl- şi hiperpolarizare neuronală.
•Indicații: -utilizare largă; inducţia anesteziei generale şi în intervenţii chirurgicale de scurtă durată
12
b) Benzodiazepine
MIDAZOLAM • Mecanism de acţiune- agonist pe receptorii GABA-A
• anestezic cu inducție scurtă și durată relativ scurtă - 45min.
• Indicații: inducția anesteziei generale, preanestezie, proceduri endoscopice
c) alte structuri
KETAMINA • antagonist al unor receptori - NMDA (N-metil-D-aspartat) cu antagonizarea ef. acidului glutamic care este un neuromediator
• induce așa-numita anestezie disociativă - pacientul este relativ conștient, dar amnezic, imobil și insesnsibl la durere
• Indicații: limitat în intervenții de scurtă durată.
13
HIPNOTICE ŞI SEDATIVE
•Somn fiziologic – st. de repaus a org. care alternează periodic cu st. de veghe constituind bioritmul veghe-somn, bioritm nictemeral
(circadian)
14
Somnul - există 2 tipuri de somn care se succed periodic având c. ciclic
1. somnul lent (NREM)
1. cu unde lente și ample pe electroencefalogramă fără mișcări rapide ale globului ocular
2. ocupă 75% din timpul total de somn la adultul normal
3. este divizat în 4-6 cicluri de cca 90 min
4. durata și profunzimea somnului sunt mai mari în prima jumătate a nopții când profunzimea somnului este de stadiile III și VI
5. este un proces reparator celular
2. somn rapid paradoxal (REM)
1. somn cu unde rapide pe encefalogramă asemănător cu cele din starea de veghe
2. somn cu mișcări rapide ale globului ocular
3. ocupă 25% din totalul de somn, în timpul său se produc mișcărioculare rapide
4. apare în 3-5 episoade de 20-30min intercalate între ciclurile de somn lent
5. predomnă în a II-a jumătate a nopții, când somnul este mai superficial (stadiile I și II)
6. somn cu vise (cu activitate onirică)
7. somn reechilibrator și stabilizator psihic
8. contribuie la mărirea autocontrolului
9. conduce la scăderea reacț. impulsive și a agresivității și contribuie la diminuarea sensibilității organismului la stres
D.pdv fiziopatologic, tulburările somnului sunt:
1. HIPERSOMNIE - cazuri rare; boală neurologică; narcolepsie = somnolență excesivă pe timpul zilei
2. HIPOSOMNIILE (insomnii) - scad cantitatea și calitatea somnului
*pot antrena tulb. de insuf (?) recuperatori (indispoziție, oboseală, ineficacitate în activitate, randament scăzut, erori repetate)
*apar rar și de scurtă durată la oameni sănătoși dat. unor factori externi temporari
*pot apărea în boli psihice: depresie, psihoze
*în situații de boli medicale însoțite de durere
Clasificare - în fcț. de momentul manifestării: a. hiposomnie inițială, cu dificultăți de adormire (excitație emoțională, stare de anxietate)
b. hiposomnie intermitentă - se manifestă cu somn discontinuu; apare în stări depresive
c. hiposomnie terminală - caract.de obicei pers2 în vârstă (65-70 ani)
d. hiposomnie “de noapte” (inversarea ritmului normal veghe-somn)
Terapia hiposomniilor  tratament cauzal - tratarea anxietății, a depresiei, a durerii;
măsuri igienico-dietetice de viață, psihoterapie, sedative, iar hipnotice numai în cazuri de insucces a celorlalte măsuri teraputice
15
DEFINITIE:
HIPNOTICELE (somniferele) - deprimante neselective ale SNC care la doze terapeutice forţează sau favorizează instalarea unui somn
asemănător celui fiziologic.
SEDATIVELE - deprimante neselective ale SNC care la doze terapeutice, sedative produc o linişte prin diminuarea hiperexcitabilităţii senzitive
şi motorii
*efectele hipnotic, sedativ și tranchilizant nu se manifestă în mod tranșant ci se întrepătrund la diferite medicam 2 și în fcț. de doză totuși
fiecare medicam. are unul din aceste efecte predominant, de multe ori raportat la anumite doze
*hipnoticele în doze mici au ef2 sedative
*Sedativele au și ef. anxiolitic
*tranchilizantele au ef. hipno-inductor în nevroze
16
Clasificare hipnotice în fcț. de criteriul f-dinamic și f-terapeutic:
hipnocoercitive  forțează inducerea somnului
hipnoinductoare / hipnogene  favorizează somnul
HIPNOCOERCITIVE
1. sunt deprimante ale SNC neselective care inhibă difuz diferitele segmente ale SNC – (scoarţa cerebrală, formaţia reticulată, talamus,
hipotalamus etc)
2. Ef2 deprimante sunt de intensit. gradată depinzând de doză pornind de la doze mici –sedare, somn hipnotic, somn narcotic, comă, exitus
3. au ef. deprimante asupra respir., ap. cardiovasc. și timp dependent de doză
4. forțează somnul și la indivizi normali care nu suferă de insomnie
5. intrarea în somnul hipnotic indus de aceste medicam2 este precedată de somnolență; trezirea se face cu dificultate și este urmată de
somnolență reziduală
6. modifică calitatea somnului - reduc durata somnului paradoxal și o cresc pe cea a somnului lent REM
7. produc așa-numita “datorie de somn” paradoxal cu consecințe asupra echilibrului psihic
8. produc obișnuința (tol. dobândită) cu tendința de mărire a dozelor
9. produc dependență fizică cu sdr. de abstinență manifestat prin simptome de excitație a SNC  convulsii
10. la oprirea bruscă a tratam. se declanșează ef. “rebound”
11. provoacă inducție enzimatică încrucișatăinstalarea obișnuinței și a tol. încrucișate
12. supradozarea  scop de suicid
13. intensitatea cea mai marea acestor ef2 nedorite se remarcă la hipnocoercitivele barbiturice
HIPNOINDUCTOARE
1. acţionează selectiv asupra unor receptori specifici (situsuri specifice din complexul receptor GABA-ergic)
2. Deprimarea SNC nu este gradată în funcţie de doză, nu produc somn narcotic nici la doze mari
3. ef. hipnogen este mai evident în hipo_______
4. intrarea și ieșirea din somn sunt însoțite de somnolență incipientă și respectiv reziduală, dar de intensitate redusă
5. trezirea din somn este ușoară și important este că nu influențează calitatea somnului
6. nu reduc perioada somnului REM, nu produc fen 2 de “rebound” cu vise neplăcute
7. inducția enzimatică este redusă sau absentă
8. dezv. slab sau nu dezvoltă F-dependență
9. supradozare - nu poate fi utilizată în scop de suicid
17
A. HIPNOTICE BARBITURICE  derivați ai acidului barbituric
- absorbția este bună pe toate căile
- difuzia este bună prin ȚES2, prin bariera hematoencefalică și prin placentă
- metabolizare: inducția enzimatică consecință __________ întoletanța atât proprie, cât și încrucișată, cu diminuarea eficacității
Farmacodinamie:
Mecanismul de acţiune are 2 componente:
•mecanism nespecific - apare la dozele hipnotice și la dozele mari care constă în deprimarea forma_______ reticulate ascendente
activatoare (SRAA) prin deschiderea canalelor de Cl
•mecanism specific - apare la doze hipnotice și sedative; constă în potențarea neurotransmisiei inhibitoare mediate de GABA - A post sinaptic
efector cu creșterea timpului de deschidere a canalelor de Cl, hiperpolarizare și inhibiția neuronală, precum și favorizarea eliber. de GABA
Acţiuni farmacodinamice:
* la doze terapeutice – deprimare SNC de intensitate gradată dependentă de doză –sedare, somn hipnotic în funcţie de doză şi de substanţă
* hipnocoercitivă
* anticonvulsivantă (unele) utilă în tratamentul epilepsiei (fenobarbital)
18
CLASIFICARE:
În funcţie de durata acţiunii:
1. Barbiturice cu durata ultrascurtă: durată de acț. de 10-20 min și latență ultrascurtă  1 min
Barbiturice narcotice – TIOPENTAL
2. Barbiturice cu durata scurtă: durată de acț. de 3 ore și latență scurtă - 15 min
CICLOBARBITAL, PENTOBARBITAL, SECOBARBITAL
3. Barbiturice cu durată medie: durată de acț. de 6 ore și latență medie - 30 min
AMOBARBITAL
4. Barbiturice cu durata lungă: durată de acț. de 9 ore și latență lungă - 1 oră
FENOBARBITAL, BARBITAL
barbiturice cu durată lungă de acț. NU se mai ut. ca hipnotice dat. duratei lungi de somn provocat și a stării de somnolență reziduală
R2adverse:
Ef2secundare - somnolență reziduală; sensibilizări manifestate prin erupții cutanate
*toleranța dobândită pt. acț. hipnotică care poate să apară la admin. regulată  1 săpt. cu tendința de creștere a dozelor
*apariția de ef2 secundare, tol. încrucișată cu alte medicam2
*dependență fizică cu sdr. de abstinență la întreruperea bruscă a unui tratam. îndelungat
19
Indicatii: •in insomnii datorate hiperexcitabilităţii nervoase pe termen scurt cu barbiturice hipnotice de scurtă durată (insomnia incipientă)
sau medie (in insomnia intermitentă)
•ca sedative: barbiturice hipnotice la doze mici
•in preanestezie- barbiturice cu durată medie
•in anestezie generală-barbiturice narcotice
F-epidemiologie
*C-indicații: în special la conducătorii auto (ambulator)
-insuf. hepatică / renală gravă
-recomandată prodență la bătrâni – se pot produce accidente în faza de somn incipientă / terminală
Reprezentanţi:
1. CICLOBARBITAL *latență și durată scurtă
*Indicații: insomnii incipiente dat. excitabilității nervoase
*Precauții: admin. pe termen scurt pt. a preveni apariția obișnuinței și a dependenței
2. AMOBARBITAL *latență și durată medii
*Indicații: insomnii intermitente; produce somnolență
*Prudență: la vârstnici
*Precauții: admin. pe termen scurt pt. a preveni apariția obișnuinței și a dependenței fizice
3. FENOBARBITAL *hipnocoercitiv cu latență și durată lungi de acț.
*Indicații: sedativ la doze , anticonvulsivant, put. inductor enzim., poate genera interacț. la asocie. cu numer. medicam2
20
B. HIPNOTICE BENZODIAZEPINE
•hipnotice moderne preferate hipnoticelor clasice hipnocoercitive+
•Avantaj: nu modifică structura somnului fiziologic, nu reduc durata somnului paradoxal
•Mecanism de acţiune: Potenţarea transmisiei inhibitoare GABA-ergice cu creşterea frecvenţei de deschidere a canalelor de Cl-
21
Reprezentanţi:
1.NITRAZEPAM
*abs. digestivă bună >50%
*valabilit. interindividuală mare – necesară individualizării dozelor
*T1/2 relativ lung  20h
*F-terapie: hipnotic modern, induce un somn de 6-8h cu latență între 30-60min, apropiat de somnul fiziologic; acț. anticonvulsivanță
*Indicații: insomnii, parestezie, epilepsie
*Prudență: la admin. la pers2 cu profesii care necesită vigilență crescută
2. FLUNITRAZEPAM *asemănător Nitrazepamului, dar are potență mai mare
*la supradozare: se ut. antidot specific de receptor pt. benzodiazepine - FLUMAZENIL
3. MIDAZOLAM *utilizat în preanestezie și inducția anesteziei generale
22
C. HIPNOTICE MODERNE CU PROPRIETĂŢI SIMILARE BENZODIAZEPINELOR
 Mecanism de acţiune: similar benzodiazepinelor
 sunt agoniști specifici ai complexului receptor GABA _________ (BZD1, BZD2) legându-se de situsurile benbodiazepinelor și facilitând
transmisia sinaptică inhibitoare GABA-ergică
Reprezentanţi:
1. ZOPICLON
*se leagă pe ambele situsuri ale benzodiazepinelor BZD1, BZD2
*profil F-dinamic benzodiazepinic: sedativă, anxiolitică, miorelaxantă centrală, anticonvulsivantă; hipnoinductor;
nu infl. somnul paradoxal REM
*R2adverse:minore – ef2 adverse psihice – iritabilitate, agresivitate, depresie
*Indicații: insomnii tranzitorii sau cronice
2. ZOLPIDEM
*biodisponibilitate ridicată: 70%; T1/2: 2h
*mec. de acț: posedă o abilitate preferată pt. subtipul BZD1 – prez. selectiv acț. hipnotică, sedativă
nu manif. celelalte acț. ale benzodiazepinelor (nu are acț. miorelaxantă, anticonvulsivantă)
hipnoinductor
*R2adverse: minore și rar la doze mari – confuzii, amețeli, tulb. de echil.; nu dezv. obișnuință și f-dependență în tratam. cronic cu doze
terapeutice
*Indicații: insomnii tranzitorii sau cronice
*C.indicații: asocierea cu alcoolul etilic ți alte deprimante ale SNC care cresc riscul de deprimare respiratorie
23
D. ALTE HIPNOTICE SAU SEDATIVE
•BROMIZOVAL - acț. sedativă și hipnotică redusă; în tratam. îndelungat, ca r2 adverse- sensibilizarea cu erupții cutanate (dat. Br2)
•TRICLOFOS - ut. în sdr. de abstinență
•CLORALHIDIRAT - ut. în sdr. de abstinență
Sedative
•barbiturice hipnotice - la doze mici
•Bromuri- bromura de calciu: R2adverse: ef. iritant tisular, impotență sexuală în tratam îndelungat; r 2 de sensibilizare (erupții cutanate).
Se admin. ca sedativ (1-3g/zi), oral; p.o.: după masă deoarece are ef. iritant.
24
Sedative de origine vegetală
•flori şi fructe de Crataegus
•părţi aeriene Passiflora incarnata
•rizomul şi rădăcina de valeriană - acț. sedativă și bradicardizantă; risc de r 2 adverse scăzut față de alte medicam2
F-Dinamie C03
TRANCHILIZANTE (ANXIOLITICE, TRANCHILIZANTE MINORE) + NEUROLEPTICE (ANTIPSIHOTICE)
ANXIETATE –– stare afectivă patologică caracterizată prin neliniște psihomotorie
•senza. de teamă nedeslusită (fără cauză reală), teamă care este legată de o presupusă posibilitate a unui pericol iminent / insucces iminent
•reacții vegetative însoțitoare.
•se manif. rar și pt scurt timp pt. subiecții sănătoși
•se manif. frecvent și cu intensitate mare în bolile psihice și în bolile medicale a diferitelor organe
3

Clasificare anxietate:
1. Anxietate nevrotică – apare cu deosebire în tulburare psihică caract. prin nevroză
*NEVROZA = afecțiune psihică de cauză psihogenă (o tulb. a funcțiilor ___________) care apare în cdț 2 de suprasolicitare ca o r. patologică
de obicei reversibilă și care nu se însoțește de tulb. de conștiință, percepere, gânduri, fără tulb 2 marcate de personalitate
2. Anxietatea psihotică – în psihoze (schizofrenie, boli maniaco-depresive); este asociată cu fen2 depresive, fobii (agarofobie = frica de spații
deschise, claustrofobie), tulb2 de personalitate
Sindomul anxios - simpt2 complexe – simptome psihopatologice  tensiune nervoasă, teamă nedefinită, atacuri de panică
– simptome psihomotorii  expresie particulară a feței de om înspăîmântat, agitație psihomotorie
– semne neurovegetative  insomnie, anorexie, transpirație, paloarea feței, hiposalivație, tahicardie, HTA
4

Baze neurochimice - sunt incriminate hiperfuncția sist. adrenergic, dereglarea sist. serotoninergic
Neuromediatorii și receptorii implicați în anxietate: -catecolamine nat - ADR, norADR
-receptori adrenergici beta1
-mediatori: serotonina (5-HT)
Receptorii: recep. serotoninergici (7 tipuri) sunt implic2 5HT1-A
-rolul fiziol. antianxios îl deține transmisia principală inhibitoare a SNC transmisia GABA ergică Mediator – GABA Definiție -?
Definitie: •Tranchilizantele – medicam2 ce influenț. predominant unele procese psihice, atenuează st. de anxietate având efect antianxios
5

Farmacodinamie:
• Acțiune tranchilizantă manifestată prin:
*deprimarea anxietății
*reducerea stării de tensiune psihică
*calmarea excitației psihomotorii
*temperarea r2 emoționale
*echilibrarea comportamentului afectiv
*potențarea acțiunii altor deprimante ale SNC neselective (anestezice generale, hipnotice) / selective (anticonvulsivante analgezice)
*absența influențării vigilității a facultăților intelectuale sau a funcțiilor senzoriale
• Alte acțiuni: – acțiune miorelaxantă centrală (scăderea tonusului musculaturii striate) EX: Mebromat, Diazepam
– acțiune anticonvulsivantă EX: Diazepam, Clonazepam
– acțiune hipno-inductoare în insomnii psihogene nevrotice EX: Diazepam, Nitriazepam, Flunitrazepam
– inductoare a anestezicelor generale EX: Midazolam
6

Farmacotoxicologie:
• R2 adverse **comune pt. reprezentanții cls: somnolență, tulb. de coordonare motorie (acț. miorelaxantă centrală); periculoase la vârstnici
**particulare diferitelor cls. chimice: obișnuința și dependența fizică cu sdr. de abstinență (sevraj), redusă însă ca manifestare;
tratarea sdr. de abstinență se realiz. prin reluarea administrărilor și apoi prin reducerea treptată a dozelor
Farmacoepidemiologie:
C.I.: conducători auto; miastenia gravă (boală autoimună) - sunt C.I. tranchilizantele cu acț. miorelaxantă marcată, EX: Mebromat, Diazepam
7

A.Tranchilizante benzodiazepine
F-cinetică: - absorbția pe cale orală este bună, se realiz. cu viteze diferite în gradul de lipofilie
- i.m. - vit. de abs este mai mică decât la admin. p.o.
- difuzia se face prin bariera hematoencefalică, deci difuzează prin placentă și în laptele matern
Biotransformarea - are loc la niv. sistemelor microzomale hepatice; sunt interacțiuni, astfel medicam2 sau alim2 care sunt inhibitori
enzimatici ai CYP450, pot diminua biotransf. benzodiazepinelor rezultând ef2 de supradozare EX: eritrom., claritrom. itraconazol, ritonavir,
suc de grepfruit care are acț. inhibitoare marcată
*contraceptivele orale și cimetidina inhibă procesele de hidroxilare și dezalchilare a benzodiazepinelor
Mecanism de acțiune:
• 1. Potențarea neurotransmisiei inhibitoare mediată de GABA prin activarea unui situs de pe complexul receptor sinaptic GABA A cu
creșterea frecvenței de deschidere a canalelor de Cl, cu hiperpolarizare și inhibiție neuronală;
• 2. Inhibarea recaptării adenozinei - meuromediator al sist. de transmitere purinergic
8

Farmacotoxicologie  prezintă avantaj - indice terapeutic mare


R2 adverse – proprii benzodiazepinelor: admin. în trim I de sarcină are ef. teratogen (apariția la embrion a fisurilor labio palatine)
Precauții: la asociera cu alc. etilic sau alt deprimant al SNC se pot produce potențări periculoase
Antidot în intoxicații: FLUMAZENIL - antagonist competitiv al benzodiazepinelor pt. situsul benzodiazepinelor de pe receptorul GABA
9

Farmacoterapie: Indicații: în fcț. de spectrul f-dinamic și profilul f-cinetic, sunt indicate în:
• sindromul anxios - Diazepam
• anxiolitice intense și cu elim. lentă - Clordiazepoxid, Medazepam
• hiposomnii psihogene nevrotice - Nitrazepam
• convulsii, epilepsie - Clonazepam, Nitrazepam, Diazepam
• stări spastice ale musculaturii striate de diferite cauze: benzodiazepine, miorelaxante marcate - Diazepam
• inducția anesteziei generale și preanestezie - Diazepam (preanestezie), Midazolam (inducția anesteziei generale)
• tratamentul alcoolismului cronic - în cură de dezintoxicare - Diazepam
• anxiolitice intense și eliminare lentă - Clordiazepoxid, Meclozepam
Interacțiuni
- de tip sinergic (ef2 benzodiazepinelor sunt potențate de inhibitori enzimatici: cimetidina, paracetamol, disulfiram, ef2 de supradozare)
- de tip antagonic - asocierea benzodiazepinelor între ele tb. evitată deoar. se produce o competiție pt. situsurile de legare cu antagonizarea
reciprocă a ef2: creșterea dozelor ca urmare a mecanismului fenomenului provoacă intoxicații cu ef2 paradoxale: agitație, dezorientare
10

Benzodiazepine de tip diazepam  Reprezentanți: Diazepam, Clordiazepoxid, Medazepam, Bromazepam, Clorazepat, Flurazepam
• DIAZEPAM - acț. anxiolitică intensă - util. în terapia sdr. anxios, sdr. psihoneurovegetatv, anxietății din nevroze și psihoze, anxietății
însoțite de insomnie; miorelaxant intens, util în tratam. contracturilor și stărilor spastice musculare
-acț. anticonvulsivantă în stări convulsive de diferite cauze (tetanos)
-în stări de rău epileptic
-ef. sedativ hipoinductor indicat în hipozomia din nevroze și psihoze
-în preanestezie, pe cale i.v.
F-toxicologie:
R2adverse- ef2 secundare: somnolență (C.I.: tratam. ambulator la conducători auto și la pers2 care necesită integritatea funcțiilor psihice)
-încordare motorie - ataxie - ceea ce stabilește contraindicația majoră în miastenia gravă
-deprimare respiratorie marcată la admin. i.v. - C.indicată în insuficiență respiratorie acută
-C.I. la mamele care alăptează
-interzis consumul de alcool în timpul admin. - potențarea ef2 deprimante
-farmaco dependență cu dependență fizică cu sdr. de abstinență redus
R2adverse teratogene - fisuri labiopalatine - C.I. la gravide în trim. 1 de sarcină
-intoxicația acută este rară - doza letală  700mg, tratam. simtomatic; Antidot: Flumazenil
• CLORDIAZEPOXID - antianxios, mirelaxant;
- frecvența r2adverse mică: somnolență, ataxie, agravarea anxietății, amețeli, letargie, cefalee, greață, miccșorarea
potenței sexuale, erupții cutanate (mai rar)
• MEDAZEPAM - eficace în diferite stări anxioase inclusiv în sdr. psihovegetativ
-R2adverse: somnolență, adinamie (mai frecventă la bătrâni), vertij, ataxie, uscăciunea gurii, diaree (mai rar)
**Profil f-cinetic: T1/2 lung, 15-60h;
**Metabolizare la metaboliți activi: Nordazepam (T1/2 30-90h), Oxazepam
**Durată lungă de acțiune
11

Benzodiazepine de tip oxazepam  Reprezentanți: • OXAZEPAM - durată scurtă de acțiune; anxiolitic, sedativ, hipnotic
• LORAZEPAM - durată scutră de acțiune; potență mare
12

Benzodiazepine de tip alprazolam (durată de acțiune de la scurtă la medie)  Reprezentanți:


• ALPRAZOLAM - anxiolitic cu latență și durată de acț. scurtă
-fără ef. sedativ hipnotic dar are ef. antidepresiv echivalent cu aminele triciclice dar cu răspuns terapeutic mai rapid decât antidepresive
triciclice
-potență mare - indicat în depresia anxioasă, atacul de panică
F-toxicologie: sdr. de abstinență la întreruperea unui tratm. prelungit este sever
• TRIAZOLAM - (durată de acțiune de la scurtă la medie)
Benzodiazepine tip tofisopan  Reprezentanți:
• TOFISOPAM - latență și durată scurtă, nu prez. celelalte efecte ale benzodiazepinelor (hipnotice, miorelaxante, anticonvulsivante)
- este indicat ca anxiolitic (p.o.) de elecție în anxietatea de la bolnavii cu miastenii grave sau migrații
13

B.Tranchilizante agoniști ai receptorilor 5-HT1A  structură ch. - azospirone - Buspironă, Gepironă, Ipsapironă, Tiospironă
Mecanism de acțiune:
• indirect agonist ai receptorilor 5-HT1A presinaptici cu diminuarea eliberării și favorizarea recaptării serotoninei
• se manif. ca un anxiolitic selectiv fiind absente acțiuni adiacente ale benzodiazepinelor (sedativ, hipnotic, miorelaxant, anticonvulsivant)
Reprezentanți:  BUSPIRONA - anxiolitic ut. în anxietatea cronică dat. instalării lente a efectului (zile, săpt2); ineficace în atacuri de panică
14

C. Alte tranchilizanate  Reprezentanți:


• HIDROXIZIN - acț. anxiolitică dar și antispastică pe musculatura netedă, util. în manifestări psihosomatice cu localizare digestivă;
- acț. antihistaminică H1 și acț. antiserotonică cu ef. antiemetic
• MEPROBAMAT - mai rar fol. cu ef. miorelaxant indicat în afecț. spastice;
- la asocierea cu alcool se poate produce depresie până la comă; C.I. în miastenia gravă și la copii sub 3 ani
15

NEUROLEPTICE (ANTIPSIHOTICE, NEUROPLEGICE, TRANCHILIZANTE MAJORE)


Baze fiziopatologice
Psihoze - tulb2 de ordin calitativ ale proceselor psihice; bolnavul nu este conștient de boala sa
Psihoza- boală mintală gravă surminând total adaptarea persoanei la mediul social caract. prin tulb2 psihopatologice profunde: confuzii,
delir, lipsa conștiinței bolii, alterarea completă a activității profesionale a capacității de integrare socială
Schizofrenia endogenă: de cauză necunoscută însă caract. prin: disocierea psihicului idei delirante, profunde
tulb2 afective, autism gândire paralogică, halucinații auditive
tulb2 catatonice (păstrarea unei poziții timp îndelungat)
Psihoza maniaco-depresivă: se manif. prin perioade de excitație psihică, manie, alternând cu per2 de depresie, melancolie întrerupte de
per2 în care subiectul se apropie de normalitate
**În patogenia psihozelor (în special în schizofrenie) sunt implicate:
**hiperactivitatea transmisiei dopaminergice - mediată de creșterea densității receptorului D2 și asociată cu simptome pozitive ale
schizofreniei - excitare psihomot., tulb de gândire, halicinații, delir
**hiperact. transm. serotoninergice - mediată de receptorul 5-HT2A și asociată cu simpt2 neg. ale schizof.-apatie, izolare, lentoare în vorbire
16

Definiție: NEUROLEPTICELE sunt medicam2 care prezintă activitate antipsihotică


Efectul neuroleptic se manifestă prin: – acțiuni psihofiziologice: acțiune tranchilizantă majoră
– acțiuni clinice: acțiuni antipsihotice
– acțiuni neurologice: sursă de r2 adverse
**cele 3 tipuri de acț. diferă ca intensitate în fcț. de struct. ch. și mecanismul de acț. a medicam.
**acțiunile neurologice sunt absente la antipsihoticele moderme cu mecanism antagonist predominant pe receptorii serotoninergici
17

Farmacocinetică - profilul farmacocinetic implică faptul că:


• absorbția la adm. orală este variabilă – variabilitatea mare a conc. plasmatice
• relația dintre conc. plasmatică și efectul clinic prezintă o mare variabilitate în fcț. de pacient
• nu prezintă particularitate • difuziune ușoară în creier
18

Farmacodinamie - caract. prin 3 tipuri de acțiuni


A. Acțiune neuroleptică - utilă în terapeutică
a) acțiune psihofiziologica
– ef. tranchilizant major - scad tens. nervoasă, calmează hiperexcitabilitatea, suprimă anxietatea, produc neutralitate afectivă și emoțională
– ef. hipnogen-hipnoinductor - produce somnolență la doze mari
– ef2 de echilibrare psihomotorie - scade activit. motorie, agitație, agresivitatea pacienților cu astfel de tulb 2
19

b) acțiuni antipsihotice clinice - utile în farmacoterapeutică


– acțiune antipsihotică - active în pshihoze acute și cronice
– acțiune antipsihotică selectivă - asupra unor anumite simptome psihotice numite țintă; autism
c) acțiuni neurologice nedorite - în terapeutică sursă de r2 adverse
– sindromul neurologic extrapiramidal cu manifestare clinică de tip Parkinson
Experimental, la animale de experiență se induce o stare cataleptică.
Mecanismul de acț. neurolepticelor nedorite extrapiramidale este antagonismul față de receptorii D2 extins la sist. extrapiramidal.
20
Mecanismele acțiunii neuroleptice - cuprind
• antagonism predominant dopaminergic pe receptorul D2 și D1, în special D2
 acțiunea antipsihotică fiind corelată la niv. căilor dopaminergice mezocorticale și mezolimbice în cazul neurolepticelor clasice
• antagonismul predominant serotoninergic pe receptorii 5HT2A - în cazul neurolepticelor noi (atipice): Clozapina, Risperidona
B. Alte acțiuni: acțiuni proprii diferitelor structuri – antiemetica, sedativa, vegetative, endocrine etc
21

Farmacotoxicologie: R2 adverse:
1. Obisnuința și dependența fizică *Obișnuința apre pt. efectul sedativ, hipnogen
*Dependența fizică se manif. prin sdr. de abstinență caract. prin insomnie ți diskinezie de tip coreiform
2. Efecte secundare
–ef2 neurologice de tip extrapiramidal (comune neurolepticelor clasice, antagoniști predominant pe receptori dopaminergici D2)
-ef2 psihice, vegetative, endocrine, alte ef2 secundare specifice fiecărei grupe chimice
-dominanța funcțională la niv. microstriat a neuronilor polinergici, deoarece aceștia nu mai sunt modulați de cei dopoaminergici care sunt
blocați de neuroleptice clasice
-ef2 neurologice: *sdr. Parkinson (hipertonie până la rigiditate musculară, hiperkinezie), tremur al extremităților
*akatizia (neliniște subiectivă, nevoia de mișcare)
*diskinezii (în primele zile de tratam. se manif. prin contracții musculare regionale – mișc2 ale gurii, gâtului); poate să apară
și după un tratam. îndelungat  diskinezii tardive
*sdr. neuroleptic malign – rigiditate musculară, stare cataleptică ( tonusului muscular); hipertermie, transpirația cu deshidratare
*ef2 psihice: stare de excitație trecătoare, sdr. depresiv cu tendință la sinucidere (neuroleptice)
-ef2 vegetative: somnolență, bradicardie, hipotens. arterială, hiposalivație, constipație
-ef2 endocrine: creșterea secreției de prolactină, amenoree, galactoree, scăderea libidoului
-ef2 toxice hepatice și r2 locale la admin. injectabilă + r2 alergice
22

Farmacoterapie: Indicații: • neuroleptice în psihoze: schizofrenia, paranoia


• tranchilizante în doze mici
• asociate cu antidepresive implicate în starile maniaco-depresive – psihoza bipolara
• antiemetice- greturi și vome intense
• anestezia generala, anestezia potentata, neuroleptanalgezia
23

CLASIFICAREA FARMACOTERAPEUTICĂ A NEUROLEPTICELOR


• Neuroleptice sedative - au ef. sedativ și anxiolitic intens producând somnolență, actț. antipsihotică, antihalicinatorie, antimaniacală mai
slabă; indicată în stări acute de agitație psihomotorie
• Neuroleptice „incisive” (dezinhibitorii) - ef. sedativ slab, ef. antipsihotic intes, cu ef. asupra simtomelor “pozitive” ale schizofreniei:
halucinație, delir, sdr. maniacal
-au ef. și asupra simtomelor negative ale schizofreniei (apatie, akinezie, indiferență afectivă, autism);
C.I.: sdr. parkinson și epilepsie (pot pp-ta un atac de epilepsie)
24

A. Neuroleptice fenotiazinice
1. Fenotiazine aminoalchilice Clorpromazina, levopromazina
-au ef2 sedative, ef2 antipsihotice moderate, ef2 vegetative evidente, sdr. extrapiramidal slab
Indicații: în stări de excitație și agitație psihomotorie acută; ut. în preanestezie și anestezie potențată
2. Fenotiazine piperidilalchilice Tioridazina, pipotiazina
-ef. antipsihotic modest; ef. antiautistic intens - pipotiazina
-sdr. extrapiramidal este redus
Indicații: stări de agitație, depresie anxioasă, autism
3. Fenotiazine piperazinilalchilice Proclorperazina (emetiral), flufenazina
-ef. antipsihotic intens (antimaniacal, antihalucinator); antiemetic
-ef2 nedorite extrapiramidale intense
Indicații: schizofrenie, manie, grețuri, vomă
25

B. Neuroleptice tioxantene  Reprezentanți: CLORPROTIXEN, CLOPENTIXOL, TIOTIXEN


*Forma de depozit – depot pt admin. i.m. -
• forme de depozit - depozit pt. admin. i.m.: Clopentixol decanoat, Flupentixol decanoat.
• ef2 asemănătoare cu fenotiazinele, ef. antipsihotic fiind mai intens, sdr. extrapiramidal similar fenotiazinelor:
**tixantene de tip sedativ - Clorprotixen, Clopentixol și **tioxantene de tip incisiv - Tiotixen
26

C.Neuroleptice butirofenone  Reprezentanți: HALOPERIDDOL , DROPERIDOL


• acț. neuroleptică dezinhibitorie, ef. antipsihotic antihalucinator și antimaniacal f. intes, autistic moderat,
• tulburările extrapiramidale sunt f. intense
• pot produce reactivarea crizelor epileptice
Indicații: psihoze, schizofrenie, manie, psihoze cu agresivitate, stări halicinatorii și delir acut
27

D. Neuroleptice difenil butilpiperidine


• PIMOZID - antipsihotice f. potente și cu durată lungă (?)
- au ef. antihalucinator intens, ef. antimaniacal și antiautistice moderat
- tulburări extrapiramidale moderate
E. Neuroleptice benzamide
• SULPIRID
- neuroleptic dezinhibitor, incisiv, f puternic, cu ef. antipsihotic, antihalucinator moderat, fără ef. antimaniacal dar cu ef. antiautistic f intens
- prezintă ef. antidepresiv și ef2 sedative f. slabe
- prezintă ca avantaj sdr. extrapiramidal moderat
F. Neuroleptice dibenzazepine
• CLOZAPIN - n. de rezervă
- neuroleptice atipice sunt blocante neselective a receptorilor dopaminergici și blocante ale recept2 serotoninergici 5HT 2A și a altor receptori
adrenergici și histaminergici
- Avantaj – riscul minim de tulburări motorii neurologice
R2adverse - relativ frecvente, unele sunt grave: agranulocitoză - urmărirea pacientului d.pdv hematologice
G. Neuroleptice benzizoxazoli - antagoniști predominant pe receptorii serotoninergici 5HT2
• HISPERODON / RISPERIDON
- neuroleptice atipice, afinitate pt. recept2 D2 este mai redusă dar mai ridicată pt. recept2 serotoninergici 5HT2
- în consecință eficacitatea este predominant asupra simptomelor neg., deficitare ale psihozelor - pierderea inițiativei, indiferența afectivă,
vorbire lentă, izolare, încetinirea activ. psihomotorii cu akinezie
- avantajul față de neuroleptice tipice - antagonist predominant dopaminergic este absența tulb2 motorii extrapiramidale
- Risperidon este un antipsihotic de primă linie indicat în manif. hipnotice acute în tratam. pe termen scurt
F-Dinamie C04
ANTICONVULSIVANTE (ANTIEPILEPTICE), ANTIPARKINSONIENE, MIORELAXANTE CENTRALE
2

ANTICONVULSIVANTE (ANTIEPILEPTICE)
CONVULSIILE – contracții violente, involuntare repetate ale musculaturii striate; pot fi localizate la anumite grupe musculare, sau
generalizate, se datoresc descărcătii anormale necontrolate a unui nr. mare de impulsuri din neuronii cerebrali
• Tipuri de convulsii: Tonice (tetanice) - contracții violente continue a întregii musculaturi
Clonice - contracții musculare sacadate, ritmice cu păstrarea coordonării între grupele musculare antagoniste
EPILEPSIA (boală epileptică “mal comițial” mai mult de 20 de forme clinice) - termen colectiv pt. un grup de afecț2 ale SNC având în comun producerea
de episoa2 bruște, tranzitorii, accese de disfuncție cerebrală manifestată prin fen 2 anormale de orig. motorie, senzorială, vegetativă/psihică
• Forme principale de epilepsie:
Epilepsia majoră (marele rău epileptic, “grand mal”)
 (manif. prin pierderea brutală și paroxistică a cunoștinței cu cădere, însoțită de criză convulsivă, tonico-clanică generalizată
Epilepsia minoră (micul rău epileptic, “petit mal”)
 formă de epilepsie fără crize convulsive caract. prin episoade de pierderea cunoștinței de scurtă durată (absențe) fără căderi
Epilepsia psihomotorie
 caract. prin accese de automatisme motorii (ticuri) mișcări stereotipice ale feței, limbii, extremităților și modif.ale personalității
Starea de rău epileptic (“status epilepticus”)
 epis. subintrate (epis. care succed fără pauză) de apilepsie majoră; formă f. gravă de epilepsie; urgență medicală
3

Definiție: ANTICONVULSIVANTE – medicam2 capabile să suprime sau să diminue convulsiile din diferite stări patologice, traumatisme, tumori
cerebrale, edem cerebral, tetanos etc. și să reducă nr și intensitatea atacurilor convulsive din boala epileptică.
*Experimental sunt capabile să suprime / să  intensitatea convulsiilor produse prin stimuli chimici (pentetrazol, stricnină) / agenți fizici-sunetul
4

CLASIFICARE (ÎN FUNCȚIE DE CRITERIUL FARMACODINAMIC ȘI FARMACOTERAPEUTIC, ȘI EFICACITATEA PREDOMINANTĂ):


1. Medicam2 active în marele rău epileptic și alte forme (cu excepția micului rău epileptic):  Barbiturice:FENOBARBITAL
 Hidantoine:FENITOINA
Pirimidindione: PRIMIDONA
 Dibenzazepine:CARBAMAZEPINA
 Altele: ACID VALPROIC, LAMOTRIGIN, TOPIRAMAT
5

2. Medicam2 active în micul rău epileptic:  Oxazolidindione:TRIMETADIONA


 Succinimide:ETOSUXIMIDA
 Sulfamide inhibitoare ale anhidrazei carbonice: ACETAZOLAMIDA
 Alte structuri:ACIDUL VALPROIC, LAMOTRIGIN
6

3. Medicamente active în starea de rău epileptic: Benzodiazepine: DIAZEPAM, CLONAZEPAM (i.v.)


 Hidantoine:FENITOINA (parenteral)
 Barbiturice:FENOBARBITAL (parenteral)
4. Antiepileptice cu spectru larg: Aciluree: FENACEMIDA
7

Farmacocinetică:
• Epurarea - Majoritar prin biotransformare hepatică - antiepilepticele clasice
Majoritar prin excreție renală- antiepilepticele noi
• Antiepilepticele - inductori / inhibitori enzimatici (funcție de structura ch.) a.î. în cazul asocierii (între ele sau cu alte medicam2) pot
produce interacțiuni semnificative clinic
-au indicele de siguranță terapeutică mic, zonele concentrației plasmatice terap. și toxice fiind f. apropiate
Monitorizarea terapeutică tb. făcută pe criteriile f-cinetice adică pe baza conc. plasmatice. Acest tip de monitorizare este posibil în grupa
antiepilepticelor deoarece corelația dintre conc. plasmatică și ef. terapeutic este în gen. bună (excepție: ac. valproic, clonazepam)
8

Farmacodinamie: acțiunea anticonvulsivantă constă în: Stabilizarea membranei neuronale


Ridicarea pragului de excitabilitateși a pragului convulsivant
Diminuarea tendinței de descărcare repetată a neuronilor modificați patologic
Diminuarea tendinței de iradiere a excitației în afara focarului epileptogen
9

Farmacotoxicologie: R2 adverse specifice fiecărei grupe chimice.


Principii de farmacoterapie: - Individualizarea medicației și a dozelor
- Optimizarea posologiei prin monitorizarea conc. plasmatice
- dozele mici incipiente sunt crescute gradat
- Urmărirea efectelor adverse pe parcursul tratam.
- Întreruperea tratam. prin reducerea treptată a dozelor, întreruperea bruscă  crize convulsive grave
10

REPREZENTANȚI: FENOBARBITAL, FENITOINA, CARBAMAZEPINA, ACIDUL VALPROIC, CLONAZEPAM, FENACEMIDA


• FENOBARBITAL
Mec. de acțiune – deschiderea canalelor de clor prin activarea complexului receptor post-sinaptic GABA A
Farmacodinamie – concentația în platou se realiz. după 15 zile cu mari variații interindividuale.
F-cinetică – la doze >, puternic inductor enz, det. toleranță dobândi., încrucișată cu alte medicam2 asociate, cu eficacit.  la doze obișnuite
Farmacotoxicologie:
R2adverse – în tratam2 cronice: sedare, ataxie; anemie megaloblastică (necesită tratam. cu ac. folic); osteomalacie (tratam. cu vit. D)
La intreruperea bruscă a tratam. cronic  sdr. de abstinență cu convulsii tonico-clonice  tratam. cronic nu se întrerupe brusc.
Farmacoterapie: Indicații: --marele rău epileptic
--de elecție, la copii mici
--stare de rău epileptic (adm. parenteral)
• FENITOINA - este biotransf. de SOMH (system oxidazic microzomal hepatic) dependent de citocromul P450, pe cale hidroxitorie
- calea de metabolizare are capacitatea limitată și poate fi saturată usor a.î. T1/2 are o mare variabilitate între indivizi (6-12 ore) în fcț. de
doză și se recomandă optimizarea posologiei fcț. de concentrația plasmatică.
Mec. de acțiune – blocarea canalelor de Na de la nivelul membranei neuronale cu scăderea excitabilității acestora.
Farmacotoxicologie
--potențial farmacotoxic ridicat
--ef2 toxice: tulb2 nervoase, de vedere, cataractă, nistagmus (mișc2 sacadate involuntare ale ochilor), diplopie, anemie megaloblastică, hiperplazie gingivală
R2adverse - cutanate
- hiperglicemie cu glicozurie
- hirsutism (albirea firelor de par)
- ef2 teratogene – apariția la făt a anomaliilor cardiace, încetinirea creșterii, etc. a.î. în sarcină se admin. dacă este strict necesar
dar în doze minim posibile.
Farmacoterapie: Indicații: --marele rău epileptic și epilepsie psihomotorie
• CARBAMAZEPINA
Mec. de acțiune – blocarea canalelor de Na de la nivelul membranelor neuronale cu scăderea exciabilității acestora.
Poate prezenta interacțiuni la asocierea cu alte antiepileptice dat. inducției enzimatice, fie inhibiției enzimatice.
- în asociere cu fenitoina se manifestă ca inhibitor enzimatic, crescand toxicitatea fenitoinei
- în asociere cu acidul valproic, clonazepam, etosuximida, lamotrigin se manifestă ca inductor enzimatic, scăzându-le eficacitatea.
Farmacotoxicologie --hepatotoxină gravă – impune monitorizarea frecventă a funcției hepatice
--depresia respiratorie și comă în administratea cronică
--efecte teratogene: spina bifida (afecțiune a coloanei vertebrale), malformații cardiace.
--C.I. – sarcină
Farmacoterapie: Indicatii: --marele rău epileptic și epilepsia psihomotorie.
• ACIDUL VALPROIC
Farmacocinetică – nu  o corelație bună între conc. plasmatică si ef2 terapeutice, toxicitate; supravegherea se realiz. pe criteriul clinic și
este obligatorie
Farmacotoxicologie --hepatotoxic
--efect teratogen: spina bifida, malformații la nivelul degetelor, cariovasculare, orofaringiene.
Farmacoterapie: Indicații --marele rău epileptic
--micul rău epileptic
--crize mioclonice
• CLONAZEPAM
Mec. de acțiune – deschiderea canalelor de Cl prin activarea complexului receptorului post-sinaptic GABA A.
Farmacocinetică – Nu există o corelație bună între conc. plasmatică, efecte și toxicitate - necesită urmărire clinică.
Farmacotoxicologie --deprimarea SNC, hipotonie musculară, ataxie
Farmacoterapie: Indicații –-micul rău epileptic
--alte forme de epilepsie
--status epilepticus.
• FENACEMIDA
- antiepileptic de rezervă; antiepilepticul cel mai toxic
- la administrare prelungită – tulburări psihice (paranoia, delir, agresivitate)
Farmacoterapie: Indicații: - marele și micul rău epileptic și epilepsia psihomotorie.
11

Antiparkinsoniene
• Funcția motorie voluntară a musculaturii striate este controlată de sist. extrapiramidal din SNC
• Misc2 involuntare normale sunt dependente de ritmul fiziologic dintre grupurile de neuroni dopaninergici și colinergici din sist. nigro-striat
• Dezechilibrul funcțional al celor 2 componente provoacă tulb 2 motorii
• Hipofuncția dopaminergică însoțită de o hiperfuncție colinergică - BOALA PARKINSON (?)
12

Sindromul Parkinson - manifestări clinice prin 3 tulb2 motorii caracteristice: • hipertonia musculaturii striate până la rigiditate musculară
• hipokinezie - consecința hipertoniei
• tremor la nivelul extremităților superioare (cu frecvență rară)
13

Tulburări asociate: • tulburări de echilibru


• durere la nivelul mușchilor scheletici
• simptome vegetative de tip colinergic - sialoree (secreții de salivă)
• simptome psihice
14

Tipuri: • Sindrom Parkinson idiopatic - paralizia agitantă - descrisă de J. Parkinson 1817


• Sindrom Parkinson secundar - postencefalic, aterosclerotic, toxic, medicamentos (neuroleptice)
Sindromul Parkinson - boală cronică, preogresivă, având evoluție lentă în decurs de ani.
Tratament – simptomatic și patogenic pt. contracararea semnelor, boală degenerativă
15
Baze neurochimice:
• Patogenie: distrugeri de neuroni dopaminergici în substanța neagră cu degenerescența tractului nigro-striat și reducerea nivelului de
dopamină însoțită de hipoactivitate dopaminergică în corpul striat, consecința fiind tulburarea echilibrului dintre sist. dopaminergic și cel
colinergic cu instalarea unei hiperactivități colinergice.
• Hiperactivitatea colinergică - reprezentată de rigiditate și tremor; Hipoactivitatea colinergică - hipokinezie
• Transmisia dopaminergică implică receptorii dopaminergici D2
DOPAMINA DA - biotransf. de enzima MONOAMINOOXIDAZAMAO cu MAO-A, MAO-B
MAO-B - enz. majoră în metab. dopaminei în sist. nigro-striat, prezintă polimorfism și este considerată marker genetic pt. boala Parkinson
MAO-A - metabolizează și catecolamine (noradrenalina, serotonina, dopamina, tiramina)
• Subs2 cu rol de inhibiție a subtipului enzimatic MAO-B sunt: inhibitori specifici - SELEGLINA; nespecifici - antidepresive - inhib. ai MAO -
FENELZINA, MALAMIDA, etc.
16

Definiție: ANTIPARKINSONIENELE - medicam2 care acțion. patogenic în sensul ameliorării dezechilibrului dintre sistemul dopaminergic
deficitar și colinergic în exces în sistemul nigrostriat ameliorând astfel simptomele sdr. Parkinson.
17

CLASIFICARE (ÎN FUNCȚIE DE MECANISMUL DE ACȚIUNE):


A. Antiparkinsoniene dopaminergice - stimulează transmisia dopaminergică
a. Antiparkinsoniene care influențează pozitiv metabolismul dopaminei:
*cresc biosinteza dopaminei: LEVODOPA
*stimulează eliberarea dopaminei: AMANTADINA
*inhibă enzima MAO-B care metabolizează dopamina-inhibitori de MAO-B selectivi și ireversibili: SELEGILINA
*inhibă selectiv și ireversibil CATECOLORTOMETIL TRANSFERAZA (COMT) periferică care metabolizează levodopa și dopamina (TOLCAPON, ENTACAPON)
b. agoniști dopaminergici D2:
*derivați semisintetici și sintetici ai alcaloizilor din ergot: DIHIDROERGOCRIPTINA, BROMOCRIPTINA, PERGOLID, LERGOTRIL, LISURID
*derivați piperazinici: PIREBIDIL
*derivați nonergolinici: PRAMIPEXOL, ROPINIROL
18

B. Antiparkinsoniene anticolinergice: trihexifenidil, benzatropina, prociclidina


C. Antiparkinsoniene antiglutamatergice: antagoniști ai receptorilor NMDA (receptori pt acidul N-metil–d-aspartic): amantadina, nemantadina
19

Farmacoterapie: • Tratam. poate produce ameliorări la cca. 60-80% din bolnavi care pot să-și desfășoare activitatea. Tratam. tb. continuat
toată viața
A. LEVODOPA și alte stimulante ale sistemului dopaminergic
Farmacodinamie: • antagonizează în special rigiditatea și hipokinezia
Farmacotoxicologie: • R2 adverse psihotice (convulsii, halucinații);
• CI: psihoze, asociat cu neuroleptice (există un antagonism la nivel de receptor);
• tratarea sdr. Parkinson indus de neuroleptice la bolnavii psihotici (.)
20

LEVODOPA
• cel mai eficace antiparkinsonian
Farmacodinamie: precursor al dopaminei și NA
Farmacotoxicologie:
• fenomene de obișnuință cu diminuarea intensității și duratei în tratam. îndelungat (2 ani)
• efectul “On-off” – sunt fluctuații mari ale stării bolnavului pe parcursul unei zile de la eficiență la ineficacitate a tratam. – tratam. deriv.
de tip coreiform
• mișcări anormale de tip coreiform
• stare paranoidă la tratamentul îndelungat cu doze mari
• efecte secundare periferice - cardiovasculare sau digestive
Farmacocinetică: trece prin membrana biol., străbate bariera hematoencefalică, ajunge la niv. sist. nigrostriat
21

Farmacoterapie:
--Levodopa se asociază în produsele industriale cu inhibitori ai enzimei dopacarboxilaza (carbidopa, benserazid) care acționează numai în
periferie, protejând levodopa de degradare la nivel periferic
--Asocieri: Midopar: levodopa + benserazida
Sinemet: levodopa + carbielopa
Admin. în asoc. cu inhibitoare de COMT protejează levodopa și dopamina degradată
Asocierea – dozele de levodopa se reduc coresp.
Admin – p.o. după masă
Tratam. nu tb. întrerupt brusc ci prin reducerea treptată a dozelor pt. a preveni ef. de “rebound” akinetic sever
C.I. – afecțiuni cadiovasculare grave
22

• SELEGILINA:
--inhibă selectiv enz. MAO-B care metab. dopamina, crește și prelungește ef. levodopei, permițând reducerea dozei și întârzierea evoluției
bolii
Mecanism de acțiune: • inhibitor selectiv al MAO-B diminuând metabolizarea dopaminei
Administrare: • p.o. dimineata si la prânz pentru a preveni efectele de tip amfetaminic – anxietate, insomnie, halucinații
23

• TOLCAPON:
Mecanism de acțiune: inhibarea selectiva, ireversibila a enzimei COMT care metabolizeaza levodopa si dopamina
Indicații: boala Parkinson în asociere cu levodopa și inhibitori periferici de carboxilază cu reducerea corespunzătoare a dozei de levodopa.
-administrat cu levodopa îi crește biodisponibilitatea acesteia
• ENTACAPON - similar tolcaponului
24

Trihexifenidil și alte anticolinergice centrale


Farmacodinamie: antagonizează intens hipertonia, moderat tremorul, slab hipokinezia, sialoreea este anulată
• BENZATROPINA, CLORFENADRINA, PROCICLIDINA, BIPERIDEN
Farmacotoxicologie: --Tolerabilitatea mai bună față de medicam2 dopaminergice
R2 adverse de tip secundar: antiedinergice periferice - tulb2 de micțiune, cicloplegie, uscăciunea gurii
25

Farmacoterapie: Indicații: --forme incipiente de Parkinson mai ales când predomină hipotonia musculară
--în asociere cu levodopa pentru reducerea dozelor atunci când nu este bine suportat
--în sindromul extrapiramidal indus de neuroleptice
eficacitatea inferioară grupei de stimulante ale sist dopaminergic…
26

MIORELAXANTE CENTRALE
*starea de contractură și stările spastice ale musculaturii striate sunt însoțite de durere ți tulburări la niv. articulațiilor coresp
Cauzele contracturilor musculare pot fi:
--traumatisme ale ap. locomotor, fracturi, luxații, entorse, elongații musculare
--afecțiuni reumatismale, artrite, miozite, tenosinovite
--tulb2 neurologice ale sist. piramidal / extrapiramidal
--boli convulsivante infecțioase (tetanos) și toxice / intoxicații cu stricnină
Mecanisme fiziologice implicate:
*reflexe spinale monosinaptice și polisinaptice
*hiperexcitabilitatea neuronilor motori spinali / alți neuroni la niv.medular / deprimarea unor CE2 cu rol inhibitor - celulelr Renshav
Neurotransmițătorii implicați sunt:
--glutamat, aspartat și receptorii coresp
--substanța P
--glicina - AA inh. și receptorii care sunt în leg. cu CE2 Renshav
--GABA care asigură inhibiție la aceste nivele
27

Definiție - medicam2 capabile să relaxeze musculatura striată spastică, să diminueze hipertonia, contractura, spasmul, actionând la niv. SNC
Mecanism de acțiune – diferit în funcție de substanță
Farmacodinamie: Acțiuni: --acțiune miorelaxantă , sedativă; efect analgezic indirect prin combaterea contracturii
Farmacotoxicologie:
R2 adverse pot fi comune / proprii fiecărei clase chimice;
comune: somnolență, deprimare, scăderea capacit. motorii - hipertonie, ataxie; în doze mari  paralizie
C.indicații: șoferi, miastenia gravis, hipotonie
28

Farmacoterapie: Indicații: --stări spastice dureroase ale mușchilor striați indiferent de etiologie,
--miorelaxant în chirurgie, ortopedie (reducerea fracturilor)
Reprezentanți: • DIAZEPAM
• TETRAZEPAM - ce mai potentă acțiune miorelaxantă
• CLORZOXAZONA - miorelaxant slab
• BACLOFEN - derivat de GABA; acțiune miorelaxantă și analgezică