Sunteți pe pagina 1din 21

ANALGEZICE OPIOIDE F-Dinamie C05

DUREREA - Definiție: BAZE ANATOMO-FIZIOPATOLOGICE


Durerea (lat. dolor) sau algezia (gr. algos- durere) este definită ca ”o experiență senzorială și emoțională dezagreabilă semnalând leziuni
tisulare prezente sau potențiale sau descrisă în termenii acestora” (IASP)
--este declanșată de cele mai multe ori de stimuli nocivi
3

TIPURI DE DURERE:  În funcție de evoluție:


– Acută: simptom în cadrul unei boli, dispare după vindecarea bolii, nu lasă sechele fizice / psihice și răspunde la o terapie analgezică uzuală;
– Cronică: durere ce persistă (1-6 luni), considerată boală în sine, rezistentă la terapia analgezică obișnuită
ROLUL DURERII:
Durerea acută – sist. de alarmă f. important pt. apărarea organismului; are ROL în îndepărtarea agenților nocivi și stabilirea diagnosticului
Durerea nocivă – du. acută f. intensă - declanș. st. de șoc; este r. de apărare a org. manifestată prin eliberarea masivă de opioizi endogeni
- du. acută prelungită – antrenează tulb2 funcționale (atrofii musculare, tulb 2 articulare, nevroze)
- du. cronică – o boală se întâlnește în poliartrită reumatoidă, boala coronariană, nevralgia de trigemen
Durerea este inițiată de stimularea unor receptori senzitivi specializați – nociceptori și se transmite către măduva spinării prin fibre aferente
nociceptive care pot fi: *fibre subțiri slab mielinizate A (?) sau *fibre mielinizate C
Informațiile nociceptive ajunse la măduvă sunt transmise apoi la talamus și apoi în diferite zone ale creierului (neuro matrix), unde se
realizează integrarea superioară a senzației dureroase, imprimându-i la om caracterul afectiv de suferință.
Pe lângă aceste căi  și căi descendente de control al durerii, căi de inhibiție și modulare a durerii, adevărate căi ale analgeziei fiziologice
Aceste căi descendente de suprimare a durerii exercită un control inhibitor asupra neuronilor din coarnele posterioare ale măduvei spinării.
Căile descendente de control al durerii cuprind transmisii sinaptice monoaminergice (noradrenergice și serotoninergice)
4

• În fcț. de locul leziunii dureroase și durerii primare: –Somatică (la nivelul aparatului locomotor) –Viscerală (la niv. unui organ intern)
–Centrală (leziuni medulare sau cerebrale) –Psihică (cauze psihogene)
5

IMPORTANȚA DURERII
• Durerea acută: sistem de alarmă important pt. apărarea organismului (îndepărtarea agentului nociv; stabilirea diagnosticului)
• Durerea nocivă: – Durerea acută foarte intensă care declanșează starea de șoc (reacția de apărare, manifestată prin eliberarea masivă de opioizi endogeni)
– Durerea acută prelungită care antrenează tulburări funcționale (atrofii musculare, tulburări articulare și nervoase)
– Durerea cronică (ex, poliartrita reumatoidă, boala coronariană, nevralgia de trigemen și alte dureri neuropate, neoplasme etc.
6

NEUROCHIMIA DURERII
• Mediatorii durerii:
 Periferici, la niv. nociceptorilor, mediatori algogeni / hiperalgezianți (amplifică durerea): • bradikinina (BK) • serotonina (5-TH),
• substanța P, • neurokinine A și B,
• Histamina (H) • prostaglandine (PGE1, PGI2)
7

 Centrali: - Neurotransmițători excitatori (stimulatori) (algici) • Peptide: subs. P, neurokinine, CGRP (peptida în legatură cu gena calcitoninei)
• Aminoacizi (glutamat, aspartat)
• Oxidul nitric; ATP
- Neurotransmițători inhibitori, modulatori ( antalgici) •Peptide opioide endogene (enkefalina, endorfine) •Monoamine (NA, 5-HT, DA)
•Aminoacizi (glicina, GABA) •Somatostatina
8

Definiție: ANALGEZICELE = grup de medicam2 care, administrate pe cale generală, produc diminuarea / suprimarea senzației dureroase (prin
acțiune, asupra mecanismelor sale fiziopatologice implicate la nivelul SNC și sau la nivel periferic), fără a produce pierderea cunoșțintei
• Analgezicele disponibile în prezent: Analgezice opioide + Analgezice antipiretice și AINS
9

ANALGEZICE OPIOIDE
10

BAZE FIZIOPATOLOGICE  În transmiterea și perceperea impulsurilor nociceptive, în algezie și analgezie sunt implicate două sisteme:
– Sistemul opioid endogen (analgezic) în corelație cu sist. subst. P (algezic) și peptidele antiopioide
– Sistemul monoaminergic spinal (adrenergic și serotoninergic)
11

SISTEMUL OPIOID ENDOGEN Funcții fiziologice:


--Antinocicepție – analgezie (fizică și psihică), ridică pragul percepției durerii și pragul reacției la durere;
--Euforie (senzație de bine)
--Modularea eliberării neuromediatorilor activatori
--Comportamentul de stres (alături de sist. adrenergic și cel corticosteroid)
--Ingestie de alimente
--La nivel spinal inhibă eliberarea în fanta sinaptică a substanței P, algică, prin mecanism denumit “control de poartă” (“gate control”)
--În periferie neuromediatorii opioizi sunt secretați de CE2 imune și inflamatorii și acțion. la niv. terminațiilor nervoase aferente, modulând
nocicepția prin: inhibarea elib. locale de neuropeptide proinflamatoare excitatorii (subst. P) + reducerea terminațiilor nervoase pt. durere
12

NEUROMODULATORII (NEUROMEDIATORI CU FUNCȚII MODULATOARE)


• Sunt numiți opioide endogene, sunt neuropeptide active biologic ce aparțin la 4 tipuri de neuropeptide
• Tipuri: *Endorfine (a, ß, γ, d) – polipeptide *Enkefaline (met-enkefalina și leu-enkefalina) - pentapeptide
*Dinorfine (A, B) – polipeptide *Endomorfine (1, 2) - tetrapeptide
• Nu pot fi utilizate ca medicam 2 analgezice deoarece nu difuzează prin bariera hematoencefalică
• Stocarea se face în vezicule presinaptice
• Metabolizarea loc are loc în fanta presinaptica sub acțiunea unor enzime proteolitice (enkefalinaza)
• Localizare: neuroni cerebrali, hipofiză, măduva spinări, medulosuprarenală, tub digesti
13

RECEPTORII OPIOIZI
• Tipuri de receptori: Specifici pt. opioide: miu (µ1-3), kappa (k1-2 ), delta (1-2) + Nespecifici: sigma ()
-- Sunt sisteme receptor-efector cuplate printr-o proteină G
• Agoniști selectivi farmacologici: miu (µ): morfina, metadona, fentanil, sufentanil + Kappa (k): pentazocina
14

EFECTELE ACTIVĂRII RECEPTORILOR OPIOIZI


• miu (µ): Analgezie supraspinală, creșterea eliberării de prolactină (µ1), deprimarea centrului respirator (µ3), scăderea motilității
gastrointestinale (µ2), sedare, mioză, euforie, farmacodependență (fizica), imunodepresie (µ3), hiperalgezie (µ1, µ2)
• Kappa (k): Analgezie supraspinală și spinală, mioză, sedare, diureză, disforie, efecte psihotomimetice
• Delta (d): Analgezie supraspinală și spinală, comportament de învățare recompensă, hipotensiune midriază, disforie, ef2 psihotomimetice
15

Neuropeptidele endogene anti-opioide – Dinorfina, nociceptin (N), colecistokinina (CCK), vasopresina, ocitocina.
– sunt elib2 ca reacție la admin. unui opioid exogen și reglează efectul analgezic al acestuia
16

Definiție: ANALGEZICELE OPIOIDE (morfinomimetice) sunt medicam 2 care au acțiune de suprimare a durerii (acțiune analgezică intensă),
însoțită frecvent de calmarea anxietății, sedare și euforie, prezentând potențial de a dezvolta farmacodependență
au structuri ch. aparent diferite, dar pot să se orienteze spațial pt a forma cicluri de tip morfinic specific steric pt receptorii opiozi.
17

CLASIFICARE
A. ÎN FUNCTIE DE PROVENIENȚĂ
• Naturale (alcaloizi din opiu): MORFINA, CODEINA
• Semisintetice (derivati ai alcaloizilor din opiu): OXIMORFONA, HIDROMORFONA, OXICODONA, HIDROCODONA, DIHIDROCODEINA, CODETILINA;
• Sintetice: SUFENTANIL, REMIFENTANIL, ALFENTANIL, FENTANIL, PIRITRAMIDA,LEVORFANOL, METADONA, DEXTROMORAMIDA,
DEXTROPROPOXIFEN, PETIDINA, TILIDINA, PENTAZOCINA, TRAMADOL
18
B. ÎN FUNCȚIE DE EFICACITATE ȘI POTENȚA ANALGEZICĂ, DE TIPUL DE ACȚIUNE AGONIST-ANATAGONIST ȘI DE RECEPTOR
• Agoniști totali puternici (µ și k): SUFENTANIL, FENTANIL, PIRITRAMID, LEVORFANOL, METADONA, DEXTROMORAMIDA, HIDROMORFONA,
OXIMORFONA, MORFINA
• Agoniști totali medii și slabi (µ și k): HIDROCODONA, OXICODONA, PETIDINA, TILIDINA, DEXTROPROPOXIFEN, DIHIDROCODEINA, CODEINA
• Agoniști parțial (µ) – antagoniști (k): BUPRENORFINA
• Agoniști parțial (k) – antagoniști (µ): PENTAZOCINA, NALBUFINA, BUTORFANOL, NALORFINA
• Antagoniști (µ și k) (substanțe antidot): NALOXON, NALTREXON, NALMEFEN
• Mecanism complex (opioid și monoaminergic): TRAMADOL
19

FARMACOCINETICĂ Absorbția • Pe căi parenterale (injectabile) este înaltă (s.c., i.m.) și foarte înaltă spinal (epidural, intratecal)
• Pe căi naturale (p.o. sublingual, transnazal, transcutanat) este în fcț. de grd. de lipofilie al analgezicelor.
EX: morfina (analgezicul opioid cu lipofilia cea mai mică) - absorbția p.o. lentă și neregulată a raportului dozelor eficace p.o. față de s.c. este
de 60mg/10mg  pt. morfină calea p.o. este rezervată preparatelor retard care și adresează tratam. durerii cronice (neoplazice)
Calea sublinguală datorită suprafeței f. reduse de absorbție impune 2 condiții: lipofilie înaltă + potență înaltă (doze active mici)
EX: Fentanil, Mitadona, Buprenorfina
Ef. primului pasaj hepatic este relativ puternic pt maj. analgezicelor opioidedozele sunt mult mai mari la adm p.o. față de calea parent.
Ef. primului pasaj hepatic este mai slab la unele opioide: codeină, oxicodonă, metadonă, levorfanol  se pot adm. p.o.
Biodisp. p.o. este redusă în general dat. ef. intens al primului pasaj hepatic care este dependent de starea funcției enzimatice hepatice.
C.I. la copii sub 2 ani dat. sist 2. enzimatice microzomale hepatice și glucuronoconjugare aflate în cursul proc. de maturare.
Transp. în sânge se face sub formă legată pt. unele în procent mare (metadonă)
20

• Transportul în sânge sub forma legată de prot2 plasmatice se face în procente mici și medii (morfină, petidină, pentazocină) și în procent
mare pt. metadonă (90%)
• Difuziunea și distribuirea sunt în funcție de gradul de lipofilie
• Difuziunea prin placentă este semnificativă, cu RA la făt, nou-născut și sindrom de abstinență la nou-născuții mamelor toxicomane
• Epurarea este majoritar hepatică. Eliminarea metaboliților glucuronoconjugați are loc urinar și biliar.
• T1/2 mediu (2-6h) și durată de acț. analgezică medie (2-7h) (excepție metadona T1/2 lung 10-40h; durată de acț. lungă, 6-48h și risc de acumulare)
21

FARMACODINAMIE • Mecanismul acțiunii analgezice de tip opioid (morfinomimetic)


• Analgezicele opioide sunt agoniști ai receptorilor opioizi și pot fi:
Totali (µ și k) cu eficacitate maximă (grupa agoniști puternici, tip morfină) și submaximală (agoniști medii și slabi, tip petidină, codeină)
Parțiali în general cu eficicacit. submaximală: (grupa de agoniști k -antagoniști µ tip pentazocina și agoniști µ -antagoniști k, tip buprenorfina)
22

• Agoniștii parțiali se comportă ca agoniști când sunt singuri (în absența morfinei) și pot declanșa sindromul de abstinență la morfinomani
• Medicam2 antidot, utilizate în intoxicația acută cu analgezice opioide (pt. combaterea deprimării respiratorii) sunt antagoniști µ.
• Antagoniștii µ pot fi: – Antagoniști totali µ și k (naloxon, naltrexon), fără acț. analgezică
– Antagoniști µ și agoniști k (nalorfina), cu acț. analgezică slabă
ANALGEZICE OPIOIDE (continuare) F-Dinamie C06
2

Pot prezenta acțiune farmacodinamică diferită în funcție de substanță


ACTIUNI FARMACODINAMICE
1. Acțiunea analgezică  Împiedicarea transmisiei, impulsurilor nociceptive pe căile spino-talamice și talamo-corticale
Împiedicarea perceperii durerii, la nivel talamic și cortical
Creșterea pragurilor de percepere a durerii și de reacție la durere, cu înlăturarea r. psihice, vegetative și somatice
Eficacitate în durerea somatică (prov. de la ap. osteo-musculo-articular, nervi periferici, piele) și viscerală (de la organele interne)
este cu deosebire activă asupra durerii viscerale
3

2. Acțiunea la nivelul SNC  acțiune analgezică


inhibiție cu sedare și somnolență
potenț. acț. analgezică; scade capacit. de concentrare, munca intelectuală și fizică
deprimarea centrului respir. bulbar (scăderea sensibilit. centrului la CO2) – semnificativă pt. agoniștii 
deprimarea centrului tusei (bulb) = ef. antitusiv util
stimularea centrului vomei – din “area postrema” (bulb)
3. Acțiunea la nivelul ap. respirator  deprimare respir. prin deprim. centrului respir.
bronhoconstricție prin elib. de histamină  acț. histamino-eliberatoare
acțiune antitusivă – deprimarea centrului tusei
4. Acțiunea la nivelul ap. digestiv  grețuri, vărsături prin stimul. centrului vomei;
creșterea tonusului musculat. netede a tub. dig și scăderea peristaltismului intestinal
scăderea secreției digestive și contracția sfincterelor
consecința  scăderea tranzitului intestinal și constipație: ef. antidiareic util. în sdr. diareic
5. Acț. la niv. ap. excretor renal  creșterea tonusului sfuncteruli vezicii urinare, detrusorului și a uretrelor cu tendința de retenție urinară
6. Acț. la niv. ap. genital  creșterea ton. uterului gravid cu întârzierea relaxării și reducerea frecvenței contracției mușchiului uterin
7. Acț. la niv. ochiului  mioză – prin contracția mușchiului circular al irisului (se prod. printr-un mec. colinergic și mec. opioinergic prin recept 2  și K)
8. Acț. la niv. ap. cardiovascular  efecte reduse; tendința la hipotensiune arterială
Farmacotoxicologie:
• Potențial de farmacodependență (toxicomanogen) ridicat la agoniștii µ1
**Căile implicate în toxicomanii: căile opioid-ergice (µ1) + căile dopaminergice ale plăcerii opioide (?)
• Toleranță dobândită instalată pt. unele dintre efecte - analgezie, deprimare respiratorie, emeză, vagotonie (bradicardie, peristaltism
exagerat) dar nu și constipație, mioză
• Dependența psihică și fizică cu sdr. de abstinență este produsă de agoniști µ.
• Dependență fizică limitată produc agoniștii kappa (tip pentazocină)
• Dependența psihică este consecința activ. căilor dopaminergice mezolimbice
**Sdr. de abstinență (de sevraj)
Efecte: adrenergic - midriază, tahicardie, HTA, transpir. masivă, frisoane cu piloerecție (?) agitație
-ergic - mialgie puternică, crampe abdominale
Trat. intoxic. cronice se efect. în spitale de psihiatrie, prin reduc. treptată a doze și înloc. cu opioide cu potențial toxicomanogen mai redus,
apoi prin reducerea treptată a substituentului. MAi pot fi ut. analgezice agoniști  2 presing… (clonidina)
5

• Ef2 secundare: – Deprimarea respirației (deprimarea centrului respirator bulbar, prîn agoniști miu-2), mai intensă la admin. pe
cale injectabilă; la gravide, înainte de expulzie, întârzie, apariția respirației la nou-născut;
– Constipație, retenție urinară, oligurie – Grețuri, vărsături (stimularea centrului vomei);
– Hipo-TA, bradicardie – Efecte de psihostimulare, până la delir și convulsii
– Imunodepresie (µ3)
• R2 alergice (prurit, urticarie) – Sunt consecința eliberării de histamină (morfină, codeină, buprenorfină, butorfanol)
Supradozarea și intoxicația acută - frecventă la toxicomani; simptome: mioză accentuată (excepție petidina și în hipoxie accent. )
respir de tip Cheyne-Stokes, până la apnee, cianoză
hipotens., fără șoc
retenție urinară, comă, excitus prin paralizia centr. respirator
Antidot: antagoniștii  (nalorfină, naloxon, naltrexon) care combat deprimarea respiratorie
6

Farmacoterapie + Farmacografie
• Indicații: – durere acută foarte intensă (postoperator, traumatisme, infarct miocardic) (căi injectabile)
– durere cronică intensă (neoplasm) (per os, inj. intrarahidian)
– în obstetrică (i.v.) și în chirurgie (epidural)
• căi de administrare: – per os, sublingual, intrarectal, i.m. s.c., i.v., spinal (epidural, intratecal), epidermic, intranazalnil
• Fo.farm. moderne: forme tip “oralet” cu admin. sublinguală: fentanil (?)
sisteme transdermice cu cedare controlată: forme de tip fentanil
forme pt. calea intranazală cu acț. sist. – fe____ cu butorfanol
dispozitive cu pompă computerizată pt. autoac___ pe căile s.c. după metoda analgeziei controlate de pacient
Obs: predispune la infecții la locul injectării
Interacțiuni: deprimarea respiratorie – potențată de deprimantele SNC și de curarizante
7

A. Agoniști totali (µ și k) forte – tip morfină


1. MORFINA
Farmacocinetică • abs. redusă, lentă și variabilă p.o., mai mică intrarectal (??) și bună pe căi injectabile
• difuzează prin laptele matern
• biotransf. rapidă prin glucuronoconjugare la rad. hidroxil liberi din poz. 3 și 6, conducând la metaboliți activi
• elim. metaboliților conjugați se face prin urină și bilă
Farmacodinamie: • Acțiunea analgezică a morfinei are eficacitate maximă
• latență: p.o. – 30 min; s.c. – 10-15 min; durată de acțiune: p.o. – 5-7 h; s.c. – 4-6 h
2
• acțiune histaminoeliberatoare (bronhoconstricție gravă la astmatici, hTA, r alergice cutanate: prurit, erupții cutanate)
8

inhibă colinesteraza (efecte parasimpatomimetice)



scade metabolismul bazal (până la 10%) (cant. energia pt. menținerea funcțiilor vitale ?) și consumul celular de oxigen

potența relativă a acțiunilor centrale este, în ordine descrescătoare: deprimarea centrului tusei, deprimarea centrului

respirator (la doze sub 5 mg), acțiunea analgezică (la doza medie de 10 mg s.c.)
• afinitate pt. receptorii 3 situati în număr mare pe imunocite (efect imunosupresiv) dat. creșterii producției de NO
care inhibă adeziunea macrofagelor la endotelii, diapedeza și migrarea la locul infecției și inflamației)
Farmacotoxicologie • deprimarea centr. respirator (intensă)
• încetinirea tranzitului intestinal (intensă)
• doze letale: persoanele neobișnuite: DL>60mg s.c., DL>____;
toxicomani: DL variază în limite largi, în fcț. de grd. de obișnuință: 250mg-50g
--se instalează la: analgezie, deprimare respir. emeză, vagotonie și nu se instal. pt: mioză, constipație
Precauții: trecerea din clino în ortostatism tb. făcută lent (prevenire: hTA ortostatică cu amețeli, cefalee și lipotimie)
9

Farmacoterapie: Indicații: dureri acute f. mari (postoperator, fracturi, arsuri, infarct acut de miocard, edem pulmonar acut) (tratam. de scurtă dur.)
– colici rebele biliare și renouretrale, numai în asociere cu antispastice parasimpatolitice de tip atropină
– dureri cronice intense (neoplazii)
– mica chirurgie, obstetrică, preanestezie
Farmacografie: căi de admin. de elecție – injectabilă (s.c., i.m.) în durere acută și p.o. prep. retard în durere cronică
Farmacoepidemio: C.indicații: copii sub 2 ani, sugari; hipertens. intracraniană, stări convulsive
astm, abdomen acut (maschează evoluția prin analgezie și hipertonia musculaturii netede)
hipertrofie de prostată (retenție de urină?), insuficianță hepatică
10

2. HIDROMORFONA
Farmacodinamie • profil farmacologic similar morfinei
• analgezic de aprox. 5 ori mai potent, comparativ cu morfina
• latență: 30 min, durată de acțiune scurtă (2-3 h)
3. FENTANIL
Farmacocinetică • abs. p.o. bună (lipofilie mare); T1/2 scurt: 1-2h
Farmacoterapie: Indicații: – dureri cronice severe (s.c., p.o., transdermic) și preanestezie (i.m.)
- neuroleptanalgezie (asociat cu droperidol), în mici intervenții chirurgicale (i.v.)
Farmacodinamie + Farmacotoxicologie • analgezic agonist total cu eficacitate mare, mai potent decât morfina (de 80-100 ori)
• deprimant respirator mai slab se de mai scurtă durată; C.indicații: copii sub 2 ani
11

4. PIRITRAMIDA
Farmacodinamie • analgezic mai potent decât morfina; latență mai scurtă și durată de acțiune medie – aprox 6 h
AVANTAJE: - toxicomanogen slab - deprimant respirator slab (mai evident la inj. i.v.);
- nu este constipant - greață, vomă cu frecv. mai redusă față de morfină
5. METADONA
Farmacocinetică • abs. p.o. bună (lipofilie mare); biotransf. bună (70-95%);
• T1/2 lung: 10-14h (legare mare de proteinele plasmatice și tisulare);
• durată de acț. lungă (cu variabilit. mare) – 4-48h și cu tendință de acumulare în org.
Farmacodinamie • analgezic cu eficacitate maximă și potență relativ similare cu morfina; durată mai mare
• latență 45 min, durată relativ lungă (6-8 h) cu largă variabilitate
Farmacotoxicologie: *AVANTAJ: euforizant și toxicomanogen mai slab comparativ cu morfina
*sdr. de abstinență = mai temperat, cu deb. mai lent, manifestându-se (după 36-72h) cu durată mai lungă (cca. 2 săpt)
*În tratam. intoxicației acute cu metadonă, naloxanul tb. repetat la 8h, deoar. acesta are durată lungă (4 -48h), riscul de
reapariție a deprimării respiratorii fiind mare!!
Farmacoterapie + Farmacografie • Indicații: -dureri intense; tratam. toxicomaniei la morfină și derivații
-admin. p.o. după masă/cu lapte; în tratam. inj. se alege ca. i._. (s.c.iritație, dureri mai puter.)
12

B. Agoniști totali ( și k) moderați și slabi


1. PETIDINA (MEPERIDINA)
Farmacodinamie: • analgezic cu eficacitate și potență mai reduse comparativ cu morfina (potență de 7-10 ori mai mică)
• latență 10-15 min, durată scurtă (2-4h)
• parasimpatolotic de tip atropină cu midriază (spre deosebire de celelalte opioide care produc mioză)
• efect excitant SNC intens în insuficiență renală (datorită metabolitului toxic norpetidina)
• acțiunea de tip parasimpatolitic asociată acțiunii analgezice de tip opioid poate reprezenta un avantaj deoar.
contracarează unele ef 2 sec. de tip parasimpatomimetic ale opioidului
Farmacocinetică • abs. p.o. bună față de morfină; biotransf. hepatică la norpetidină (metabolit toxic ); T1/2 scurt: 2-4h
Atenție: norpetidina-T1/2 lung (15-20h)posibilă acumulare la doze repetate  tulb. SNC (disforie, iritabilitate, tremor, mioclonii, convulsii)
Farmacotoxicologie: *AVANTAJ: euforizant și toxicomanogen mai slab comparativ cu morfina
C.indicații: asocierea cu IMAO (encefalopatie gravă, hipertermie, ______________________________
13

2. DEXTROPROPOXIFEN
Farmacocinetică • T1/2 mediu: 4-12h
Farmacodinamie • analgezic opioid slab, nu este antitusiv; toxicomanogen și deprimant respirator slab
Farmacoterapie: Indicații: – dureri ușoare sau moderate asociat cu analgezice nonopioide (acid acetilsalicilic, paracetamol)
– tratamentul toxicomaniei și sindromului de abstinență la opioide
3. DIHIDROCODEINA
Farmacodinamie + Farmacotoxicologie • analgezic opioid slab și antitusiv moderat; euforizant și toxicomanogen slab
Farmacoterapie: Indicații: – dureri moderate; tuse
14

4. CODEINA
Farmacocinetică: abs. p.o. bună; biotransf. hepatică la morfină, metabolitul activ al codeinei; T1/2 scurt (2-4h)
Farmacodinamie • analgezic opioid slab (cca12 ori mai putîn potent fata de morfina)
• antitusiv moderat (de cca 3 ori mai puțin potent comparativ cu morfina)
Farmacoterapie: Indicații: dureri moderate / moderat-persistente și crescânde, asoc. cu analgezice nonopioide + tuse uscată (neproductivă) iritativă
• NU intră în categ. analgezicelor opioide stupefiante deoar.: potențialul toxicomanogen este slab și riscul de abuz, neglijabil (poate prov. F-
depenfență după admin. prelungită la doze mari)
• deprimare respir. redusă la doze mari (de aprox. 3 ori mai slabă decat morfina) și efect constipant deoarece la doze mari……..
!! poate produce convulsii la copii
C.indicații: boli ale ap. respir. (astm bronșic, BPOC, insuf. respiratorie gravă)  activit. care necesită atenție crescută
 consum de alcool (se potențează ef. deprimante ale SNC)  copii sub 5 ani, sarcină, antecedente de toxicomanie
Precauții: trecerea din clino în ortostatism tb. făcută lent (hipotens. arterială ortostatică, posibilă lipotimie)
15

C. Agoniști parțiali
a. Agoniști  și antagoniști k
1. BUPRENORFINA
Farmacocinetică: 1/2 relativ lung (6-12h)
F-dinamie: • mecanism de acțiune – agonist  (partial) – antagonist kappa (k)
*comport. de agonist  de tip parțial se manif: -la pacient fără contact acut/cronic cu morfina se comportă ca agonist  și are ef2analgezic
*atenție: se comportă ca: agonist  la doze mici și medii, antagonist  la doze mari (peste 1,2mg)
*la pacient tratat acut cu morfină se comportă ca antagonist  și antagonizează analgezia morfinică
!! nu se asociază cu morfina - la pacienții morfinomani poate declanșa sdr. de abstinență
-potențial euforizant și toxicomanogen mai redus față de morfină
-sdr. de abstinență moderat
-ef. deprimant respirator nu mai crește cu doza (se comportă ca antagonist  la doze mari)
R2adverse: -toleranță și f-dependență care sunt de intensitate mai redusă comparativ cu morfina, dar se instal. mai rapid
!! Pt. prevenirea sdr. de abstinență tratam. NU se întrerupe brusc, chiar dacă nu a fost de lungă durată
-deprimare respiratorie frecventă, de durată mai mare, la morfină; !! deprimarea resp. este antagonizată incomplet de naloxon
-sedare cu somnolență
-greață, vomă, r2 alergice cutanate (prurit)
16

b. Agonisti k – antagonisti 
1. PENTAZOCINA
Farmacocinetică – abs. p.o. bună; biotransf. f redusă (…) dat. unui prim pasaj hepatic inițial; T1/2 relativ scurt, 2-5h
Farmacoterapie: Indicații: - dureri moderate și severe, dureri postoperatorii și analgezie la naștere (nu deprimă centrul respirator)
Farmacodinamie: • mecanism de acțiune - agonist kappa – antagonist  (agonist parțial)
• analgezic opioid slab (analgezie spinală tip ?)
• nu produce euforie (antagonist ), prov. disforie (agonist k)
• nu deprimă centrul respirator
Farmacotoxicologie: NU induce dependență psihică și NU deprimă centrul respirator
2. BUTORFANOL
Farmacodinamie: • mecanism de acțiune - agonist kappa (analgezie spinală) – antagonist  (agonist parțial)
• analgezic intens cu potență mai mare ca cea a morfinei
Farmacotoxicologie: • potențial toxicomanogen relativ ridicat
• deprimant respir. mai slab ca morfina la doze mari
• sedare cu somnolență, frecvență mai intensă ca la morfină
• NU declanșează sdr. de abstinență la morfinomani
17

3. NALBUFINA
Farmacodinamie: •agonist k – antagonist ; analgezic intens cu potență relativ similară morfinei, latență scurtă, durată relativ medie 3-6h
Farmacotoxicologie: *AVANTAJ: risc de farmacodependență slab
R2adverse de tip opioid: 1. poate declanșa sdr. de abstinență la morfinomani; 2. deprimare respiratorie; 3. sedare cu somnolență (frecvent)
R2adverse proprii: tulb2 la niv. SNC și vizuale (tulb 2 de limbaj, distorsiunea imaginii corporale)
18

D. Mecanism complex  (opioid și monoaminergic spinal)


1. TRAMADOL
Farmacoterapie: Indicații: - dureri moderate, acute sau cronice
- dureri ce nu răspund la analgezice nonopioide
- pacienți la care AINS sunt contraindicate
Farmacocinetică – abs. p.o. f. bună; biotransf. hepatică (SOMH dependent de CYP450). Dozele tb. ajustate în insuf. hepatică, renală, vâstnici
Farmacodinamie: mec. de acțiune - agonist opioid, central (agonist total slab al receptorilor , k, sigma)
mecanism monoaminergic spinal (adrenergic și serotoninergic) la niv. căilor descendente inhibitoare ale durerii prin:
*inhibarea recaptării serotoninei (5HT),
*inhibarea recap. noradr. (HA), creșterea conc. NA în fantele sinaptice, stimul. recaptării adrenergice presinaptice alfa-2 - induce analgezie
*ef. analgezic este similar dextropropoxifenului și codeinei, latență scurtă, durată de acț. medie (4 -7h)
*NU suprimă sdr. de abstinență la morfinomani
Farmacotoxicologie: • risc de abuz și dependență mic
• ef. secundare de tip opioid (greață, vomă) la doze uzuale
• ef. secundare de tip adrenergic (tahicardie, HTA, transpirații) la adm. i.m. rapidă
2
• alte ef. secundare: amețeli, confuzie, convulsii, halucinații, r alergice (elib de 5HT); C.indicații: epilepsie
19

ANTAGONIȘTI AI OPIOIDELOR
• Sunt compuși asemănători chimic cu morfina, care manifestă acțiuni antagoniste de tip competitiv la nivelul anumitor recept ori opioizi.
• Sunt utilizați în tratamentul intoxicației acute cu analgezice opioide, impiedicând deprimarea respiratorie și favorizând trezirea dîn comă.
• Ex: Antagoniști totali  și k – nalaxon, naltrexon – fără acț. analgezică; Antagoniști  și agoniști k – nalorfina – cu acț. slab analgezică

NALGEZICE – ANTIPIRETICE (ȘI AINS)


1
F-Dinamie C07
ANALGEZICE – ANTIPIRETICE (ȘI AINS)
HOMEOSTAZIA TERMICĂ  rezultanta echil. dintre proc2 de: TERMOGENEZĂ (producere de Q)-3000cal/24h la adult + TERMOLIZĂ (pier. de Q)-3000cal/24h la adult
Reglarea temperaturii corpului are la bază un act reflex ce implică:
1. receptorii termici cutanați (Ruffini pt cald, Krause pt rece)
2. căi nervoase aferente
3. centrii termoreglatori
4. căi nervoase eferente
5. mec. efectoare (metabolism energetic tisular, transpir, tahipnee; reglarea diametrului vascular cutanat, radiație, convecție, conducție)
Centrii termoreglatori controlează: TERMOGENEZA (centrul parasimpatic din hipotalamusul post.) + TERMOLIZA (centr. simp. din hipot. anterior)
Tulb2 termoreglării: hipotermia (prin răcire excesivă, intoxicații) + hipertermia (prin încălzire execivă), foame, șoc caloric, șoc solar
Febra (piroxia): reprez. creșterea to corpului dat. funcționării centrilor termoreglării la un nivel sup. celui normal fiziologic, dar cu păstrarea
echilibrului dintre termogeneză și termoliză
-este o r. nespecifică de apărare a organismului față de un agent nociv
-pericol pt. desfăș. normală a proc. biologice (ap. cardiovasc., SNC) când este prea mare
Mec. de producere: febra se dat. modif. patologice a mecanismului termoreglator
--poate fi prov. de infecții sau alte procese patologice (lez. tisulare, tulb. imunologice, unele neoplazii)
--este un mec. ch., fiind dat. unor subst2 “pirogene” (exo / endogene)
--Pirogenii bacterieni (struct. polizaharidică) sau alți pirogeni exogeni pătrund în organism elib. din ȚES2 (îndeosebi din leucocite și din CE
sist. mononuclear fagocitar) un pirogen endogen (interleukina / (IL-1)) care acțion. la niv. hipotalamusului.
--la niv. hipotal. induce formarea și eliberarea de prostaglandina E2 (PGE2) care dereglează centrul termoreglator  crește to corpului
--febra este un epifenomen (fen. de însoțire) al altor procese cu rol adaptiv, are beneficii, dar poate fi cu certitudine nocivă într-o serie de
situații clinice (la copii poate prov. convulsii)
--simptomele de însoțire (cefalee, mialgii, stare de rău) sunt adesea cauză de disconfort
DEFINITIE - Analgezicele-antipiretice sunt medicam2 care diminuă sau suprimă durerea și combat febra.
Sunt un grup de medicam 2 cu struct. ch. variată care au drept caracteristică asocierea în proporție diferită a următ 2 acțiuni principale:
analgezică, antipiretică și antiinflamatoare.
3

CLASIFICARE
• În fcț. de struct. chimică: Deriv2 de ac. salicilic: AAS, ACETILSALICILAT DE LIZINĂ, SALICILAMIDA, DIFLUNISAL, BENORILAT (esterul AAS + paracetam.)
Deriv2 de pirazolonă: FENAZONA, AMINOFENAZONA, NORAMINOFENAZONA (metamizol), PROPIFENAZONA, SALIPIRINA
Deriv2 de p-aminofenol: FENACETINA, PARACETAMOL
Deriv2 de chinolină: GLAFENINA
4

• În fcț. de eficacitatea relativă (în ordine descrescătoare)  analgezică: METAMIZOL, ACID ACETILSALICILIC, PARACETAMOL
 antipiretică: AMINOFENAZONA , ACID ACETILSALICILIC, PARACETAMOL
 antiinflamatoare: ACID ACETILSALICILIC, AMINOFENAZONA
 antispastică musculotropă: METAMIZOL, PROPIFENAZONA
5

Farmacodinamie - acțiunile farmacodinamice principale (utile în terapeutică), de intensitate variabilă în funcție de grupa chimică, sunt:
acț. analgezică:
-este de intensitate moderată (intensit. slab spre medie) inf. analgezicelor opioide
-în cdț. de farmacodinamie chimică sunt eficace în special față de dureri somatice, în spec. de natură inflamatoare (în boli r eumatismale), și
în cazul unor dureri viscerale (cefalee, dismenoree, dureri postoperatorii)
-durerea pornită de la viscerele cavitare este mai puțin influențată de acest tip de medicamente
-are avantajul lipsei pericolului de farmacodependență
Mec. de acțiune:
--periferic - analgezic și antiinflamator prin inhibarea biosintezei de PG implicate în nocicepție și inflamație, inhibând enzima cu rol imp. în
formarea lor, CICLOOXIGENAZA
--PG au rol hiperalgeziant, sensibilizând terminațiile nociceptive la acțiunea subs 2 algogene (bradikinina, 5-KT)
--PG (PGE2, PGI2) cresc sensibilitatea termin. nervoase nociceptive (nociceptorilor) precum și eliberarea de subst. P, provocând hiperalgezie
--eficacitatea analgezicelor-antipiretice este mai mare în durerile somatice (nevralgii, artralgii)
acț. antipiretică: reduc febra; nu sunt hipotermizante (nu scad temperatura normală)
Mec. de acțiune:
--readuc la normal niv. funcțional ridicat al centrilor termoreglatori (vasodilatație periferică, sudorație)
--la niv. celular și molecular, inhibarea biosintezei de PEG2 cu efect de ridicare a niv. funcțional al centrului termoreglator hipotalamic
acț. antiinflamatoare: la AINS
acț. antispastică: pe musculatura netedă, mec. musculotrop (de tip papaverină alcaloid din opiu cu struct. izochinolinică)
nu au acțiune sedativă / euforizantă
6

Farmacotoxicologie •Nu produc:  euforie,  toleranță,  farmacodependență,  toxicomanie,  deprimare respiratorie.


**Sensibilizarea și r2 alergice sunt încrucișate în grupele analgezicelor-antipiretice și AINS
**Ef2 secundare sunt specifice fiecărei grupe chimice
7

Farmacoterapie: analgezicele-antipiretice au câteva tipuri de indicații terap. bazate pe acțiunile: analgezică, antipiretică, antiinflamatoare,
antispastică:
• Medicam 2 de primă alegere: ACID ACETILSALICILIC și PARACETAMOL (pot trata cel puțin 80% din cazurile cu tulb2 din sfera indicațiilor lor);
restul cazurilor (inclusiv cele care prez. C.indicații pt. acești 2 compuși) pot fi tratate cu medicamente de alternativă
• Medicam 2 de alternativă: PROPIFENAZONA, FENAZONA, AMINOFENAZONA - pot fi ut. singure (suferințe în gen. ușoare) / în asociere (tulb2
mai accentuate) cu analgezice neopioide din diferite grupe ch. pt sinergism de adiție, dar cu reducerea dozelor, deci r 2 adv2 specifice
analgezice neopioide + codeină (potențarea analgeziei)
+ fenobarbital (ef2 sedative)
8 + cafeina (vasoconstrictor în circul. cerebrală, ut. în cefalee vasculară)
Farmacoterapie: Indicații:
a. Indicații pt. acț. analgezică (potențată de acțiunea antiinflamat.): nevralgii (dentare, intercostală, sciatică ), artralgii (artrite, artroze), mialgii
afecțiuni ortopedice (entorse, luxații, fracturi)
dureri postoperatorii moderate
cefalee
b. Indicații pt. acțiunile analgezică – antipiretică – antiinflamatoare
 infecții virale acute ale căilor aeriene sup. cu febră (medicație simtomatic-patogenă în formele ușoare și medii, necomplicate)
 în febrele infecțioase se vor asocia medicației specifice (antibiotice și chimioterapice de sinteză) doar în caz de febră mar e cu
repercursiuni asupra ap. cardiovascular și SNC
c. Indicații pt. acțiunile analgezică și antispastică: colici (renale, biliare) și dismenoree
9

A. DERIVAȚI DE AC. SALICILIC • Reprezentanți: acid acetilsalicilic (AAS), acetilsalicilat de lizină, diflunisal, benorilat.
• acț. analgezică – antipiretică – antiinflamatoare moderată, tolerabilitate digestivă redusă, ut. clinică largă
10

1. ACID ACETILSALICILIC
Farmacoterapie: Indicații: - algii moderate (nevralgii, mialgii, artralgii, cefalee etc)
- febră de origine diversă (procese inflamatorii, infec 2 microbiene, virale acute; exclus infec 2 virale la copii < 4ani)
- afecțiuni reumatismale inflamatorii (reumatism poliarticular acut, poliartrită reumatoidă)
- afecțiuni tromboembolice (tromboze arteriale, profilaxia infarctului de miocard)
Farmacocinetică - abs. p.o. relativ bună (majoritar la niv. stomacului și duodenului sup.);
- biodisp. p.o. este în fcț. de f. fizică și fo.farm.:
 forme polimorfe: forma I (cristalizată din etanol) realiz. Cp. duble față de forma 1 (cristaliz. din n-hexan)
 comprimatele efervescente dau conc. plasmatică dublă față de cele obișnuite
 formele enterosolubile realiz. o abs. întârziată, conc. plasmatică mai scăzută și conc. plasmatică max. la 6h de la
admin. (față de 1h în cazul f. gastrosolubile)
- alimentele întârzie abs. intestinală
- biotransf.: ___ hidroliza fcț. ___ la ac. acetic și ac. salicilic (este catalizată de esteraze intestinale, hepatice și sanguine)
- eliminarea - pe cale renală sub f. de metaboliți
Farmacodinamie: *ACȚIUNI:
analgezic moderat - mec. periferic de inhibare a biosintezei de PG hiperalgeziante și mec. central - talamic  inhib. COX
antipiretic moderat - mec. hipotalamic, mec. de ajustare a centr. termoreglat., de inhibare a unor PG
antiinflamator, antireumatic puternic - mec. de inhibare a biosint. de PG inflamatoare prin acetilare ireversib. a COX inductibile de tip COX-2
antiagregant placetar - la doze mici, subanalgezice (1-2mg/kg/p.o./zi) - mec. de inhibare a biosintezei plachetare de TxA2 (tromboxani A2)
proagregant, prin acetilare ireversibilă a COX constitutive de tip COX-1
uricozuric (?) prin inhibarea reabsorbției tubulare active a ac. uric, hipocolesterolemiant, hipoglicemiant
Farmacotoxicologie:
a) ef2 secundare:
AP. DIGESTIV:
ef. ulcerogen prin hipersecreție gastrică acidă și scăderea cant. de mucus protector (mec.: inhib. biosintezei de PGI2 și PGE2 citoprotectoare
gastrice prin activarea ireversibilă a COX-1), cu gastralgie și reactivarea ulcerelor gastrice la ulceroși
microhemoragii gastrice (doze de 1-3g/zi)
SÂNGE:
hipocoagulare (antiagregant plachetar la doze mici și hipoprotrombinizant la doze mari) cu favoriz. microhemoragiilor și anemii
hiperagregare plachetară la doze f. mari antiinflam. (inhibarea biosintezei de PGI2 antiagregante prin acetilarea ireversibil ă a COX-1 din
endoteliul vascular) cu favorizarea accidentelor trombotice
APARAT RESPIRATOR:
bronhoconstricție cu agravarea astmului bronșic; mec. - inhibarea biosint. de PEG2 bronhodilat, prin acetilarea ireversibilă a COX-1
APARAT RENAL:
reducerea filtrării glomerulare; mec. - inhibarea biosint. de PEG2 vasodilatat. prin inhib. ireversib. a COX-1 și retenție hidrosalină
SNC ȘI ANALIZATORI:
euforie, tulb2 de echilibru și auditive, acufene (zgomote/țiuituri)
b) R2 alergice: erupții cutanate, edem angioneurotic și laringian; edem Quinke; șoc anafil.; ATENȚIE: sensibilizare încrucișată în grupa AINS
c) Sdr. Reye: encefalopatie cu fen. toxice hepatice și nervoase (edem cerebral) frecvent fatal, apărut la copii sub 4 ani tratați cu AAS ca
antipiretic în infecții virale (gripă, varicelă, viroze respir., hepatită)
Intoxicație acută: inițial, alcaloză respir. (prin stimul. centr. respirat. cu hiperventilație)
ulterior, acidoză metabolică (paralizia centr. respirat. cu acumulare de CO2)
convulsii, delir,
exitus la copil (la doze de 10g AAS)
Farmacoepidemiologie: C.indicații: ulcer gastroduodenal diateza hemoragică; copii sub 4ani
astm bronșic sarcină (întârzie travaliul, sângerare post prtum)
Timpul optim de admin. ______ alergie la salicilați înainte de o interv. chirurgicală cu minim o săptămâmă
**admin. AAS în formele obișnuite, gastrosolubile  între mese în admin. ocazională / după mese la admin. repetate sau dacă apar ef. de iritație gastrică
**admin. în forme enterosolubile se face între mese, netriturate și nemestecate
ATENȚIE! C.indicații - automedicație continuă, mai mult de 10 zile la adult și mai mult de 5 zile la copil
Monitorizarea r2 adverse: tinitus (zgomote în urechi); melena (scaun negru, moale, lucios); sângerări (gigivoragii, echimoze)
Interacțiuni: băut2 alcoolice potenț. tendința la microhemoragii iar AINS potenț. ef2 secund. consecutive inhibiției COX-1 (gastrice, respiratorii)
11

2. DIFLUNISAL  derivat fluorurat al ac. salicilic cu profil farmacologic asemănător aspirinei


Farmacoterapie: Indicații: durere de intensit. moderată + afecțiuni reumatismale inflamatorii (artrită reumatoidă, osteoartrită), în tratam2 de durată
Farmacocinetică - abs. p.o. bună; legarea de proteinele plasmatice în procent f. înalt (99%);
- T1/2 mediu, 8-12h și durată de acț. lungă ce permite admin. la 12h (cumulare!)
Farmacodinamie *analgezic și antinflamator mai potent ca AAS dar antipiretic mai slab
DEZAVANTAJ: durată lungă de acțiune
F-toxicologie tulb2 g-intestinale și hemoragii digestive (mai puțin frecv2 față de AAS) + tinitus (rar, la doze mari) + r2 alergice (erupții cutanate, astm)
C.indicații: ulcer, astm, insuficiență renală, hipersensibilitate la salicilați, sarcină, alăptare
Interacțiuni: potențarea ef. anticoagulant impune prudență la asociere (cu reducerea dozei de anticoag. oral cumarinic)
12

3. ACETILSALICILAT DE LIZINĂ  prodrug al aspirinei cu hidrosolubilitate crescută, comparativ cu aspirina


Farmacoterapie: Indicații: – similare cu ale acidului acetilsalicilic
Farmacocinetică - biotransf. prin hidroliza la AAS (activ) și lizină; AAS urmează biotransf. la salicilat; T1/2 mediu, 3-9h
Farmacodinamie + Farmacotoxicologie + Indicații: similare cu ale AAS
AVANTAJ: tolerabilitate gastrică bună și nu prov. hemoragii gastrice
B. DERIVAȚI DE PIRAZOLONĂ • o serie de derivați de pirazolonă au prop 2 analgezice-antipiretice moderate și prop 2 antiinflamatoare slabe
• tolerabilitate digestivă bună
2
• sunt utiliz. limitat din cauza riscului unor r adverse sanguine grave (agranulocitoză)
1. AMINOFENAZONA
Farmacocinetică - abs. p.o. rapidă și completă; biotransf. hepatică; T1/2 scurt: 3-5ore
- difuziune rapidă în țesuturi
- eliminare – metabolitul acid __________ colorează urina în brun-roșcat (simulând hematuria)
Farmacodinamie • analgezic și antipiretic mai intens decât AAS, antiinflamator moderat, antispastic moderat (cu mec. musculotrop)
Farmacoterapie: Indicații: dureri de intensitate moderată, febră de etiologie diversă și colici abdominale
Farmacotoxicologie: *alergii (erupții cutanate)
*r2 adverse sanguine (leucopenie, agranulocitoză, anemie hemolotică, anemie aplastică)
*cancer gastric (prin biotransf. în nitrozamine cancerigene în prezența HCL prin r. cu alimentele)  retragerea lui din
unele țări / diminuarea prescrierii
C.indicații: alergie la pirazolone + leucopenie; Precauții: utilizare limitată
4 1+2+3 – curs 7

2. METAMIZOL (NORAMINOFENAZONA) F-Dinamie C08


Farmacodinamie + Farmacotoxicologie: profil asemănător aminofenazonei; deosebiri: analgezic și antispastic mai intens (p.o. și i.m.)
antipiretic slab, antiinflamator nesemnificativ
nu este incriminat în inducerea cancerului gastric
Farmacoterapie + Farmacografie: Indicații: -dureri moderate și intense de diverse tipuri (nevralgii, artralgii, cefalee, dureri postoperatorii)
-colici (biliare și renale), dismenoree
R2 adverse cele mai frecv2: agranulocitoză (caract. prin inf. grave, leziuni ulcero-necrotice în spec. în jurul gurii), noduli locali la inj. i.m.;
5

3. PROPIFENAZONA
Farmacodinamie + Farmacotoxicologie: profil asemănător aminofenazonei;
Farmacoterapie + Farmacografie: Indicații: similare aminofenazonei; deosebiri: antiinflamator slab
avantaj: nu este incriminat în inducerea cancerului gastric
R2 adverse – r2 alergice ușoare, erupții cutanate; severe – f. rar, sdr. Stevens-Johnson, șoc anafilactic; C.indicații: porfirie
6

C. DERIVAȚI DE P-AMINOFENOL • au prop2 analgezice-antipiretice de intensit. moderată, fiind aproape lipsite de efect antiinflamator
• toxicitate relativ mare
7

PARACETAMOL (ACETAMINOFEN)  metabolit activ al fenacetinei


Farmacocinetică -abs. p.o. rapidă și aproape completă, efect al primului pasaj redus; Bd p.o. mare (88%) și T1/2 scurt: aprox. 2h
-biotransf. hepatică pe 3 căi:
*N-dezalchilare (N-dezacetilare la Anca)
*conjugare la gr. fenolică (glucurono- și sulfoconjugare) ATENȚIE: la copii sub 2 ani glucuronogonj. este lentă și incompletă
*oxidare de către sist. oxidazic microzomal hepatic ( SOMH) la un metabolit f. reactiv (N-acetil _______ ) responsabil de toxicitate hepatică
Farmacodinamie • analgezic și antipiretic moderat; nu este antiinflamator; în doze mici eficacitatea analgezică este comparabilă cu AAS
Farmacotoxicologie: R2adv. posibile la doze mari:
*methemoglobinizant slab (ef. puternic la indivizi cu enzimopatie de NADH – METHEMOGLOBIN REDUCATAZA)
*trombocitopenie (rar) purpură trombocitopenică
*toxicitate hepatică, la doze mari – nefrite interstițiale, necroză tubulară, insuf. renală cronică
*rabdomioliză – distrugeri ale mușchilor striați
*erupții cutanate – eritem pigmentat fix, prorit ATENȚIE: cosensibilizare cu sulfonamide și procaină
Intoxicația acută: -la doze duble față de cele maximare 3g/zi; ef. letal la 25g/zi; antidot specific – acetilcisteina admin. în primele 24h
Farmacoepidemiologie – C.indicații: insuf. hepatică și renală; precauții - durata tratam. peste 5 zile numai cu avizul medicului
ATENȚIE: a nu se lăsa la îndemâna copiilor, în special prep. pt copii
Farmacoterapie: Indicații: ca analgezic-antipiretic, singur / în asociere cu alte analgezice-antipiretice:
• algii usoare și moderate – nevralgii, mialgii, cefalee, dismenoree
• febră de etiologie diversă – infectii microbiene și virale
• antipiretic de elecție la copiii mici, în viroze – caz în care AAS este contraindicat din cauza riscului de Sdr. Reye
• dureri reumatice
8

ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE (AINS)


• INFLAMAȚIA – este un proces biologic complex reprezentat de fen 2 homeostatice de reacție a organismului față de agresiuni de origine
neimunitară (fizice, chimice, infecțioase) sau imunitară (autoimunitate, alergie, etc.)
***considerat cel mai vechi aspect al răspunsului imun (d.pdv fitogenetic) este o r. de apărare, esențială pt supraviețiurea organismului (în
prezența ag2 patogeni și a leziunilor tisulare), dar, scăpată de sub contro riguros, devine un fenomen patologic, o adevărată boală
Farmacocinetică •diversitatea chimică a AINS are drept consecință o gamă largă de caracteristici farmacocinetice
•totuși, din acest pdv, AINS poseda unele prop 2 generale comune:
aproape toți compușii sunt acizi organici slabi
cele mai multe sunt bine absorbite digestiv iar alimentele nu se le modifică substanțial biodisponibilitatea
cele mai multe AINS sunt metabolizate hepatic în proporție ridicată, excreția renală fiind cea mai imp. cale de eliminare
toate AINS pot fi gasite în lichidul sinovial după administrări repetate
9+10

Farmacodinamie • AINS prezintă acțiunile:


• acțiune antiinflamatoare – relativ mai redusă față de antiinflamatoarele steroidiene, care variază în intensitate între diferitele substanțe
• acțiunea analgezică – comparabilă cu cea a AAS sau a paracetamolului
• acțiunea antipiretică – nu este utilă terapeutic
• acțiunea antiagregantă plachetară – prezentă la AAS, indometacină, fenilbutazonă
• inhibarea contracțiilor uterine (acțiune tocolitică) – AAS, indometacină, fenilbutazonă
• Mecanism de acțiune – mecanismul acțiunii antiinflamatoare, incomplet cunoscut, cuprinde:
a. diminuarea biosintezei de PG prin inhibarea ciclooxigenazei (COX-1, COX-2) reprez. un mec. extrem de imp. (schema)
• AINS clasice inhibă ambele tipuri de COX
• Inhibarea COX-2 explică efectele: antiinflamator, analgezic și antipiretic
• Inhibarea COX-1 explică o serie de RA de felul legării mucoasei gastrointestinale sau afectării toxice a rinichiului
• Inhibitorii selectivi și specifici de COX-2 au proprietăți antiinflamatoare și analgezice cu risc mai mic de RA obișnuite la AINS clasice
b. variate AINS au, posibil, mecanisme aditionale de actiune:
• inhibarea celulelor inflamatorii (cum ar fi PMN neutrofile) cu diminuarea formării de endoperoxizi și radicali liberi
• diminuarea formării și acțiunii moleculelor de adeziune de către celulele epiteliale, leucocite, plachete
• inhibarea chemotaxiei celulelor inflamatorii și inhibarea și a lipooxigenazei (indometacin, diclofenac, ketoprofen) s.a.
11

BIOSINTEZA DERIVAȚILOR ACIDULUI ARAHIDONIC

Farmacotoxicologie: R2 adverse
1) digestive: discomfort gastric, grețuri, vomă, diaree, ulcer gastric duodenal, hemoragii digestive
**din acest pdv, AINS se pot clasifica: *cu cel mai mare risc: azapropazonă, fenilbutazonă
*cu risc intermediar: piroxicam, diclofenac, naproxen
*cu risc mic: ibuprofen
2) alergice: rinite, urticarie, erupții, edem angioneurotic, astm bronșic
3) respiratorii: tuse, eozinofilie (cu infiltrate pulmonare, la alergia ?)
4) nervoase: cefalee, amețeli, stări confuzionale, halucinații, tulb 2 auditive (tinitus)
5) hematologice: anemie, trombocitopenie, anemie hemolitică (în caz de deficit de glucozo-6-P dehidrogenaza), excepțional, aplazie
medulară, agranulocitoză, risc trombotic – pt. COXIBE
6) hepatotoxice - rare
7) retenție hidrosalină insuficiență renală acută reversibilă
8) accidente severe – sdr. Reye (rar)
12

Farmacoterapie: Indicații:
• AINS reprezintă medicația utilă în grade variate în tratam. afecți 2 reumatismale (inflamatorii, degenerative, articulare, extraarticulare)
• S-au dovedit utile în dureri postoperatorii, dureri neoplazice
Recomandări și precauții -sunt de preferat AINS cu riscul cel mai mic pt. tratamentul initial, la dozele cele mai mici
-nu se ut. asocieri de AINS
-inhibitorii selectivi de COX-2 nu se fol. de rutină (în poliartrită reumatoidă, artroze) , ci numai când sunt clar indicați
(bolnavi cu risc crescut de RA gastro-intestinale)
13

A. AINS clasice  I. ACIZI CARBOXILICI


a. Derivați de acid salicilic
• ACID ACETILSALICILIC  cunoscut în special sub den. de aspirină este esterul ac. salicilic cu ac. acetic
Farmacocinetică – AAS se absoarbe relativ bine din tubul digestuv; Bd medie (68%)
Farmacoterapie: Indicații: reumatism poliarticular acut, poliartrită reumatoidă
Farmacografie – ca antiinflamator 3-4 g/zi în 3-4 prize * a se vedea AAS!
14

• DIFLUNISAL  derivat florurat al ac. salicilic


Farmacocinetică – abs. p.o. bună, T1/2: 8-12h, a se vedea
Farmacodinamie – antiinfecțios, analgezic, slab antipiretic
Farmacotoxicologie: C.indicații: asemănăt. AAS
Farmacoterapie – poliartrită reumatoidă, artroze
• BENORILAT  esterul acetilsalicilic al paracetamolului cu proprietăți asemănătoare AAS și aceleași indicații
R2 adverse: asemănător AAS, dar riscul sângerărilor digestive este mai mic;
15

b. Derivați de acid acetic


DERIVAȚI DE ACID FENILACETIC • DICLOFENAC – este unul din cele mai active AINS cu tolerabilitate clinică deosebită
DERIVAȚI DE ACIZI CARBOCICLICI ȘI HETEROCICLICI ACETICI
• INDOMETACINA Farmacodinamie – f. activ ca antiinflamator
Farmacotoxicologie: R2 adverse: mai frecvente la doze mari
Farmacoterapie – poliartrită reumatoidă (și alte boli reumatice inflamatorii), artrită acută gutoasă
• SULINDAC Farmacocinetică – pro-drug al indometacinului
Farmacotoxicologie: este ceva mai bine tolerat decât indometacinul
16

c. Derivați de acid propionic • IBUPROFEN Farmacocinetică – abs. p.o. rapidă, Bd (80%)


Farmacodinamie – la bolnavii cu poliartrită reumatoridă, eficacitate asemănătoare cu AAS
Farmacotoxicologie: tulb2 digestive cu o frecvență ma redusă decât AAS
• KETOPROFEN Farmacodinamie – efecte antiinflamatoare marcate (potență comparativ cu indometacinul)
Mec. de acțiune: inhibă atât COX cât și LOX
d. Derivați de acid fenamic (fenamați)
• ACID FLUFENAMIC Farmacodinamie – antiinflamator cu potență mare ( fenilbutazonei), ef. analgezic, comparativ slab
17

A. AINS clasice  II. ACIZI ENOLICI


 Pirazolone – FENILBUTAZONA Farmacodinamie – ef. predominant antiinflamator; eficace clinic în spondilită anchilopoetică și acces de gută
Farmacotoxicologie – greu suportat de bolnavi; RA sunt frecvente și det. oprirea tratam. în 10-15% din cazuri
 Oxicami – PIROXICAM Farmacocinetică – abs. digestivă rapidă după admin. p.o.; T1/2 48h (permite admin. unei singure doze/zi)
Farmacodinamie – prop. antiinflamatoare marcate, fiind și analogic activ
18

B. AINS blocante selective sau specifice de COX-2


a. Blocante COX-2 selective
MELOXICAM • Indicații: artroză, poliartrită reumatoidă, spondilită anchilopoietică
NABUMETONA • prodrug, după metabolizare hepatică se transf. într-un derivat naftilacetic activ; • Indicații: artroze, poliartrită reumatoidă
ETODOLAC • mai bine suportat decât alte AINS
NIMESULID • Indicații: infl2 articulare, ale ȚES2 moi, dureri + febră în inflam2 acute ale căilor respirat2 sup2, cavității bucale, ap. excretor, dismenoree
b. Blocante COX-2 specifice
CELECOXIB Farmacodinamie – inhibitor specific COX-2
Farmacotoxicologie – RA digestive mai reduse decât la AINS clasice
Farmacoterapie – boală artrozică, poliartrită reumatoidă
PARECOXIB Farmacocinetică – după admin. pe cale inj. este rapid hidrolizat enzimatic la niv. ficatului  valdecoxib, metabolit activ
Farmacoterapie – durere postoperatorie (tratament pe termen scurt) (parecoxib este un prodrug al valdecoxib)

STIMULANTE ALE SNC ANTIDEPRESIVE / STIMULANTE ALE SNC F-Dinamie C09


Definiție *substanţe care la doze terapeutice cresc activitatea unor segmente şi centri ai SNC
*acțiunea stimulantă este nespecifică, neselectivă, fiind de tip gradat dependent de doză.
--la doze terapeutice stimularea se manif. predominant asupra unor anumite segmente, centrii și funcții ale SNC
--la doze mari acțiunea excitantă se extinde și la seg, supra și subadiacente din apropiere, putâ nd cuprinde întregul SNC
--la doze supramaximale toxice și letale, acț. stimulantă se poate transf. în acț. inhibitoare (prin epuizare), cu comă și exit us
4

CLASIFICARE: În funcţie de segmentul SNC stimulat şi de tipul de acţiune:


A. Stimulante corticale (stimulante psihomotorii, psihostimulante)
metilxantine: *cafeina + amfetamine: *stimulante psihomotorii (amine de trezire) - amfetamina, dexamfetamina, metamfetamina
*anorexigene - amfepramona, fenteramina, fenmetrazina, fendimetramina, fenfluramina
B. Stimulante bulbare (analeptice respiratorii) *cu mecanism reflex la niv. receptorilor nicotinici din glomusul carotidian - lobelina, pimeclon
*cu mecanism direct asupra centrului respirator bulbar – pentetrazol, bemegrid
*cu mecanism mixt, reflex și direct- nicetamida, doxapram
C. Stimulante medulare - stricnina
5

Farmacodinamie:
• Mec. gen. de acț.: *stimul. proc2 neuronale pe seama rezervelor funcţionale ale neuronilor   acestor rezerve posibil până la epuizarea lor
*nu stimulează refacerea rezervelor funcţionale ale neuronilor (*)
Farmacoterapie: Indicaţii: în cazuri de inhibiţie acută a SNC provocată de dif 2 factori cu condiţia păstrării rezervelor funcţionale ale neuronilor
7

A. STIMULANTE CORTICALE *crește tonusul funcțiilor corticale *crește activitatea mentală .


*favorizează starea de vigilitate *crește rezistența la effort intelectual .
*diminuă senzația de oboseală *stimul. predominant centrii corticali (la doze terapeutice) .
METILXANTINE *ameliorează activitatea mentală și funcțiile senzoriale (diminuate de oboseală) .
CAFEINA  Origine: boabe de cafea specia Coffea arabica și frunzele de ceai Thea sinensia
Farmacocinetică • abs. bună p.o., difuziune și distribuire prin: bariera hemato-encef. în creier, placenta la făt, bariera sg.-lapte în laptele matern
Farmacodinamie: • Mec. de acțiune la niv. celular și molecular:
+antagonist al adenozinei (neuromediator purinergic) prin blocare receptorilor purinergici P1.
Adenozina = neuromediator modulator cu următ. funcții: sedative antidiuretic deprmant cardiac
analgesic anticonvulsivant bronhoconstrictor
anxioliotic vasoconstrictor modularea secreției gastrice și pancreatice
Receptorii P1 – modulează activitatea adenilatciclazei și activitatea canalelor ionice de K + și Ca2+
+Inhibitori ai fosfodiesterazei – ducând la creșterea de AMPe (mec. stă la baza efectelor periferice cardio-vasculare, la doze mari)
Acțiuni farmacodinamice
 la nivel SNC -este stimulant psihomotor moderat; stimulează (în fcț. de doză) în următ. ordine:
scoarța cerebrală intensifică activ. psihică, facilitează efortul intelectual, stimulează activ. motorie
-reacțiile la stimuli sunt mai rapide, scade oboseala, trezește din narcoză
bulbul -centrul respirator (respirația devine accelerată și amplă)
-centrul vasomotor (cu tendința de creștere TA , evident la hipotensivi)
-centrul vagal (cu tendința de bradicardie)
măduva spinării – numai la doze mari (hiperexcitabilitate reflexă)
 la niv. ap. cardiovascular - la doze terapeutice
-asupra inimii predomină ef. periferic, cu stimul. funcțiilor inimii și creșterea debitului cardiac
-asupra diametrului vascular  coronaroconstricție
-crește rezistența vasculară cerebrală, cu scăderea fluxlui sanguin cerebral și diminuarea presiunii LCR (ef. util în cefalee)
-TA crește la hipotensivi, prin stimularea centrului vasomotor
 la niv. ap. respirator – crește amplitudinea și frecvența mișcărilor respiratorii + bronhodilatație
 la niv. ap. digestiv – stimulează secreția gastrică (HCl și pepsina) iar la doze mari are acțiune ulcerogenă
 la niv. ap. renal – acțiune diuretică
 Musculatura striată – stimulare cu creșterea capaci. de efort fizic (ef. central) + stimularea până la rigidizare, la doze mari (ef. periferic musculotrop)
o
 Efecte metabolice - creșterea metabolismului bazal (cu 10-25%) + creșterea temperaturii corpului (cu 1-1,5 C)
2
Farmacotoxicologie • la doze mari (300-600 mg) prov. R adverse de tip ef. sec. dat. stimularii SNC și antagonizării adenozinei.
anxietate, agitație, tremurături ale extremităților, insomnie
hiperaciditate gastrică, potențial ulcerogen
dureri anginoase diureză crescută doza letală = aprox. 100 mg/kg
Farmacoterapie: Indicații: *stimulant psihomotor în supradozări şi intoxicaţii cu inhibitoare ale SNC sau cu alcool etilic
*analeptic vasomotor în hipotensiune arterială cronică
*vasotonic în migrenă, de obicei în asociere cu ergotamina
Farmacografie: pt. sol. inj., cafeina se ut. sub f. de săruri – cafeina natrium și cafeina citrică, ambele cu un conținut în cafeină bază de 50%
Farmacoepidemiologie: C.indicații: hiperexcitabilitate nervoasă, insomnie, epilepsie, aritmii cardiace, cardiopatie ischemică, ulcer gastro-du.
Interacțiuni: -antagoniz. ef. benzodiazepinelor deoar. acestea au și mec. de inhibare a recaptării adenozinei în neuroni, crescând tonusul purinergic
-scade absorbția fierului, se admin. la interval de min. 2h
8

AMFETAMINE  I. STIMULANTE PSIHOMOTORII (AMINE DE TREZIRE)


1.AMFETAMINA  struct. asemănăt. aminelor, de unde și ef. de tip simpatomimetic
Farmacocinetică • abs. bună pe toate căile de admin.;
• difuziune bună prin bariera hemato-enc.; viteza eliminării renale dep. de pH-ul urinii (fiind mai mare în urina acidă)
Farmacodinamie: Mec. de acțiune la niv. celular și molecular:
+fav. elib. NA și ADR în sinapsele adrenergice din SNC (cu ef. neurosimpatomimetic)
+inhibă recaptarea dopaminei în sinapsele dopaminergice centrale și stimul. receptorii dopaminergici (cu ef. dopaminergic)
Acțiuni farmacodinamice
 la nivel SNC -stimulare psihomotorie intensă, agresivitate
-creșt. activității psihice (randamentul nu este îmbunătățit)
-creșt. perform. motorie; scade senz. de oboseală
-induce euforie (prin creșterea niv. dopaminei în sinapsele sist. limfatic) intrând în gr. subs 2 stupefiante
-antagoniz. inhibiția produsă de deprimantele SNC (“”amina de trezire)
-stimul. centrul respirat. mai intens în caz de deprimare (indicată în intoxic. cu deprimante SNC, narcotice, barbiturice)
-activit. slab anticonvulsivantă și slab analgezică (potențează analgezicele)
-acțiune anorexigenă, cu scăderea greutății corporale (acț. de tip dopaminergic, la niv. nectrilor sațietății din hipo talamus)
 la niv. ap. cardiovascular - acț. simpatomimetică - tahicardie, vasoconstricție
 Efecte metabolice - creșterea metabolismului bazal (cu 10-15%)
Farmacoterapie: Indicații: *în intoxicația cu deprimante SNC *în cazuri excepționale ca stimulant psihomotor în doze mari
*în narcolepsie *în enurezis nocturn refractară la alte tratam2
*ca adjuvant în tratam. epilepsiei *în sdr. hiperkinetic al copiilor  agitația, acțion. printr-un mec. necunoscut
9

2.DEXAMFETAMINA *profil asem. amfetaminei - dar stimulant psihomotor de 2-4 ori mai intens și cu efecte simpatomimetice mai slabe
3.METILFENIDAT *profil farmacologic asemănător amfetaminei dar cu avantajele: stimulant psihomotor mai slab
ef2 simpatomimetice reduse
latență scurtă și durata ef. relativ scurtă (T1/2=1-2 ore)
Farmacoterapie: Indicații: *asemănătoare amfetaminelor dar în special în narcolepsie, sindrom hiperkinetic al copiilor
10

AMFETAMINE  II. ANOREXIGENE CU MECANISM CENTRAL


•medicamente care reduc pofta de mâncare prin mecanism central
•utilizate în obezitate sub dietă restrictivă (hipocalorică) permit scăderea progresivă în greutate
•CLASIFICARE - în funcție de mecanismul de acțiune: --grupul amfepramonei: amfepramona, fenmetrazina, sibutramina
--grupul fenfluraminei: fenfluramina, dexfenfluramina
11 Farmacodinamie: tipuri de acț. farmacodinamice:

 acț. anorexigenă - mecanismul acțiunii anorexigene - la niv. SNC, la niv. centrilor foamei (alimentațíei sau sațietății din hipotalamus acțion.
prin mec de tip dopaminergic / serotoninergic, dat. stimulării eliberării de DA și 5-HT
• Mec. de acțiune la niv. celular și molecular:
+Grupul amfepramonei stimulează elib. de dopamină la niv. hipotalamic şi deprimă astfel centrul foamei scăzând senzaţia de foame;
dopamina eliberată activează receptorii D2
+Grupul fenfluraminei stimulează elib. serotoninei la niv. hipotalamic şi stimulează astfel centrul saţietăţii crescând senzaţia de satietate;
serotonina activează receptorii 5-HT2C
 acț. de tip amfetaminic - acțiune psihostimulantă corticală
 acț. de tip simpatomimetic (mec: eliberare de NA)  stimulatoare cardiovasculare (HTA)  creș. pres. intraoculare
 acț. sedativă (exclusiv la grupul fenfluraminei) - la începutul tratamentului
Farmacotoxicologie:
•toleranța apare după 1.5-2luni de tratam.; consecința: creș. cons. de alimente și revenirea la greutatea inițială
•Potențial de f-dependență cu dependență psihică (risc de abuz): mai slab decât amfetamina (majoritatea) / absent (dexfenfluramin)
•Ef2 secundare stimulante psihomotorii de tip amfetaminic: moderate (amfepramona); slabe (fenfluramina); absente (dexfenfluramina)
•Ef2 secundare de tip simpatomimetic: slabe (amfepramona); absente (fenfluramina, dexfenfluramina)
•Ef secundar sedativ: cu tendință la depresie (exclusiv grupul fenfluraminei)
12 Farmacoterapie: Indicații: *obezitatea din per. de pubertate, menopauză psihogenă, medicamentosă (EX. tratam cu corticosteroizi)

eficacitatea acț. anorexigene:


*se produce o slăbire rapidă 1/2kg/zi
*se recom. cure de tratam. de 3-6 săpt. urmate de pauze pt. evitarea dezvoltării toleranței, farmacodependenței
Farmacoepidemio: C.indicații: specifice grupei: tendința la f.dependență, labilitate psihică; sarcină, alăptare, copii sub 12 ani
Interacțiuni - C.i. specifice grupei - asociere cu IMAO (potențarea)
AMFEPRAMONA
Farmacodinamie: •profil farmacologic similar amfetaminei
•ef. anorexigen puternic (scăderea apetitului)
•ef. corticale, stimulante psihomotorii moderate
•ef. cardiovasculare stimulatoare de tip simpatomimetic slab
Mec. acț. anorexigene - dopaminergic - stimulează elib. de dopamină cu inhibarea centrului foamei (ca amfetamina)
Farmacotoxicologie + F-epidemiologie: potențial de f-dependență și risc de abuz mai slabe comparativ cu amfetamina
C.indicații: glaucom, HTA, cardiopatie ischemică, aritmii cardiace, hipertiroidie
Farmacoterapie: indicat ca anorexigen, adjuvant al dietei alimentare restrictive, în tratam. obezittății, la indivizii adinamici
Posologie: dimin. și cu 1/2 h înainte de prânz (a nu se admin. seara la culcare!)
Tratam. în cure de 3-6 săptîmâni, întrerupte prin pauze (pt. evitatrea instalării toleranței)
SIBUTRAMINA 
FENFLURAMINA - retrasă
DEXFENFLURAMINA - retrasă în unele țări
14

B. STIMULANTE BULBARE (analeptice respiratorii)


• stimulează centrii vitali bulbari (în ordine descrescătoare - centrul rescpirator, centrul vasomotor, centrul vagal) .
• efectul stimulator este mai evident asupra centrilor cu tonusul deprimat (fiind redus când tonusul este normal) -acț. analeptică .
• efectul stimulator bulbar se traduce în periferie prin stimularea respirației și mai puțin prin vasoconstricție cu redresarea hipotens. arteriale
 DOXAPRAM, BEMEGRID, PENTETRAZOL *au utilizare limitată
Farmacoterapie: Indicații: *insuficiență respiratorie acută *deprimarea respiratorie în intoxicaţia cu deprimante SNC
*asfixia la nou-născut *în anesteziologie pt. trezire
DOXAPRAM  Mecanism mixt - reflex și direct
Farmacoterapie: indice terapeutic superior comparativ cu alte analeptice
Indicații: *după anestezia generală, pt. grăbirea trezirii și stimul. respirației deprimate
*în bronopneumopatie cronică obstructivă (BPOC) - pt combaterea insuficienței respiratorii acute
bronșită cronică obstructivă cu insuficiență respiratorie cronică
15

C. STIMULANTE MEDULARE
•stimulează centrii medulari (la doze terapeutice) .
•produc hiperreflectivitate medulară .
•ef. stimulator medular se traduce în periferie prin ridicarea tonusului funcțional al mușch2 striați (mai ales în caz de deprimare + astenie neuro-musc.
•dozele mari, supramaximale pot provoca stimularea până la convulșii de tip tetanic .
Farmacotoxicologie • la doze superioare celor terapeutice, stimularea se extinde:
-la centrii bulbari și măduva spinării, în cazul stimulantelor corticale
-la segmentele supraiacente (?) și subiacente, în cazul analapticelor bulbare
-la centrii bulbari și sup., în cazul stimulantelor medulare
• la doze toxice pot să apară convulsii: tonico-clonice pt. excitantele bulbare și tonice (tetanice) pt. cele medulare
STRICNINA - alcaloid din seminţele speciei Strychnos nux vomica
Farmacocinetică • abs. bună p.o. și s.c. și difuzie bună prin bariera hemato-encefalică
Farmacodinamie: Mec. de acț. la niv. celular și medular:
-blocarea transmisiei influxului nervos inhibitor de la celula Renshaw la motoneuroni ( coarnele medulare anterioare)
-influența celulei inhibitoare Renshaw este blocată prin mec. antagonist față de neuromediatorul inhibitor medular glicina,
prin blocaj selectiv al recept 2 glicinergici  stricnina este un antagonist selectiv și potent al recept. glicinergici
-transmisia glicinergică este o transmisie inhi____, cu localizare în măduva spinării și tr. cerebral - neuromediator: glicina
Acț. f-dinamice: *hiperreflectivitate medulară, cu creș. tonusului mușchilor striați
*la doze mari - convulsii tetanice, comă și moarte
Farmacoterapie: Indicații: *stimulant medular în astenie motorie, pareze, paralizii, incontinenţă urinară – injectare sc
*ca substanță amară, stimulantă a secreției gastrice, a poftei de mâncare – admin. p.o. tinctura Nux vomica
Farmacoepidemio: C.indicații: tetanie, spasmofilie
NEUROTONICE (PSIHOTONICE, NOOTROPE)
16

Definiție: Medicam2 activatoare / reglatoare al metabolismului cerebral şi a proc 2 biochimice neuronale în special când acestea sunt afectate în
cadrul unor suferinţe cerebrale acute / cronice produse prin diferite cauze: hipoxie, involuţie, traumatisme etc.
REPREZENTANȚI: AC. GLUTAMIC, MECLOFENOXAT, MECLOSULFONAT, PIRACETAM, PRAMIRACETAM, PIRITINOL, HIDROLIZAT DE CREIER, EXTRACT DE GINGKO BILOBA
Acțiuni farmacodinamice
17

• influenţează favorabil procesele biochimice cerebrale, efectul este evident în cazul în care metab . neuronal este afectat
• ameliorează randamentul activităţii cerebrale
• toate neurotonicile sunt active în suferinţele cronice (de involuţie) eficacitatea fiind diferită în funcţie de pacient, substanţă
• efectul este mai spectaculos în suferințe acute: coma toxică şi traumatică, accidente cerebrale vasculare, hemoragie cerebrală în cazul
unor neurotonice: meclofenoxat, piracetam
Farmacoterapie: Indicații: *suferințe neuronale de orice cauză, la  vârstă, tulb2 metabolice cerebrale, tulb2 funcțion. cerebrale după accidente
cerebr2 vasculare, tulb2 cerebr2 acute (hemorag. cerebr.), suferințe psihice cronice (post traumatice, de involuție)
*astenie, surmenaj psihic, convalescență
*tulb2 de concentrare și memorie
*dezvoltare psihomotorie deficitară la copii
18

MECLOFENOXAT --neurotonic psihostimulant slab


--vasodilatatorcerebral predominant în subst. cenușie
--ameliorează metab. glucidic neuronal
--mărește rezistența neuronilor la hipoxie
Farmacoterapie: Indicații: *în suferinţe cerebrale acute / cronice; ultima doză se admin. înainte de ora 16.00, pt. că det. hiposomnie
19

MECLOSULFONAT --profil farmacologic asemănător meclofenoxatului dar cu potență de cca 10 ori mai mare
PIRACETAM --se elimină aproape în totalitate prin urină
--creș. activit. sist. adrenergic și colinergic
--favoriz. arderea glucozei, reducerea cons. de oxigen al neuronilor, favor. formarea de compuși macroergici celulari (ca ATP)
--inhibă neuropeptidazele cerebrale și favoriz. creș. nv. de peptide implicate în memoria pe termen lung
--acț. farmacodinamică: neurotonică - în suferințe cerebrale acute
Farmacoterapie: Indicații: *suferințe cerebrale acute - comă toxică, comă traumatică, delirium tremens,
*suferințe cerebrale cronice - posttraumatice și de involuție
PIRITINOL --are latență lungă - ef. se instalează în cca 2 săpt. de tratament
Farmacotoxicologie: administrat ca neurotonic - pe durată scurtă nu creează probleme f-toxicologice
C.Indicații: -insuf. renală, nefropatie cu proteinurie și hematurie; insuf. hepatică
-tulb2 hematologice
-miastenia gravis
-dermatoze severe
EXTRACTUL DE GINKGO BILOBA
Farmacodinamie: • protector al metab. cerebral (neurotonic)
• vasoreglator, antiedematos, psihostimulator
Farmacoterapie: Indicații: *surmenaj psihic, tulb 2 de memorie și atenție
*sdr. vertiginos, tulb 2 circulatorii retiniene
*insuf. circulatorie cerebrală cronică, arteriopatii
PRAMIRACETAM 
20

ANTIDEPRESIVE
20

DEPRESIA = stare psihică ce se caract. prin sentimente de intensă tristețe și disperare, scăderea puterii de concentrare și greutate în gândire,
pesimism dureros, agitație, autoacuzare
MANIA = stare exagerată de exaltare, cu nuanță tipică de iritabilitate și disforie, insomnie marcată, hiperactivitate, vorbire și activitate
necontrolate și slăbirea capacității de judecată
A. Clasificarea simptomatică: depresie inhibată - coresp. asteniei psihomotorii + depresie agitată - coresp. agitației psihomotorii
B. Clasificare etiologică: depresie sec. sau reactivă - ca reacție la stres
depresie endogenă - dat. unor tulb2 biochimice genetice
depresie asociată cu tulb. afective bipolare de tip maniaco-depresiv
C. Clasificare nosologică: depresii psihogene - reacționale, de epuizare, nevrotice
depresii endogene - ciclice, periodice, tardive, schizofrenice
depresii somatogene - simptomatice, organice (senilă, aterosclerotică)
D. Clasificare clinică: episodul depresiv - tulburare unipolară endogenă, melancolia
distimia - tulburare depresivă cronică
SINDROMUL DEPRESIV
a. simptome cardinale -idei obsesive b. simptome asociate -psihice - descurajare
-stare depresivă (tristețe) -tulb2 de somn
-scăd. tonusului neuropsihic -tulb2 somatice - dureri (cefalee, neuralgii), dureri cardiace-palpitații,
-tulb2 cantitative psihomotorii - astenie respiratorii-dispnee, digestive-hiporexie, urogenitale-dereg2 menstruale
-inhibiția proces. gândirii (lipsă de imaginație,  conc. și memoriei)
21

BAZE NEUROCHIMICE
 Teoria monoaminică a depresiei: Hipofuncţia adrenergică şi serotoninergică
Neuromediatorii deficitari: Catecolamine (NA, ADR), Serotonina (5-HT)
Enzima MAO-A --Enzimă mitocondrială implicată specific în degradarea NA şi 5-HT
--DA şi tiramina sunt degradate nespecific de către MAO
Receptorii implicaţi în antidepresie beta-1 şi 5-HT1A
 Definiție: Antidepresivele sunt medicam 2 care influenţează pozitiv tonusul afectiv, dispoziția (starea timică) ameliorând depresia
 CLASIFICARE:
A. În fcț. de criteriul f-terapeutic: -Timoleptice (ef. de redresare a stării timice): Timoleptice clasice + Timoleptice noi (atipice)
-Timeretice (ef. psihostimulant, dezinhibitor, energizant): Timeretice clasice IMAO neselective şi ireversibile
Timeretice noi, IMAO-A selective şi reversibile
B. În fcț. de struct. ch.: triciclice, tetraciclice, biciclice
C. În fcț. de selectivitatea acțiunii şi struct. ch.: -Timeretice clasice IMAO neselective şi ireversibile: hidrazine, ciclopropil amine
-Timeretice noi IMAO selective şi ireversibile: benzamide
D. În fcț. de influențarea terap. a componentei psihomotorii (timolept.clasice): -Cu ef. psihomotor activator, ef. energizant (nortriptilina)
-Cu ef. psihomotor stabilizator, tip imipramină
25 -Cu componentă psihomotorie sedativă şi anxiolitică tip amitriptilină
E. În fcț. de mecanismul de acțiune
I. Inhibitoare ale recaptării din fanta sinapică a NA şi 5-HT  Mec. de acțiune:
-mec. de inhibare a recaptării norADR și sau serotoninei conduce la creșt. conc. acestora în fanta sinaptică
-acest mec. primar este urmat de o modificare a densității receptorilor pt. neuromediatorii respectivi din creier timp de câteva săpt.
de admin. a antidepresivului, interval de timp ce coresp. latenței lungi de instalare a efectului
-gradul de neselectivitate se extinde asupra recept.: colinergici, muscarinici, alfa-1 adrenergici și histaminici H1
Inhibitoare neselective ale recaptării NA şi 5-HT: nortriptilină, imipramină, amitriptilină, doxepină
Inhibitoare selective ale recaptării de NA: dezipramină, maprotilină, oxaprotilină, reboxetin
Inhibitoare moderne, selective ale recaptării 5-HT (ISRS): citalopram, fluoxetin, paroxetin, sertralin
Inhibitoare neselective slabe ale recaptării NA sau şi 5-HT (atipice) cu sau fară inhibiţia dopaminei: mianserina, trazodona
26+27

II. Blocante moderne ale receptorilor alfa-2 presinaptici  Mec. de acțiune:


-stimularea sinapselor adrenergice prin blocarea autoreceptor presinaptici alfa-2 și favorizarea eliberării NA (norADR) în fanta sinaptică
-stimularea sinaps. serotoninergice prin bloc. auto și heterorecept2 presinaptici -2 și favoriz. eliberării 5-HT din citopl. în fanta sinaptică
REPREZENTANT: Mirtazapin
III. IMAO  Mec. de acțiune: de tip IMAO
- inhibă reacția de degradare catalizată de MAO și permite creșt. conc. neuromediatorilor (NA, 5-HT, DA) în citoplasma neuronală
presinaptică, favorizând acumularea acestora în depozitele presinaptice și difuziunea excesului în fanta sinaptică, cu stimul area sinaptică
-MAO este inhibată în totalitate după un tratam. de mai multe zile (ef. antidepresiv nu se instalează decât după câteva săptămâni)
-pt. IMAO neselective și ireversibile, refacerea cantit. de enzimă coresp. celei inhibate ireversibil.; durează mai multe săpt2 după opr. tratam.
clasice, neselective şi ireversibile: fenelzina, nialamida, tranilcipromina
moderne selective şi reversibile: moclobemid
28

Farmacoterapie: formele ușoare de depresie nu necesită tratamentmedicamentos!!


Indicația principală: depresia endogenă, moderată şi severă
-Depresia agitată: se contraindică timeretice / timoleptice activatoare
-Timolepticele activatoare se asoc. cu un neuroleptic hipnoinductor (clorpromazina), un tranchilizant hipnoinductor (diazepam) / un
hipnotic pt. a evita hiposomnia
-Depresia anxioasă: AD + anxiolitice benzadiazepine
-Depresia severă: de elecție AD triciclice (o singură doză seara) -sunt indicate când AD triciclice nu mai sunt eficace
-Trecerea la IMAO  numai după un interval de min. 10zile, de la întreruperea aminelor triciclice şi 6 săpt. de la ISRS
•Depresiile psihoreactive: de elecţie neuroleptice tranchilizante (clorprotixen, tioridazina)
•La vârstnici: aminele triciclice produc frecvent reacţii de tip anticolinergic
•Stările depresive postpartum: AD triciclice (obs. trec în laptele matern)
•Depresia endogenă schizofrenică: De elecţie: neurolepticele; Prudenţă/CI (dupa caz) timeretice sau timoleptice activatoare
•Depresia majoră: ISRS
Farmacotoxicologie: -există o variabilitate mare a dozelor terapeutice și a R2adv.;
-R2adv. sunt în fcț. de vârstă, tratament ambulatoriu/spital, patologie asociată, substanță
-tratam. supradozărilor se face cu medicație patogenă
Interactiuni: Sinergism: AD potențează efectele: *amfetaminei
*Analgezicelor opioide
*Ef. hipertensiv al catecolaminelor și simpatmimeticelor
*Ef. anticolinerice ale antiparkinsonienelor, neurolepticelor, alte anticolinergice
--IMAO + peptina: encefalopatie severă
--ISRS + IMAO: risc de sindrom serotoninergic cu potențial letal
--IMAO neselectiv + alimente (brânzeturi fermentate, pește afumat, bere) provoacă crize hipertensive; tiramina induce elib. de catecolamine
--IMAO potentiaza efectul deprimantelor SNC
--IMAO + AD triciclice: efecte secundare de tip atropic (uscăciunea gurii, constipatie, tulburări de vedere)
Antagonism: -AD diminuează efectul antiepilepticelor prin scăderea pragului convulsivant
-AD scad efectele antihipertensivelor simpatolitice
30

A. INHIBITORII RECAPTĂRII NORADRENALINEI ŞI SEROTONINEI


a. Antidepresive tipice, amine triciclice (imipramina, amitriptilina, doxepina) şi tetraciclice (maprotilina, mianserina)
Farmacocinetică:  lipofilia le imprimă absorbție bună p.o., difuziune ___________ în SNC, distribuire largă în ȚES2, T1/2lung
 BD p.o. redusă și variabilă
Farmacodinamie: *Latența lungă (1-5 săptămâni); *durata minimă a tratam. min. 4 săpt.; *mec de acț.: prezentat anterior
Farmacotoxicologie: R2adv. frecvență ridicată: -dificultăți de concentrare, tulburări de memorie, stare de confuzie, delir
R2adv. frecvente: -anxietate -psihoza delirantă, manie
-convulsii tonico-clonice -agravarea comportamentului maniacal
-insomnie/somnolenta -stimulare cardiac intense, cu efect leal la supradozare
-deprimare cardiac tip chinidinic
R2adv. rare -deprimarea medulară cu agranulocitoză, dependență fizica cu sindrom de abstinență
Indice therapeutic mic: la supradozare se pot produce intoxicații acute periculoase
Contraindicatii: sarcina, glaucom
31+32

b. Antidepresive atipice: constituie a doua generaţie de AD timoleptice


MIANSERINA (amină tetraciclică) --inhibă relativ recaptarea NA TRAZODONA (amină biciclică) --inhibă recaptarea 5-HT
--este antagonist 5-HT2, alfa-2 și H1 --antagonist 5-HT2 și alfa-2
--durată de acțiune medie --durata de acț. - relativ scurtă
--AD cu componentă psihomotorie sedativă --AD cu comp. psihomotorie intens sedativă, slab anxiolotică
Farmacoterapie: Indicați: *în toate tipurile de depresie Farmacoterapie: Indicați: *în depresii cu sau fără anxietate
R2adverse: sedare, convulsii, agranulocitoză - mec. alergic! R2adverse: sedare, confuzie, hTA, aritmii, greață, anorexie
Avantaje: nu prez. R2adv. cardiovasculare; IT la supradozare = ridicat Avantaje: nu prez. R2adv. anticolinergice; IT la supradozare = ridicat
33

B. INHIBITORI SELECTIVI AI RECAPTĂRII SEROTONINEI (Fluoxetina, Fluvoxamina, Paroxetina)


FLUOXETINA există și sub forma unui amestec de enantiomeri
Farmacocinetică •biotransformat de către SOMH, prin demetilare norfluoxetina (metabolit activ)
•eliminare lentă (T1/2 – lung)
Farmacodinamie: • inhibitor enzimatic puternic (inhibiție incrucișată, efect de supradozare cu medicamente metabolizate de același sistem)
• nu are efect sedativ
2
• nu prezintă hTA, ef anticolinergice / cardiotoxice
Farmacotoxicologie: R2 adverse: -stimulare SNC cu anxietate, insomnie / somnolență (5HT1A) -disfuncții sexuale
-cefalee vasculară, amețeli, tremor -greață vomă (5HT3) și diaree
-erupții cutanate (imunoalergice) -convulsii (supradozare)
-anorexie cu pierdere în greutate
Prudență: epilepsie, diabet, insuficienta renala și hepatica, supravegherea tendintei la suicid
Farmacoterapie: Indicații: *Depresie majoră *Afecţiuni obsesiv-compulsive
*Stare de panică *Bulimie nervoasă
34

C. BLOCANTE MODERNE ALE RECEPTORILOR ALFA-2 PRESINAPTICI


MIRTAZAPIN • Farmacoterapie: Indicații: *depresie p.o. în priză unică seara; Mecanism de acțiune: prezentat anterior
35

D. INHIBITORI DE MONOAMINOOXIDAZĂ (IMAO)


a. IMAO clasice neselective ireversibile: FENELZINA, NIALAMIDA, TRANILCIPROMINA
Farmacocinetică •absorbție bună p.o.
-epurare prin biotransformare și eliminare urinară
-durata efectului corelată cu T1/2
-mecanismul conferă latență și durată lungă
-crește conc. catecolaminelor eliberate în SNC și periferie
-crește conc. de NA și ADR la ȚES adipos, având drept consecință creșterea acizilor grași, liberi în sânge
-vasodilatator cu hTA
-potențează ef2 simpatomimetice și ef2 tiraminei
-efect psihostimulant slab
Farmacotoxicologie: R2 adverse frecvente: -stimulează SNC cu insomnie, agitație, convulsii;
-hTA ortostatică;
-crize de HTA grave în asociere cu alimente cu un bogat conținut în tramina
R2 adverse rare: manie; nepriceperea culorilor roșu-verde
Farmacoterapie: Indicații: *antidepresive de rezervă în depresiile rezistente la aminele triciclice
b. IMAO-A selective:
MOCLOBEMID
Farmacotoxicologie: R2 adverse de tip IMAO sunt reduse: -potențează efectul analgezicelor opiode ai ibuprofenului
-asocierea cu inhibitori enzimatici poate prov. ef2 de supradozare
-latență lungă
-durată de acț. scurtă comparativ cu IMAO neselective și ireversibile
Farmacoterapie: Indicații: *depresii atipice;
E. LITIUL (sub formă de săruiri: sulfat, carbonat, ACETAT, CITRAT, GLUTAMAT, ASPARTAT, OROTAT)
Farmacocinetică •absorbție bună p.o.
•eliminare renală a ionului Li (filtrare glomerulară, reabsorbție tubulară)
•eliminare redusă în caz de hipoxie
Farmacotoxicologie: R2 adverse •tulburări nervoase •tulburări datorate hipokaliemiei
•tulburări de iritație digestivă •rar gușă
R2 adverse sunt potențate de diuretice, saluretice și dieta hiposodată
C.Indicații: •insuficiență cardiacă și renală, •sarcină, •alăptare
Farmacoterapie: Indicații: *sindrom maniaco-depresiv, depresia bipolară majoră, mania acută
Farmacoterapia se optimizează prin monitorizarea: conc2 plasmatice, electroliţilor, r2 adverse, funcţiei renală
Mec. de acț. (ipotetic): modifică conc. intracelulară a mesagerului secund IP3 scurtcircuitând transf. în IP în PIP2 și probabil
intervine în multe transmisii sinaptice în creier
-indice terapeutic mic
ANESTEZICE LOCALE F-Dinamie C10
Baze anatomo-fiziologice
Sistemul periferic este constituit din nervii spinali (31 perechi) și nervii cranieni (12perechi).
Nervii spinali = nervi micști, fiind formati din fibre aferente (senzitive), eferente (motorii și secretorii), atât somatice, cât și vegetative.
Nervii cranieni: sunt senzitivi, motorii și micști (având sau nu fibre vegetative)
-fibrele senzitive sunt în general dendrite iar fibrele motorii sunt axoni
Tecile fibrelor nervoase: 1) Teaca de mielină: cu structură lipoidică și rezistență electrică mare, rol izolator electric
2) Teaca lui Schwan: formată din celule gliale, secretoare de mielină
3) Teaca lui Henle: teaca conjunctivă
 După grosimea tecii de mielină, fibrele se impart în: fibre mielinice + fibre amielinice
Struc. unui nerv: -fibre mielinice/amilinice, înconjurate de tecile Schwan și Henle sunt dispuse ll în pachete, constituind fascicule de fibre
-fasciculele sunt separte între ele prin ȚES conjunctiv, în care se află vase de sânge ale nervului
-nervul este înconjurat de ȚES conjunctiv
 Trunchiurile nervoase sunt nervi cu diametru mare.
EXCITABILITATEA ȘI CONDUCTIBILITATEA NERVOASĂ:
EXCITABILITATE = proprietatea celulor vii de a recepta semnale și de a reacționa adecvat la acestea.
 Celula nervoasă prezintă excitabilitate superioară celorlalte tipuri de celule (musculare, secretorii).
CONDUCTIBILITATEA NERVOASĂ = prop. de autopropagare a excitabilității și respectiv a depolarizării membranelor celulare și a potențialului de
acțiune, prin curenți circulari Herman.
CURENTII CIRCULARI HERMAN = mici curenți locali circulari, creați de diferența dintre potențialul membranar dintre regiunea excitată a
membranelor și regiunea neexcitată imediat următoare.
 Vit. de propag. a PA este în corelație cu tipul de conductibilitate nervoasă care dep. de prezența/absența tecii de mielină  conducerea este:
--continuă în fibrele nervoase nemielinizate și se desf. cu vit, mici (0,5-15m/s în cazul fibr. veg. nemielinizate)
--saltatorii (salturi de la un nod Ranvier la următorul) în fibrele nervoase mielinizate; conducerea saltatorie relaiz. vit2 mari (peste 120m/s,
în cazul axonilor mielinizati)
 Excitatia și transmisia/conducerea sunt procese informaționale cu substrat electrochimic reprezentat de mișcări ionice transmembranare.
 Echilibrulmembranar instabil, specific stării de repaus celular, este realizat de diferența de concentrație a ionilor pe fețele intra și
extracelulare, diferență ce imprimă polarizarea membranară în stare de repaus celular (sarcina el. + în afara și – în interior) și crează o
diferență de potențial transmembranar, denumit potential membranar de repaus (PR); acesta este – și variază în limitele de la 60-75 mV.
2
 Conc. diferită a i (Na, Cl extraCEr, K intraCEr) este menținută pasiv prin forțe electrostatice și activ cu consum de en. el. CEră prin activitatea
sist. de transport activ reprez. de ATP-azele Na+/K+ (pompe ionice). Acestea consumă en. dată de ATP pt. transp. CEr de 3Na+ și intraCEr 2K+
 La un stimul (semnal)  depolarizarea membranară (inversarea sarc el.) și aparitia potenț. de acț. +, de +40..+50mV (durata-sutimi-zecimi de ms)
2

 Depolarizarea membranei celulare – consecința schimbării rapide a distribuției ionilor, dat. influxului masiv al cat. Na+, ca urmare
adeschiderii canalelor ionice de Na+ sensibile la voltaj, cu modificarea permeabilit. membranei celulare
 Repolarizarea membranară cu restaurarea rapidă a potenț. de repaus are loc ca urmare a scăderii rapide a permeabilit. membranare pt. Na+
și creșterea permeabil. pt. K+, restabilind echilibrul ionic membranar instabil în repaus.
2

DEF: ANESTEZICELE locale = medicam2 care, administrate local, în anumite conc2, în apropierea unor formațiuni nervoase, blochează reversibil
formarea / conducerea influxului nervos în teritoriul afectat, producând pierderea sensibilității dureroase (uneori și cu paralizie musculară locală)
 Anestezicele locale nu produc pierderea cunoștinței.
3  Struc. ch.: molec. cupr. 3 părți: gr. hidrofilă (aminică) + gr. lipofilă (radical aromatic) + lanț intermediar scurt (esteric/admidic), grup anesteziofor

 CLASIFICARE - în fcț. de origine și struct. ch.: E STERI naturali - cocaina + de sinteză -derivați ai ac. p-aminobenzoic
-esteri bazici: procaina etc
-esteri alchilici: benzocaina (anestezica, etoform)
AMIDE de sinteză: (derivați de acetanilidei) lidocaina etc
4

Farmacocinetică: -anestezicele locale sunt baze organice insolubile în apă și solubile în lipide
-sărurile acestora (cloralhidrați) sunt hidrosolubile, au pH netru / slab acid și sunt utilizate pt. prepararea soluțiilor
 Etapele parcurse de la administrare până la apariția efectului:
Difuziunea soluției în ȚES din jurul locului de injectare
Hidroliza sării în med. tisular slab alcalin, cu apariția bazei liposolubile; hidrol. nu are loc în med. acid dintr-un focar inflamator unde ef.
anestezic local este redus.
Difuziunea anestezicului – sub formă de bază liposolubilă, în nerv.
Stabilizarea membranei fibrei nervoase (hiperpolarizare) cu implicarea depolarizării și a conducerii impulsului nervos.

 În organism, anestezicele locale se găsesc în 2 forme: nedisociată + disociată.


-F. nedisociată (aminică) = liposolubilă și difuzează ușor în membrana fibrei nervoase, stabilizându-o
-F. disociată (catatonică, cu amoniac cuaternar) = hidrofilă și interacțion. preferențial cu canalele de Na +, fixându-se pe situsuri specifice în p.
internă a canalelor și membranei și închinzându-le în p. internă. Canalele de Na, intră astfel în stare inactivă și în per. refractară prelungită.
 Anestezicele locale fiind f. bazice cu pKa aprox. 7-5-9, la pH-ul fiziologic slab alcalin (7,4) forma disociată se va afla în cant. cea mai mare.
5

Farmacodinamie: acțiunea anestezica locală


Mec. de acț.: diminuarea permeabilității membr. fibrei nervoase la i2 de Na+, prin blocarea canalelor de Na+ dependente de voltaj
Potența relativă și durata de acț. anestezică locală sunt în relație directă cu liposolubilitatea, crescând cu gradul de lipofilie.
•Lipofilie mică, durată scurtă (20-60’) și potență mică (ex. procaină)
•Lipofilie medie, durată medie (1-2h) și potență medie (ex. cocaină, lidocaină)
•Lipofilie mare, durată lungă (>3h) și potență mare (ex. bupivocaină)
Ef. vasodilatator al maj. anestezicelor locale -datorită anesteziei fibrelor veget 2 simpatice efectoare- scade durata anesteziei
locale prin favorizarea absorbției anestezicelor în circulația sanguină - poate fi amplificat la unele an. loc. printr-o acț.
proprie vasodilatatoare cu mec. parasimpatolitic și musculotrop (procaina)
Ordinea și intensitatea anestezicelor fibrelor nervoase dep. de grd. de mielinizare și de diametru, sunt mai rapid și mai intens
anesteziate fibrele putin mielinizate și puțin subțiri.
Alte acțiuni:  la niv. SNC: toate an. loc. au efect de stimulare al SNC, dependent de doză, hiperexcitabilitate psihomotorie până la convulsii
 la niv. SNV: ef. simpatomimetic (cocaina), ef. parasimpatolitic, doză mare (procaina)
 la niv. ap. cardiovascular: stimulare cu tahicardie, HTA prin mec. simpatomimentic (cocaina); vasodilatație și hTA, mec.
musculotrop parasimpatolitic (procaina –i.v.); antiaritmic prin mec. de de blocarea canalelor de Na (lidocaina –i.v.)
 la niv. musculaturii netede: relaxare cu efect spasmolitic, mecanism musculotrop (procaina)
6

F-toxicologie: R2 alergice produse de esteri tip procaina: erupții cutanate, astm bronșic, șoc anafilactic
Ef2 sec2: --stimulare a SNC dependentă de doza (hiperexcitabilitate, tremurături până la convulsii) urmată de deprimare
intensă, cu moarte prin deprimarea centrului respirator și colaps cardiovascular (stop cardiac/fibrilație ventriculară)
--hTA sau lipotimie prin reflexe vegetative
--hTA și cefalee după rahianestezie (procaina)
Framacoterapie:
Tipuri de anestezie locală: Anestezice de suprafață: aplicare pe mucoase / pielea lezată (utilizată în ORL, oftalmologie, dermatologie)
Anestezice de infiltrație: injectarea în țesuturi strat cu strat a soluției de anestezic local (de elecție lidocaina)
Anestezic de conducere (regională) injectarea în jurul unui trunchi venos (de elecție lidocaina și bupivocaina)
Tipuri: Anestezie prin bloc venos: tronculară, plexală, paravertebrală
Anestezie epidurală / peridurală (spațiu epidural)
Anestezie spinală / rahianestezia (în spațiul subrahnoidian în LCR prin vertebrele 3-4)
Indicațiile anesteziei locale: -intervenții chirurgicale, fără pierderea cunosțintei
-tehnici de investigație invazive (puncție venoasă la copii, puncție lombară)
-manevre endoscopice, folosite în farmacoterapia durerii (nevralgii, mialgii, artralgii, postoperatorii)
-nevralgii, mialgii, artralgii, postoperator
Alte indicații: administrat i.v., antiaritmic (lidocaina), spasmolitic (procaina)
A. ESTERI.
1. PROCAINA --lipofilie mică
--hidroliză rapidă în sânge, la acid p-aminobenzoic și dietilaminoetanol (procainosteraza)
--pt. acțiune generală, nu are eficacitate administrată p.o. (efectul primului pasaj hepatic)
 Acțiune anestezică locală  f. bună - anestezia de infiltrație și de conducere (latență 15-20’, durata 20-60’, durata poate fi prelungită cu ADR)
foarte slabă - anestezia de suprafață
 Alte acțiuni: -relaxantă (mușchi netezi, mec. musculotrop), vasodilatatoare, coronarodilatatoare, hTA, antispastică
-antifibrilantă (prelungirea perioadei de refractare a miocardului și întârzierea conducerii în fasciculul Hiss)
-parasimpatolitică, ganglioplegică
-miorelaxantă, alagezică slabă și de potențare a morfinei
-antiinflamatoare, antihistaminică
-scăderea metabolismului
-trofică tisurală (întârzie procesul de îmbătrânire)
-neurotonică (de tip piracetam)
R2 adverse: potențal alergizant mare la administrare pe cale locală, pe tegument și mucoase.
Ef2 secundare de stimulare SNC: agitație, tremor, convulsii, la stimulare supramaximală, deprimare SNC, deprimarea centrilor bulbari, comă.
Ef2 secundare cardiovasculare hTA cu tahicardie compensatorie.
Intensitatea ef2 secundare dep. de: 1..calea de admin. 2..conc. soluției 3..viteza de administrare și absorbția 4..sensibilitatea individuală
Indicații: -local, anestezie de infiltrație și de conducere
-per os, anestezie de suprafață (gastralgii, spasm piloric)
-i.v.: spasmolitic, antihipertensiv, vasodilatator în bola Raynaud
-geriatrie: profilaxia îmbătrțnirii (trofic tisular) (Gerovital și Aslavital)
Conc2 utilizate: Anestezia de infiltrație 1%, stomatologie 2%; Anestezie de conducere tronculară 1-2%; Epidural sol 2%, rahianestezie 8%
C.Indicatii: -alergie la procaină -insuficiență hepatică
-hTA, șoc, miastenie -rahianestezie în cazuri de meningită
-hipertiroidie, epilepsie -infiltrații în țesutul infectat (metabolitul APAB, factor de creștre pt. microorganisme)
2. TETRACAINA --acțiune anestezică locală de suprafață, de infiltrație și de conducere
--debut lent, latență și durată lungă
--potență și toxicitate mare
Indicații restrânse: anestezie locală de suprafață (0.5%, 2%) + anestezie spinală (1%)
3. OXIBUPROCAINA --anestezic de suprafață (oftalmologie 0,4%)
4. BEZOCAINA (anestezina) --insolubilă în apă, absorbție lentă, efect de lungă durată
--anestezic de suprafață pe mucoase și tegumente lezate
--admnistarea per os (gastralgii), rectal (afecțiuni anorectale), extern (plăgi, arsuri, ulcere cutanate)
5. COCAINA --ester al pseudotropinei
--biotransformare prin hidroliză
--anestezic local de suprafata, foarte bun vasoconstrictor
--euforizant (stupefiant cu potențial toxicomanogen)
--simpatomimetic (inhibă recaptarea NA)
--cocainomanie (admin. prin prizare), dă dependență psihică mare, toleranță și dependență fizică reduse
--la toxicomani, cangrena sau perforarea septului nazal
--Stimulant SNC la doze mici, deprimant la doze mari.
--Stupefiant utilizat restrâns, exclusiv extern, ca anestezic local de suprafață.
Intoxicația acută: stimulare SNC până la convulsii
exitus prin dependență bulbară
Intoxicație cronică: dependență psihică intensă
toleranță și dependență fizică reduse
cocainomania se instalează în 3 stadii: tulburări fizice, neuropsihice, de comportament
Tratamentul intoxicațiilor acute: oprirea administrării + medicație simptomatică
.B.AMIDE.
1. LIDOCAINA --lipofilie medie
--biotransformare hepatică prin N dezalchilare, urmată de hidroliză
--unii dintre metaboliți sunt activi farmacodinamic și farmacotoxicologic (xilidina)
--T1/2 plasmatic este scurt (poate crește în insuficiența hepatică/ cardiacă și în asocierea cu deprimante cardiace)
 Acțiune anestezică locală (debut rapid, durată medie): -de infiltrație și conducere (mai intensă decât procaina)
-de suprafață (mai slabă decât cocaina)
 Alte acțiuni: antiaritmică f. puternică; analgezic slab; antiacetilcolinic, antiadrenergic
Indicații: anestezie locală de toate tipurile aritmii ventriculare tintus
R2 adverse rare (fără a fi incrucișate cu procaina)
Ef2 secundare: stimularea SNC (mai frecvente decât crescute), vasodilatație, hTA, colaps, hipertermie malignă de tip idiosincrazic
C.Indicații: -alergie, insuficiență hepatică/renală -hTA, insuficiență cardiacă, bradicardie, bloc, soc hipovolemic
-antecedente de hipertermie malignă -antecedente de convulsii și epilepsie
ANTIDOT: DANTROLEN
Conc2 utilizate: Pt. uz cardiologic 1% i.v. lent
Singură / în asociere pt. anestezia de suprafață se pot utiliza: creme, pasturi, cu o oră înainte de intervenție.
Interacțiuni: cimetidina, propanolul.
2. MEPIVACAINA --acț. anestezică locală, de infiltrație și de conducere 4. ROPIVACAINA --acț. anestezică locală, de infiltrație și conducere
--debut lent, durată medie, potență medie --toxicitate sistemică și cardiacă reduse
--toxicitate relativ mare la nou născut Indicații: epidural
C.Indicatii: la nou născuți și la copii mai mici de o lună anestezie în chirurgie
Utilizări: -infiltrație (1%), bloc nervos periferic (1-1.5%) farmacoterapia durerii acute
-epidural (1,5-2%), rahianestezie (3%) C.Indicatii: hipersensibilitate, copii sub 2 ani
-anestezie de suprafață (bronhoscopie)
3. BUPIVACAINA --acțiune anestezică locală de infiltrație, de conducere și de suprafață
--induce mai mult bloc senzitiv decât motor, debut lent, durată lungă, potență, toxicitate mare
--toxicitate cardiacă mare (efect deprimant cardiac intens)
--toxicitate neonatală redusă
Indicații: epidural rahianestezie infiltrație și bloc nervos periferic
OBS: asocierea cu adrenalina prelungește periculos durata anestezicului
C.Indicații: injectare rapidă, concentrație mare (
MEDICAMENTE CU ACȚ. ASUPRA SNV ȘI A UNITĂȚII NEUROMOTORII: PARASIMPATOMIMETICE F-Dinamie C11

SNC poate fi împărțit (în scop didactic) în:


SN somatic cerebro-spinal, al vieții de relație, asigură sensul și motilitatea voluntară realizând interelații adaptative dintre organism și med. ext.
SN vegetativ al vieții “vegetative”, de întreținere sau coordonează și adaptează pe cale nervoasă, umorală, activitatea tuturor organelor
implicate în echilibrarea funcțiilor vitale - homeostazia mediului intern
SNV se imparte în: -SNV simpatic - cu activitate catabolizantă (consumativ)
-SNV parasimpatic - cu acțiune anabolizantă cu rol în cumularea și conservarea energiei organismului
SNV cuprinde totalit. formațiunilor nervoase centrale și periferice care inervează organele prevăzute cu fcții vegetative de întreținere a org.

Spre deosebire de SNC cerebrospinal care asigură sensibilitatea și motilitatea voluntară, sectorul vegetativ al SN real. autoreglarea și
adaptarea la necesități a activității viscerale.
Există relații strânse între SNS și SNV.
Locul principal de integrare a informației dintre cele 2 sisteme este hipotalamusul, unde sunt localizate formațiuni care reglează t2 corpului,
TA, metabolismele (glucidic, lipidic, proteic).
Principala funcție a SNV este aceea de a autoregla activitatea organelor efectoare contractile și secretorii implicate în menținerea
constantelor biologice normale și adaptarea organsmului la condițiile variabile impuse de mediu.
Contrar SNS a cărui influență este limitată la musculatura striată (asa-zis voluntară), inervația vegetativă acțion. asupra musculat. netede
(asa-zis involuntară), precum și a glandelor exocrine și endocrine a intregului organism.
Funcțiile celor 2 componente ale SNV:
1..SNVs intensifică activit. org2 implicate în r2 catabolice eliberatoare de energie (tip ergotrop, acțiune catalizatoare consumptivă).
2..Activit. SNVs este evidentă în caz de situații limită, de pericol, stres/efort fizic intens, producând modificări care pregătesc org. pt. “luptă/fugă”
Ex. -la niv. ap. cardiovasc.: tahicardie, creșterea debitului cardiac
-midriază la nivelul ochiului
-la nivelul pielii “zbârlirea părului”
-hiperglicemie
SNV parasimpatic- activează funcțiile viscerelor participante la procese anabolice de refacere și stabilirea echilibrului (tip trofotop).
Sub influența sistemului SNV parasimpatic se produc: bradicardie, scăderea debitului cardiac, vasodilatație, hTA, mioză.
TONUSUL VEGETATIV: majoritatea organelor au o dublă inervație vegetativă simpatică și parasimpatică (active mereu).
Activit. tonică constă în descărcări continue de impulsuri nervoase care gener. manifestări contractive/secretorii din partea organelor efectoare.
În fcț. de predominanța uneia din componente asupra celeilalte componente se va produce cresterea / scăderea activit. organismului inervat.
Tonusul vegetativ este dat de echilibrul dintre cele 2 componente ale SNV.
4

Baza morfologică a SNV (SNS) o formează NEURONUL, care captează și transmite informația.
Baza funcțională a SNV o formează ACTIVITATEA REFLEXĂ  actul și arcul reflex
Centrul reflex  Calea aferentă senzitivă  Receptor Arcul reflex
 Calea eferentă motorie  Organ
SINAPSA Definiție: locul de contact dintre 2 neuroni (SINAPSĂ NEURONALĂ) / dintre un neuron și un organ efector (SINAPSĂ NEURO-EFECTOARE)
Elemente componente: Membrana presinaptică - la niv. butonilor terminali ai fibrelor pre și post ganglionare
Membrana postsinaptică - la niv. neuronului ganglionar sau al celui efectoare
Fanta sinaptică
Neurotransmițători - colinergici (acetilcolina) și adrenergici (NA, )
Receptori vegetativi - localiz. la niv. membr. postsinaptice (sau presinaptice) pe care se fixează efectiv
neuromediatorii. Recept 2 vegetativi colinergici și adrenergici
6
Tipuri de sinapse vegetative: Interneuronale (în ganglionii vegetativi şi SNC)
Neuroefectoare (sinapse terminale / joncţiuni neuroefectoare) între fibrele postganglionare şi celulele efectoare
***
A. Calea eferentă vegetativă (motorie) este form. din 2 neuroni, cea somatică dintr-un sg.
Conexiunea neuronilor din calea eferentă vegetativă se face la niv. ganglionilor vegetativi, situați în afara SNC.
B. Distribuția fibrelor post-ganglionare vegetative se face la 3 tipuri de ȚES 2: -musculare netede (din organe int2, vase sanguine, int. glob. ocular)
-mușchiul cardiac
-gl. exocrine
Fibrele nervoase motorii somatice inervează: mușchii striați, articulațiile și pielea.
C. Centrii de integrare vegetativi sunt sit. în măduva spinării și în encefal.
*Nu există centrii de integrare pur somatici sau pur vegetativi, formațiunile superioare ale celor 2 sisteme se intrică la niv. scoarței cerebrale,
a hipotalamusului, formațiunilor reticulare
*Astfel r2 somatice și vegetative se intrică, o reacție somatică putând fi însoțită de una vegetativă și invers (!!!)
7

Clasificarea medicamentelor cu acțiune la nivelul SNV (în funcție de sensul acțiunii)


Mimetic: influenţează SNV în sens pozitiv, având efecte de activare, de stimulare
Litic (plegic): cu efecte în sens negativ, efecte de inhibare sau blocare a funcţiei respective
8

1. PARASIMPATOMIMETICE (COLINERGICE, COLINOMIMETICE)


Definiție: compuşi care produc ef2 asemănăt. cu cele ale stimulării SNV parasimp. şi activării sinapselor neuroefectoare colinergice muscarinice
PARTICULARITĂȚILE SINAPSEI NEUROEFECTOARE PARASIMPATICE
Neuromediator: Acetilcolina (Ach)
-biosint. ei se produce în citoplasma neuronilor colinergici din colină și acetat activ sub acț. colinoacetiltransferazei (CAT )
-Ach rezultată este depozitată în veziculele sinaptice din apropierea membranelor presinaptice
Procesul de transmitere sinaptică - potențialul de acțiune propagat, ajuns la capătul axonului colinergic provoacă depolarizarea
membranei presinaptice care comandă
deschiderea canalelor lente cu influx de ioni de Ca care împreună cu calmodulină stimulează exocitoza veziculelor sinaptice
-acesta funționează cu membrana presinaptică descărcându-și conținutul de neurotransmițători din fanta presinaptică
-Ach eliberat se fixează pe recept2 muscarinici la niv. membranei postsinaptice a CE2 efectoare
-prin activit. acestor recept 2 se produce o modificare a permeabilității membranare; translocația ionică consecutivă prov. fie
depolarizare cu excitație (ionul Na + intră în CE, iar ionul K+ iese din CE) fie hiperpolarizare cu inhibiție (ionul Cl- și ionul K* iese din CE)
Inactivarea neurotransmițătorului -activitatea acestuia este terminată prin aceea că Ach care se desface din complexul cu receptorul colinergic
este rapid hidrolizată și inactivată de către enz. ACETILCOLINESTERAZA care se găs. în fanta sinaptică (transf. în ac. acetic și colină). Colina este
recaptată de neuroni și inclusă în procesul de biosinteză a mediatorului (colina provine și din afara neuronului din degradarea lipidelor - lecitină)
Receptorii muscarinici (M-colinergici) Au fost descrise 5 tipuri de receptori muscarinici, M1-M5
Localizare: --recept2 M1: recep2 muscarinici neuronali centrali (SNC) şi ganglionari (în ganglionii vegetativi parasimpatici intramurali din
pereții organelor inervate)
--recept2 M2: miocard, SNC, muşchi netezi
--recept2 M3: SNC, la niv, gl2 exocrine, la niv. muşchilor netezi ai org2 interne cavitare (stomac, intestin) şi la niv. endoteliului vascular
--recept2 M4: nu este elucidatată localizarea
--recept2 M5: SNC
-ef2 muscarinice produse prin activarea recept 2 M1, M3, M5 se dat. intervenției sit. mesager secund al fosfatidilinozitolului (crește b.d. de
ioni de Ca în celulă)
-ef2 muscarinice prin activarea recept 2 M2, M4 se produc prin inhibarea ADENILATCICLAZEI cu scăderea cantit. de AMPc intracelular, ef.
deprimant cardiac fiind atribuit în ac. caz deschiderii canalelor de K cu creșterea fluxului i 2 K+ și apariția potențialului postsinaptic inhibitor
-activarea recept2 muscarinici de la niv. CE endoteliale provoacă eliberarea factorului endotelial relaxant (EDRF) care acțion. asupra CE 2
musculaturii netede vasculare producând relaxarea acesteia
**efectele sunt: MUSCULATURA NETEDĂ: --stimulare (contracție): tub digestiv, bronșii, vezică urinară, mușchiul circular al irisului
--inhibare (relaxare): arteriole, sfinctere ale tubului dig, al vezicii urinare
MIOCARD: inhibare (bradicardie)
GL. EXOCRINE: stimulare (hipersecreție)
10+11
CLASIFICARE PARASIMPATOMIMETICE – în funcție de mec. de acțiune:
A. ACETILCOLINOMIMETICE - cu mec. de acț. direct, acționând direct pe receptorii muscarinici
B. ANTICOLINESTERAZICE - cu mec. de acț. indirect, blocant al acetilcolinesterazei
A. ACETILCOLINOMIMETICE , în fcţ de origine: B. ANTICOLINESTERAZICE, în fcț. de reversibilitatea acțiunii:
Naturale acetilcolina (endogena) Ușor reversibile: edrofoniu
pilocarpina (Pylocarpus sp.) Moderat reversib.: fizostigmina, neostigmina, piridostigmina, distigmina, demecariul
muscarina (Amanita muscaria) Ireversibile: deriv2 organofosforici (ecotiofat, fluostigmina), cu utiliz. farmacoterap.
arecolina (Areca catechu) exclusiv topică antiglaucomatoasă, de rezervă.
Sintetice - Carbacol, betanecol, metacolina PARAOXAN - ut. extinsă ca insecticid în agricult.  intoxicații accidental/voluntar (în scop
suicid) și ca gaze de luptă neurotoxice
12

Farmacodinamie: Mec. de acțiune


A. ACETILCOLINOMIMETICELE = agoniști ai recept2 colinergici muscarinici, unele sunt agoniști și ai recept2 colinergici nicotinici somatici și centrali
B. ANTICOLINESTERAZICELE: inhibă reversibil / ireversib. ACETILCOLINESTERAZA (enz. ce hidrolizează neuromediatorul acetilcolina)  acetilcolina
(Ach) acumulată în sinapsă își manifestă efectele colinergice asupra recept2 colinergici muscarinici și nicotinici (N-colinergici) de la niv.
ganglionilor vegetativi şi la nivelul sinapsei neuromusculare striate.
13

Subtipurile de receptori colinergici:


1_Receptori muscarinici: M1 – M5
2_Receptori nicotinici: N1 (NSNC) (neuronali centrali), și NN (la nivelul ganglionilor vegetativi și medulosuprarenala)
N2 (NM) – somatici la nivelul muschilor striaţi
3_Receptori colinergici: sist2 receptor-efector.; astfel, efectorul poate fi form. din:
2 2
 enz membranare modulate prin proteinele G în cazul recept M colinergici
2
 canalele membr. ionice de Na+ în cazul recept N colinergici
14

Efecte de tip colinergic: Sunt de 2 tipuri: muscarinice + nicotinice


Rezultă din activarea directă / indirectă a recept2 colinergici muscarinici (M1 – M5) și nicotinici (N1-2)
15
A. Efecte muscarinice
Ef2 muscarinice, la niv. diferitelor ȚES2 sunt stimulante / inhibitoare, în fcț. de țesut și subtipul de recept 2:
Mușchi netezi - stimulare (contract): mușchi netezi, tub digest. bronhii, veziculă urinaă, mușchiul circular al irisului etc.
- inhibiție (relaxare): sfinctere, arteriole
Glande exocrine (M3) - inclusiv glandele sudoripare - stimulare (hipersecreție)
Miocard (M2) - diminuarea tuturor funcțiilor - bradicardie
SNC (M1, M3) - stimulare
Ganglioni vegetativi parasimpatici - stimulare
16
B. Efecte nicotinice
Ef2 nicotinice sunt stimulatoare și se manifestă în sinapsele nicotinice de la nivel somatic și central:
Ganglionare (N1) - stimulare, inclusiv stimularea glandelor medulosuprarenale, cu creșterea secreției de ADR
Somatice (N2) - stimularea mușchilor striați scheletici (tunus, contracții)
Centrale (N1) - stimulare SNC
EFECTE LA NIV. AP. ȘI SISTEMELOR: (!!!)
 la niv. SNC (M1, N1) - stimulare
 la niv. ap. cardiovascular - deprimare de intensitate variabilă în fcț. de substanță și calea de admin; în admin. i.v. rapidă pot sa apară
accidente (sistole ectopice, fibrilație), ca urmare a scurtării perioadei refractare cu creșterea excitabilității :
-inima (M2), bradicardie prin deprimarea nodulului atrio-ventricular și a fascicolului Hiss
-vase: arterio______________________________
-tensiunea arterială: scade
2
 la niv. ap. respirator - bronhoconstricție, hipersecreția gl bronhice + declanșarea crizei de dispnee aspiratorie la astmatici
 la niv. ap. digestiv -
 la niv. ap. excretor-renal - contracția vezicii urinare + relaxarea sfincterului
 la niv. ap. respirator -
17
PARASIMPATOMIMETICE CU ACȚIUNE DIRECTĂ (ACETILCOLINOMIMETICE)
Reprezentanți: acetilcolina, pilocarpina, carbacol, betanecol, metacolina
CLASIFICARE fcț. de struct. ch.: Esteri ai colinei - Ach și deriv2 sintetici ai Ach: acetilesteri: Ach, metacolina + carbamoilesteri: carbacol, betanecol
Alcaloizi naturali (pilocarpina) şi analogi sintetici
Farmacocinetică:
+hidroliza esterilor colinei este diferită:
***neuromediatorul Ach suferă o hidroliză extrem de rapidă catalizată de ACETILCOLINESTERAZA încât nu se poate fol. ca medicam. pt uz
sistemic
**Ach se ut. exclusiv pt uz local în oftalmologie - sol. se prep. ex-tempore
**metacolina este hidrolizată mult mai lent de ACETILCOLINESTERAZA dat. prezenței gr. CH3 la R1
**carbamoilesterii (carbacol, betanecol) - sunt hidrolizați greu de colinesterază și au un T1/2 mai lung
Farmacodinamie: profilul farmacologic al esterilor colinei:
--ef2 muscarinice cu o anumită predominanță teritorială în fcț. de struct.: prez. gr CH3 la r1 imprimă specificitate muscarinică
--ef2 nicotinice (exclusiv carbacol) datorate meb. indirect cu eliberare de Ach indus de esterii carbamici
?
18
1. PILOCARPINA -- alcaloid din frunzele speciilor de Pilocarpus jaborandi, P. microphyllus, din America de Sud
Farmacodinamie:
**ef2 muscarinice cu pred. de acțiune la niv. ochiului și la niv. org 2 exocrine
**la niv. ochiului: mioză activă prin contracția mușchiului circular al irisului cu scăderea pres. intraoculare; contracția mișcării mu. circular cu
focalizarea vederii pt. aproape și scpderea acuității vederii la distanță.
**scăderea pres. intraoculare este consecința creșterii drenării umorii apoase prin canalul Schemm favorizată de mioză (cu modificarea
configurației unghiului irido-cornean) și de contracția mușchiului ciliar (cu lărgirea________)
**la niv. tuturor gl2 exocrine: stimulare, cu hipersecreție, cu ef. putermic asupra gl2salivare cu hipersecreție și ef. puternic și asupra gl2sudoripare;
Farmacotoxicologie: IT mic; ut. doar în scop de antidot în intoxicația cu atropină
ef2 sec. digestive manif. prin colici, diaree, și pot să apară și după admin. locală în sacul conjunctival
Farmacoterapie – Indicații: Glaucom cronic cu unghi deschis
Glaucom acut congestiv cu unghi închis (tratament de urgență, înaintea corectării chirurgicale / cu laser)
Irite și irido-ciclite, alternând cu midriatice, pentru prevenirea aderențelor între iris și cristalin
Xerostomie (uscăciune a cavității bucale, datorată unei hiposecreții salivare avansate / chiar absenței secreției)
Intoxicație cu atropină (administrare i.v.) – antagonizează numai efectele periferice
Farmacografie: glaucom cronic  pilocarpină sub f. de sare / clorhidrat /nitrat, colir sau gel oftalmic - OCUSERT
19
2. CARBACOL Farmacodinamie: Mec. de acț. direct pe recept 2 colinergici și indirect
- manif. prin elib. de Ach din terminațiile nervoase colinergice ganglionare și
periferice - cu ef2 muscarinice și nicotinice
-pred. acț. tub digestiv, ap. excretor renal și ochi
-durata de acț.  Ach
Farmacoterapie – Indicații: local, ca miotic în oftalmologie - tratam. glaucomului rezistent și în cursul intervenției chirurgicale
Farmacotoxicologie: hipersecreție gastrică puternică - acțiunea secreotare are potența cea mai mare, cu epigastralgie
20
3. BETANECOL Farmacodinamie: ef2 exclusiv muscarinice cu pred. digestivă și urinară
Farmacoterapie – Indicații: atonie intestinală și a vezicii urinare; prokinetic per os sau s.c.
Farmacotoxicologie: (!!!)
21
4. METACOLINA Farmacocinetică: (!!!)
Farmacodinamie: predomină acț. la niv. ap. cardiovascular
Farmacoterapie – Indicații: Tahicardie paroxistică
Tulburări vasculare periferice hipertone: arterite, boala Raynaud
Diagnosticul hiperactivității bronșice
Utilizare limitată
PARASIMPATOMIMETICE (COLINERGICE, COLINOMIMETICE) F-Dinamie C12
2

PARASIMPATOMIMETICE CU ACȚIUNE INDIRECTĂ (ANTICOLINESETERAZICE)


CLASIFICARE (în fcț. de reversibilitatea acțiunii) Ușor reversibile: edrofoniu
Moderat revers.: fisostigmina (eserina), neostigmina, piridostigmina, distigmina, demecariu
Ireversibile: derivați organofosforici (fluostigmina, ecotiofat, paraoxon)
3+4

Farmacodinamie: Mec. de acț.


Colinesterazele, enzime ce degradează Ach la colină și ac. acetic, sunt de 2 tipuri:
Acetilcolinesteraza - are acț. numai asupra Ach; se găs. în sinapsele colinergice și la niv. globulelor roșii
2
Butirilcolinesteraza / pseudocolinesteraza - nespecifică pt. Ach; se găs. în serul sang. și alte ȚES în afara celor nervoase:
vase, inimă, intestin
 Anticolinesterazicele form. un complex cu Ach, inhibându-i astfel activit. de hidroliză a Ach  Ach se acumulează în doze farmacodinamice
la niv. sinapselor și apar efectele sale, de tip muscarinic / nicotinic.
 Legătura este reversibilă / ireversibilă în funcție de afinitate: Afinitatea colinesterază - Ach: mai mică
Afinitatea colinesterază – anticolinesterazice: mai mare
 Centrii imp. pt. acțiunea enzimei sunt: Centrul anionic (!!) + Centrul esterazic (!!)
 Degradarea Ach, după fixarea pe enzimă se produce în 2 etape: --Desfacerea colinei de restul de acetil, care rămâne legat de enzimă
--Eliberarea ac. acetic, prin r. cu apa și eliberarea enzimei adică a centrilor
enzimei care este capabilă să primească o altă moleculă
5+6+7
 Reversibilitatealegăturii cu anticolinesterazicele depinde de locurile de legare și de afinitate:
*Anticolinesterazicele ușor reversibile, cu amoniu cuaternar (tip edrofoniu), reacțion. numai cu centrul anionic al enzimei
*Anticolinesterazicele moderat reversibile, cu struct. de esteri carbamici (fisostigmina, neostigmina) se leagă la ambii centri activi ai enz.
ca și Ach, dar afinitatea lor este mai mare și hidrol. se realiz. mai lent decât în cazul Ach.
*Anticolinesterazicele ireversibile (deriv2 organofosforici) reacțion., în gen., numai cu centrul esterazic, realiz. o formă FOSFORILATĂ a enz.
care are o mare stabilitate și nu hidrolizează spontan în cdț. fiziologice
*Desfacerea leg. ireversibile se poate face numai în prez. de reactivatori de colinesterază, care reprez. antidotul în intoxic2 cu deriv2
organofosforici
Acțiuni farmacodinamice: Efecte muscarinice, la doze mici și mari
Efecte nicotinice, la doze mari
Potențarea acetilcoli___________ și a curarizantelor depolarizante (suxametoniu)
Antagonizarea curarizantelor antidepolarizante (tip d-tubocurarina)

Farmacotoxicologie –
8
Farmacoterapie – Indicații: Pt. ef2 muscarinice: în atonii intestinale / ale vezicii urinare și în glaucom
2
Pt. ef nicotinice: în diagnosicul și tratam. miasteniei gravis; antidot în intoxicația cu curarizante antidepolarizante
Nu se ut. în intoxicația prin curarizante depolarizante (tip suxametoniu), deoarece le potențează acțiunea
9
a. ANTICOLINESTERAZICE REVERSIBILE
1. FISOSTIGMINA  alcaloid care în contact cu aerul, lumina, căldura și metalele  roșu
Farmacodinamie: ef2 muscarinice: se manif. predominant la niv. ochiului +
ef2 nicotinice: stim. somatice - contracția mușchilor striați și centrale - tahipnee
F-terapie – Indicații: Admin. locală, în sacul conjunctival, în: Glaucom, Keratită, Ulcere ale corneei (alternând cu atropina)
Admin. i.v. lentă: ca antidot în supradozarea anticolinergicelor (tip atropină, AD triciclice) și în sdr. anticolinergic
**se găs. sub f. de colir - fisostigmină salicilică
Farmacotoxicologie – R2adv. de tip ef2 sec la doze mari:
*ef2 centrale stimulatoare: excitarea centrilor corticali motorii cu creșt. nr. de accese convulsive la epileptici urmate de deprimare
*ef2 somatice stimulatoare urmate de paralizia mușchilor striați
*HTA prin eliberare de ADR din medulosuprarenală - ef2 nicotinice
*iritații locale la admin. prelungită în sacul conjunctival
10

2. NEOSTIGMINA
Farmacocinetică: se abs. puțin la niv. intestinal, încât doza terap. admin. p.o. este mult mai mare decât doza parenterală
2
în gen., difuzează greu în ȚES și nu difuzează semnificativ prin BAE
2
Farmacodinamie: ef muscarinice care se manif. predominant la niv. tubului dig. și al vezicii urinare
ef2 nicotinice somatice și ganglionare care se manif. în sensul stimul. la doze mici și în sens inhibitor paralizant, la do2 mari
Farmacoterapie – Indicații: stări de atonie intestinală, atonie post operatorie, constipație
miastenia gravis-astenie și fatigabilitate a mușchilor scheletici
utilizare pt. acț. prokinetică
preg. pt. unele examene paraclinice - urografie
retenție urinară
2
tulb de ritm cardiac: tahicardie paroxistică, supraventriculară
glaucom: glaucom cu unghi închis, congestiv cu unghi deschis
C.Indicații: astm broșic - accentuează bronhospasmul; ulcer gastro-duodenal; b. Parkinson, miotonie;
Precauții: bradicardie, hTA, epilepsie
Supradozare: antidot  Atropină inj, Diazepam i.v.
3. PIRIDOSTIGMINA  neostigmina
--potența p.o. este mult mai mică iar efectul are durată mai mare
--Indicat în atonie intestinală, miastenia gravis
4. DISTIGMINA  neostigmina
--ef. se instalează mai lent, dar durează mai mult - 24h;
--Indicat în atonie intestinală și vezicală, miastenia gravis
--AVANTAJ!! durată lungă de acțiune
5. EDROFONIU --acț. predominantă pe mușchi striați, cu mec. complex
--mec. indirect anticolinesterazic și direct, propriu al compusului
--latența și durata de acț. sunt scurte
--Indicat în: *diagnosticul miasteniei gravis
*antidot anticurarizant pt. curarizantele antidepolarizante de tip d-tubocurarina
*tahicardie paroxistică supraventriculară
11+12+13

b. ANTICOLINESTERAZICE IREVERSIBILE (DERIVAȚI ORGANOFOSFORICI)


Farmacoterapie – Indicații: •Limitat, exclusiv local în glaucom (medicație de rezervă)
•acțion. prin reducerea presiunii intraoculare care este intensă și de lungă durată - 1-2 săpt după admin.
Farmacotoxicologie + Farmacoepidemiologie: ef2 sec2 muscarinice sistemice după absorbție - bradicardie, bronhospasm, colici abdominale
cataractă specifică cu opacități în cristalin, RA frecventă în cazul conc. mari, admin. timp îndelungat
C.Indicații: bradicardie, astm bronșic, ulcer gastro-duodenal, tulb2 spastice digestive
REPREZENTANȚI: ECOTIOFAT  în: glaucom - colir; latență aprox. 20min; durată 1-2 săpt
FLUOSTIGMINA  în: glaucom - colir; latența efectului maxim este de aprox. 24h; durată 1 săpt; RA - persistă aprox. 1 lună!
14

REACTIVATORII DE COLINESTERAZĂ
•Au structură de oxime / acizi hidroxamici
•Oximele form. o combinație complexă cu enzima fosforilată, complexul eliberând ulterior oxima fosforilată, enzima refăcându-se în forma activă initială
•Cel mai frecvent ut. este obidoxima (obidoxima i.v. se ut. în tratam. intoxicației cu __________?________)
PARASIMPATOLITICE
(colinolitice, antiacetilcolinice, antimuscarinice, vagolitice, anticolinergice periferice) F-Dinamie C13
2

Definitie: parasimpatoliticele sunt subst 2 care antagonizează efectele muscarinice ale Ach și parasimpatomimeticelor prin blocarea recept 2
muscarinici (M-colinergici) de la niv. sinapselor neuroefectoare parasimpatice
3+4

CLASIFICARE
în fcț. de origine: naturale – ATROPINA, SCOPOLAMINA , HIOSCIAMINA + de sinteză – restul anticolinergicelor
în fcț. de acț. terap: midriatice – ATROPINA , HOMATROPINA , TROPICAMIDA , CICLOPENTOLAT
antispastice digestive – ATROPINA, BUTILSCOPOLAMINA, METANTELINA, PROPANTELINA, OXIFENONIU, OXIFENCICLIMINA, FENPIPERAMIDA, OTILONIUM
antispastice urinare – EMEPRONIUM, OXIBUTININ, PROPIVERIN, TOLTERODIN
hiposecretoare gastrice – PIRENZEPINA, TELENZEPINA
antiastmatice bronhodilatatoare – IPRATROPIUM, OXITROPIUM, TIOTROPIUM
parasimpatolitice în preanestezie – ATROPINA, SCOPOLAMINA
5

Farmacocinetică: compuși cu amoniu cuaternar - abs. digestivă limitată, dozele p.o. sunt mult mai mari decât cele parenterale
- difuziunea prin BHE și membr 2 tisulare este redusă;
- în gen - ef2 centrale și oculare sunt reduse
Farmacodinamie:
Locul acțiunii – sinapsele colinergice muscarinice neuroefectoare de la nivelul muschilor netezi, miocardului și glandelor exocrine
Mec. de acț. – direct, antagonist al recept2 muscarinici
6 Efecte:antimuscarinice – prin blocarea receptorilor M2, M3 din muschii netezi, miocard și glandele exocrine
ganglioplegice – la niv. sinapselor ganglionare parasimpatice previscerale și intramurale prin blocarea recept 2 M1 (pirenzepina, telenzepina
7 Acțiuni:  la niv. ap. digestiv - diminuarea tonusului și peristaltismului -acț. antispastică (stomac, intestin, ap. biliar)
- întârzierea golirii stomacului -hiposecreția gl2 (salivare, gastrice)
2
 la niv. ap. cardiovascular - ef reduse
2
 la niv. ap. respirator - bronhodilatație + scăderea secreției gl bronșice
 la niv. ap. excretor renal - antispastic vezical și uretral
 ochi - midriază; creșterea pres. intraoculare; ciclopegie cu tulburarea vederii pt. aproape
 acț. asupra secreției gastrice - reduc vol, secreția de HCl și de pepsină;
- reduc secreția de carbonat acid de sodiu și de mucus (dezavantaj!)
- parasimpato2 antagoniști selectivi ai recept 2 muscarinici M1 din ganglionii parasimpatici
intramurali (tip pirenzepin) au selectivitate de acț. și eficacitate mai mare hiposecretoare gastrică
8Farmacoterapie: Indicații în oftalmologie: cercetarea fundului de ochi

ca antispastice: -în colici ale ap. digestiv și ale ap. excretor renal și în explorări digestive radiologice și endoscopii
ca bronhodilatatoare – în astmul bronsic
ca hiposecretoare gastrice
enurezis
9

A. ANTISPASTICE DIGESTIVE F-Dinamie C14


REPREZENTANȚI: ATROPINA, BUTILSCOPOLAMONIU, PROPANTELINA, METANTELINA, OXIFENONIU, OXIFENCICLIMINA, FENPIPRAMIDA, OTILONIUM
101. ATROPINA  alcaloid (din frunzele și răd. de Atropa belladona – mătrăgună, și Datura stramonium – ciumafaia,

forma racemică (d- și l- hiosciamina, în părți egale);


11Farmacodinamie - Acțiuni:  la niv. ap. digestiv

 la niv. ap. excretor renal


 la niv. ap. respirator
 la niv. ap. cardiovascular
 la ochiului
 la niv. SNC
12Farmacoterapie – Indicații: ca midriatic în oftalmologie – în uveite anterioare (irite, iridociclite), precum și pt examenul fundului de ochi,
în lipsa parasimpatoliticelor de sinteză cu durată mai scurtă de circa o zi
antispastic, în spasme și colici gastro-intestinale, biliare, renouretrale asociată cu analgezice
bronhodilatator, hiposecretor bronsic – în astm bronșic, bronșite cu hipersecreție, înlocuită de compuși de sinteză
stimulant cardiac în bradicardie sinusală, bloc A-V (sdr. Adam-Stockes), sincopă (datorată reflexelor sinocarotidiene intense)
medicație preoperatorie, în preanestezie, pt. inhibarea hipersecreției bronșice produsă de unele anestezice
generale (eter, ketamina); bradicardie și hTA produse de stimularea vagală excesivă din timpul operației
anticolinergic central în Parkinson, activ pe hipertonie și hipersalivație și mai slab pe tremor, înlocuită cu
anticolinergice de sinteză
antidot în intoxicația cu pilocarpina și anticolinesterazice
132. SCOPOLAMINA  alcaloid din Scopolia carniolica și Datura stramonium

sarea: bromhidrat de scopolamina


Farmacodinamie: efecte parasimpatolitice periferice asemănăt. cu ale atropinei; de intensitate de 2 ori mai mare dar de durata mai scurta
efecte de la niv. ochiului (midriaza, cicloplegia) se instalează mai rapid și cu durată mai scurtă (3-7zile) comparativ cu atropina
efecte centrale: inhibitor SNC, la doze mici
stimulează centrul respirator mai intens, comparativ cu atropina
efect anticolinergic central util în Parkinsonismul post encefalitic, mai intens ca atropina pe tremor
scopolamina în asociere cu morfina sau cu dihidromorfinona induce somn, util în preanestezie
14Farmacoterapie – Indicații: în răul de mișcare în preanestezie asociată cu un opioid puternic (morfină, hidromorfon)
în oftalmologie în Parkinson, mai potentă ca atropina
Farmacografie: bromhidrat de scopolamina sol. Inj.
Hidromorfon - scopolamina sol. Inj.
Colir 0,5%
TTS (transdermal therapeutic system) sau TDS (transdermal delivery system) în rău de mișcare
3. BUTILSCOPOLAMONIU  derivat cuaternar de amoniu, de semisinteză de la scopolamina bromură
Farmacocinetica - absorbție p.o. incompletă (dozele p.o. mult mai mari față de cele inj.);
- nu difuzează în SNC (nu are efecte centrale)
Farmacodinamie *profilul farmacodinamic și farmacotoxicologic similar scopolaminei, fără efecte centrale;
*eficacitate mai bună la adm. pe cale injectabilă
Farmacoterapie – Indicații: antispastic gastrointestinal și urogenital
Farmacotoxicologie – C.Indicații: glaucom, adenom de prostată
4. PROPANTELINA  derivat de amoniu cuaternar, bromura
Profil farmacologic (F-cinetică, F-dinamie, F-toxicologie): -specific parasimpatoliticelor derivați de amoniu cuaternar;
-teritoriu mai restrans de acț. comparativ cu atropina, cu predominanță asupra tubului dig.
-dozele echiactive oral/injectabil sunt în raport de 10:1
Farmacodinamie + farmacotoxicologie antagonist neselectiv al recept 2 colinergici: la dozele terapeutice blocheaza recept 2 muscarinici
durata acțiunii antimuscarinice este similară cu cea a atropinei
la doze toxice blochează și placa motorie
Farmacoterapie + Farmacografie – Indicații: antispastic gastrointestinal
– C.Indicații: glaucom, adenom de prostata
B. HIPOSECRETOARE GASTRICE  PIRENZEPIN, TELENZEPINA
1. PIRENZEPINA – amină terțiară triciclică apropiată de imipramină (antidepresiv)
Farmacocinetica: liposolubilitate scăzută, absorbșie p.o. limitată
nu difuzează în SNC (nu are efecte centrale)
eliminare lentă (aprox 4 zile) mai mult în forma nebiotransformată, majoritar prin bilă și scaun și redus prin urina
T1/2 este lung (aprox 11 ore), consecinta a circuitului enterohepatic; administrare de 2 ori pe zi
Farmacodinamie -selectivitate mare pentru recept2 M1 din ganglionii parasimpatici intramurali din plexul mezenteric, mecanism ce-i imprima
o selectivitate hiposecretoare gastrică
-efect mai mare pe secreția stimulată pe cale vagală
-durata efectului: 6-12 ore
Farmacoterapie – Indicații: indicații profilate pe efectele hiposecretoare gastrice (ulcer gastro-duodenal, sindrom Zollinger-Ellison, sangerari
gastrice de stres, profilaxia leziunilor gastrointestinale induse de AINS)
2. TELENZEPINA
AVANTAJ!! Potența hiposecretoare gastrica mai mare ca pirenzepina de 4-10 ori; dozele eficace fiind, corespunzator, mai mici.
C. ANTISPASTICE URINARE  EMEPRONIUM, OXIBUTININ, PROPIVERIN, TOLTERODIN
Farmacodinamie - antispasticele urinare sunt parasimpatolitice cu acțiune predominantă asupra aparatului excretor urinar
Farmacoterapie – Indicații:  vezică urinară hiperreactivă, vezică urinară spastică neurogenă și enurezis diurn
Farmacotoxicologie + Farmacoepidemiologie: R2adverse (ale grupei) sunt efecte secundare de tip parasimpatolitic
C.Indicații: Disurie Atonie intestinală
Glaucom Adenom de prostată
Miastenia gravis Retenție urinară
1. EMEPRONIUM
Farmacoterapie + Farmacografie – Indicații:  incontinență urinară cu hipertonie vezicală
ATENTIE!! Poate provoca ulcerații esofagiene; se evită prin admin. cu un volum suficient de apă, în poziție șezandă / în picioare, 10-15 min.
2. OXIBUTININ
Farmacoterapie + Farmacografie Indicații:  senzație imperioasă de urinare la femei (nu și în incontinență de efort),
 enurezis prin imaturitate vezicală (micțiuni involuntare diurne)
 vezică urinară spastică neurogenă
C.Indicații: disurie; glaucom; miastenie severă; adenom de prostată; atonie intestinală;
3. PROPIVERIN
Farmacoterapie + Farmacografie Indicații:  senzație de micțiune imperioasă, incontinență urinară, vezică urinară spastică neurogenă
C.Indicații: glaucom; miastenia gravis; atonie intestinală, hipertrofie de prostată, retenție urinară
ATENTIE!! C.Indicații: la conducători auto și alte activități ce necesită atenție crescută  reduce viteza de reacție
4. TOLTERODIN
Farmacocinetică: metabolit activ 5-hidroximetilat
Farmacoterapie + Farmacografie – Indicații:  simptomele vezicii urinare hiperreactive (senzația imperioasă de micțiune, polakiurie, incontinență)
Farmacotoxicologie: R2adverse de tip efecte sec2 anticolinergice, unele frecvente: Uscăciunea gurii; Constipație; Piele uscată; Somnolență
C.Indicații: glaucom; miastenia gravis; atonie intestinală, retenție urinară, Insuficiență hepatică
D. BRONHODILATATOARE  IPRATROPIUM, OXITROPIUM, TIOTROPIUM
1. IPRATROPIUM  derivat cuaternar de amoniu, bromură
Farmacocinetică - calea de admin. – inhalatorie
- absorbție redusă la nivelul mucoasei traheobronsice
- efecte secundare sistemice de tip parasimpatolitic (atropinic), practic absente
- nu difuzează în SNC
- T1/2 scurt (aprox. 2 ore)
Farmacodinamie -bronhodilatația are latență 15 minute și durată de 3-4 ore (efectul maxim la aprox 1-2 ore)
- potența bronhodilatatoare este mai mare față de atropină
- nu are efecte pe SNC
- are efect inhibitor ganglionar intens
Farmacoterapie – Indicații: astm bronsic cu hiperfuncție vagală reflexă
Farmacoepidemiologie: Precauții: glaucom (se evită pulverizarea greșită spre ochi) + adenom de prostată
2. OXITROPIUM  Str. chimică – derivat cuaternar de amoniu, bromură
Profil farmacologic – similar cu ipratropium
AVANTAJ!! Durata efectului bronhodilatator este mai mare (aprox. 9 ore)
3. TIOTROPIUM  Str. chimică – derivat cuaternar de amoniu, bromură
Profil farmacologic – similar cu ipratropium
AVANTAJ!! Durata efectului bronhodilatator este mai mare, permite administrarea o dată pe zi (la aceeași oră)
E. MIDRIATICE ȘI CICLOPLEGICE  ATROPINA, HOMATROPINA, TROPICAMIDA, CICLOPENTOLAT
Farmacodinamie - efectele parasimpatoliticelor la niv. mușchilor netezi ai ochiului (midriaza, cicloplegia) sunt semnificative după aplicarea locală
- administrarea sistemică de doze terapeutice induce efecte oculare slabe
- potența parasimpatoliticelor este  pt. acț. midriatică (se manif. la doze mai mici) și  pt. cicloplegie (se instal. la doze mai mari)
- ef2 sistemice după absorbția parasimpatoliticelor admin2 local în sacul conjunctivalnesemnificative clinic la doze terapeutice
Farmacoterapie – Indicații: midriaza și cicloplegia reprez. actțuni farmacodinamice principale în oftalmologie, având următ2 indicații:
midriaza: examenul fundului de ochi
operația de cataractă
tratamentul uveitelor (irite, iridociclite, keratite)
în uveite, tratam. cu parasimpatolitice se face alternativ cu parasimpatomimeticele, pt prev. aderențelor dintre iris și cristalin
cicloplegia: tratam. iridociclitelor
diagnosticul oftalmologic, pt. măsurarea viciilor de refracție
Farmacotoxicologie și farmacoepidemiologie - parasimpatoliticele administrate topic, la niv. ochiului provoacă următ2 ef2 sec2:
fotofobie și cefalee -datorită blocării reflexului fotomotor, pe timpul unei midriaze prelungite
tulburarea vederii pentru aproape -dat. focalizarii cristalinului pt. distanță, ca urmare a cicloplegiei
creșterea presiunii intraoculare -dat. blocării scurgerii umorii apoase spre canalul Schlemm, prin închiderea unghiului irido-corneean
consecutiv midriazei și prin micșorarea ochiurilor rețelei trabeculare, consecutiv relaxării mușch. ciliar
creșterea pres. intraoculare = periculoasă la bolnavii cu glaucom și gravă la cei cu galucom cu unghi închis, când pericol de orbire dat.
leziunilor optico-retiniene
la concentrații mari / la instilații frecvente, pot să apară ef2 secundare sistemice
Contraindicația majoră a admin. topice la niv. ochiului (dar și sistemice) = boala glaucomatoasă în general și glaucomul cu ung. închis în special
1. HOMATROPINA – derivat cuaternar de amoniu, bromhidrat
Farmacodnamie – durata efectelor (midriaza, cicloplegia) mai scurta comparativ cu atropina, 3-7 zile (efecte maxime dupa circa 45 minute)
2. CICLOPENTOLAT
Farmacodnamie – durata efectelor este scurtă comparativ cu atropina,
Farmacoterapie – Indicații: în op. de cataractă și în scop diagnostic examenul fundului de ochi și diagnosticul viciilor de refractie , având
avantajul duratei scurte a efectelor
Farmacografie – sol. oftalmică
3. TROPICAMIDA – amină terțiară
Farmacodinamie - durata efectelor foarte scurtă comparativ cu celelalte parasimpatolitice midriatice
Farmacoterapie
AVANTAJ – durată foarte scurtă, de elecție în scop diagnostic și în operația de cataractă
Farmacografie – sol. oftalmică