Zacamintele de petrol

Prin petrol brut sau titei se inteleg amestecuri de hidrocarburi in stare lichida. Din
punct de vedere geologic ,zacamintele de petrol au cateva trasaturi generale din care rareori
lipseste vreuna. Astfel, petrolul se gaseste intr-o incretire a scoartei ,imbibat,sub presiune
inalta,intr-un strat de roca poroasa ,prins intre doua straturi impermeabila . In partea
superioara a stratului de roca poroasa se gaseste zona in care se acumuleaza produsele
gazoase iar in partea inferioara se gaseste o portiune imbibata cu apa sarata.

Prezenta acestuia din urma constituie unul din argumentele teoriei formarii petrolului
prin fermentatie ,in absenta aerului, a resturilor de vietuitoare (mai laes microscopice)care s-
au depus pe fundul marilor in epoci geologice. In acelasi sens pledeaza si analiza chimica a
petrolului,care a pus in evidenta ramasite ale moleculelor caracteristice arsenalului chimic al
celulei vii.

Conditia principala pentru ca descompunerea acestor resturi de vietuitoare sa ia calea

imbogatirii in carbon o constituie absenta oxigenului; in caz contrar ar avea loc fermentatia
aeroba,cu degajarea produselor obisnuite ale metabolismului microorganismelor, bioxidul de
carbon si apa. Conditia lipsei de oxigen se indeplineste cel mai bine in sedimente foarte putin
rascolite depuse pe fundul marilor fara flux si reflux.

Primele etape ale descompunerii fermentative se petrec chiar pe locul de origine si duc la
o scadere a continutului in oxigen, azot si sulf a sedimetelor organice in straturi mai
profunde.Etapele decisive au avut loc insa dup ace miscarile scoartei au antrenat depozitul de
materii organice in straturi mai profunde. Aici procesul de transformare in hidrocarburi s-a
desfasurat la presiuni si temperature inalte si a beneficiat de actiunea catalitica a rocilor cu
care substantele organice veneau in contact.

Zacamintele de hidrocarburi reprezinta o bogatie incalculabila ,iar utilizarea lor drept

surse de combustibili va fi supusa foarte curand,fara indoiala,unor limite drastice. Pe de o
parte se vor dezvolta alte mijloace de producere a energiei ,mai rentabile si mai lipsite de
efecte secundare (poluarea atmosferei prin produse de ardere etc.), pe de alta parte, apare tot
mai nerationala arderea pana la bioxid de carbon si apa, pe un drum lung si complicat
compusii din care se pot prepara, prin sinteza organica, substante fara de care civilizatia
actuala ar fi de neconceput.

Extractia si prelucrarea petrolului

Zacamintele de petrol se exploateaza tot prin foraje ,cu ajutorul sondelor. Extractia
petrolului poate avea loc in doua situatii si anume: petrolul poate fi adus la suprafata de
presiunea gazelor naturale din zacamant( care uneori provoaca eruptii greu de controlat)sau
poate fi necesar pomparea ,daca zacamantul nu se gaseste sub presiune ,ca urmare a epuizarii
gazelor.

Dupa extractie, petrolul se supune prelucrarii. Putem distinge ,in linii mari, trei etape
principale de prelucrare a titeiului:
-indepartarea impuritatilor care au alta natura chimica decat hidrocarburilor;
-fractionarea, prin distilare , a amestecului de hidrocarburi(rafinate);
-prelucrarea chimica a fractiunilor obtinute prin rafinare.

Carbunele si petrolul - Cărbunele a reprezentat primul

combustibil utilizat in timpul revoluţiei industriale si a jucat un rol foarte însemnat in
dezvoltarea marilor tari industrializate.Carbunele conţine carbon, care-i si conferă acea
culoare neagra,caracteristica,si gaze inflamabile cum ar fi hidrogen, azot si oxigen.Carbunele
si petrolul

Carbunele si petrolul - Cea mai mare parte a cărbunelui s-a format in urma cu
aproximativ 360-286 de milioane de ani, intr-o perioada numita de geologi era carbonifera
tocmai din cauza cantitatilor imense de cărbune care s-au format atunci. Acesta a luat naştere
din pădurile tropicale preistorice, ce creşteau pe pământurile mlastinoase. Padurile se
compuneau din arbori foarte diferiţi de cei care trăiesc in zilele noastre.

Cea mai mare parte a lor erau arbori-feriga giganti.Existau,de asemenea, si arbori de
coada calului giganţi, dar si multe alte plante mai mici. După moarte, ferigile uriaşe celelalte
plante cădeau in apele mlastinoase. Aceste ape erau foarte sărace in oxigenul care favorizează
acţiunea bacteriei ce produce putrefacţia, astfel încât arborii-feriga au putrezit foarte încet si s-
au transformat in turba, primul stadiu de formare al cărbunelui.

In timpul formarii turbei apare o degajare de gaz de mlaştina numit gaz metan. Pentru
a se transforma in cărbune , turba trebuie sa fie presata. Un strat de turba cu o grosime de 10
si 15 metri va forma un strat de cărbune de doar un metru grosime. Primul stadiu al
comprimării a avut loc in mlaştinile primitive, o data cu depunerea unor straturi succesive de
vegetaţie intrata in putrefacţie, comprimând straturile inferioare sub greutatea lor.

In perioada carbonifera scoarţa Pamatului a suferit o serie de transformari. In timpul

uneia dintre aceste perioade, turba a fost acoperita cu nisip si mal. Straturile de pamant si
turba au fost îngropate sub mari pentru ca mai apoi sa revină din nou la suprafata.. In timp se
formau noi mlaştini si noi straturi de turba. Acest proces numit sedimentare ciclica s-a produs
de mai multe ori.
 Carbunele

Carbunele asigura aproximativ 35% din necesarul mondial de energie. Este primul
combustibil fosil utilizat pe scara larga. Cea mai mare parte s-a format in perioada carbonifera
in urma cu 286-360 de mil. de ani. Padurile tropicale, ferigile uriase si alte plante au putrezit
si au fost acoperite de pamant. In timp ce plantele putrezeau, substantele organice se
transformau in turba- se mai formeaza si acum in anumite zone- si apoi, treptat, se intarea,
devenind lignit (carbune maro) pentru ca in final sa devina huila.

Elementul constituent principal al carbunelui este carbonul. Carbunele cel mai vechi si
cel mai dur este antracitul care are 98% carbon. Lignitul, carbunele mai « tanar », avand
aproximativ 1mil.de ani, contine doar 30% de carbon.

Rezervele mondiale de carbune sunt uriase. Ultimele estimari arata cam 901 mild.de
tone care pot fi exploatate eficent. Daca se iau in considerare si rezervele ale caror costuri de
minerit sunt mult mai mari, cantitatea totala ar fi cam de 1800 de mild.de tone. La rata actuala
de consum ele ar dura peste 200 de ani.

Aproximativ 25% din rezervele de carbune sunt detinute de China, Rusia si S.U.A.
S.U.A.detine 35-36% din totalul de resurse.

Rezervele de petrol

Petrolul asigura cam 40% din energia mondiala. El s-a format in urma cu mil.de ani
prin degradarea plnctonului. Petrolul si gazele naturale sunt numai hidrocarburi.

La ora actuala titeiul este combustibilul cel mai important. Sub forma de benzina si
motorina, usor de transportat, se utilizeaza la functionarea masinilor, avioanelor si trenurilor.
Boilarele cu petrol sunt un mijloc obijnuit pentru incalzirea caselor.

Aproximativ 65% din rezerve se gasesc in Orientul Mijlociu. Restul Asiei detine
aproximativ 4% din totalul mondial, America Latina 13%, Statele Unite 4%, Africa 6%,
Europa 9%.

Gazele naturale

Gazele naturale asigura cam 20% din energia mondiala.Ele au ca principal constituent
gazul metan. Rezervele mondiale de gaze naturale au cam aceleasi dimensiuni ca si rezervele
de petrol, desi se masoara in unitati diferite. Cel mai mare producator mondial de gaz metan
este Rusia (657 mild. metrii cubi anual), urmata de SUA (487 mild. metrii cubi anual),
Canada (96 mild. metrii cubi anual), Olanda (80 mild. metrii cubi anual), Marea Britanie (45
mild. metrii cubi anual).
 In zonele in care resursele de gaze naturale sunt insuficiente oameniin recurg la gaze
produse pe cale industriala. Materia prima pentru producerea acestora este carbunele.