✝) 

 Duminica izgonirii lui

Adam din Rai
(a Lăsatului sec de brânză)
EPISCOPIA DEVEI
şi
„Tatăl nostru Care eşti în HUNEDOAREI
ceruri… nu ne duce pe noi în IERARH
ispită, ci ne izbăveşte de cel † GURIE
viclean”.
Acest ci înseamnă, mai Parohia
presus de toate, salvează-ne, „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”
Domnul Iisus a coborât la iad
vino în ajutorul nostru, Vîlcele
pentru a ne slobozi din iadul
veşnic. „Acum este judecata ţine-ne departe de
Biserica Vîlcelele Bune
acestei lumi; acum stăpânitorul apropierea lui. „Păzeşte-mă
lumii acesteia va fi aruncat de cursa care mi-au pus mie Pr.paroh Alexandru Vlad, telefon: 0743074567.
afară. Iar Eu, când Mă voi şi de smintelile celor ce fac
înălţa de pe pământ, îi voi trage fărădelege” (Psalmi 140, 9). [Foaie duminicală nr. 147 –14 martie 2021]
pe toţi la Mine” (Ioan 12, 31-32).

Ev.Matei 6, 14-21
Zis-a Domnul: Dacă veți ierta oamenilor greșelile lor, va ierta și vouă Tatăl vostru Cel ceresc;
iar dacă nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.
Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își întunecă fețele, ca să se arate oamenilor că
postesc. Adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta
o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care
vede în ascuns, îți va răsplăti ție.
Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci
adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde furii nu le sapă și nu le
fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

Ap. Romani 13, 11-14; 14, 1-4

Fraților, acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe
sfârșite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele
luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de
rușine, nu în ceartă și în pizmă, ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o
faceți spre pofte. Primiți-l pe cel slab în credință fără să-i judecați gândurile. Unul crede că poate
să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce
nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă; fiindcă Dumnezeu l-a
primit. Cine ești tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta,
fiindcă Domnul are putere ca să-l facă să stea.

(Mt. 6, 19) Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.
Cel care săvârșește ceva cu gândul de a avea plată aici, în lume, acela are inima pe pământ. Cum
poate fi o inimă curată, cât timp se tăvălește în noroi? Pe de altă parte, dacă ar fi ațintită la cer ar fi
curată, căci tot ceea este ceresc este neîntinat. Un lucru devine stricăcios dacă este amestecat cu o
materie întinată, chiar dacă ea nu este rea în sine. Aurul de exemplu, își pierde valoarea dacă este
amestecat cu argint. La fel este și mintea pângărită printr-o dorință după cele pământești, deși în felul
și natura sa, pământul este curat.
(Fericitul Augustin, Predica de pe Munte 2.13.44, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip).

(Mt. 6, 20-21) Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.
Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
Să nu credem că în acest text cuvânt cer înseamnă universul trupurilor cerești, căci
cuvântul pământ  include în sine trupurile de tot felul, căci cel care-și adună comori în cer trebuie să fie
nepăsător față de lume. Astfel cerul la care se face referire este cel despre care s-a spus: cerul cerului
este al Domnului  (Ps. 113, 24). De vreme ce trebuie să avem comoara și inima la cele veșnice și nu la ceva
trecător, cerul despre care se vorbește aici este cel spiritual, căci cerul și pământul vor trece.
(Fericitul Augustin, Predica de pe Munte 2.12.44, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip).
 (Mt. 6, 22) Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.
Hristos ne vorbește prin asemănări pe înțelesul nostru, ca să înțelegem. Vorbise deja despre minte
ca aflată în captivitate și acum se mută spre ochi, ca să ne învețe cu lucruri ce află înaintea noastră,
pentru a pricepe mai ușor și ca să învățăm de la trup ceea ce nu am învățat de la minte. Căci, ceea ce
este mintea pentru suflet, este ochiul pentru trup.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 20.3, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip).
 
(Mt. 6, 23) Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar
întunericul cu cât mai mult!
Știm că toate faptele noastre sunt curate și plăcute înaintea lui Dumnezeu dacă sunt săvârșite cu
inimă smerită, adică din dragoste pentru aproapele și cu gândul la rai.
Căci iubirea este împlinirea legii (Rom. 13, 10). Aici trebuie să vedem ochii ca mijlocul prin care
săvârșim totul. Dacă acest mijloc este curat, drept și se îndreaptă către Cel care trebuie să se îndrepte,
atunci fără îndoială toate faptele noastre sunt fapte bune, pentru că sunt săvârșite întocmai cu acel
mijloc. Și prin tot trupul, Hristos se referă la toate acele fapte pe care El le condamnă și pe care ne cere
să le lepădăm. Căci Apostolul numește și anumite fapte, mădulare ale trupului: omorâţi mădularele
voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima  (Col. 3, 5) și altele asemenea.
(Fericitul Augustin, Predica de pe Munte 2.13.45, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip).
 
(Mt. 6, 23) Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar
întunericul cu cât mai mult!
Dacă ați orbi, ați mai vrea să purtați aur sau mătase? Nu crezi că sănătatea curată este mai de preț
decât lucrurile exterioare? Căci, dacă ar fi să ți-o pierzi sau să o irosești, toată viața ta va fi nefericită.
Căci atunci când ochii tăi sunt întunecați și puterea mădularelor tale este slăbită, lumina lor fiind
stăvilită la fel și mintea când este păcătoasă, viața ta este nenumărate răutăți. Pentru aceea, în trup,
țelul nostru este de a ține ochiul curat, precum trebuie să ținem mintea curată, în ceea ce privește
sufletul. Dar, dacă stricăm aceasta, cine va mai lumina pe restul, cum vom mai putea vedea? Precum
cel ce seacă izvorul poate seca și râul, la fel și cel ce stăvilește înțelegerea poate să dea pierzării toate
faptele sale din această viață. De aceea se spune:iar, de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi
întunecat  (Mt. 6, 22). Căci ce speranță mai este pentru cei de sub comanda sa, când căpitanul vasului este
înecat, lumânarea este stinsă și generalul este captiv.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 20.3, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip).

Ce înseamnă „lăsatul secului” pentru Postul Paștilor?

Singurul post precedat de două astfel de zile este cel al Sfintelor Paști, cu o primă etapă în care se lasă sec de
carne (în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți) și cea de-a doua, a lăsatului sec de pește, ouă și lactate (Duminica
Izgonirii lui Adam din Rai).
Această rânduială este considerată ca fiind o formă de pregătire fizică și trupească a creştinilor pentru postul
care va veni.
Pe lângă postul alimentar, cu bucate uscate, suntem chemați să lăsăm viața seculară și preocupările noastre
lumești.
Postul Mare a fost rânduit de Biserică ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru
întâmpinarea cu vrednicie a Patimilor și Învierii Domnului.
De asemenea, acesta ne mai aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitorul înainte de începerea
activităţii Sale, de unde i s-a dat şi denumirea de Păresimi (de la latinescul quadragesima) sau Patruzecime
(Τεσσαρακοστή).
[Cătălin Acasandrei /Taine, ierurgii, slujbele bisericii](preluat selectiv)

Ascultarea față de Dumnezeu este la timpul prezentului veșnic, cea față de propria minte este încadrată
în intervalul închis trecut-viitor. Atâta timp cât ascultă de Dumnezeu, omul are sufletul și mintea conectate la
libertatea și provocarea constelațiilor. 
Ieșirea din minți a omului contemporan este determinată, în primul rând, de răstălmăcirea dubitativă a
unei inofensive părți de vorbire: oare? Omul care aruncă într-un mod viclean interpretarea unor vorbe sau fapte
se târăște în propria-i fire alunecoasă, rece și sinusoidală. Omul care nu mai ascultă de „sunetul de liniște
adâncă” (Martin Buber) al lui Dumnezeu, de glasul tainic al sufletului său și de plânsetul vesel sau trist, este
bănuitor cu „tot pomul” și tot omul, iar frica de umbra lui se naște din invidia față de umbra celuilalt.
[Cosmin Stoica/Reflecții](text preluat selectiv)