05.11.

2017 Leacuri de pe marginea drumului - Medicina naturii - Numarul 980 - Formula AS

Formula AS > Anul 2011 > Numarul 980 > Medicina naturii

Leacuri de pe marginea drumului

Ilie Tudor
In urma cu multi ani, pe cand abia incepeam sa deslusesc tainele plantelor
medicinale, am pornit cu entuziasm prin paduri, fanete si pajisti, sa caut ierburile
de leac, pe care pana atunci le cunoscusem doar din carti.

Dincolo de entuziasmul inceputului, trebuie sa recunosc, totusi, ca gasirea plantelor

medicinale a fost, cel putin pentru mine, ca incepator, cel mai dificil lucru. Multe dintre
specii nu se lasa vazute cu una cu doua, ci trebuie sa le inveti obiceiurile, sa le stii
locurile pe care le prefera, perioada de inflorire. Nu in ultimul rand, trebuie sa iti
deprinzi vederea cu natura, asa incat sa distingi o floare in iarba inalta, sa vezi un palc
de plante la marginea unui crang, ori sa distingi vreo frunza, in marea verde-unduitoare
a padurii. Evident, in acele vremuri nu stiam aceste lucruri, asa ca mergeam si eu pe
intrebate la cei cu mai multa experienta, care, cu totii, aveau acelasi raspuns, cand
intrebam de vreo planta: "Pai, planta aceea o gasesti pe toate drumurile!", spuneau. Fie
ca era vorba de traista-ciobanului, de musetel, de sulfina, de sovarf ori de sanziene,
raspunsul era acelasi, ca intr-o conspiratie: "O gasesti pe toate drumurile!". Facand haz
de necaz, imi spuneam ca pe toate drumurile trebuie sa fie denumirea metaforica pentru
vreun soi de paradis al ierburilor de leac, pentru ca, pe zecile de drumuri pe care le
bateam in acea vreme, abia daca gaseam, uneori, cateva fire dintr-o specie cautata. Si
totusi, este si ceva adevar in expresia pe toate drumurile, pentru ca exista cateva specii
de plante medicinale pe care, intr-adevar, este greu sa nu le gasesti pe vreo margine de
drum, mai ales acum, la inceputul lui august. Multe din ele sunt plante pe care nu le
veti gasi prin plafaruri sau farmacii, pentru ca fitoterapia noastra moderna nu le da,
inca, suficienta importanta, desi, in aparenta lor banalitate, au calitati exceptionale. Ele
rezista gerului iernii, arsitei verii, uscaciunii din timpul secetelor, dar si excesului de
apa din perioadele cu ploi abundente, capacitatea lor extraordinara de adaptare fiind
datorata faptului ca secreta niste principii active foarte puternice. Ca atare, aceste specii
au si o actiune terapeutica direct proportionala cu capacitatea lor de adaptare. Acesta
este si motivul pentru care, in cele ce urmeaza, ne vom ocupa de doua dintre plantele
care cresc efectiv la marginea drumului si care au calitati vindecatoare de exceptie:
pelinita si vetricea.

Pelinita
(Artemisia vulgaris)

Asa cum o arata si numele sau popular, este ruda buna cu pelinul. Aceasta planta mai
este cunoscuta si sub denumirile populare de pelin de camp, pelin pasaresc, pelinita
neagra, pelinul calului, stir negru, vetricel. Este o planta care ajunge si la doi metri
inaltime, ce creste in locurile cu mult soare si cu soluri bogate. Se deosebeste de pelin
prin faptul ca are tulpinile si frunzele inchise la culoare (de aceea i se mai spune si
http://www.formula-as.ro/2011/980/medicina-naturii-44/leacuri-de-pe-marginea-drumului-14021-print 1/8
05.11.2017 Leacuri de pe marginea drumului - Medicina naturii - Numarul 980 - Formula AS

pelin negru), lipsite de perisori. Tulpinile au adesea dungi rosiatice, iar florile sunt total
nespectaculoase - foarte mici, galbui, grupate in manunchiuri si cu miros specific,
amarui-aromat, dat de uleiul volatil pe care planta il contine.

Mic istoric

Pelinita este una dintre plantele medicinale cele mai raspandite la noi in tara si, ca
atare, traditia folosirii sale in medicina si in magia populara este foarte ampla. Actiunea
sa este mai blanda decat cea a pelinului si, din acest motiv, a fost folosita mereu pe o
scara foarte larga. In mai toate zonele tarii se dadea pelinita plamadita in vin, pentru
stimularea digestiei si tratarea afectiunilor stomacale. In tinutul Nasaudului se dadea
pisata, amestecata cu miere, contra astmului, iar in Nordul Moldovei, contra febrei.
Fiarta in apa, se folosea pentru bai si spalaturi, in leucoree si infectii pe piele. Cu
maturi facute din ramuri de pelinita inflorita se facea curat in incaperi, pentru a alunga
toate insectele, dar si pentru a tine la distanta duhurile rele.
In Grecia Antica, Dioscoride si Plinius cel Batran descriu planta in lucrarile lor, mai
ales pentru efectele sale vindecatoare asupra afectiunilor ginecologice. Plinius vorbeste
si despre calitatile magice ale pelinitei, care, purtata in zona inimii, ii apara pe oameni
de otrava si de animale salbatice. Celtii foloseau pelinita si pelinul pentru descantece
contra epilepsiei, iar in unele manastiri catolice, pelinita inflorita se punea intr-o
cununa de flori care era dusa la biserica de ziua Inaltarii la cer a Maicii Domnului. In
Caucaz, pelinita se ingera de catre samani, pentru a le induce stari de transa sau vise
constiente, in care sa poata prezice viitorul.

Recoltare

Pelinita se culege in perioada de inflorire, care incepe in iulie si se termina in

octombrie. De regula, o gasim - asa cum se arata si in titlul articolului - pe marginea
drumului, dar este bine sa nu o luam de langa soselele intens circulate si poluate.
Personal, prefer sa o culeg de langa drumurile de tara, care trec pe langa fanete si
parloage, unde sunt sigur ca nu au fost folosite substante chimice pentru agricultura. Se
culeg varfurile inflorite, prin taiere. Dupa recoltare, planta se foloseste proaspata,
pentru aplicatii externe sau pentru prepararea vinurilor terapeutice, ori se usuca in strat
subtire, la umbra. Dupa uscare, pelinita se depoziteaza in locuri intunecoase si lipsite
de umiditate, termenul sau de valabilitate fiind de 2 ani.

Tratamente interne

* Sterilitate feminina, amenoree - denumirea stiintifica a plantei, Artemisia, vine de la

zeita greaca Artemis, care intre altele este si protectoarea femeilor. Aceasta denumire
este din plin meritata de pelinita, care este un extraordinar ajutor in afectiunile
ginecologice. Terpenele secretate de aceasta planta au efect emenagog (declanseaza
ovulatia), regleaza aparitia menstrelor si previn aparitia menstrelor dureroase, cu
crampe, sangerari abundente, stari depresive. Se administreaza pulberea, cate o
jumatate de lingurita, de patru ori pe zi, in cure de cate doua saptamani, urmate de alte
http://www.formula-as.ro/2011/980/medicina-naturii-44/leacuri-de-pe-marginea-drumului-14021-print 2/8
05.11.2017 Leacuri de pe marginea drumului - Medicina naturii - Numarul 980 - Formula AS

doua saptamani de pauza.

* Migrena biliara, diskinezie biliara - se trateaza foarte eficient, prin administrarea de
tinctura de pelinita, din care se iau cate 50 de picaturi, de 4-6 ori pe zi. Pelinita ajuta la
normalizarea circulatiei cerebrale, combate voma, inlatura tulburarile digestive, in
special biliare, care adesea declanseaza durerile de cap insotite de greata si de
varsaturi.
* Dispepsie, indigestie - se iau inainte de masa 2-3 linguri de vin de pelinita sau o
jumatate de lingurita de tinctura. Este un tratament care activeaza puternic secretia de
sucuri digestive si peristaltismul tubului digestiv, normalizand digestia si impiedicand
aparitia balonarii si a altor tulburari digestive.
* Lipsa poftei de mancare la copii - se administreaza sirop de pelinita, cate o lingurita
cu 15 minute inaintea meselor principale. Este recomandat sa nu se foloseasca in cure
mai lungi de 21 de zile, cu 14 zile de pauza.
* Constipatie atona, atonie gastro-intestinala - se face o cura de doua saptamani cu
pelinita sub forma de pulbere, din care se ia cate o jumatate de lingurita inainte de
fiecare masa. Acest tratament este un puternic stimulent al unor centri nervosi care
coordoneaza musculatura neteda a tubului digestiv, musculatura ale carei contractii
produc asa-numitul peristaltism. Prin actiunea sa la nivelul sistemului nervos,
tratamentul cu pelinita va stimula acest peristaltism gastro-intestinal, eliminand
constipatia atona, dar si tulburarile digestive produse de lenevirea musculaturii netede.
* Halena - datorita efectelor sale de reglare si de stimulare a digestiei, pelinita este unul
din remediile cele mai rapide si mai eficiente contra halenei (respiratiei urat
mirositoare). Se administreaza cate o lingurita, de trei ori pe zi, pe stomacul gol. O cura
dureaza trei saptamani si poate fi reluata dupa alte doua saptamani de pauza, daca
simtim ca mai este nevoie.
* Rau de miscare - daca mergem la drum si stim ca avem rau de masina, de avion, de
mare etc., ar fi foarte util sa avem la noi o sticluta cu tinctura de pelinita. La nevoie, se
iau cate 10-20 de picaturi, diluate cu apa sau - mai bine - cu putin suc de lamaie. Pentru
cei care sunt foarte compatibili cu mireasma acestei plante, simpla mirosire a unei
tulpini de pelinita strivita este suficienta pentru a alunga greata si vertijul.
* Depresie - se tin cure succesive cu tinctura de pelinita, din care se iau cate 50 de
picaturi, de patru ori pe zi, vreme de 28 de zile. Principiile active ale pelinitei sunt un
puternic stimulent al sistemului nervos central, inducand o stare de tonus psihic si de
buna dispozitie. Tipologia de persoana depresiva care raspunde cel mai bine la
tratamentul cu pelinita este cea la care depresia este insotita de inapetenta, sedentarism,
somn greu si cu vise neclare, cu trezire dificila si insotita de stari de stupoare.
* Viermi intestinali - in acest domeniu, combinatia de aur este cea dintre pelin si
vetrice, administrate sub forma de tinctura, cate o lingurita, cu 30 de minute inainte de
fiecare masa.
* Adjuvant in astm - se ia infuzie combinata de pelinita, cate o cana pe zi (consumata
in 2-3 reprize), administrata in cure de doua saptamani, urmate de o saptamana de
pauza. Pelinita are efecte puternic antioxidante si antiinflamatoare, ajutand la stoparea
evolutiei bolii. De asemenea, uleiurile volatile din pelinita previn aparitia crizelor de
astm, prin actiunea lor la nivelul sistemului nervos central.

http://www.formula-as.ro/2011/980/medicina-naturii-44/leacuri-de-pe-marginea-drumului-14021-print 3/8
05.11.2017 Leacuri de pe marginea drumului - Medicina naturii - Numarul 980 - Formula AS

Tratamente externe

* Limbrici si oxiuri - se face in fiecare dimineata clisma cu infuzie combinata de

pelinita, vreme de 7 zile. Pelinita este unul din cele mai puternice vermifuge din flora
noastra, folosita atat intern, cat si extern.
* Anexita, metroanexita si complicatiile lor - se fac bai de sezut fierbinti, cu infuzie
combinata de pelinita. Aceasta procedura are un puternic efect antiinflamator si
antiinfectios, actionand totodata ca un puternic stimulent al activitatii ovarelor. In
trecut, femeile care aveau anexita corelata cu amenoree (absenta ciclului menstrual)
faceau asemenea bai fierbinti cu pelinita si luau pe cale bucala tinctura din aceasta
planta, ceea ce le re-declansa numaidecat menstruatia.
* Reumatism, adjuvant in paralizie - se fac bai cu infuzie combinata de pelinita (5 litri
la o cada de apa), de doua ori pe saptamana. Extern, pelinita actioneaza ca tonic
nervos, ameliorand local circulatia impulsurilor nervoase. In tratamentul
reumatismului, suplimentar se pun plasturi cu pelinita pe locurile afectate.
* Candidoza vaginala, adjuvant in infectia cu trichomonas - se fac cu ajutorul
irigatorului spalaturi vaginale zilnice cu infuzie combinata de pelinita, in tratamente de
cate 7 zile, urmate de 7 zile de pauza (pentru refacerea florei normale). Pelinita este un
puternic antiinfectios si antiinflamator, reduce secretiile anormale, calmeaza senzatia
de mancarime sau usturime.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu pelinita

Pelinita este mult mai bine tolerata in terapie decat fratele sau, pelinul. Totusi, atunci
cand este supradozata (adica se iau peste 12 grame pe zi), pelinita produce reactii
adverse, traduse prin tremuraturi ale membrelor, convulsii si halucinatii. De asemenea,
tratamentul cu pelinita poate da o anumita dependenta, motiv pentru care curele cu
aceasta planta nu vor fi mai lungi de 4 saptamani, urmate de 10-14 zile de pauza. De
asemenea, nu se vor lua mai mult de 8 grame pe zi din aceasta planta.
Pelinita le este contraindicata femeilor gravide, deoarece poate declansa avortul,
precum si femeilor care alapteaza, deoarece principiile sale active pot trece in lapte.

Vetricea
(Tanacetum vulgaris)

Este una dintre plantele cele mai adaptabile si rezistente din clima temperata, fiind
aproape complet imuna la atacurile microorganismelor si ale insectelor, rezistand la
temperaturi extrem de joase, dar si extrem de ridicate, precum si la perioade lungi de
seceta. De regula, creste inalta de pana la un metru si jumatate (in cazuri exceptionale,
poate ajunge si la trei metri!), fiind imposibil de confundat, datorita florilor sale ca
niste butoni, de un galben aprins. Frunzele si florile au un miros foarte caracteristic,
datorat continutului foarte ridicat de uleiuri volatile, cu efect antiseptic si insecticid. In
prezent, folosirea sa interna este destul de limitata, deoarece uleiul sau volatil contine
un component, tuiona, care, in doze foarte mari, poate supra-stimula sistemul nervos.
http://www.formula-as.ro/2011/980/medicina-naturii-44/leacuri-de-pe-marginea-drumului-14021-print 4/8
05.11.2017 Leacuri de pe marginea drumului - Medicina naturii - Numarul 980 - Formula AS

In trecut, insa, vetricea era un medicament nelipsit in medicina traditionala a

popoarelor europene. La romani, vetricea a fost extrem de raspandita ca insecticid,
vermifug si antiinfectios. Si in zilele noastre, in satele din Oltenia, de exemplu, femeile
dau copiilor 2-3 flori de vetrice, amestecate cu paine, contra viermilor intestinali,
folosesc manunchiuri cu vetrice pentru a tine departe tantarii si puricii, fac legatori cu
vetrice pentru a vindeca animalele de scabie. In timpul epidemiilor de ciuma, fiertura
concentrata de vetrice era printre putinele mijloace de dezinfectie eficiente din Evul
Mediu, iar administrata la timp, salva uneori viata celui atins de aceasta boala. Tot in
Evul Mediu, in tarile din vestul Europei se facea din vetrice si din alte cateva ierburi o
licoare extrem de amara, pe care credinciosii crestini o beau pentru a intra in
comuniune cu Christos, Cel care bause intreg paharul amaraciunii acestei lumi. Se
pare, insa, ca substantele active din vetrice aveau si darul de a induce credinciosilor o
anumita stare de transa mistica.
Sa aflam, in continuare, cum se culege si cum se usuca aceasta planta, precum si cele
mai importante utilizari in terapia moderna.

Recoltare

De la vetrice se culeg varfurile inflorite si frunzele, din iulie si pana la sfarsitul lui
septembrie. Planta se culege in zilele cu mult soare, uscate, intre orele 12 si 16, cand
secreta cele mai multe principii active. Dupa culegere, varfurile inflorite se pot usca in
buchetele, care se pun in locuri umbroase si lipsite de umiditate. Frunzele se usuca in
strat de grosime medie (3-4 centimetri), pana cand isi pierd elasticitatea si se rup atunci
cand sunt indoite. Planta se pastreaza in saci de panza sau hartie, in locuri uscate si
racoroase, termenul sau de valabilitate fiind de un an. Iata, in continuare, si principalele
indicatii pentru aceasta planta.

Tratamente interne

* Viermi intestinali - se amesteca, in proportii egale, tinctura de vetrice cu tinctura de

pelin, iar din amestecul rezultat se administreaza cate o lingurita, pe stomacul gol, cu
30 de minute inainte de masa. O cura dureaza 14 zile, urmate de alte 7-10 zile de
pauza, dupa care tratamentul se poate relua, daca mai este necesar. Baile de sezut cu
infuzie combinata de vetrice sunt un ajutor binevenit la tratamentul extern, in cazul
contaminarii cu ascarizi.
* Infectii cu protozoarul Giardia lamblia - se administreaza aceeasi combinatie dintre
tinctura de vetrice si de pelinita, cate o lingurita, de trei ori pe zi, cu 30 de minute
inaintea meselor principale. Tratamentul dureaza 12-14 zile, urmat de 7 zile de pauza,
dupa care se poate relua. Rezultate foarte bune s-au remarcat in cazul combinarii
tratamentului alopat cu aceasta cura de vetrice si pelin, cele doua plante, prin efectele
lor antiparazitare, dar si stimulente biliare si digestive, fiind de un imens ajutor pentru
medicamentele clasice.
* Guta - se face o cura de 3 saptamani, cu o infuzie combinata din iarba de vetrice, flori
de soc (Sambucus nigra) si iarba de trei-frati-patati (Viola tricolor), toate cele trei
plante fiind amestecate in proportii egale. Din acest preparat se administreaza cate 500
http://www.formula-as.ro/2011/980/medicina-naturii-44/leacuri-de-pe-marginea-drumului-14021-print 5/8
05.11.2017 Leacuri de pe marginea drumului - Medicina naturii - Numarul 980 - Formula AS

ml (doua cani pe zi), in cure de 3 saptamani. Gustul acestei infuzii combinate este
destul de greu de suportat, dar efectele sale depurative sunt extrem de intense, ajutand
la mobilizarea masiva din tesuturi si la eliminarea prompta a ureei.
* Adjuvant in epilepsie, la adulti - se amesteca pulberea de vetrice cu pulbere de
sulfina (Melilotus officinalis) in proportia de 1:3. Din acest amestec se ia cate o
lingurita, de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza 15 zile, urmate de alte
15 zile de pauza, apoi se reia. Are o actiune puternic antispastica, rareste frecventa
crizelor de epilepsie.
* Infectii renale si urinare - amestecul de tinctura de vetrice si tinctura de ienupar,
combinate in proportii egale, constituie unul din cele mai puternice antiseptice urinare
si diuretice cunoscute. Se administreaza cate o lingurita din acest preparat, diluata intr-
o cana de apa, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Acest remediu elimina usturimile la
urinare, ajuta la retragerea prompta a edemelor, previne formarea calculilor renali.

Tratamente externe

* Arsuri pe piele - se zdrobesc cateva tulpini inflorite, proaspete, si se pun pe portiunea

de piele afectata. Este un tratament cu puternice efecte antiinflamatoare si cicatrizante.
In arsurile pe suprafete extinse, aplicarea compreselor cu infuzie de vetrice previne
infectarea si favorizeaza vindecarea estetica.
* Scabie - in medicina populara romaneasca se foloseste cataplasma cu vetrice,
preparata astfel: doua trei tulpini inflorite se zdrobesc cu un ciocan pe o planseta de
lemn, iar apoi se pun imediat (pentru ca uleiurile volatile sa nu se evapore) pe
portiunea de piele afectata, unde se tin vreme de patru ore. Tratamentul se face zilnic
(daca este posibil, de doua ori pe zi), pana la completa vindecare.
* Reumatism, articulatii dureroase - se toarna apa calda peste trei linguri de pulbere de
vetrice, amestecand incontinuu, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta pasta se
inveleste in tifon si se pune pe articulatia dureroasa, acoperindu-se cu o tesatura de
lana. Deasupra se tine o sticla cu apa cat de fierbinte puteti suporta. Aceasta cataplasma
fierbinte cu vetrice este printre remediile antiinflamatoare articulare cele mai rapide.
* Entorse si luxatii - se aplica direct pe locul afectat cateva tulpini proaspete, zdrobite
in prealabil cu ciocanul, pe o planseta de lemn, apoi se pune un bandaj, care va fixa
plantele pe articulatie, unde vor fi tinute cateva ore. Acest tratament accelereaza
vindecarea tesuturilor lezate, favorizeaza retragerea rapida a umflaturilor si recuperarea
accelerata a functiilor articulatiei afectate.
* Caderea parului - infuzia combinata de vetrice se foloseste pentru efectuarea ultimei
clatiri a parului, imediat dupa spalare. Are un efect de intarire a radacinii parului si de
oprire a caderii firelor, datorat, se pare, actiunii hormonale la nivelul foliculului pilos.
* Cistita, nefrita, pielonefrita acuta - baile fierbinti cu vetrice sunt printre cele mai
eficiente remedii contra cistitelor cu simptome acute, cum ar fi: mictiuni frecvente,
dureri puternice la urinare, incapacitate de control a urinarii, senzatie de durere la
nivelul bazinului. In apa fierbinte de baie se pun 3-5 litri de infuzie combinata de
vetrice, care are puternice efecte antiinfectioase, antiinflamatoare si antibiotice. Baia va
dura 20-30 de minute, dupa care se va sterge foarte rapid pielea, pacientul se va
imbraca bine si va sta macar o ora la caldura.
http://www.formula-as.ro/2011/980/medicina-naturii-44/leacuri-de-pe-marginea-drumului-14021-print 6/8
05.11.2017 Leacuri de pe marginea drumului - Medicina naturii - Numarul 980 - Formula AS

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu vetrice

Aceasta planta este contraindicata femeilor insarcinate, femeilor care alapteaza si

copiilor sub 12 ani. * In doze de peste 6 g administrate zilnic, vetricea poate produce
tremuraturi, greata, varsaturi. Supradozata foarte mult, produce halucinatii, convulsii si
- conform parerii unor specialisti - chiar moarte, prin paralizia centrilor nervosi care
coordoneaza respiratia si activitatea cardiaca.

Modul de preparare a acestor plante

Pulberea

Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii
se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada
de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile ale acestora se evapora foarte
rapid). De regula, se administreaza de 3 ori pe zi cate un sfert - o jumatate de lingurita
rasa, pe stomacul gol.

Infuzia combinata

Se pun doua lingurite de pulbere de radacina intr-un pahar de apa si se lasa la macerat
vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se
pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un pahar de apa, dupa
care se lasa sa se raceasca. In final, se combina cele doua extracte, iar preparatul
obtinut se va administra pe parcursul unei zile.

Tinctura

Se pun intr-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de parti aeriene inflorite, peste
care se adauga doua cani (in total 500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se
inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, intr-un loc
calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la
culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.

Vinul de pelinita

Intr-un litru de vin natural alb se pun zece tulpini proaspete de pelinita, zdrobite in
prealabil. Se lasa sa macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau
1-3 linguri din acest vin, inainte sau dupa masa, pentru stimularea activitatii tubului
digestiv, combaterea balonarii si a indigestiei.

Siropul de pelinita

Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un panaceu
http://www.formula-as.ro/2011/980/medicina-naturii-44/leacuri-de-pe-marginea-drumului-14021-print 7/8
05.11.2017 Leacuri de pe marginea drumului - Medicina naturii - Numarul 980 - Formula AS

pentru digestie si eliminare. Iata reteta sa de preparare: un borcan de 400 ml se umple

pe un sfert cu frunze fin taiate de pelinita proaspata, iar restul de trei sferturi se
completeaza cu miere. Se pune un capac si se lasa vreme de o luna la macerat. Va
rezulta un sirop vascos, amarui si aromat, cu efecte tonice digestive, carminative
(reduce balonarea), laxative.

Plasturele

Se amesteca 2 linguri de pelinita sau de vetrice maruntita cu miezul proaspat de la 4

felii de paine si cu vin sau otet, pana cand se formeaza un fel de aluat. Acest aluat se
aplica pe zona afectata, dupa care se acopera cu o bucatica de nailon si se lasa vreme
de patru ore. Aceasta aplicatie se foloseste contra luxatiilor, reumatismului si a
nevralgiei.

Reproducerea, difuzarea sau folosirea partiala sau in intregime a materialelor

prezentate este interzisa fara acordul nostru scris. Copyright © 1998-2011 Formula
AS. Toate drepturile rezervate.

http://www.formula-as.ro/2011/980/medicina-naturii-44/leacuri-de-pe-marginea-drumului-14021-print 8/8