Sunteți pe pagina 1din 1

Clișee didactice la disciplina Științe ale naturii

Un clișeu didactic în predarea conținuturilor științifice este acela că nu se pot realiza demersuri
investigative sau experimente în sala de clasă, motivele fiind că nu este un spațiu adecvat ori
insuficiența materialelor didactice. Din această cauză, învățătorul prezintă, de cele mai multe ori,
un demers investigativ, descriind etapele cu ajutorul unor imagini, fără a pune în practică.
Pentru a depăși acest clișeu, învățătorul trebuie să adapteze spațiul și materialele disponibile,
astfel încât să poată îndruma elevii către o învățare prin descoperire.
Un plan investigativ trebuie să conțină următoarele etape:
1. Stabilirea scopului - formularea unei probleme sau a unei întrebări pentru care se caută
rezolvarea pe cale experimentală. Pentru a putea formula acest enunţ/ enunţuri trebuie să existe
un fundament noţional care, fie este existent, fie se capătă prin documentare.
2. Formularea ipotezelor - înainte de începerea activităţii investigative se enunţă posibile
răspunsuri la problemă.
3. Experimentarea - procesul de testare a ipotezelor. Această etapă presupune: stabilirea
materialelor și ustensilelor/ aparaturii, a modului de lucru, a mijloacelor de colectare a datelor şi
a modului de prezentare a acestora.
4. Formularea concluziilor – prezentarea unui sumar al rezultatelor experimentale şi includerea
unui enunţ referitor la confirmarea ipotezei/ipotezelor. Este necesară și formularea unui enunț
care motivează rezultatele experimentale contrare ipotezei/ipotezelor formulate

Clișee didactice la disciplina Istorie


Clișeele didactice în predarea și în evaluarea conținuturilor la disciplina Istorie țin de utilizarea
metodelor tradiționale de predare-evaluare: folosirea preponderentă a metodelor expozitive,
utilizarea manualului ca resursă de bază, evaluarea cunoștințelor (probe scrise), punându-se
accent pe memorarea și reproducerea datelor.
Pentru depășirea acestor clișee, învățătorul poate aborda metode alternative de predare-învățare:
studiul de caz, metoda proiectului, lecții interactive cu suport digital, site-uri educaționale etc.
Participarea activă a elevilor, precum și diversificarea metodelor și materialelor utilizate sunt
aspecte care asigură formarea competențelor generale și specifice la disciplina Istorie.