Comunicarea între părinți și adolescenți

Comunicarea dintre oameni este extrem de importantă, prin intermediul ei reusim

sa transmitem idei, dorințe, să exprimăm gânduri, să relatăm întâmplări sau temeri.
Comunicăm prin cuvinte, prin atitudini, prin gesturi.
La vârsta adolescenței comunicarea devine mai greoaie deoarece adolescentul ca
persoana trece prin niște schimbări cauzate de creșterea și maturizarea sa, și astfel, ajunge
în situații în care nici el nu se mai înțelege pe sine. Chiar și copiii cei mai cuminți, în
adolescență devin uneori, niște adolescenți problemă. Încep să fie nemulțumiți de regulile
impuse de acasă, nu le convine ora de culcare, programul de ajungere acasă, timpul limitat
de petrecut pe telefon, de exemplu. Aceste nemulțumiri la provoacă o stare de revoltă. Se
simt neînțeleși. Ei doresc să fie tratați ca niște adulți, deși, deseori se comportă ca niște
copii.
Comunicarea adolescenților cu părinții este bazată de cele mai multe ori pe reproșuri. Ei
spun ce îi nemulțumește, nu vor să trăiască după reguli, pretind să li se cumpere diferite
lucruri și mereu se compară cu altii care, în opinia lor au mai multe.
Părinții, văzându-i pe adolescenții lor crescuți, au uneori pretenția să nu se mai
comporte copilărește: să își strângă hainele, să îți curețe camera, să îți organizeze mai ine
timpul. La răbufnirile revoltate ale adolescenților de cele mai multe ori reacționează,
ridicând tonul și ei și alegând mai multe reguli. Părinții de adolescenți acceptă cu greu că al
lor copil, până mai ieri cuminte, a început să aibă ieșiri nervoase, să nu asculte. Deseori în
familiile cu adolescenți comunicarea devine ceartă, o lungă listă de nemulțumiri și reproșuri
reciproce.
Unii părinți greșesc în comunicare comparându-și adolescentul cu alții pe care el îi
vede mai buni, mai ascultători, mai respectuoși. Această comparare nu aduce nimic bun:
adolescentul va reacționa și mai ostil.
LA această vârstă devine tot mai important grupul de prieteni ai adolescentului,
acest grup îl va influența în obiceiuri, dar și în comunicarea de acasă. Dacă părinții doresc să
îți apropie adolescentul și să recucerească comunicarea bună din trecut, trebuie să facă un
pas în a cunoaște care sunt prietenii adolescentului lor.
Repararea comunicării afectate de adolescență e în primul rând datoria părinților: ei
trebuie să înțeleagă ce se întâmplă copilului lor, să nu pună la suflet vorbele rele ale
acestuia, nici pe cele care denotă frustrarea, să le vorbească blând, să îi ajute să se înțeleagă
pe ei înșiși și să nu cedeze la presiunea lacrimilor, dacă au impus o regulă.
Adolescenții trebuie să încerce și ei să vorbească frumos, să-și stăpânească nervii, să
nu acuze și să înțeleagă că multe din sentimentele lor sunt de fapt exagerări.
Chiar dacă e problematică, tumultoasă, comunicarea adolescenților cu părinții lor
trebuie să continue deoarece, doar așa se pot depăși bine și frumos problemele specifice
vârstei.