Romantism

Romantismul literar și-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea, manifestându-se
în paralel cu romantismul artelor plastice și cu cel muzical. Migrația influențelor impuse de
curent determină coexistența lui alături de alte curente, îndeosebi în a doua jumătate a
secolului (de exemplu, parnasianismul).
Trăsături
• Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul,
feericul precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica,
meditatia, poemul filozofic și nuvela istorică.
• Cultivă sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând rațiunea și
luciditatea.
• Promovează inspirația din tradiție, folclor și din trecutul istoric.
• Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), într-un cadru natural
nocturn.
• Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor
anotimpurilor în pasteluri și prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în
meditații.
• Acordă o importanță deosebită sentimentelor omenești, cu predilecție iubirii, trăirile
interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative.
• Construirea eroilor exceptionali, care acționează în imprejurări ieșite din comun,
precum și portretizarea omului de geniu și condiția nefericită a acestuia în lume;
personajele romantice nu sunt dominate de rațiune ci de imaginație și de
sentimente.
• Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului nemarginite, ca proiectie
subiectivă a spiritului uman, concepție preluată de la filozofii idealiști.
• Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocupă locul principal
atât în structura poeziei, cât și în construirea personajelor, situațiilor, ideilor
exprimate
• Ironia romantică dobândește, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un
mijloc artistic folosit atât in specia literara cu nume sugestiv, satira, cât și în poeme
filosofice.
• Puritate absolută in locul rigorii rationale a clasicismului
• Asumarea poziției demiurgice (demonice) față de universul creat
• Preferința pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună în evidență
antonimiile specifice unei existențe contradictorii
• Lărgirea viziunii estetice prin inovație la nivelul speciilor literare al tematicii,
motivelor si limbajelor artistice